“Dragostea … se bucura de adevar” – 1 Corinteni 13,6.
Opusul nelegiuirii este neprihanirea. insa in poemul iubirii, raul trebuie sa se confrunte in mod direct cu adevarul: …nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar.
Scriptura este foarte explicita atunci cand face din adevar raspunsul definitiv dat de Dumnezeu la starea de rau a omenirii. Adevarul este Isus (Ioan 14,6), este Scriptura (Ioan17,17), este legea divina (Ps.119,142), iar celor inrobiti de rau li se aduce aceasta veste buna. … veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi. Ioan 8,32.
Adevarul eliberator aduce bucurie inimii.
Iubirea adevarata ne orienteaza intotdeauna impotriva oricarei forme de manifestare a raului – oriunde, sub orice forma si din orice motive ar aparea el. Iubirea este cea care ne determina sa facem bine celorlalti, fara a astepta vreo rasplata si fara nici cea mai mica umbra de satisfactie fata de raul pe care acestia il sufera. Iubirea divina este cel mai bun raspuns dat raului. intr-un anumit sens, actiunile raului fac iubirea mai evidenta. Se construieste o scena pe care iubirea se prezinta cu iertare, vindecare si mantuire.Insa, deplina bucurie a iubirii este atinsa atunci cand raul este distrus.
Cel incovoiat sub loviturile raului este in atentia speciala a iubirii care stie orice rana si nu are liniste pana nu aduce vindecare, iar radacina de amaraciune este definitiv smulsa. Nenorocirea nu va veni de doua ori Naum 1,9 – aceasta este fagaduinta iubirii, care ne ajuta sa ne bucuram de biruinta ireversibila a adevarului.
Iubirea este deplina cand adevarul este la dreapta ei.
De ce adevarul este motivul bucuriei iubirii? Adevarul este partenerul preferat al iubirii. Iubirea este deplina cand adevarul este la dreapta ei. Iubirea are nevoie de adevar pentru a nu degenera intr-o agitatie sentimentala efemera.
Fara o inradacinare viguroasa in adevar, iubirea pluteste incoace si incolo, la discretia valurilor dorintelor si visurilor nestatornice.
Unirea dintre adevar si iubire este garantia ca apreciem onest si corect pe ceilalti, in special pe cei loviti de rau. Chiar daca adevarul ne ajuta sa recunoastem pe vrajmasi, iubirea ne face capabili sa-i iubim, pentru ca pacatosii iubiti cu adevarat inceteaza sa mai fie pacatosi. Iubirea este mai mult decat bunavointa; ea paseste alaturi pe drumul schimbarii lui in om neprihanit. Pe calea catre Hristos tristetea adevarului fata de pacatos se transforma in bucuria nasterii din nou.
Fara iubire, adevarul devine obsedant si distorsioneaza faptele. Un esec, o cadere, comiterea unui pacat obisnuit sau chiar senzational, pot deveni neadevaruri cu privire la destinul unei persoane. Dragostea nu este oarba ci ofera adevarata perspectiva a viitorului fiecarei persoane. Cata bucurie aduce adevarul ca vamesii si pacatosii pot deveni sfinti, ca Maria Magdalena va fi curand misionara invierii lui Isus, ca Zacheu este cel mai cinstit om din Ierihon, ca Saul prigonitorul este, de fapt, marele apostol Pavel. Si cel mai drag lucru pentru mine este ca nu mai sunt pacatos condamnat, ci impreuna mostenitor cu sfintii. Pe drept, in fata acestor adevaruri iubirea nu poate decat sa se bucure.
Acum, sa revenim la intrebarea: de ce adevarul este opusul raului? Adevarul este mai mult decat exprimarea unei realitati exacte, la un moment dat. Din perspectiva adevarului, lucrurile sunt adevarate cand sunt corecte, cand sunt ceea ce trebuie sa fie si unde trebuie sa fie, in relatie cu altele. Adevarul este acea realitate care corespunde planului lui Dumnezeu. Adevarul este personal, pentru ca este concentrat intr-o persoana care prin natura, cuvintele si faptele ei realizeaza profilul unei vieti care este idealul lui Dumnezeu pentru omenire. Astfel, Isus putea spune “Eu sunt adevarul”. Cand cineva intalneste pe Isus ca adevar, afla planul pe care Dumnezeu il are in minte pentru viata lui.
Acum sa ascultam din nou versul poemului si sa prindem ritmul semnificatiei lui: Dragostea nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar. Iubirea se bucura de adevarul care este in Isus Hristos. Suntem bucurosi sa traim intr-o lume unde adevarul poate fi cunoscut in mod unic, ca fiind realitatea care este in Isus Hristos. Raul este orice raneste si intristeaza fara a fi necesar. Isus a venit sa salveze oamenii din suferinta raului (Matei 1,21). Sa te bucuri de adevar, inseamna sa treci de partea fagaduintelor lui Dumnezeu, sa parasesti armata celor infranti si sa te alaturi biruitorilor. A te bucura de adevar este a primi pe Isus ca Biruitor asupra pacatului si Mantuitor personal.
Odata ce am experimentat iubirea lui Dumnezeu, ochii nostri se deschid in fata adevaratei panorame a Universului nostru. Ajungem astfel sa vedem ca raul nu apartine existentei noastre; el nu are loc nicaieri si nu are drept sa existe.
Adevarul ne invredniceste sa fim doar buni si in cele din urma va elimina raul nu doar din fiinta noastra, ci si din Universul nostru. Iubirea ne dezvaluie adevarul petrecut odata in istorie, cand o Persoana a absorbit socul violent al raului in intregime si prin suferinta Sa a nimicit lucrarile diavolului. Curand va reveni sa aduca biruinta deplina. De aceea nu este de mirare ca iubirea se bucura de aceasta realitate: Asteptand fericita noastra nadejde si aratarea marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor, Isus Hristos. Tit 2, 11-13.
Iubirea nu poate oferi raului un loc decent in Universul lui Dumnezeu. Raul nu-si poate castiga respectabilitate in prezenta iubirii. Oricat de oribil si misterios s-ar manifesta raul in viata noastra prezenta, iubirea stie cu certitudine ca prin Isus Hristos soarta raului este pecetluita: distrugere definitiva.
Datorita iubirii, chiar din ceva rau poate veni o binecuvantare. Dumnezeu este in stare sa schimbe rezultatul actiunilor diavolului. insa, un lucru e sa spui ca ceva bun a rezultat din ceva rau si cu totul altceva este sa spui ca raul este bun si necesar.
Adevarul este acea realitatea care corespunde planului lui Dumnezeu.
O fetita de zece ani se joaca langa strada din fata casei. Acolo, strada este curba, iar un sofer beat loveste fetita, care moare imediat. Parintii sunt coplesiti de acest rau nenecesar, privesc unul la altul, privesc spre cer si plang. Ei stiu ca aceasta experienta este rea in intregime. insa, pe masura ce tata si mama inainteaza in acest tunel al ororii, se regasesc unul pe altul in intunericul noptii lor.
Iubirea nu poate oferi raului un loc decent in Universul lui Dumnezeu.
Dumnezeu tace. Prietenii sunt neputinciosi. Apasati de durere, se indreapta spre unicul adevar din tot universul, singurul de care se pot prinde: avem inca un viitor! Punand mana in mana, ajung sa constate, in ciuda iadului din viata lor personala, ca exista inca motive de speranta. De necrezut, insa ei descopera ca, pentru prima oara, au ajuns impreuna la cea mai mare descoperire a vietii lor. Revelatia s-a intamplat, zorii rasar, speranta i-a cuprins. Au un viitor impreuna, iar privind inapoi, ei stiu ca Dumnezeu nu i-a parasit nici o clipa.
Viata care continua ii face sa se uite unul in ochii celuilalt cu o intelegere pe care nu au cunoscut-o mai inainte. Niciodata nu s-au simtit asa de atasati unul de altul ca in ceasul durerii lor. Zilele inlacrimate au fost cele mai bune zile ale vietii lor impreuna. Nici un teolog sau filozof nu le va putea schimba durerea trecuta. Ce s-a intamplat este rau cu certitudine. Iubirea nu se poate bucura de asa ceva, dar se va bucura de binele care urmeaza, in ciuda raului.
Iubirea nu este idealism utopic; iubirea nu va face fanatici; ea nu este isterica. Adevarul este secretul puterii de a rabda. Iubirea stie ca traim intr-o lume in care raul si binele sunt amestecate.
Iubirea nu este idealism utopic; iubirea nu va face fanatici; ea nu este isterica.
Iubirea stie ca viata prezenta este deseori ambigua. Dar iubirea suporta toate acestea. Iubirea se poate bucura chiar in aceasta viata amestecata cu bine si rau, pentru ca se bucura de Adevarul care va impaca totul cu Sine (Dumnezeu) prin El (Hristos), atat ce este pe pamant cat si ce este in ceruri, facand pace prin sangele crucii Lui. Coloseni 1,20. Astfel, lumea noastra va ajunge la adevarul planului de la inceput al lui Dumnezeu. Iubirea ne ajuta sa facem fata raului prezent si ne aduce si bucuria ca in curand raul nu va mai fi. (Apoc. 21,4).
de Teodor Hutanu.
