Autor. Teodor Hutanu
"Bucurati-va si veseliti-va, pentru ca rasplata voastra este mare in ceruri!"
Acasa! Nu exista nici o usa ca usa casei tale. Nu este un loc mai bun unde sa-ti intinzi picioarele, decat sub masa de acasa. Nici o mancare nu-i mai buna ca cea de acasa. Nu este nici o imbratisare ca a celor dragi. Cea mai lunga parte a drumului spre casa este ultima parte. Odata ajuns, fiecare chip drag este o rasplata. Deaceea Iisus a lasat pentru finalul Fericirilor aceasta irezistibila promisiune: “Bucurati-va si veseliti-va, pentru ca rasplata voastra este mare in ceruri.”
Cartea Apocalipsei poate fi numita “Cartea intoarcerii acasa”, pentru ca ea ne ofera o imagine a caminului ceresc. Descrierea viitorului, prezentata de apostolul Ioan in viziunile Apocalipsei, iti taie respiratia. Binele se infrunta cu raul; sfintii cu pacatosii. Peisajul este plin de strigatele balaurului si fumul adancului cel mare. Insa, in mijlocul conflagratiei cosmice apare o floare:
“Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era. Si eu am vazut coborandu-se din cer dela Dumnezeu, cetatea sfanta, noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare, care iesea din scaunul de domnie si zicea: „Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu Insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tinguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut. Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: „Iata, Eu fac toate lucrurile noi” (Apocalipsa 21:1-5).
Ca o mireasa!
Ioan este batran cand scrie aceste cuvinte. Trupul sau este epuizat. Prietenii sai s-au dus: Petru este mort; Pavel a fost martirizat; Andrei, Iacov, Natanael … sunt figuri indepartate, dintr-o era timpurie.
Cand aude vocea din tron, Ioan si-a amintit ziua cand a auzit aceeasi voce pe munte. Este acelasi Ioan si acelasi Iisus. Aceleasi picioare care L-au urmat pe munte, sunt gata sa-L urmeze din nou. Aceiasi ochi care L-au privit pe Nazarinean predicand, Il urmaresc din nou. Aceleasi urechi care au auzit pentru prima data proclamarea dreptului la vesnicie pe Muntele Fericirilor, aud din nou chemare vesniciei.
Aruncandu-si privirea catre Tara sfanta, Ioan ne spune ca este “ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei.” Ce poate fi mai minunat decat o mireasa? Nu am vazut mireasa urata. Albul se agata de ea ca roua de trandafiri. Ochii ii sclipesc ca diamantele. Iubirea ii imbujoreaza obrajii si buchetul multicolor al sperantelor ii lumineaza calea. Mireasa este cea mai pura frumusete cu care lumea se poate mandri.
Mireasa. Un legamant invesmantat in eleganta. Iubire pentru totdeauna. Casa noastra din cer – daca este asemenea unei mirese – nu-i asa ca vreti sa mergem acasa? Lumea in care m-am trezit azi dimineata nu este lumea aceea.
Aici nu suntem acasa!
Lumea in care m-am trezit este indurerata. Un adolescent si-a curmt viata in zori. Fara explicatii. Parintii sunt nauciti de durere si intrebari fara raspuns. Lumea noastra este dezamagita. Un nou scandal de coruptie si lideri importanti sunt acuzati. Crime, boli, nedreptati: nu vreti sa mergeti acasa?
Profetul Ioan ne spune ca atunci cand vom merge acasa, Insusi Dumnezeu ne va sterge lacrimile. Am avut in viata multe persoane care sa ne sterga lacrimile: mama, matusile, doicile, fratii si surorile; dar cand tata sterge lacrimile cu mainile lui aspre, pare ca indeparteaza nu numai durerea, dar si teama. Aceleasi maini care au intins cerul, ne vor atinge obrajii. Aceleasi maini care au facut muntii, ne vor mangaia fata. Aceleasi maini care s-au framantat de durere, cand sulita a strapuns coasta, vor indeparta lacrimile pentru totdeauna.
O lume in care nu mai ai motive sa plangi: nu vrei sa mergi acasa? Nu va mai fi moarte. O lume fara cimitire, morgi, sicrie si cruci? Fara gropi, doliu, nume sapate in marmora si servicii funebre? Daca cel mai minunat lucru este o mireasa in fata altarului, cel mai tragic este un sicriu in fata gropii, cand trebuie sa spui “La revedere!” sau “Adio!” In lumea noua nu vor mai fi departiri.
“Iata, Eu fac toate lucrurile noi.” Este greu sa vezi cum totul imbatraneste: parintii, casa, cunoscutii. Multi dintre cei dragi sunt morti; unii au disparut prematur. Cat as da sa fac din nou toate lucrurile noi, sa suflu praful vremii, sa vad fetele si locurile de odinioara. Sa arunc carjele unora, ochelarii altora, sa reunesc familiile despartite, sa fie ca la inceput – familii fericite, parinti si copii. Sa alung ridurile de pe chipul mamei. Sa-i redau primavara din mersul ei sprinten de altadata.
Nu-i asa ca vreti sa mergeti acasa? Sa tinem mai mult la cateva vechituri de pe pamant, decat la aceste comori vesnice? Putem alege o viata de robie fata de placeri, in locul libertatii vesnice? Vom renunta la casa din cer pentru o camera soioasa de motel de categoria a doua, aici pe pamint?
Vei intalni pe cei dragi. Vei vedea pe Cel care a ales mai degraba sa moara, decat sa stea in cer fara tine. Isi va intinde mainile Sale strapunse si te va imbratisa; va flutura steagul mantuirii peste tine. Inchide ochii si asculta uralele cerului: Bun venit acasa! – pentru ca niciodata sa nu mai pleci.
Fericirile nu stralucesc ca niste stele tacute pe firmamentul cernit al vietii de crestin. Ele sunt asemeni unor explozii de lumina cereasca, urmate de tunetele exclamatiilor nostre de surpriza si uimire. Ele prind standardele considerate normale de lumea noastra si le rastoarna definitiv. Oamenii numiti fericiti de Iisus, sunt numiti de lume ratati. Iar cei despre care Iisus zice “Vai!”, lumea ii numeste fericiti.
Daca te straduiesti sa castigi lucrurile pe care lumea le considera valoroase, le vei castiga. Insa aceasta va fi tot ce ai obtinut. Daca te vei stradui sa ramai loial lui Iisus, vei intra in tot felul de necazuri. Dupa aprecierea lumii, vei fi nefericit, insa rasplata ta nu a venit inca: bucuria vesnica te asteapta. Stai alaturi de proorocii credinciosi de alta data.
Fericirile ne aseaza la rascrucea destinului: vom alege calea usoara, drumul cel mai scurt catre placere si profit, sau vom pasi pe calea ingusta a suferintei si incercarilor? Ne vom indrepta spre rasplatirile lumii, sau spre rasplatirile lui Hristos? Valorile lumii si valorile lui Hristos nu pot calatori pe acelasi drum.
Iisus stie fara gres spre fericire. Cu toata onestitatea, El ne-a anuntat de la inceput ca ne vom afla in mod constant in necazuri si vom fi absurd de fericiti. Insa, ceea ce aparent este absurd, este in realitate glorios: crestinii nu ocolesc apa fierbinte; aceasta ii mentine curati. Iisus a repetat asigurarea ca bucuria cerului va rasplati cu prisosinta necazurile indurate pentru El pe pamant. “Caci intristarile noastre usoare de o clipa lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava” (2 Corinteni 4:17). Somatia fericirilor este aceasta: alegi sa fii fericit in felul lumii, sau in felul lui Iisus?
Festivitatea rasplatirii vine dupa focul incercarii. Va fi stramtorare pe pamant, insa in vremea aceasta Se va scula marele Voievod Mihail. Priviti spre Cel care vine pe nor si departati-va de ceata lumeasca. Ceasul bucuriei si veseliei mantuirii este chiar in fata noastra.
Priveste in sus!
Tatal a facut o evidenta greseala, lasand scara rezemata de peretele casei. Fetita de cinci ani face un lucru curajos si incepe sa urce scara, insa cand ajunge in varf face si ea o greseala teribila: priveste in jos. Inlemneste de groaza. Incepe sa planga. Tata si mama se grabesc s-o ajute, insa cand tata incearca sa urce treptele scarii, aceasta se misca si fetita este gata sa-si piarda echilibrul si sa cada. Mama ii striga: “Nu mai privi in jos; priveste in sus!” Tata ia o scara de la un vecin, o aseza de partea cealalta a casei si ajunge in virful acoprisului. Fetita, privind in sus si vazand pe tatal venind spre ea, ii dispare frica si se linisteste. Fetita este salvata.
Timpul sta inca inaintea noastra. Ce ne rezerva viitorul? Nu priviti in jos, la lucrurile care va pot ingrozi. Nu priviti in jos, priviti in sus: Iisus vine! Sa fim asteptatori. Sa asteptam invierea mortilor si viata veacului care va veni. Sa asteptam fericita noastra nadejde. Apartinem Regelui. Sa prindem Fericirea – chiar in eXtremis! Ocazia aceasta are un singur nume – IISUS. Merita sa nu treci pe alaturi! Nu crezi ca ar fi bine sa-I scrii cateva randuri? El intelege orice grai, mai ales al celor de pe Planeta suferintei, deaceea, vorbeste-I de la inima, iar El iti va raspunde din inima Sa, care a fost strapunsa pentru tine si care continua sa bata pentru tine.
de Teodor Hutanu.
