Homosexualitatea constă în dorintă erotică pentru un individ de acelasi sex, dorintă care merge de la o prietenie foarte erotizată, până la practici sexuale între cei doi parteneri, în care unul joacă rolul sexului opus. La bărbati poartă numele de pederastie, iar la femei, de lesbianism.
Clasificarea etiologică a homo-sexualitătii arată că acest tip de comportament apare, adesea, ca o consecintă a unuia sau mai multor factori posibili, putând fi secundară unor boli psihice grave (schizofrenia, epilepsia, alcoolismul, oligofrenia, dementa); datorată unor cauze hormonale (hermafroditismul) sau unor tulburări ale identitătii de gen (transsexualismul).
O altă serie de cauze sunt cele derivate din context, existând homosexualitate de sorginte conjuncturală (lagăre, cămine, cazărmi), educatională (structura deviată a comportamentului sexual în copilărie), datorată unor abuzuri: toxicomanie, betii, orgii. (Dr. Rodica Năstase. Homosexualitatea privită din punct de vedere psihiatric, Fuga din Sodoma si Gomora, Editura Agapis 2000). După cum se vede nici una din aceste cauze nu are un determinism genetic.
În acelasi studiu doctor Rodica Năstase citează o cercetare publicată în American Journal Psychiatry nr.1, 1995 care a ajuns la următoarele concluzii: din 17.000 de persoane excluse din armata SUA în perioada 1980-1990 din cauza homosexualităti, 78% erau bărbati, cei mai multi albi, motivele excluderii fiind clasificate astfel: tulburări psihice care îi făceau să aibă un comportament instabil; moralitate îndoielnică pentru ceilalti militari; nivel de securitate foarte scăzut putând fi usor manevrati prin santaje sau putând fi usor sedusi de altii.
Autorii au cercetat arhivele militare si dosarele din instantele de judecată si au constatat că motivul excluderii din armată a homosexualilor nu a fost tulburările psihice, ci posibilitatea ca acesti oameni să poată fi folositi în scopuri neloiale, ei fiind sclavii viciului lor.
Doctor Rodica Năstase concluzionează că homosexualitatea nu este o boală psihică, nu are cauze genetice, endocrine sau psihiatrice, ci este un viciu ca oricare alt viciu. Practica clinică dovedeste, de altfel, că există foarte multi homosexuali care au renuntat la comportamentul lor, ceea ce sustine opinia autoarei.
S-a constatat, de asemenea, pe baze medicale valide în orice sistem,religie, că este un comportament cu riscuri marcante.
Homosexualii sunt afectati de o gamă largă de boli, mult mai frecvent decât restul populatiei: la bărbatii homosexuali există o incidentă mult mai mare a SIDA, sifilisului, hepatitei B, gonoreei, carcinoamele anusului si orofaringelui (Harison, Principiile medicinei interne, Teora, 1998, p. 10). Adolescentii homosexuali au un risc mai mare de suicid (Idem, p. 32). 78% dintre homosexuali au boli cu transmitere sexuală iar 83% din totalul cazurilor de SIDA (statistica anului 1992) au fost printre bărbatii homo-bisexuali.
Departamentul pentru Educatie Massachuttes a efectuat un studiu printre studenti, pe un lot mare (3267 cazuri), rezultatele cercetării demonstrând că bărbatii adolescenti activi bisexuali prezintă cel mai înalt risc de SIDA (American Journal of Public Health 92(2): 203-10, 2002 Feb.).
Universitatea din California a efectuat un studiu prin care demonstrează că homosexualitatea este o cale riscantă. Cancerul anal este mult mai frecvent la bărbatii homosexuali si bisexuali decât cancerul cervical la femei. Comportamentul homosexual este, adesea, asociat cu alte tipuri de comportament de risc. Un studiu făcut în cadrul CASPAR Alcohol and Drug Education Program, USA, demonstrează folosirea cu precădere de către homosexuali a drogurilor tari.
Într-un studiu al Departamentului de Psihologie al Universitătii California – Los Angeles se demonstrează că femeile lesbiene si bisexuale au dovedit cel mai înalt risc în comportamentul lor sexual si cea mai scăzută rată a preventiei.
Stilul de viată specific homosexualilor are consecinte profunde, care se reflectă si în scăderea sperantei de viată. S-a calculat că durata medie a vietii unui bărbat (alb) căsătorit este de 75 de ani, iar pentru o femeie (albă) căsătorită de 79 de ani, în timp ce durata medie de viată a unui homosexual este de 42 de ani, durata medie de viată a unei lesbiene de 45 de ani (Dr. E. N. Felds, Este normală homosexualitatea?, Truth Tract, nr.6/1994).Iată, asadar, că se pot evoca probe stiintifice în sprijinul alternativei conform căreia homo-sexualitatea nu este un comportament natural, în conditiile în care opinia teologiei morale ni se pare insuficientă.
Din cele mai vechi timpuri, poporul român a mostenit si a cultivat un respect deosebit fată de familie, numită si «Biserica de acasă», având convingerea că este instituită si binecuvântată de Dumnezeu. Acest respect fată de familie s-a concretizat în grija fată de o viată curată si echilibrată în orice împrejurări, ajutorarea reciprocă a sotilor si a semenilor, nasterea de prunci Toate aceste valori au rămas peste veacuri trăsătura fundamentală a societătii românesti. Chiar în momentele de grea cumpănă, strămosii nostri au stiut să deosebească clar păcatul de virtute, firescul de nefiresc, normalul de anormal si, cu întelepciune, au lucrat pentru înlăturarea răului si promovarea binelui.
Spre deosebire de felul în care este privită familia în societatea românească si de modul crestinesc în care poporul nostru îsi trăieste viata, în unele state din Europa si America, în numele drepturilor si libertătilor omului, sunt lezate principii ale moralei crestine, legiferându-se ceea ce este împotriva firii, minimalizându-se astfel rolul si rostul familiei în societate.
Sursa: Asociatia "PRO-VITA – pentru născuti si nenăscuti" – filiala Craiova
