sau Zguduirea
Citatele de mai jos sunt extrase din Marturii I, Capitolul Cernerea(Zguduirea). Este cea mai completa viziune a sorei E.G.White(din cate am gasit) care descrie evenimentele finale.
Urmariti cu atentie succesiunea lor: rugaciune staruitoare(Lupta lui Iacov – cu care trebuie sa inceapa totul) –> biruinta asupra pacatului –> ploaia tarzie –> marea strigare –> noaptea stramtorarii lui Iacov –> revenirea Domnului Hristos.
La data de 20 noiembrie 1857, mi-a fost aratat poporul lui Dumnezeu si i-am vazut pe credinciosi fiind zguduiti puternic. Unii dintre ei, cu credinta puternica si cu strigate teribile, se rugau lui Dumnezeu. Fetele lor erau palide, purtand semnele unei nelinisti profunde, expresie a luptei lor launtrice. Chipurile lor aratau hotarare si seriozitate, in timp ce mari picaturi de sudoare cadeau de pe fruntile lor. Din cand in cand, fetele li se luminau de semnul aprobarii lui Dumnezeu si din nou pe fetele lor se asterneau neliniste, seriozitate si solemnitate…
Am vazut ca unii nu se rugau si nu se gaseau in aceasta stare de agonie. Ei pareau indiferenti si nepasatori. Nu se impotriveau intunericului din jurul lor, si acest lucru ii arunca in ceva asemanator unui nor gros.
Ingerii lui Dumnezeu i-au parasit pe acestia si i-am vazut grabindu-se spre a veni in ajutorul acelora care se luptau din toate puterile pentru a se impotrivi ingerilor rai, strigand catre Dumnezeu cu staruinta. Dar ingerii i-au parasit pe aceea care nu faceau nici un efort; apoi eu nu i-am mai vazut. In timp ce unii se rugau cu strigate staruitoare, o raza de lumina de la Isus venea din cand in cand asupra lor, pentru a le incuraja inimile si a le lumina fetele…
Ingerul a spus: "Asculta!" Curand am auzit o voce care semana cu o voce a mai multor instrumente, toate in acorduri perfecte, dulci si armonioase… I-am vazut pe aceia care mai inainte plangeau si se rugau, agonizand. Grupul de ingeri din jurul lor s-a dublat si ei erau imbracati in armura din cap pana-n picioare. Se deplasau in ordine desavarsita, hotarati, ca o companie de soldati. Fetele lor aratau ca trecusera printr-o lupta cumplita, printr-o agonie. Cu toate acestea chipurile lor, desi marcate de chinul launtric teribil, straluceau acum de lumina si slava cerului. Ei obtinusera victoria, si aceasta a dat nastere in inimile lor la o multumire profunda si o bucurie sfanta, sacra. Numarul acestui grup s-a micsorat. Unii au fost cernuti si lasati pe cale. Cei nepasatori si indiferenti, care nu s-au alaturat acelora care pretuiau biruinta si mantuirea suficient pentru a se ruga cu staruinta si in agonie pentru ea, au fost lasati in intuneric. Insa numarul lor a fost imediat completat de altii, care au apucat adevarul si au intrat in randuri…
I-am auzit pe cei care erau imbracati in armura rostind adevarul cu mare putere. Acesta a avut efect… Am intrebat ce a produs aceasta schimbare. Un inger a raspuns: "Ploaia tarzie, inviorarea de la fata Domnului si strigatul cel tare al celui de-al treilea inger."
O mare putere ii insotea pe cei ce fusesera alesi. Ingerul a spus: "Priveste!" Atentia mi-a fost indreptata spre cei necredinciosi. Acestia erau toti tulburati, agitati. Zelul si puterea lui Dumnezeu ii starnisera si infuriasera. Peste tot era confuzie. Am vazut luanduse masuri impotriva acelui grup care avea puterea si lumina lui Dumnezeu. Intunericul se indesa in jurul lor si, cu toate acestea, erau neclintiti, pentru ca erau acceptati de Dumnezeu si se incredeau in El. I-am vazut in incurcatura. Apoi i-am vazut strigand cu staruinta catre Dumnezeu. Zi si noapte strigatul lor nu inceta. [abia aici este noaptea stramtorarii lui Iacov datorita persecutiei. A nu se confunda cu Lupta lui Iacov, care a avut loc inainte de biruinta asupra pacatului si primirea ploii tarzii]. Am auzit aceste cuvinte: "Voia Ta, o, Dumnezeule, sa se faca! Daca prin aceasta se poate aduce slava Numelui Tau, gaseste Tu o cale de scapare pentru poporul Tau. Izbaveste-ne de necredinciosii din jurul nostru! Ei vor sa ne omoare; insa bratul Tau poate aduce mantuire"…
Apoi am auzit vocea lui Dumnezeu care a cutremurat cerurile si pamantul. A avut loc un puternic cutremur de pamant. Cladirile erau zguduite si se prabuseau la fiecare pas. Am auzit apoi un strigat triumfator de biruinta, puternic, armonios si clar. Am privit asupra acestui grup, care cu putin timp in urma fusesera intr-o asemenea suferinta si chin. Robia lor a luat sfarsit! O lumina plina de slava a stralucit asupra lor. Cat de frumosi erau! Orice urma de oboseala si grija a disparut; pe fetele lor se vedea sanatate si frumusete. Vrajmasii lor, necredinciosii din jurul lor, au cazut ca niste oameni morti. Ei nu puteau suporta lumina care stralucea asupra celor izbaviti, a celor sfinti. Aceasta lumina si slava a ramas asupra lor pana ce Isus a aparut pe norii cerului, iar grupul celor credinciosi, incercati, au fost schimbati intr-o clipa, intr-o clipeala din ochi, din slava in slava… Marturii I, p.192-197
