Bucuria mantuirii intr-o lume suferinda
Partea I
–––––––––––––––––––––––––––
Am intitulat mesajul de astazi: "Bucuria mantuirii intr-o lume suferinda". Este partea I, si in nici un caz nu putem termina astazi, si nici nu am de gand sa incerc. Dar textul pe care il avem in fata este minunat. Petru scrie crestinilor care erau in suferinta si care aveau sa sufere mai mult decat la data cand el le scria. Inima sa de pastor este cuprinsa de mila pentru ei si vrea sa-i inarmeze, pentru a fi gata sa treaca prin suferinta si necazul ce aveau sa vina si sa mearga binecuvantati pana la capat. Si pentru aceasta el scrie versetele I Petru 1:6-9 pe care vreau sa le parcurgem impreuna.
In versetele 6-8, el spune:
6 In ea voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie, sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari, 7 pentru ca incercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa decat aurul care piere si care totusi este incercat prin foc, sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea, la aratarea lui Isus Hristos, 8 pe care voi Il iubiti fara sa-L fi vazut, credeti in El, fara sa-L vedeti, si va bucurati cu o bucurie negraita si stralucita,
El vorbeste despre o bucurie completa, supranaturala, care vine in tine de la Dumnezeu.
Despre acestea vom vorbi in cele ce urmeaza.
Iar in versetul 9 el spune:
"pentru ca veti dobandi, ca sfarsit al credintei voastre, mantuirea sufletelor voastre."
Acum, privind la aceste versete, in versetul 6 el spune: "In ea voi va bucurati mult", nu doar "va bucurati", ci "va bucurati mult…" Iar in versetul 8 el spune: "va bucurati cu o bucurie negraita…" Aproape ca nu o poti spune in cuvinte, asa este de mare. Tema lui Petru aici este "bucuria salvarii (mantuirii)". Si aceasta bucurie a salvarii se afla in inima sa pentru ca se preocupa atat de mult de oamenii acestia si Petru intelege atat de profund bucuria care este in Hristos si doreste ca oamenii lui Dumnezeu sa experimenteze fiecare picatura din bucuria care este a lor.
Si acum, ceea ce doresc sa realizez in studiul acestui text, este ca vreau sa ne intoarcem si sa intram in el direct, pentru ca ne vom ocupa de el si astazi si data viitoare. Si astfel doresc sa vorbesc despre bucurie in general, pentru urmatoarele cateva minute. Ca sa incepem, mi-ar placea sa deschideti Biblia la evanghelia lui Luca, la capitolul 15. Aici Domnul nostru ne invata, spunand cateva minunate parabole (pilde). Ideea pe care vreau sa o extrag de aici este chiar aceasta, ca bucuria este o parte a mantuirii. Bucuria este construita in mantuire. Isus trece prin aceasta cu mare repeziciune si spune aceste parabole, dintre care una este despre oaia ratacita. Acestea sunt parabole despre mantuire, iar in pilda despre oaia pierduta, spune:
"Si cand se intoarce acasa, cheama pe prietenii si vecinii sai, si le zice: "Bucurati-va cu mine, pentru ca mi-am gasit oaia care era pierduta!"
Tot asa, va spun ca va fi mai mare bucurie in cer pentru un singur pacatos care se pocaieste, decat pentru nouazecisinoua de oameni neprihaniti care nu au nevoie de pocainta."
Aici se vorbeste despre mantuirea unui suflet si despre bucuria in ceruri pentru mantuirea acestui pacatos.
Apoi trecem la pilda banului pierdut, versetul 9, unde femeia a pierdut un ban, l-a cautat peste tot, si:
"Dupa ce l-a gasit, cheama pe prietenele si vecinele ei, si zice: ,,Bucurati-va impreuna cu mine caci am gasit leul, pe care-l pierdusem."
Iar Isus spune aici:
versetul 10: "Tot asa, va spun, ca este bucurie inaintea ingerilor lui Dumnezeu, pentru un singur pacatos care se pocaieste."
Astfel aici este vorba despre bucuria in ceruri inaintea ingerilor, despre care am vorbit inainte si poate fi o referire la bucuria din inima lui Dumnezeu. Aflandu-se in prezenta ingerilor cand un pacatos se pocaieste, Dumnezeu devine atat de bucuros, El este asa de fericit, ca bucuria Sa se rasfrange asupra ingerilor care devin toti bucurosi. Este asemanator acelor filme, in care vezi cum fiecare priveste, urmareste regele si reactia sa la situatia respectiva. Regele gaseste situatia amuzanta si intreaga curte incepe sa rada. Dintr-odata, cand regele se intristeaza, toti amutesc si au privirile triste, iar daca regele rade iarasi, toata lumea rade.
Astfel, se afla toti in ceruri si un inger, apoi un altul si un altul, vad acest pacatos pocaindu-se si privesc la Dumnezeu, iar El devine atat de bucuros si ei sunt atat de bucurosi, pentru ca Dumnezeu este fericit. Toata aceasta bucurie inconjoara mantuirea. Chiar a unui singur pacatos.
Si stiti pilda fiului risipitor sau pierdut din Luca 15, versetul 22; el se intoarce si tatal spune slugilor sale…iar fiul se pocaieste…si din nou o imagine a mantuirii…el spune:
"Aduceti repede haina cea mai buna si imbracati-l cu ea; puneti-i un inel pe deget si incaltaminte in picioare.
Versetul 23,,Aduceti vitelul cel ingrasat si taiati-l. Sa mancam si sa ne veselim;"
Aici este prezentata o imagine de petrecere si bucurie in mijlocul unei vieti care este atat de plina de inimi ranite, si cum acest fiu care a avut inima ranita se intoarce sa se bucure de mantuire impreuna cu tatal sau. Primul lucru pe care tatal il face este sa inceapa petrecerea de bucurie. Bucuria incepe chiar de la mantuire.
El spune in versetul 24:
"caci acest fiu al meu era mort si a inviat; era pierdut si a fost gasit. Si au inceput sa se veseleasca."
Asa deci, cand o persoana este mantuita, este dorinta lui Dumnezeu ca aceasta persoana sa fie bine primita in bucuria deja existenta a familiei sale. Mantuirea se refera in intregul sau la bucuria lui Dumnezeu, pe care El ti-o ofera in dar in momentul in care ajungi sa-L cunosti. De asemenea inseamna sa continue neintrerupt; inseamna sa fie o bucurie nestavilita.
Petru vorbeste despre o mare bucurie. Este bucuria lui Dumnezeu, bucuria ingerilor si bucuria lui Isus, bucuria bisericii, bucuria tuturor celor ce vad pe un altul rascumparat, bucuria persoanei ce a fost mantuita. Toata aceasta bucurie.
In Psalmul 4:7, psalmistul a spus:
"Ai pus bucurie in sufletul meu…"
Dumnezeu pune bucurie in inima ta. El a spus:
"Mai mult decat atunci cand se inmulteste rodul granelor si vinului lor."
Intr-o societate bazata pe agricultura cel mai important moment al anului este recolta si tot ce tine de aceasta… dar a spus apoi, mai mult decat toate acestea este bucuria pe care Tu o pui in inima mea.
In Luca 2:10, la care ne gandim in legatura cu Craciunul:
Dar ingerul le-a spus: "Nu va temeti; caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie (si care este pentru atatia oameni) pentru tot norodul."
Este ceva ce Dumnezeu are pentru oricine vine la mantuire.
In I Tesaloniceni 1:6, Pavel le scrie oamenilor si spune:
"Si voi insiva ati calcat pe urmele mele si pe urmele Domnului, intrucat ati primit Cuvantul (si aici se afla critica referitoare la Petru) in multe necazuri (si apoi a adaugat aceasta) cu bucuria…"
Astfel bucuria care vine odata cu mantuirea este pentru noi toti.
Cu ani in urma, Richard Baxter, un scriitor puritan, a spus: "Fiti impreuna cu cei mai voiosi oameni ai lui Dumnezeu, pentru ca nu exista bucurie ca a celor credinciosi."
Imi place acest sfat…este o buna povata. De ce? Iata ce spune Isus in pilda fiului risipitor: ei se veselesc si-l cheama si pe fiu sa ia parte la veselia lor. Este dat sa fie o partasie plina de voie buna intre credinciosi. Dumnezeu vrea sa te bucure drumul alaturi de El. Baxter a spus: "Fiti impreuna cu cei mai voiosi oameni ai lui Dumnezeu, pentru ca nu exista bucurie ca a celor credinciosi." Petreceti-va timpul cu crestini voiosi. Cautati acesti oameni ce progreseaza. Petreceti-va timpul cu ei. Nu va puteti dori sa petreceti tot timpul unei vieti crestine cu "tovarasi posaci", care nu stiu cum sa-si pastreze bucuria pe care o are Dumnezeu pentru ei si carora le-ar placea sa va sa va traga in jos, in melancolia lor impreuna cu ei, pentru a sta impreuna in incaperi intunecate, bombanind in sinea voastra, in timp ce Dumnezeu vrea sa va bucurati. Dumnezeu are bucurie pentru voi in viata crestina. Bine a spus cineva: "O mimica vesela are o mare valoare" (A cheerful countenance has a lot of face value). Dureaza doar un minut. Dar imi place. Imi place pentru ca bucuria ar trebui sa-si gaseasca drumul catre fata ta. Doresti sa fi impreuna cu oameni care sunt veseli, care au o expresie faciala vesela, deschisa. Observ unii oameni…cred ca daca o licarire de voiosie ar lovi ochiul lor, probabil ca acesta ar iesi din orbita. De atat timp nu au avut bucurie. Asculta, daca ai bucurie, se va vedea! Ochii sunt fereastra sufletului.
Astfel, aceasta bucurie ne apartine intru Hristos si el ne-o da ca pe un dar al mantuirii. Deci, singurul mod prin care mai apoi o pierdem este cand lasam sa ne fie luata. Ca sa o pierdem, trebuie sa fim jefuiti. Problema este ca, daca suntem jefuiti de bucuria noastra, este pentru ca ne lasam jefuiti. Vedeti, bucuria este o trasatura esentiala a mantuirii. Iar pacatul si suferinta, in general, sunt lucruri care ne lipsesc de aceasta bucurie. De cele mai multe ori pacatul este acela care ne fura bucuria. Dumnezeu iti da bucuria, iar ceva trebuie sa ti-o ia daca apoi nu o mai ai. Asa ca daca astazi nu esti bucuros, probabil ca ai lasat pacatul sa-ti rapeasca bucuria.
Unul din modurile prin care ne pierdem bucuria noastra este prin lipsa pocaintei. Iar acesta este un lucru care poate dura vreme indelungata. Daca nu te-ai bucurat de mult timp, probabil ca nu ai dat socoteala in fata lui Dumnezeu de multa vreme. Poate ca nu te-ai pocait. Poate ai trait cu pacatul atat de mult, incat el a secatuit toata bucuria ta. Este posibil. In Biblie, Dumnezeu alege un singur om de pe intreg Pamantul, pe care il numeste un om dupa inima Sa. Ce declaratie profunda si importanta a lui Dumnezeu, cu referire la o fiinta omeneasca! Sa priveasca printre oameni si sa spuna: "uite un om asa cum Imi doresc sa fie. Este un om dupa inima Mea. Cugeta lucrurile bune, preocupat de lucrurile potrivite, devotat Mie."
Si totusi acest om, il stim este David, acest om cu o astfel de inima stim ca trebuie sa fi experimentat o mare bucurie. Daca ar fi vreodata o fiinta umana bucuroasa, ar trebui sa fie un om dupa inima lui Dumnezeu, asa este? Si totusi David, savarsind pacatul sau cu Batseba, a trait aproape un an fara a se pocai de acest pacat. Este nevoie de aproximativ noua luni pentru ca un copil sa fie conceput si nascut. Copilul nascut din acest pacat a fost nascut la vremea cand Natan a venit la David si a trebuit sa-i spuna o pilda pentru a-l face sa-si vada pacatul si sa se pocaiasca. El nu se pocaise in aproape un an de viata in pacat cu Batseba. Indraznesc sa spun ca a fost cel mai rau an din viata lui. Indraznesc sa spun ca, fiind un om dupa inima lui Dumnezeu, probabil a cunoscut bucuria in felul in care Dumnezeu doreste ca omul sa o cunoasca. Totusi, acel an a fost probabil cel mai nefericit an din intreaga sa viata. Si a fost asa pentru ca a permis sa fie jefuit de bucuria pe care Dumnezeu o are pentru un credincios. In Psalmul 51 avem marturia pocaintei lui David. Nu-i nevoie sa deschideti Biblia acolo, ma voi referi doar la acesta. In Psalmul 32, care a fost scris mai tarziu desi se afla la inceputul Cartii Psalmilor, David isi aminteste acel an si spune cum a fost acel an. A fost un an rau. In Psalmul 51, pocaindu-se, in versetul 12 el spune:
"Da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale, si sprijina-ma cu un duh de bunavointa!"
Doamne, m-am intors. Doamne, a fost un an tare greu si unul din lucrurile care imi lipsesc mai mult decat orice este bucuria pe care numai Tu mi-o poti da. Te rog Doamne, da-mi iarasi acum bucuria care este a mea prin mantuirea in Tine. Si apoi, cugetand si scriind, in Psalmul 32 vorbeste de pierderea bucuriei in anul lipsit de pocainta. As dori sa deschideti la Psalmul 32, incepeti cu versetul 2, el spune in acest psalm:
"Ferice de omul, caruia nu-i tine in seama Domnul nelegiuirea, si in duhul caruia nu este viclenie!"
De ce scrie astfel? Pentru ca in acel an, pentru ca nu s-a pocait, inima i-a fost plina de viclenie. Nici un dialog sincer cu Dumnezeu despre lucrurile importante intamplate. Mai degraba el si-a tinut inima in umbra vicleniei. De aceea, pacatul nu i-a fost iertat si cugetand dupa ce s-a pocait, el spune: "ferice de omul care nu tine viclenia in inima sa pentru ca este un om care este iertat." Apoi explica in versetul 3-4: "cata vreme am tacut (fata de Dumnezeu asupra pacatului sau), mi se topeau oasele (aici se refera la chinuri reale) de gemetele mele necurmate, caci zi si noapte mana Ta apasa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usuca pamantul de seceta verii."
De ce mana lui Dumnezeu apasa asupra lui? Pentru ca Dumnezeu isi iubeste poporul Sau, El vrea sa va umpleti de bucurie. Astfel, cand va lasati deposedati de bucuria voastra si ramaneti nepocaiti in pacat, mana lui Dumnezeu va apasa asupra voastra. De ce? Pentru ca El nu va va lasa. El vrea sa fiti fericiti. Ca parinte, am copii, si stiu ca atunci cand unul dintre copii greseste cu mintea sau cu inima, nu-i las. La fel si Cindy. Ii urmarim si lucram asupra atitudinii lor, stim ca Dumnezeu vrea ca ei sa aiba o viata fericita si la fel dorim si noi, si vrem sa facem tot posibilul ca ei sa-si corecteze atitudinea.
Aici mana lui Dumnezeu apasa greu asupra lui David pentru ca El il iubeste pe David asa de mult si vrea sa-l aduca pe David inapoi in bucuria mantuirii.
Deci pacatul este acela care adesea ne ia bucuria. Cineva a spus inspirat ca "nimic nu ne va opri cantarea mai repede decat pacatul." Este adevarat? Stiti ca unul din lucrurile extraordinare datorate faptului ca suntem crestini este ca avem o cantare in inima. V-ati gandit vreodata la aceasta? Suntem atat de diferiti de lume. Oamenii lumesti nu traiesc cu o cantare in inima. Ei pot canta "99 de sticle de bere pe raft" (cantec de petrecere), le place sa se imbete si sa cante si alte lucruri ca acestea, dar in general este neobisnuit sa vezi pe cineva doar cantand.
Inainte de a fi convertit, in unele din cele mai rele perioade din viata mea, am fost dependent de barbiturice. Unii dintre voi le cunosc sub numele de "reds" (rosii). Am exercitat o influenta foarte rea asupra prietenului meu John Foster. Mergeam acasa la el sa-l iau la surfing, iar mama lui imi stia obiceiurile. Intrebam poticnindu-ma: "unde este John?", iar ea ma intreba: "iarasi te-ai drogat?". "O nu, doamna Foster," si ma uitam crucis la ea, "totul e in ordine doamna Foster". Dar ea stia ca eram un exemplu prost pentru John. Dupa ce am fost convertit, familia lor obisnuia sa coboare la plaja Newport, iar eu ma invarteam pe acolo si faceam surf cu fiul lor; deci dupa ce am fost convertit, imediat dupa in acele zile, eram in varsta de 19 ani, am fost si am facut surf langa dig, apoi am iesit din apa si am mers spre motocicleta familiei Foster parcata langa casa lor; am sarit pe ea. Il cunoscusem pe Domnul numai de cateva zile, invatasem cateva cantece la Calvary Costa Mesa, si am pornit sa ma invart cu motocicleta cantand cu toata puterea: "fericiti, fericiti, fericiti, fericiti, fericiti sunt oamenii al caror Dumnezeu este Domnul." Si ma tot invarteam incoace si incolo cand a iesit doamna Foster, m-a privit si a spus: "ce s-a intamplat cu tine?" Am raspuns: "ce vreti sa spuneti? Ma simt extraordinar." Iar ea a zis: "Tu, zambesti. Tu chiar arati normal." Am spus: "Uitati-va in ochii mei. Sunt normal. O data in viata mea sunt normal, sunt normal. Imi place mult." Ea a intrebat: "ce s-a intamplat cu tine?" Iar eu am raspuns: "L-am gasit pe Isus Hristos, sau El m-a gasit pe mine." Si am adaugat: "Am un cantec in inima acum. Nu mai ma droghez si sunt pentru prima data in viata mea fericit. Am bucurie." Si am inceput sa cant din nou, dar ea a spus: "Ah, opreste-te!". Cunoasteti atitudinea.
Crestinii au un cantec in inima. Ei au bucurie. Este bucuria mantuirii. Si nu este nimic care va va opri cantecul decat pacatul vostru. De obicei pacatul este acela care ne rapeste bucuria.
Un alt gand la care vreau sa cugetati, si la care se refera Petru in epistola sa, este ca deseori permitem suferintei sa ne rapeasca bucuria. Suferinta ne poate deposeda de bucurie, daca o lasam. Petru le scrie acestor oameni care au parte de mari suferinte. Iar el doreste ca acesti sfinti aflati in suferinta sa-si pastreze bucuria in durerea lor. Astfel, in Petru 1:6, el spune: "In ea voi va bucurati mult, cu toate ca acum, daca trebuie, sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari…"
El vrea ca ei sa stie ca nu trebuie sa permita imprejurarilor grele sa le rapeasca bucuria lor. Iar noi de obicei permitem acest lucru, nu-i asa? Le permitem imprejurarilor sa ne rapeasca bucuria noastra. Asa ca, incotro sa ma indrept, cand nu imi plac imprejurarile prin care trec, pentru a-mi gasi bucuria? Stiu spre ce se indreapta lumea, dar incotro sa ma indrept eu, crestin fiind? Stiti ca imprejurarile pozitive produc bucurie oricarei fiinte umane, nu-i asa? Dar pentru crestini numai o relatie pozitiva cu Dumnezeul cel viu va produce bucurie adevarata, adanc in sufletele voastre, oricare ar fi imprejurarile.
Asa ca, incotro sa merg cand imprejurari potrivnice, necazul si orice altceva imi iau bucuria? Merg la Isus Hristos. Ma indrept spre a-mi cultiva relatia mea cu el. Si apoi am o bucurie care se afla adanc inauntru. Este o convingere profunda ca viata mea este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu. Este bucurie aceea care izbucneste spre suprafata si oamenii o pot vedea. Si aceasta este mereu adevarat.
Deci iata ce face Petru. El ofera cinci puncte de contact. Cinci puncte de contact pentru a descoperi bucuria mantuirii. Si asa ajungem la schita noastra. Dati-mi voie sa va prezint aceasta schita.
Cinci lucruri care ne ajuta sa ne redescoperim bucuria:
Prima data, mostenirea noastra.
In al doilea rand, incercarile prin care am trecut.
In al treilea rand, onoarea noastra, pe care o primim de la Isus Hristos.
In al patrulea rand, partasia noastra cu El.
Si numarul cinci, mantuirea noastra.
Sunt aici cinci lucruri. Daca nu ai bucurie in viata ta, daca te vei concentra asupra acestor lucruri si le vei intelege, sunt cinci lucruri capabile de a-ti aduce inapoi bucuria. Mostenirea noastra, incercarile, onoarea, partasia si mantuirea; le vom lua pe rand. Evident nu-l vom discuta decat pe primul astazi, in timpul care ne-a mai ramas.
Sa ne intoarcem deci la primul lucru, mostenirea noastra. Mostenirea noastra contribuie la bucuria noastra.
In I Petru 1:6, Petru spune:
"In aceasta (aceasta este important) va bucurati mult…"
Acesta este echivalent cu a spune doua lucruri. Unul: este foarte important in ce directie privim. Petru spune: "in aceasta va bucurati…". Ce inseamna in aceasta? In ce? Ei bine, el ne conduce la versetele anterioare. Uitati-va la versetul 4. Versetul 4 vorbeste despre mostenirea care este "nestricacioasa, si neintinata, si care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru voi…"
Versetul 5 vorbeste de puterea lui Dumnezeu care ne va pazi prin credinta pentru ca noi sa vedem ziua cand aceasta mostenire ne este data sa ne bucuram de ea pentru vesnicie. Vrei sa experimentezi plinatatea bucuriei in viata crestina? Atunci bucura-te de faptul ca ai o mostenire pazita, asteptandu-te in ceruri si ca ai o viata pazita aici pentru a ajunge in siguranta acolo, unde te vei bucura pentru totdeauna. Toate acestea inseamna ca directia in care privesti in viata are o importanta decisiva. Undeva in decursul vietii, nu stiu daca ati descoperit-o pana acum sau nu, trebuie sa va luati ochii de la lumea aceasta. Daca ati privit la aceasta lume pentru placerea voastra trebuie sa va intoarceti privirile spre ceruri la mostenirea voastra de acolo. Astfel, cat timp va cautati placerea aici veti gasi numai dezamagire sau placere trecatoare, in cel mai bun caz. Dar daca va luati privirile de la lumea aceasta si incepeti sa priviti unde ar trebui, veti afla ca perspectiva vesniciei are o puternica influenta in viata voastra. Thomas Manton a spus-o in felul urmator: "crestinii sunt prea des reci si nepasatori in viata spirituala pentru ca nu se gandesc mai des la ceruri". Ii multumesc lui Dumnezeu pentru speranta pe care o am inaintea mea: mostenirea pe care o am asteptandu-ma. Si aceasta devine tinta mea. Este motivul pentru care in Coloseni 3:1 si 2, Pavel scrie: "daca ati inviat impreuna cu Hristos (daca sunteti un crestin acum, nascut din nou), sa umblati dupa lucrurile de sus, unde Hristos sta la dreapta lui Dumnezeu." El spune: "ganditi-va (acum ca este un act de vointa, concentrati-va atentia; fiti atenti unde priviti; priviti spre ceruri, la lucrurile de deasupra) la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamant". Si aceasta este ideea. Tu decizi, tu singur, spre ce vei privi in viata. Nu pot eu decide asta pentru tine. Sotia ta nu poate hotari pentru tine, nici sotul tau nu poate decide asta pentru tine. Copii, prietenii tai, toti acei oameni care zambesc langa tine, care privesc spre locul potrivit, nu pot lua decizia pentru tine pentru ca ochii tai sa se concentreze spre ceruri si departe de lucrurile acestei lumi, astfel incat sa te transformi dintr-un "tovaras posac" intr-o persoana fericita, in imparatia lui Dumnezeu. Nimeni nu poate lua aceasta decizie pentru tine, trebuie sa decizi tu insuti. Directia in care alegi sa privesti este decisiva.
Un anumit pastor (imi plac imaginile cu pastori, imi vorbesc cu adevarat, pentru nu stiu care motiv), dar acest pastor parea neobisnuit de vesel in suferinte si chinuri grele. Astfel, unul dintre oamenii din biserica sa l-a intrebat: "care este secretul multumirii tale?". El a raspuns: "Iti voi spune: imi folosesc cum trebuie ochii". "Ochii? Nu inteleg.", "E foarte simplu," spuse pastorul, "in primul rand privesc spre cer si imi aduc aminte unde voi merge. In al doilea rand privesc in jos spre pamant si imi dau seama cat de putin loc voi ocupa cand voi fi mort si ingropat. In cele din urma, privesc in jur si vad ca sunt multi care, in toate privintele, sunt intr-o situatie mai disperata decat a mea." Apoi spuse: "acestea ma fac sa trag trei concluzii (aduceti-va aminte ca era un predicator). Prima data inteleg unde se afla adevarata fericire: in ceruri. In al doilea rand imi dau seama unde vor sfarsi grijile noastre: in mormant. In al treilea rand inteleg cat de putine motive am sa ma plang, intotdeauna este cineva intr-o situatie mai grava decat a mea. Asa ca este extrem de important incotro privim."
Si, in plus, vreau sa va ofer un alt gand. Ceea ce anticipam este foarte important, cu privire la mostenirea noastra. Incotro privim este foarte important si ceea ce anticipam (asteptam) este, de asemenea, foarte important. Petru spune: "in aceasta va bucurati mult…" Adica acum. Deci ideea este ca savuram bucuria asteptarii. Stiti deja cum este aceasta, fiorul asteptarii, nu-i asa? Asa de multe lucruri in viata ne dau fiorul asteptarii, fie o viitoare excursie cand iei toate brosurile si pozele pe care le gasesti si le privesti, le arati prietenilor: "uite, ma duc aici; vezi nisipul alb, soarele stralucitor; aici o sa merg". Esti plin de fiorul asteptarii. Si cunoasteti si fiorul asteptarii Craciunului. Unii dintre voi simt acest fior chiar acum. Pot sa o vad pe fetele voastre. Speri sa primesti lucrul cel important. Nu l-ai primit la ultimul Craciun, nici la cel precedent dar esti asa de nerabdator sa te trezesti in dimineata de Craciun si nu sa alergi la brad, nu, pentru ca este prea mare sa incapa sub brad. Alergi la garaj. Si esti asa de plin(a) de nelinistea anticiparii. Unii dintre voi cunosc fiorul asteptarii cand mergeti la supermagazin. Acel nou costum de haine, mergi acolo la vanatoare de umerase. Este un adevarat sport vanatoarea de umerase, mergi la vanatoare. Esti numai degete tremuratoare. Si cauti… arati bine. Si gasesti acel costum special care arata atat de bine, dupa cum spunea vanzatorul sau vanzatoarea: "aratati atat de subtire, atat de tanar(a), ati gasit izvorul tineretii in acest costum"… si il imbraci si oh, esti atat de frumo(a)s(a). Crezi ca esti pe punctul de a pleca, dar acum vei purta costumul, il vei purta chiar acolo. Vei intra in fiecare magazin si te vei uita in vitrine, te vei uita la pantofi, pentru ca ai luat si pantofi. Si mergi prin supermagazin si oh, este extraordinar. Dar apoi ajungi acasa, dezbraci costumul si-l pui pe umeras in sifonier, iar apoi il mai porti de cateva ori. Si apoi, dupa cum stii, vine timpul cand deodata privesti la aceste lucruri si le imbraci si te uiti la tine si spui: "acest lucru vechi, acest lucru vechi, oare ce-am vazut la aceasta vechitura?" Iar pentru femei, aceasta se intampla cam la trei zile dupa ce il cumparati.
Ceea ce vreau sa spun e ca deseori implinirea nu este la fel de datatoare de fiori ca asteptarea. Acea febra care te cuprinde pe drumul spre supermagazin. Acea febra sau fior pe masura ce se apropie Craciunul sau planuiesti calatoria. Iar indeplinirea lucrului respectiv se estompeaza atat de repede, si atat de des implinirea nu este la fel de extraordinara cum fusese asteptarea. Dar privind spre mostenirea noastra, privind spre ceruri plini de anticipare, savurand fiorul asteptarii, vreau sa va spun astazi ca realitatea pe care o veti experimenta in cer va intrece cu mult asteptarile pe care le aveti. Pentru ca atunci cand veti ajunge in cer acolo ca fi realitatea unei bucurii depline. Vedeti, dupa cum a spus Thomas Watson: "aici bucuria incepe sa intre in noi. Acolo noi intram in bucurie." Si este o bucurie deplina. Fara pacat, fara nimic care s-o umbreasca. Este o bucurie deplina, exuberanta, continua. Si mai mult, realitatea din cer (si imi place sa ma gandesc la acesta) depaseste cu mult asteptarile de aici pentru ca ea este realitatea scopului final al existentei mele.
Sunt o persoana unica. La fel si tu. Absolut unica. Dumnezeu te-a creat absolut unic(a). Si in aceasta viata m-am daruit cu adevarat descoperirii sensului existentei mele. De ce este Danny Bond aici? Si, cumva, am descoperit sensul acestei existente. Dar vezi tu, sunt o fiinta nemuritoare. Voi trai vesnic. In cer, voi descoperi scopul crearii mele, scopul de baza, final. Voi afla de ce exist in cer, si ma voi bucura de ocuparea perfecta a locului meu in lumea lui Dumnezeu. Imi place mult sa ma gandesc la aceasta. Am dat gres de atatea ori in aceasta viata, am gresit drumul, am trecut marginea lui, am alunecat si am cazut in pacat. Am facut toate aceste lucruri. Nu m-am ridicat la inaltimea chemarii mele, a darurilor primite. Si astfel, intrebarea este intotdeauna prezenta: "implinesc eu scopul pentru care am fost facut?". Dar in cer voi intelege pe deplin cine sunt si de ce m-a creat Dumnezeu. Si mai mult, ca o persoana unica, am in inima mea doruri unice. Aceste doruri vor fi implinite perfect de Dumnezeu, pentru vesnicie. Ca o fiinta vesnica am doruri, simtiri si idealuri care vin din inima mea spre lumea mea, dar cand voi ajunge in cer aceste doruri vor fi pe deplin implinite. Realitatea cerului va intrece cu mult cele mai inaltatoare momente ale asteptarii.
Si iata un ultim gand pe care vreau sa-l adaug inainte de a termina.
Realitatea cerului va cuprinde o partasie nestirbita cu aceia care ne asteapta acolo. Sunt oameni care te asteapta in cer. Stii asta? Vedeti, cei care intra in cer vor afla ca ei nu sunt nici necunoscuti, nici neasteptati. Sunt oameni care te asteapta si cand vei ajunge acolo vei cunoaste bucuria unei partasii nestirbite. Acei oameni din viata ta carora le-ai plans pe mormant, care l-au cunoscut pe Hristos, te asteapta. Ei te cunosc deja. Te stiu, te asteapta. Iar cand vei ajunge acolo ei te vor gasi si tu te vei bucura pentru totdeauna de o partasie nestirbita. Mama care a murit si careia ii duci dorul, te asteapta si vei cunoaste o partasie cu ea la care nici nu ai visat. Sotia care a murit, copilul care a fost luat prematur din aceasta viata, asa cum parea, ei te asteapta. Ingerii care te-au indrumat prin aceasta viata veghind asupra ta, slujitori ai celor ce sunt mostenitorii mantuirii, ei te cunosc. Ei iti urmaresc viata chiar si acum, ei te-au urmarit astazi stiu ce ai mancat la micul dejun si ce vei manca mai tarziu. Ei sunt cu tine, te cunosc si te asteapta. Dar stii tu, cel mai extraordinar lucru dintre toate este ca Cel care a murit pentru tine, Cel care a suferit pentru pacatele tale, Cel care in mod unic ti-a purtat pacatele, te cunoaste si te asteapta. Asteapta cu bratele deschise sa te primeasca. Deci adevarul unei partasii nestirbite cu Hristosul tau, cu Isus al tau, cu Isus Hristos, Domnul si Salvatorul tau te va binecuvanta iarasi si iarasi si iarasi. Astfel ca ceea ce anticipezi este decisiv. Iti marturisesc ca acestea sunt lucrurile care domina viata mea aici. Acestea sunt lucrurile care fac greutatile de indurat si acestea sunt lucrurile la care privind plini de anticipatie si speranta, fac ca fiecare noua zi sa fie o aventura complet noua, ne contand care sunt imprejurarile. Sunt o multime de necazuri in viata. Vom vorbi despre aceasta data viitoare. Este de asemenea multa bucurie pe care Dumnezeu vrea sa ti-o dea pentru a fi taria vietii tale. In mijlocul atator necazuri nu permite sa fii jefuit(a) de aceasta bucurie. Fi atent in ce directie privesti. Fi sigur ca astepti lucrurile corecte. Invata tot ce poti despre aceste lucruri (mostenirea ta) pentru a fi un crestin voios aici si acum. Haideti sa ne rugam.
Tata, multumim pentru aceste lucruri. Multumim pentru aceste adevaruri minunate. Multumim Doamne pentru bucuria mantuirii noastre. Ma rog Doamne sa binecuvantezi fiecare persoana prezenta cu o experienta reala a mantuirii si plinatatea bucuriei care este a lor in Hristos. Doamne, in aceasta zi, pentru aceia care au mers prea mult timp fara a se pocai de pacate, cu o inima inselatoare inaintea Ta si nu au cunoscut bucuria de atat de mult timp, ma rog Doamne ca Tu sa-i aduci in locul acela al sinceritatii inaintea Ta, astazi, ca ei sa inteleaga ca mana Ta a apasat greu asupra vietilor lor si ca aceasta ar fi ziua, aceasta zi, acest moment cand ei s-ar intoarce si ar veni la Tine sa primeasca sa fie curatiti si sa primeasca iarasi bucuria care este a lor in Hristos. Doamne binecuvanteaza-ne si vino printre noi in aceasta zi. Adu-ne pe toti la sinceritate. Doamne pentru aceia care nu au cunoscut niciodata aceasta bucurie, care nu Te cunosc personal, adu-i Doamne, la sinceritate si pocainta in acest ceas, cu smerenie inaintea Ta, ca ei sa poata incepe sa primeasca acea bucurie si sa fie primiti in fericirea poporului Tau. Doamne Te iubim atat de mult. Ai facut atat de mult pentru noi. Doamne ajuta-ne sa continuam sa experimentam tot ceea ce ai pentru noi in Hristos. Vom avea grija sa-Ti dam toata lauda, pentru ca iti cerem toate aceste lucruri in numele lui Isus. Amin.
Traducerea: Ion Codescu, decembrie 2000
