"Și nu ne duce pe noi în ispită." SAU nu ne lăsa să cădem în ispită. Dumnezeu nu te poate "ispiti", ci numai Satana ar fi în stare de așa ceva și, ca atare, se optează pentru a doua variantă.
Dumnezeu este de acord ca Satana să ne ispitească (vezi cazul lui Iov). Ispitele sunt examenele pe care trebuie să le susținem de-a lungul uceniciei. Ele au un dublu rol: ne verifică aptitudinile, dar le și formează. Tot timpul avem de făcut efortul de a sublima pasiunile instinctuale și de a transforma pe de-a-ntregul partea firească a ființei. Cuvîntul ispită a căpătat un sens peiorativ numai după ce s-a constatat că majoritatea oamenilor cad la aceste încercări, iar pe de altă parte, orice ispită cere să facem eforturi pentru a o depăși, ceea ce implică să părăsim confortul vieții obișnuite.
Prima variantă și nu ne duce pe noi în ispită este mai potrivită pentru oamenii lași și fricoși. Le este teamă de ispite. A doua variantă și nu ne lăsa să cădem în ispită este mult mai realistă pentru că ceea ce cerem noi este doar ajutorul de a nu cădea la încercarea prin care trebuie să trecem și nu cerem să nu mai fim puși la încercare. Nu fugim din fața încercărilor, ci căutăm să le înțelegem și, cu ajutorul lui Dumnezeu, să le depășim, să trecem dincolo de ele.
"Și ne ferește (sau izbăvește) de cel rău și viclean." Aici cred că Iisus vrea să coboare în micimea ființei umane. În contrast cu începutul rugăciunii, unde totul este transfigurare, la sfîrșit suntem doar oameni, cu frici și dorințe, cu calități si metehne. Dacă rugăciunea nu ar fi avut și această dimensiune umană cred ca n-ar fi avut succesul pe care îl are.
Dacă vrei să transformi un om trebuie să cobori pînă la nivelul lui de conștiință, trebuie să-i vorbești pe înțeles . Finalul rugăciunii și nu ne lăsa să cădem în ispită/ și ne izbăvește de cel rău și viclean este cererea firească, a oricărui om, de orice condiție, care a obosit de-atîta luptă, de-atîtea greutăți. Ar mai putea fi vorba aici, de cererea unui om care a descoperit pacea în suflet ca urmare a pașilor făcuți în prima parte a rugăciunii și care ar dori acum să rămînă aici, în Împărația Cerurilor, oarecum într-un mod asemănător în care Petru vroia să rămînă pe munte după schimbarea la față a lui Iisus.
Faptul că este o rugăciune totală, unica pe care ne-a lăsat-o Domnul Isus, s-a dovedit și prin efectele miraculoase pe care le-a avut de-a lungul secolelor în mii și mii de cazuri.
ISPITA
„ȘI NU NE DUCE PE NOI ÎN ISPITĂ‚.”
Adevărata semnificație și cea originală a cuvântului „ispită” este aceea de încercare sau test. Așa cum s-a întâmplat în cazul lui Avraam Gen. 22,1-12. De asemenea în experiența copiilor lui Israel . Ex. 16,4; 20,20.
Scopul așezării pomului cunoștinței binelui și răului în grădina Edenului a fost acela de a testa pe Adam și pe Eva. Ei fuseseră creați ca ființe cu liberul arbitru. Și Dumnezeu S-a îngrijit de un mijloc pentru ca ei să își afirme loialitatea lor față de Creatorul lor.
„ȘI NU NE DUCE PE NOI ÎN ISPITĂ‚” De ce această cerere?
Biblia învață că nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, și El Însuși nu ispitește pe nimeni.” – Iac. 1,13. Acest cuvânt „rău” explică motivul care stă la baza cererii noastre. „Și nu ne duce pe noi în ispita celui rău ca el să ne conducă la neascultare.” Dumnezeu poate îngădui testarea copiilor Săi. A permis lui Satana să-l încerce pe Iov pentru a aduce loialitatea sa de neclintit față de Dumnezeul său – Iov 13,15; 1,1-3. De asemenea, acest lucru este valabil și în cazul Fiului omului – Mat. 4,1-9; Luca 4,1-8.
Cererea noastră adresată către Tatăl nostru ceresc: „Și nu ne duce pe noi în ispită” pornește de la ideea că noi conștientizăm propria noastră stare de slăbiciune. Dacă Petru și-ar fi dat seama de slăbiciunea sa, El s-ar fi rugat adresând cererea conținută în textul nostru. Isus știa ce urma să se întâmple cu Petru și i-a spus mai dinainte din pricina stricăciunii caracterului nostru. Luca 22:31 Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.
„Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit” – Iac. 1,14. Acest lucru a fost confirmat în cazul experienței lui David. Acest lucru este valabil în cazul celor care sunt stăpâniți de o gândire firească.Rom. 8,6-8.
TATĂ‚L NOSTRU CERESC A PREVĂ‚ZUT UN ADĂ‚POST CONTRA ISPITEI CELUI RĂ‚U
Să fim cu băgare se seamă în fiecare moment de veghere al vieții noastre.
„Vegheați și rugați-vă ca să nu cădeți în ispită”; Duhul în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” Mat. 26,41.
„Veghez și sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiș.” Ps. 102,7.
Atunci când, din punct de vedere spiritual am adormit, tocmai atunci dușmanul sufletelor noastre se furișează înlăuntrul inimii și ne capturează prin vicleșugurile sale. Å¢ineți-vă aproape de Domnul vieții noastre, Isus Hristos: Dacă Eva s-ar fi ținut aproape de Adam, șarpele nu ar fi putut avea posibilitatea să o amăgească așa cum a făcut-o în cele din urmă. Mântuitorul nostru ne prezintă condițiile privitoare la siguranța noastră în Ioan 15,1-11 – „Rămâneți în Mine”. El este marea taină în ceea ce privește puterea de ocrotire a sfinților împotriva ispitei – Prov. 18,10.
Cuvântul lui Dumnezeu este scutul nostru de apărare împotriva lui Satana. Isus l-a folosit și a izbândit – Mat. 4,1-9.
Rugăciunea zeloasă și stăruitoare constituie o altă cerință obligatorie pentru ca sfinții să poată fi în siguranță față de ispită – Mat. 26,41.
Altarul de familie este o cerință obligatorie pentru ca familia să poată găsi adăpost împotriva păcatului. Altarul de familie este locul unde așezăm la picioarele Domnului toate planurile, trebuințele și slăbiciunile noastre pe care I le încredințăm Lui.
Părtășia dintre cei sfinți este un adăpost binecuvântat într-un mod deosebit împotriva ispitei. Când venim laolaltă cu sfinții în studiul Cuvântului lui Dumnezeu și în rugăciune, nu mai putem avea nici timp, nici dorință de a săvârși acele lucruri care să facă pe oameni să păcătuiască.
Atunci când ne rugăm: „Și nu ne duce pe noi în ispită”, noi declarăm că ne încredem cu totul în puterea Domnului pentru a fi ocrotiți și când facem lucrul acesta nu trebuie să avem nici cel mai mic simțământ de teamă .
Sursa: www.bazs-foisor.ro
