Bucuria mantuirii intr-o lume suferinda
Partea a II-a
–––––––––––––––––––––––––––
Ne aflam in I Petru. Studiem primul capitol, verset cu verset, al cartii I Petru. Sa ne oprim la partea formata din versetele 6-9. Petru ne vorbeste aici despre bucuria mantuirii, daca va amintiti, din ultimul nostru studiu. El ofera cinci puncte principale de contact in acest pasaj pentru a pricepe sau chiar redescoperi bucuria mantuirii noastre. Petru vorbeste despre mostenirea noastra, despre incercarile, onoarea, partasia si izbavirea noastra. Luam aceste lucruri unul cate unul. Data trecuta am vorbite despre faptul ca mostenirea noastra care ne asteapta contribuie la bucuria noastra de acum, ca directia in care privim este foarte importanta si ca ceea ce anticipam in aceasta viata este foarte important.
Astazi vreau sa trec la cel de-al doilea lucru din schita noastra, iar acesta este incercarile noastre. Doresc sa ma concentrez numai asupra versetului 6 si cred ca Dumnezeu vrea sa foloseasca astazi acest verset, pentru multi dintre voi, pentru a face o schimbare semnificativa in viata voastra. Pentru unii dintre voi aceasta va intari si va dezvolta pozitia in care ati fost si ceea ce deja ati invatat iar pentru altii dintre voi, cu voia lui Dumnezeu, acesta va fi un verset ce va avea o semnificatie hotaratoare, ce va va schimba cursul vietii si modul in care-L intelegeti pe Dumnezeu si greutatile pe care le intampinati in calitate de crestin. Vom vorbi despre credinta si testarea credintei noastre astazi si data viitoare. Si cred ca dezvoltandu-te ca crestin, incepi sa intelegi ca acea credinta pe care o ai in inima nu este o planta crescuta natural in solul inimii tale ca fiinta umana, mai degraba este o planta rara care a fost pusa acolo prin lucrarea supranaturala si intelepciunea infinita a lui Dumnezeu. El a pus credinta in inima ta si cu siguranta, in toate discutiile pe care le-am avut recent despre depravarea morala a omului si moartea sufletului tau departe de Dumnezeu, ajungi sa intelegi ca aceasta credinta este un dar minunat de la Dumnezeu care este pusa acolo de mana supranaturala a lui Dumnezeu. Acum, pentru ca Dumnezeu este Acela care iti da credinta ta, Domnul este cel care trebuie sa o hraneasca. Si daca nu este hranita, credinta ta se va ofili si va muri ca un boboc de floare taiat de pe creanga si aruncat pe camp. Dumnezeu stie ca trebuie hranita credinta ta si o parte a procesului de hranire este testarea, dovedirea credintei tale. Astfel, credinta ta devine, in cele din urma, un miracol perpetuu, ea este zamislita, sustinuta si pazita de puterea lui Dumnezeu. Si este aceeasi putere care L-a ridicat pe Isus Hristos din morti, ,,Fiind morti in greselile si pacatele noastre, El ne-a adus la viata" (Efeseni 2:5a). El a pus credinta in inima ta si continua sa hraneasca, sa pastreze si sa intareasca aceasta credinta. Si o parte din felul in care El o face, o mare, mare parte este prin incercari si necazuri. Astazi vreau sa vorbesc chiar despre acest lucru.
Daca te uiti la I Petru, capitolul 1 versetul 6 (si de aceasta ne vom ocupa astazi), Petru spune: ,,In aceasta va bucurati mult, chiar daca acum pentru putina vreme, daca trebuie, sunteti intristati prin felurite incercari…"
Suntem incercati de necazuri in viata crestina, si fiecare din noi trece prin acestea. Iov, in capitolul 5, versetul 7, spune: ,,Pentru ca omul este nascut sa sufere, asa cum scanteia este nascuta sa zboare". Nu stiu daca v-ati jucat cu un ciocan, o nicovala, sau vreun fier, dar daca lovesti cu ciocanul in fier, vor sari scantei. Scanteile zboara. Iov spune ca asa cum scanteile zboara, omul este nascut pentru necaz si in mod sigur el a avut partea sa de suferinta. Suntem cu totii partasi la necazuri in aceasta viata, el spune ca suntem nascuti sa suferim. Fiica mea Diana, cand avea 2 ani a inceput sa alerge si sa vorbeasca putin, fata de majoritatea copiilor de aceeasi varsta, dar la 2 ani a trebuit sa o luam la Cincinati si a trebuit sa suporte o operatie pe cord deschis. Asa ca ea a fost nascuta in aceasta viata in necaz, a fost nascuta cu o artera in jurul inimii care o strangula, sufocand-o, iar starea ei se agrava pe masura ce crestea, de aceea a trebuit sa suporte operatia. Asa ca a venit in viata aceasta suferind. Toti avem necazurile noastre si suntem incercati de ele. In viata crestina Dumnezeu foloseste necazurile. Daca nu esti crestin astazi ai necazurile tale si vestea trista este numai aceasta, ca sunt necazuri. O multime de dureri de inima, suferinta si confuzie, traume emotionale, si asta este tot. Dar in viata crestina, Dumnezeu ia necazurile care vin in calea ta si le foloseste pentru a te perfectiona si a te aduce aproape de El. Deci, uitandu-ne la acest verset, pe masura ce il studiezi mai mult, devine evident ca Petru are cateva lucruri minunate de spus despre necazuri in acest singur verset. De fapt el are cinci lucruri extraordinare de spus despre necazuri.
Primul lucru este ca necazul nu dureaza. Aceasta este ceva la care am lucrat pentru mai multe mesaje din I Petru, la primirea viziunii cerului. Necazul nu dureaza. Va veni ziua cand se va sfarsi si este important sa ai aceasta perspectiva in viata crestina. Incetezi sa traiesti pentru moment, incepi sa traiesti pentru eternitate. Cand cel mai rau necaz vine, stii ca viata nu va fi mereu astfel iar aceasta te intareste si te incurajeaza. Petru spune: ,,desi acum, pentru putina vreme…" Vezi aceste cuvinte in versetul 6? ,,desi acum, pentru putina vreme…". Pavel a spus-o in alt fel. El a spus: ,,suferinta noastra usoara, care este doar pentru o clipa…". El a numit aceasta viata o ,,clipa"; el a avut o astfel de intelegere a vesniciei. ,,Desi acum, pentru putina vreme, daca trebuie, ati fost intristati prin felurite incercari…". Asa ca, te rog sa intelegi, in mijlocul necazurilor tale, necazurile nu vor dura. Se vor incheia cu aceasta viata, daca esti crestin. Din nou, vestea trista este ca daca nu esti crestin, urasc s-o spun dar biblia este foarte clara, necazul tau nici macar nu a inceput. Pentru ca daca nu-L cunosti pe Hristos vei ramane intotdeauna fara El si vei descoperi ce necaz este vesnicia in iad. Oricum, biblia ofera alternativa: Isus Hristos. Si aceasta este dragostea lui Dumnezeu in Hristos si pentru totdeauna in cer cu El. Asa ca poti face distinctia acum intre a crede in Hristos si a-L urma.
John Newton care a avut o viata plina de necazuri, obisnuia sa spuna: ,,crestinii nu trebuie sa se planga de drum, odata ce duce la o asa casa cereasca". Isaac Watts care a fost atat de daruit in privinta cuvintelor, scriind imnuri si proza, a spus astfel:
,,exista un taram unde pura-i placerea
unde domnesc sfinti ce nu stiu moartea;
ziua nesfarsita alunga noaptea,
iar placerile izgonesc durerea. "
(there is a land of pure delight
where saints immortal reign.
Infinite days excludes the night,
and pleasures banish pain.)
Necazurile noastre vor fi spulberate cand vom ajunge in cer, pentru a fi pentru vesnicie impreuna cu Dumnezeu. Necazurile tale nu vor dura in aceasta viata. Fixeaza-ti aceasta in minte pentru totdeauna.
In al doilea rand (al doilea lucru care este in acest verset), Petru spune in versetul 6: ,,daca trebuie, sunteti intristati de felurite incercari…". Daca trebuie. Aceasta semnifica faptul ca necazurile servesc unui scop. Necazurile nu vor dura si, chiar acum, necazurile servesc unui scop. Poate te intrebi, ei bine carui scop poate folosi necazul din viata mea? Multor lucruri. Sa ma explic, de exemplu, necazul te smereste si poate nu-ti dai seama de acest lucru. Nu vreau sa va sochez, fiind o ora matinala (data prezentei predici, n. t.), dar multi dintre voi sunt mult mai mandri decat cred ca sunt. Si problema de a fi foarte mandru consta in faptul ca te face sa nu vezi cat de mandru esti in realitate. Natura mandriei este ca ea orbeste. Un lucru important ce tine de necaz este ca el te smereste si a fi smerit este un lucru binecuvantat in viata crestina, pentru ca Dumnezeu este impotriva celor mandri si da har celor smeriti. Aceasta este un lucru.
Un alt lucru pe care necazul il face in a servi unui scop, este ca el te indeparteaza de lucrurile lumesti. Cand ti se intampla un necaz, el te aduce pe genunchi si te indeparteaza de la lumescul de care ai devenit atasat. Te ajuta sa privesti spre cer, iti descopera ceea ce iubesti cu adevarat. Si cand te linistesti in necazurile tale, devii capabil sa-i ajuti pe altii care sunt in necaz. Si iti spun, pe masura ce partasia ta cu Hristos devine mai apropiata, devii mai pregatit si gata sa-L oferi pe Hristos ca solutie vietilor ce nu-I cunosc inca dragostea. Necazul iti ascute abilitatea de a face aceasta. Necazul este folosit de Dumnezeu pentru a ne purifica de pacatul nostru.
Necazul este folosit de Dumnezeu pentru a dezvolta un caracter rabdator, o personalitate rabdatoare. Am observat ca in aceasta lume in care traim, in SUA, ca lumea noastra produce oameni cu lipsa de personalitate, la orice nivel, in orice parte. Necazul in viata crestina abordat in mod corect, serveste unui scop. Si acesta este dezvoltarea personalitatii tale. De exemplu, priveste la I Petru 5:10, Petru scrie: ,,dar fie ca Dumnezeul oricarui har…"
Un om vorbeste despre necaz, un om vorbeste despre suferinta, un om care Il intelege pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul harului. El nu este o persoana care se supara in incercarile prin care trece, este un om aflat in dificultate in viata sa, care stie ca acestea au un scop si ca este un Dumnezeu al harului lucrand spre acest scop bun in viata sa, prin acel necaz. Aceasta este viziunea sa despre Dumnezeu, este viziunea sa definitiva despre Dumnezeu. El a trecut de un punct in timp, candva in viata, cand nu-L vedea pe Dumnezeu ca Dumnezeu al harului, cand probabil era unul dintre aceia care se plang, ca multi dintre voi, care atunci cand necazul loveste: ,,o, de ce Doamne, de ce eu? O, credeam ca ma iubesti Doamne. Nu ma iubesti Doamne?" Nu! ,,Fie ca Dumnezeul oricarui har", fie ca Dumnezeu sa-ti impartaseasca aceasta perspectiva asupra Sa, astazi, intr-un mod definitiv.
,,Dumnezeul oricarui har, care v-a chemat in Hristos Isus la slava Sa vesnica, dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavarsi, va va intari, va va da putere si va va face neclintiti."
Acest verset ar putea fi rezumat in a spune ca aceasta este o adevarata personalitate crestina. Formata, desavarsita, intarita, neclintita. Vezi deci ca efectul necazurilor din viata ta crestina este intarirea ta. Cati dintre voi au un catel de companie? Stiti, acele fiinte dragute, pe care le impodobiti cu funde si panglici, felul acela de pudel. Toti cei pe care i-am intalnit vreodata purtau numele de Kiffy. Cum stau in poala stapanului, pentru nu stiu care motiv, limba le iese putin afara. Si stiu doar sa stea acolo intre panglici. Stiti despre ce vorbesc, nu? Nu stiu de ce acesti catei sunt astfel, dar un catelus de companie pentru ca sta tot timpul in bratele oamenilor si nu prea ies din casa decat arareori, nu sunt prea puternici. Dar daca compari un catel de companie cu un lup din padure, acolo unde lupul trebuie sa alerge repede pentru a-si asigura hrana, unde trebuie sa lupte pentru a supravietui, , lupul este o creatura foarte, foarte puternica. Si necazurile il fac puternic. La fel este si in viata crestina, necazul are un scop. Iar Dumnezeu vrea sa-l foloseasca pentru a te intari.
Un al treilea lucru pe care il gasim aici, in versetul 6, este ca necazul aduce durere. Necazurile nu dureaza, se vor sfarsi o data cu aceasta viata.. Necazurile servesc unui scop, si al treilea lucru este ca necazurile aduc suferinta. Priviti la versetul 6, el spune: ,,In aceasta va bucurati mult, chiar daca acum pentru putina vreme, daca trebuie, (atentie) sunteti intristati prin felurite incercari."
Este durere. Indurerare. Aceste incercari si necazuri de care ne lovim in viata produc durere psihica, suferinte mentale grele, neliniste. Si apoi este acel intreg cortegiu al suferintelor fizice. Este real si noi toti intampinam durere in aceasta viata. Dar am ajuns sa inteleg, si sper ca si tu, ca durerea are o asa de mare importanta in a te schimba. Cred ca adesea, durerea ne clarifica lectia cand alte lucruri nu o fac. Daca altceva nu o face, durerea te face sa gandesti, te obliga sa-ti pui intrebari. Durerea are un rol important in a te schimba. Luati durerea fizica, de exemplu boala. Nu vorbesc despre raceala pe care cu totii am avut-o in ultimul timp, aceasta este inerenta vietii si nu-i nimic grav, este o parte a vietii. Vorbesc despre boala grava, cand esti grav bolnav sau ai o suferinta fizica grava. am aflat ca aceasta boala este mesagerul lui Dumnezeu pentru a ne chema sa-L intalnim.
Adesea,
Inclinat sa ratacesc,
Simt Doamne
Ca sunt inclinat sa parasesc viata pe care o iubesc.
Si Dumnezeu stie aceasta despre tine si despre mine. Deseori, boala si suferinta si durerea fizica este un mesager trimis sa ne cheme a-L intalni pe Dumnezeu. Mai mult, am descoperit aceasta in propria mea viata. Imi place sa citesc comentarii biblice, ma auziti citand numele acestor giganti Sequoia (n.t. cei mai mari arbori existenti pe Pamant, numiti si ,,redwood") ai trecutului bisericii crestine. Iubesc comentariile biblice, dar am descoperit ca nu exista nici un comentariu care sa-mi clarifice biblia mai bine decat boala si durerea. Sunt condus catre biblie intr-o stare a mintii si inimii, in durerea mea, pe care altfel nu o am. Si incep sa caut in biblie pentru a-L gasi pe Dumnezeu si a gasi raspunsuri. Asa ca descopar ca nu exista nici un comentariu care sa ne deschida biblia mai mult decat suferinta, parerea de rau si durerea. Durerea isi are locul sau in viata crestina.
Cunoasteti numele lui C.S. Lewis. Il stiti probabil din ,,Cronici ale lui Narnia" si din alte lucruri pe care le-a scris, dar C.S. Lewis a fost un mare ganditor, un mare crestin si el obisnuia sa spuna ca: ,,Dumnezeu ne sopteste in placerile noastre. El ne vorbeste in constiintele noastre. Dar El striga in durerile noastre." Iar apoi el spune: ,,durerea este megafonul Lui pentru a trezi o lume surda". Imi place cum suna, nu pentru ca imi place durerea ci pentru ca imi place acest fel de gandire. Durerea este megafonul lui Dumnezeu pentru a trezi o lume surda, este folosit de Dumnezeu pentru a atrage atentia individului. Si desigur C.S. Lewis cunoscuse durerea. Nu stiu daca sunteti familiari cu povestea lui, dar el si-a trait aproape intreaga viata necasatorit. Si intr-un final a intalnit femeia potrivita si s-au casatorit. Numele ei era Joy (Bucurie). Dar au descoperit curand ca ea avea cancer si intr-un an si jumatate sau doi ani, nici nu cred ca a durat doi ani, ea s-a dus. Deci, iata un om care asteapta intreaga sa viata. A incaruntit, a avut parte de toate ridurile si toata singuratatea care vine odata cu burlacia. In sfarsit femeia potrivita care sa-i fie smulsa in cateva luni. El a avut partea sa de durere, dar din durere s-a nascut o asa de mare parte din relatia sa cu Dumnezeu.
Charles Spurgeon este unul din marii mei eroi. Ii citesc aproape in fiecare saptamana din viata iar predicile sale mi se par mult mai vii decat aproape orice altceva din biblioteca mea. Fiecare pastor pe care il cunosc si care traieste dupa cuvantul lui Dumnezeu il citeste pe Spurgeon, si fiecare pastor pe care il cunosc si care nu traieste dupa cuvantul lui Dumnezeu nici macar nu stie cine este el. Si va intrebati de ce viata, de ce puterea, de ce acest om care rezista trecerii timpului, ne vorbeste, ne striga din anii 1800? De ce el, mort fiind, inca vorbeste?
Spurgeon a vorbit in acesti termeni despre propria sa viata. El a spus: ,,Datorez totul cuptorului si ciocanului. Nu am progresat deloc in invataturile spirituale decat atunci cand am fost pedepsit de marele Invatator. Cea mai buna piesa de mobila din casa mea a fost crucea. Lucrul care m-a imbogatit cel mai mult a fost durerea personala. Si pentru aceasta doresc sa-i multumesc lui Dumnezeu. Pot spune cu adevarat ca tot ceea ce am incercat in aceasta lume a milei lui Dumnezeu asupra cararii mele, a fost imbracat in bunatate iubitoare divina. Ma simt mult mai recunoscator lui Dumnezeu pentru durerea trupeasca de care am suferit si pentru toate incercarile de feluri diferite prin care am trecut, decat ma simt pentru orice altceva, cu exceptia darului Fiului Sau drag. Sunt sigur ca am tras mai mult folos real, tarie permanenta, crestere in har si fiecare lucru de valoare din cuptorul suferintei, decat am obtinut vreodata din bunastare."
Acum, acestea sunt cuvintele unui om apropiat de Dumnezeu. Copii, tineri si parinti (I Ioan vorbeste despre aceasta), acestea sunt cuvintele unui parinte in credinta. Un om care intelege durerea si locul acesteia in viata crestina. Si intelegeti ca unii dintre voi pot fi in aceasta situatie, ca sunt acele timpuri in calauzirea lui Dumnezeu cand te lovesti de cel mai dureros lucru prin care ai trecut vreodata. Si totusi va spun ca daca sunteti astazi in aceasta situatie ai cea mai mare nevoie de acest lucru in viata ta acum. Si uneori cel mai greu de inteles este cel mai trebuincios lucru din viata ta, in acest moment.
In 1857, la izbucnirea Revoltei Sipailor din india, hindusii au incercat sa omoare cat mai multi englezi cu putinta si in special ii urmareau pe ofiteri si familiile lor. Unul dintre acesti ofiteri si sotia sa au mers intr-un oras vecin, nestiind ca-i ameninta vreun pericol. Si-au lasat fetita acasa in grija unei bone indiene la care fiica lor tinea foarte mult. Cand revolta a inceput, micuta Ellen s-a aflat in pericol de moarte in ciuda varstei ei fragede, pentru ca avea pielea alba si era copilul unui ofiter. Dar compatriotii tatalui sau nu au abandonat-o. Unul dintre ei a galopat acasa la ea si a smuls-o bonei ei, a incalecat calul tinand-o pe Ellen in fata. In acest timp multimea innebunita, strigand a umplut strada si au incercat sa-i opreasca si sa omoare si calaretul si copilul. Dar omul si-a scos sabia si a luptat vitejeste fiecare pas, tinand tot timpul copilul cu mana stanga. Normal, fetita era extrem de inspaimantata de tot zgomotul si imbulzeala, si lovea, lupta si tipa. De cateva ori era sa cada din bratele omului, iar aceasta desigur ca marea greutatile luptei, cu ea zbatandu-se in bratul stang iar cu celalalt manuind sabia impotriva celor ce voiau sa-l ucida. Dar in cele din urma el a reusit si dupa un drum lung si greu el si-a predat mica povara in bratele mamei ei. Cine poate descrie bucuria nebuna a parintilor care isi vedeau micuta salvata impreuna cu ei? Recunostinta lor nu cunostea margini. Dar vedeti, cu micuta Ellen era ceva cu totul diferit. In ceea ce o privea, tot ceea ce simtea fata de salvatorul ei era un adanc resentiment, tot ceea ce putea gandi era faptul ca el o stransese salbatic, ca o zdruncinase atat de mult in timpul cursei. Si cel mai mult dintre toate, ca refuzase sa o lase sa se intoarca la bona la care tinea asa de mult. In mintea ei, tot ceea ce putea gandi era cum de putea un om atat de rau sa fie considerat un prieten si un binefacator. Dar vedeti, pe cand se uitau la ea era trist ca nu au putut-o convinge cu nici un chip sa-l sarute sau sa-l imbratiseze si sa-i multumeasca acestui om.
Acum, noua ne este foarte clar ce a motivat comportamentul acestui copil. Vedeti, pe masura ce Ellen crestea ea trebuie sa fi fost adesea rusinata de nestiinta sa copilareasca, neputinta ei de a accepta ca acel ofiter si-a riscat viata pentru a o salva si ca toate zdruncinaturile si toate scuturaturile din timpul cursei salbatice fusesera pur si simplu efectele inevitabile ale salvarii ei. Astfel, in acea vreme, ea a judecat situatia in totalitate dupa aparente si a crezut ca acel calaret, salvatorul ei, era o persoana rea si plina de ura.
Acum, astazi, as vrea sa te intreb ceva foarte patrunzator. In mijlocul necazului tau, in mijlocul a ceea ce poate chiar sa fie cea mai grea, cea mai dificila lupta pe care ai intalnit-o in viata, ai aceasta atitudine fata de Dumnezeu? Crezi ca Dumnezeu este rau? Il privesti pe Dumnezeu ca pe cineva care incearca mereu sa-ti faca viata grea? Nu reusesti sa vezi Dumnezeul harului in spatele tuturor acestor lucruri? Esti suparat pe Dumnezeu, ca atatia altii pe care i-am intalnit?
,, -Ce se intampla cu tine? De ce nu esti in partasie?
-Sunt suparat pe Dumnezeu.
-Si de cat timp te afli in aceasta stare?
-Se implinesc 6 ani?
-Si de ce esti astfel?
-Ei bine, acest lucru s-a intamplat in viata mea si m-am suparat pe Dumnezeu si sunt suparat pe El de atunci."
Stiti ce parere am despre oameni ca acesta? Bietul de tine, nu-L intelegi pe Dumnezeu, nu-L cunosti pe Dumnezeul harului. Esti atat de preocupat de lucrurile vremelnice, esti atat de ancorat in lucrurile imediat inconjuratoare, incat nu-L poti vedea pe Dumnezeu. Astfel esti suparat pe El si te-ai lasat in nestiinta voita, pentru ca biblia, pagina cu pagina, din scoarta in scoarta, prezinta un Dumnezeu al dragostei si harului. Asa ca daca nu-L cunosti pe El ca Dumnezeu al dragostei si harului este vina ta, nu a Lui. El a trecut prin mari dureri sa prezinte totul aici. Este totul aici! Poti sa citesti oricand vrei, iarasi si iarasi si iarasi. Cand ii intalnesc pe acesti oameni suparati pe Dumnezeu, imi pare rau de ei, ma rog pentru ei. Daca astazi esti unul dintre acestia imi pare rau pentru tine, pentru ca nu-L intelegi pe Dumnezeu. Te-ai poticnit, ai alunecat in neutru (ai devenit nefolositor in credinta ta), ai dat inapoi si ai judecat in mod ignorant, imatur pe Dumnezeul plin de intelepciune, plin de dragoste, plin de har care a facut tot ceea ce putea fi mai bun pentru tine. Si a sosit timpul pentru tine sa iesi din aceasta stare. Paraseste-o! Paraseste-o pentru intelegerea unui Dumnezeu al dragostei si harului care, da, poate ca a permis imprejurari grele, dar care reprezinta chiar lucrul de care ai nevoie in acest moment din viata. El iti cunoaste inima mai bine decat tine. Nu I te impotrivi! Nu-L acuza! Multumeste-I ca te iubeste atat de mult incat sa lase greutatile sa vina in calea ta si sa le foloseasca pentru binele tau, daca vei renunta sa I te impotrivesti. Necazurile nu dureaza, necazurile servesc unui scop, dar necazurile aduc durere.
O noua carte a fost publicata si v-as recomanda-o. Este scrisa de Joni Erickson Tada. Stiti cine este Joni? Joni, din scaunul ei cu rotile a incurajat oameni de pe tot globul, din durerea ei a scris o carte despre ceruri. Am deschis cartea si m-am uitat pe coperta interioara unde erau cateva comentarii asupra cartii facute de Elizabeth Elliot. Stiti cine este Elizabeth Elliot? Ea a scris spunand: ,,Joni scrie despre cer cu asa de mare claritate si cu o abordare atat de reala. Iar cartea este atat de plina de nadejdea cerului. Cerul este atat de real la ea." Si apoi ea spune aceasta: ,,Joni a scris despre cer si despre bucuria legata de acesta, nu in ciuda durerii ei, ci in ciuda acestei dureri."
Despre aceasta vorbim. Dumnezeu foloseste durerea sau necazul in viata ta. Cu cat mai repede ajungi la acel punct in care accepti aceste lucruri si rezolvi aceasta situatie, rezolvand ca Petru si privindu-L pe El ca Dumnezeu al harului care lucreaza astfel, vei castiga ore si saptamani nesfarsite departe de partasia cu Dumnezeu, departe de partasia cu poporul Sau, avand o atitudine corupta care te roade pe dinauntru. Dar acest lucru te va aduce la momentul cand cupa va fi prea plina de intimitatea cu El. Caldura si bucuria spre care Petru ne conduce, pe care si tu si eu le dorim este ceea ce vrem cu adevarat Il dorim pe El. Si astfel, necazul aduce durere.
Si acum sa va spun un alt gand. Necazul vine in multe feluri. Multe feluri. In I Petru 1:6, este spus: ,,In aceasta va bucurati mult, chiar daca acum pentru putina vreme, daca trebuie, sunteti intristati (atentie) prin felurite incercari". Felurite incercari.
Iacob, in capitolul 1:2 din epistola sa, a facut aceasta declaratie socanta. El a spus: ,,Fratii mei, sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari." Dati-mi voie sa citesc iarasi. Sa privim ca pe ,,o mare bucurie"? Cumva Iacob si Petru gandesc la fel. Vedeti? Nu ca incercarea ar fi asa de placuta, ci ceea ce Dumnezeu face cu aceasta este o bucurie si intelegerea acestui lucru iti aduce bucurie… ,,Sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari."
Necazul vine in multe feluri si uneori socant, deodata! Si iarasi trebuie sa intelegi ca poate fi acest soc lucrul de care ai nevoie pentru a te trezi din amorteala ta. Am intalnit atat de multi crestini in zilele noastre care sunt intr-o stare de coma. Aceasta este singurul diagnostic pe care l-as da in cazul lor: coma. Hei, e cineva acolo? Stii cum este. Nu sunt ,,acasa". Sunt afara din decor, dar ei cheama numele lui Hristos. Multi dintre ei sunt crestini adevarati, dar au devenit aproape ca si cum nu l-ar cunoaste pe Dumnezeu deloc. Ce are Dumnezeu de facut in dragostea Lui pentru a trezi o persoana din aceasta amorteala de moarte? Sugerez ca biblia Il prezinta ca folosind socul pentru a te scoate de acolo, pentru ca te iubeste.
Am citit despre o femeie care, ani in urma in Montana, in timpul iernii (si poate fi foarte frig iarna in Montana), calatorea intr-o diligenta, nefiind imbracata potrivit pentru gerul acela avea si un copilas in brate. Vizitiul care conducea diligenta, a devenit foarte ingrijorat cand a observat ca femeia incepea sa-si piarda cunostinta. Si nu stiu daca aveti idee despre moartea prin inghetare, nu este tipic pentru California, dar moartea prin inghetare este un lucru foarte ciudat. Incepi sa-ti pierzi cunostinta si simti ca te incalzesti usor, apoi din ce in ce mai mult si apoi mori. Asa ca el a privit inapoi si a vazut femeia tinandu-si copilul si incepand sa-si piarda cunostinta, iar el stia ca daca se va intampla aceasta ea ar fi murit inghetata. Singurul mod de a o tine in viata era de a o tine treaza. Asa ca ce a facut? El a oprit diligenta, a luat copilasul din bratele ei, l-a infasat foarte bine si l-a asezat intr-un compartiment sub locul sau unde copilasul era in siguranta. Apoi a luat femeia de brat si a tras-o in mijlocul drumului, a aruncat-o acolo si a parasit-o. Si cum zacea aproape inconstienta, femeia a auzit zgomotul diligentei departandu-se, auzea galopul cailor. A inceput sa isi revina si sa realizeze ca zacea in mijlocul drumului, iar copilasul ei era in acea diligenta, a inceput sa sara si sa strige si sa tipe dupa copil. Vizitiul a privit inapoi si a vazut-o sarind pe drum si tipand si s-a gandit: ,,ah, si-a revenit suficient, cred ca va trai". Asa ca s-a intors si a luat-o, a asezat copilul inapoi in bratele sale si au plecat. Iar femeia a trait.
Cred ca uneori Dumnezeu trebuie sa ia masuri ca aceasta in privinta noastra, pentru a ne scoate din letargia noastra mortala. Si m-am aflat in aceasta situatie de multe ori, nu ma jenez sa v-o spun, iar acum privesc in urma si-i multumesc lui Dumnezeu pentru acele timpuri. Dumnezeu ma iubeste suficient de mult pentru a nu ma lasa intr-o inconstienta, total neutra stare pentru un crestin. El ma iubeste prea mult pentru a ma lasa acolo, si in consecinta El va folosi masuri drastice pentru a ma scoate de acolo. Si cand ti se intampla si tie ar trebui sa-i multumesti pentru aceasta lui Dumnezeu.
Stiti ca Petru foloseste aceasta sintagma: ,,felurite incercari", versiunea greceasca semnifica literal ,,multe culori", iar el mai foloseste aceste cuvinte doar o singura data in capitolul 4. As vrea sa ne uitam acolo in capitolul 4:10, unde el foloseste acest cuvant grecesc o singura data pentru a descrie harul lui Dumnezeu. Deci el spune: ,,Ca niste buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi sa slujeasca altora dupa darul pe care l-a primit." Traducerea literala: ,,darul multicolor pe care l-a primit". Este ceva foarte interesant aici deoarece el foloseste acest cuvant de doua ori: o data sa arate aspectele ,,multicolore" ale necazului, de diferita intensitate, in imprejurari diferite, avand consecinte diferite, deci toate aspectele multicolore ale necazului. Si apoi aspectele ,,multicolore" ale harului. Rezulta un lucru minunat daca pui cele doua aspecte impreuna. Daca faci aceasta, ceea ce vei afla este ca necazul este multicolor la fel ca harul lui Dumnezeu. Asa incat, e ca si cum nu exista nici o culoare a incercarii fara ca Dumnezeu sa nu aiba o culoare a harului care sa i se potriveasca. Deci in alte cuvinte, nu exista nici un necaz, oricat de mare, caruia Dumnezeu sa nu-i potriveasca de atatea ori o masura mai mare a harului. In toate cazurile, Dumnezeu revarsa asupra noastra harul Sau mai mult si dincolo de ceea ce putem noi cere sau gandi, si in general harul intrece apasarea incercarii. Incercarile vin in multe feluri, dar incercarile nu dureaza. Ele folosesc unui scop. Ele aduc durere.
Si acum da-mi voi sa te conduc la ultima idee. Necazul nu ne poate rapi bucuria, daca nu-i dam voie. Dumnezeu a stabilit sa ne dea o bucurie pe care necazul sa nu ne-o poata lua. I Petru 1:6 spune: ,,In aceasta va bucurati mult, chiar daca acum pentru putina vreme, daca trebuie, sunteti intristati prin felurite incercari". Noul Standard American traduce in acest fel: ,,In aceasta va bucurati mult, chiar daca…". Chiar daca vei trece prin toate aceste dificultati. Aceasta inseamna ca aceste dificultati nu ne pot ucide bucuria, te bucuri mult oricum. Si aceasta este ceea ce a spus Isus in Ioan 7:38: ,,Cel ce crede in Mine cum spune scriptura, din inima lui vor curge rauri de apa vie." El spune: ,,Cel ce crede in Mine", ce crezi tu astazi despre Isus Hristos? Crezi ca El este un Dumnezeu al harului? Crezi ca El este credincios? Crezi ca El este atotstiutor si atotiubitor astfel incat tot ce a permis sa vina in calea ta va fi folosit de El? ,,Cel ce crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie", vorbind de acea bucurie care se afla acolo pentru crestin. In ciuda necazului, in ciuda incercarilor, bucuria va izvori. Cineva a spus atat de bine ca: ,,pasii cu care urcam la locul bucuriei sunt in mod obisnuit udati de lacrimi. Si in cenusa durerii noastre se afla scanteile bucuriei gata sa se aprinda la suflarea Duhului Sfant." Acest este felul in care lucreaza.
Vreau sa inchei cu un pasaj din viata Dr. Reuben A. Torrey care a fost unul dintre marii invatatori ai bibliei din generatia trecuta. El si sotia sa, doamna Torrey, au trecut printr-o perioada grea de durere sufleteasca atunci cand fiica lor de 12 ani a murit accidental. Funeraliile s-au desfasurat intr-o zi mohorata, ploioasa. Stateau pe marginea mormantului si priveau cum trupul fetitei era ingropat. Cand s-au intors, printre lacrimi doamna Torrey a spus: ,,Sunt atat de bucuroasa ca Elizabeth este cu Domnul si nu in acea cutie." Dar chiar stiind ca acest lucru era adevarat, va puteti imagina ca inimile lor erau zdrobite. Dr. Torrey a spus ca a doua zi cand mergea pe strada, totul s-a prabusit in interiorul sau. Se gandea la singuratatea anilor ce urmau sa vina fara prezenta ei, la inima franta de casa goala si la toate celelalte implicatii ale mortii fetitei. Era atat de impovarat de toate acestea incat, in cele din urma, a strigat spre Dumnezeu spunand: ,,O Doamne, ajuta-ma, linisteste-ma." Iar apoi isi aminteste ce a urmat: ,,si chiar atunci acest izvor, Duhul Sfant pe care il aveam in inima, a izbucnit cu asa de mare putere cum nu cred ca am experimentat inainte si a fost (retineti) cel mai fericit moment pe care l-am cunoscut in viata mea, cand Dumnezeu mi-a umplut inima cu liniste si bucurie prin Duhul Sfant". A continuat spunand: ,,O ce minunata este bucuria Duhului Sfant! Este un lucru de nedescris in cuvinte, maret, sa-ti gasesti bucuria nu in lucruri legate de tine, nici in cei mai dragi si iubiti, ci sa ai in tine un izvor curgand, curgand, curgand, curgand totdeauna 365 de zile in fiecare an, curgand in toate imprejurarile spre viata vesnica."
Acesta este Dumnezeul caruia ii slujesc. Acesta este Dumnezeul caruia ii slujesti, daca esti astazi un crestin. Daca astazi nu esti un crestin ai nevoie sa te intorci la El, pentru ca El are raspunsurile pentru viata ta, El are taria si bucuria de care ai nevoie. Bucuria Domnului este taria mea. Si aceasta este bucuria pe care necazul nu mi-o poate lua, este bucuria mea. Este darul meu de la Dumnezeu, Duhul Sfant. Dumnezeu foloseste necazul care vine in calea mea. El este de asemenea si inauntrul meu, manifestand bucuria de care am nevoie pentru a fi taria mea. Si iti spun, ca si Rueben A. Torrey am aflat ca este adevarata si in viata mea, in cele mai dureroase momente ale vietii mele am strigat catre Dumnezeu si am spus: ,,Doamne Isuse, Tu ai spus ca nu ma vei lasa fara mangaiere. Arata-mi mangaierea Ta si da-mi bucuria care sa fie taria mea acum." Dar niciodata nu m-a lasat, si este genul de lucru care cand se intampla, nu-l poti nici macar explica. Iar prietenii si cei dragi spun: ,,ar trebui sa pocnesti si sa te faci bucati." Acesta este momentul sa-i privesti drept in ochi si sa le spui: ,,Sa stii ca daca nu l-as fi cunoscut pe Hristos as fi cedat si m-as fi facut bucati." Dar El este asa de credincios cuvantului Sau. Si eu cunosc bucurie si aflu mangaiere si aflu pace acum, in ciuda marii dureri care mi s-a intamplat. Acesta este unul dintre motivele pentru care Il iubesc atat de mult, pentru ca El este atat de bun cu mine. Vezi, toate fiintele omenesti trec prin necazuri, dar necazul pentru crestini este asa de diferit, pentru ca Isus il face sa fie asa de diferit.
Sa ne rugam.
Tata, multumim pentru harul Tau, pentru ca tu esti Dumnezeul nostru al harului. Stim ca necazul vine pe acest pamant si atinge orice fiinta omeneasca in calea lui. Dar cum sa-Ti multumim pentru ca il folosesti pentru a ne modela, a ne da forma, pentru a ne face mai buni, si cel mai important, pentru a ne aduce la Tine unde gasim acea bucurie care ne vine in dar de la Tine, prin Duhul Sfant. Doamne, pentru toti aceia care asculta mesajul acesta astazi, care sunt in necaz, dificultate si durere, si orice altceva in viata lor, fie ca aceasta sa fie o zi de luminare si schimbare fundamentala, un punct de intoarcere in felul in care intampina necazul si cum il accepta pe Dumnezeu in mijlocul acestuia, cum se alatura lui Iacob si lui Petru si impartasesc toata bucuria, bucuria pura, si se bucura indiferent de cat de rau ar fi acel necaz, pentru Tine, pentru Isus, pentru lucrarea Duhului Tau in noi totdeauna in cea mai inalta si mai mare stare de binecuvantare a noastra. Fie ca toti sa intelegem aceasta, sa impartasim acest adevar si sa ne bucuram de acest adevar. In numele lui Isus ne rugam. Amin.
