„Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom, care are in el rod cu samanta: ACEASTA SA FIE HRANA VOASTRA”. (Geneza 1, 29)
Astazi, se cunosc principiile nutritive necesare unei bune functionari a organismului: proteinele, lipidele, glucidele, vitaminele, mineralele si enzimele.
De-a lungul timpului, fiecare clasa si-a avut varful ei de glorie. Au fost la moda diete hiperproteice, diete hiperglucidice, diete hipoglucidice etc. In privinta primelor cinci clase de principii nutritive, marea majoritate a nutritionistilor au cazut de acord asupra unor procente bine determinate, necesare unei alimentatii echilibrate. Se cunosc foarte bine dezechilibrele metabolice provocate de un aport insuficient sau excesiv in alimentatie.
Ramane o mare intrebare asupra enzimelor. Paradoxal este ca se cunoaste functia acestora, de catalizator si reglator al tuturor reactiilor din organism, de substante fara de care alimentele nu pot fi asimilate. Se stie, de asemenea, ca enzimele sunt de doua tipuri: endogene, care pot fi sintetizate in corpul nostru, si exogene, care trebuie sa fie aduse din afara, la fel ca aminoacizii esentiali sau acizii grasi esentiali.
Dar marea problema cu enzimele este ca nu rezista niciunui proces de prelucrare termica sau chimica, neputand fi administrate ca suplimente nutritive, cum e cazul vitaminelor.
Si atunci, ce-i de facut? Lipsa enzimelor exogene este cauza cea mai importanta a scaderii rezistentei organismului fata de boala, ceea ce vedem cu totii, la noi si in jur.
Vestea buna este, insa, ca acestea se gasesc din belsug tocmai in alimentele date ca hrana de Ziditorul nostru de la inceput. Fructe, cereale, salata si seminte – aceasta a fost hrana oamenilor la inceput. Dar hrana noastra?
Oare putem ignora descoperirile stiintei si mai ales planul Cerului!?
Oare trebuie sa ajungem bolnavi ca sa luam in seama sfaturile Domnului?
Autor: Marius Porumb
