Intr-o zi de toamna a anului 2005, cineva care participa la una din grupele romanesti de rugaciune vine cu cererea ca sa ne rugam pentru un baiat ortodox care nu putea sa gaseasca nimic de lucru. Dorea sa munceasca orice, nu neaparat in domeniul sau. A cautat o slujba timp de un an si jumatate, insa fara niciun rezultat. Auzind ca ne rugam pentru necazurile altora, Horia s-a hotarat sa ceara prietenilor sai, care participau la una din grupele de rugaciune, sa adauge si numele lui pe lista.
Ne-am rugat zilnic pentru Horia timp de 2 saptamani. Intr-o zi, primesc un telefon acasa si aflu vestea uimitoare ca Horia a gasit o slujba chiar in domeniul sau. Dumnezeu ne-a ascultat din nou rugaciunile si a facut in cateva zile ceea ce incercase Horia, fara succes, timp de un an si jumatate.
Acum, continuam sa ne rugam zilnic pentru ca Horia sa-L primeasca pe Mantuitorul ca Domn al vietii lui si sa accepte adevarurile Sale. Terenul este pregatit, Horia nu mai respinge cuvantul ca mai inainte si Duhul Sfant lucreaza zilnic la inima lui, ca rezultat al rugaciunilor pe care le inaltam inaintea lui Dumnezeu.
Ultima experienta pe care doresc sa v-o impartasesc este o experienta care are un loc aparte in viata mea. Este vorba despre un cuplu, Daniela si Cristian Baltariu.
In Aprilie 2005 am inceput sa vizitez aceasta familie de frati ortodocsi si sa ne imprietenim. Le-am propus intr-o zi sa vin pe la ei o data pe saptamana si sa studiem cuvantul lui Dumnezeu. Au fost de acord imediat. Era, dupa cate imi amintesc, pe la mijlocul lui aprilie 2005.Cristian, capul familiei, era foarte indoctrinat in ceea ce privea reincarnarea. Citise tot felul de carti pe tema aceasta timp de aproximativ 15 ani. Era expert in privinta acestui subiect si credea cu toata inima sa in tot ceea ce citise. Daniela, de asemenea, era foarte bine ancorata in credinta ortodoxa, foarte citita si foarte greu de convins. Orele noastre de studiu mergeau foarte anevoios.
La aproximativ o luna dupa ce am inceput sa studiez cu ei Sfanta Scriptura, in timp ce vizitam o familie de frati adventisti, un gand puternic mi-a cuprins intreaga fiinta: "adventistii vorbesc prea mult si se roaga prea putin la orele lor de rugaciune si in Sabat la biserica" (deja v-am povestit despre experienta aceasta la inceputul relatarii mele. Din acest motiv, nu voi mai repeta acea experienta). M-am hotarat sa transform toate orele de studiu si "de rugaciune" in adevarate ore de rugaciune, unde sa ne rugam mai mult si sa vorbim mai putin.
Desi poate parea o idee nebuneasca si lipsita de succes pentru unii adventisti traditionali, care incearca sa sufoce suflete de alte confesiuni cu informatii peste informatii din Biblie, pentru ca apoi, in majoritatea cazurilor, sa piarda aceste suflete pentru totdeauna, m-am hotarat sa pornesc pe drumul acesta si sa vad ce se intampla. Le-am propus celor doi sa transformam aceasta ora de studiu intr-o ora de rugaciune pentru semenii nostri, dupa care sa studiem cuvantul biblic cam o jumatate de ora. S-au uitat putim cam lung la mine, nestiind ce inseamna aceasta (sincer sa fiu, nici eu nu stiam, pentru ca nu experimentasem niciodata), dar au acceptat.
Am cumparat pentru fiecare dintre cei prezenti cate un caiet, unde sa punem numele celor in nevoi si am inceput sa ne rugam. Inainte de aceasta, i-am rugat pe cei prezenti sa lasam sa treaca o saptamana si sa ne rugam fiecare acasa pentru ca Duhul Sfant sa ne inspire si sa-i punem pe lista rugaciunilor noastre doar pe aceia care sunt intr-o reala nevoie, doar pe aceia pe care ne inspira Duhul Domnului sa-i punem pe lista.
Saptamana urmatoare, dupa ce fiecare s-a rugat zilnic acasa, au aparut primele nume. Erau, intr-adevar, persoane intr-o reala nevoie de ajutor. Nu puteam sa-i ajutam altfel decat rugandu-ne pentru ei. Orele acestea de rugaciune ne-au umplut sufletele de bucurie. Plecam de acolo cu inimile incarcate de prezenta Duhului Sfant. In acelasi timp, continuam sa studiem adevarurile Sfintei Scripturi. Opozitia nu mai era asa de mare din partea lui Cristi si a Danielei, pentru ca rugaciunile de dinaintea studiului le topeau inimile si le pregateau pentru semanarea Cuvantului lui Dumnezeu.
Au inceput sa apara raspunsurile la rugaciune, iar ei cedau din ce in ce mai mult la doctrinele despre reincarnare pe care le sustinusera cu atata putere mai inainte. Imi amintesc ca atunci cand am deschis Biblia si am inceput sa studiem despre "starea omului in moarte", Cristi mi-a spus: "Adrian, vreau sa ramanem prieteni. Te rog sa inchizi Biblia, pentru ca niciodata n-o sa ma poti convinge cu privire la subiectul acesta. Nu poti avea nici un argument care sa ma determine sa renunt la aceasta doctrina. Sunt prea convins si este o invatatura prea solida ca sa argumentezi impotriva ei".
M-am rugat scurt in gand si am cerut intelepciune de la Dumnezeu ca sa stiu ce sa spun. Simteam cum fortele intunericului erau prezente in acea seara si incarcasera atmosfera, poluand aerul pe care il respiram. L-am rugat pe bunul meu Creator sa-mi dea intelepciune sa vorbesc si, cu ajutorul Sau, sa intorc aceasta situatie defavorabila. Satana nu dorea sa-l piarda pe Cristi. Lucrase cu el atatia ani ca sa-l indeparteze de puritatea adevarului,iar acum simtea ca-si pierde victima.
I-am spus lui Cristi: "Te rog, de dragul prieteniei noastre, lasa-ma sa citesc cateva versete din Biblie despre starea omului in moarte. Ofera-mi numai 20 de minute, iar daca nu vei fi convins la sfarsit,iti promit ca nu voi mai aborda niciodata subiectul acesta". De dragul prieteniei noastre, vazandu-se clar pe chipul lui ca era deranjat si ca nu se simtea confortabil, mi-a dat voie sa citesc versetele din Biblie care vorbeau despre starea omului in moarte.
Duhul Sfant a lucrat puternic la inima lui, iar la sfarsitul studiului nostru, Cristi era alta persoana, toata doctrina "de nezdruncinat" despre reincarnare, in care crezuse pana atunci, clatinandu-se serios. Zilele urmatoare s-a gandit numai la versetele pe care i le dadusem sa le studieze acasa,in liniste.
Cu o alta ocazie, i-am simtit pe Dana si pe Cristi foarte necajiti din pricina zecimii. Invatasera din Sfanta Scriptura ca trebuie sa-i ofere a zecea parte din tot castigul lor lui Dumnezeu. Lucrul acesta li s-a parut de neconceput. Din cauza aceasta i-am simtit cum s-au racit fata de mine si fata de biserica. Ingerii cei rai lucrau puternic ca sa-i determine sa rupa orice legatura cu Biserica cea adevarata. Imediat am pus numele lor pe lista de rugaciune a tuturor grupelor pe care le conduceam. Doar subiectul acesta ii mai tinea in loc ca sa ia decizia pentru botez.
Ne-am rugat serios, implorandu-L pe Dumnezeu sa-i ajute sa ia hotararea sa-I ofere Lui a zecea parte din tot castigul lor. Dupa aproximativ o luna de zile (septembrie 2005), Cristi ma suna de pe celularul sau si-mi spune: "Adrian, am luat decizia chiar acum ca sa ma botez in Biserica Adventista.Nici nu i-am spus sotiei mele, ca nu cumva sa ma impiedice sa iau hatararea aceasta".
Nu cred ca va puteti imagina ce bucurie am simtit in momentul acela. Satana pierduse un suflet de sub domnia sa, pentru a deveni un candidat al Imparatiei lui Dumnezeu. Am pus mana pe telefon si i-am sunat pe toti aceia care se rugasera zilnic pentru Cristi. Am facut legamant unii cu altii ca vom continua sa ne rugam pentru Dana, ca si ea sa ia decizia de a oferi zecimea lui Dumnezeu si de a se boteza.
Peste aproximativ doua luni, in timp ce eram adunati pentru ora de rugaciune de fiecare luni seara, Dana imi spune cu emotie in glas: "Adrian,am decis sa ma botez! Imi dau seama ca tot ce am este de la Dumnezeu si sunt gata sa-i ofer ceea ce i se cuvine." I-am multumit lui Dumnezeu si ne-am rugat Creatorului in seara aceea cum nu ne mai rugasem niciodata mai inainte.
Mai era o singura problema inainte ca Dana sa se boteze:serviciul. Soarele apunea pe la 4, vineri seara, iar ea termina pe la ora 5 si pana ajungea acasa se facea ora 6 – 6:30 seara. Am intrebat-o ce are de gand sa faca. Mi-a spus, hotarata, ca are de gand sa le ceara sa incheie lucrul la orele 14. Iar daca sefii vor hotari ca s-o concedieze, este convinsa ca Dumnezeu are altceva pregatit pentru ea. Am ramas uimit de credinta acestei femei si de fermitatea cu care a decis sa-i fie credincioasa lui Dumnezeu. Un pasaj din scrierile E.G.White mi-a venit in minte(il citez din memorie): "Dumnezeu are mai multi oameni sinceri in afara bisericii decat inlauntrul ei. Acestia vor lua locul celor nesinceri la sfarsitul timpului si vor alcatui biserica ramasitei."
Inainte de a incepe drumul ei ca si membra a bisericii noastre, Dana a decis ca sa-L puna la incercare pe Dumnezeu. Am pus mana pe telefon si i-am sunat pe fratii cu care ma rugam in fiecare joi seara pentru nevoile semenilor nostri. Au acceptat cu bucurie ca sa se roage pentru Dana. Zilnic ne-am rugat si l-am implorat pe Dumnezeu ca sa rasplateasca credinta si fermitatea acestui suflet scump inaintea Sa.
Desi, intr-o prima instanta, raspunsul a fost :"Nu se poate asa ceva!", raspuns venit din partea sefului adjunct, dupa doua saptamani de rugaciuni inaltate zilnic la tronul harului lui Dumnezeu, consiliul administrativ al companiei se intruneste si dupa dezbateri serioase hotarasc ca au nevoie de un om asa de hotarat ca Daniela in compania lor. Au decis ca ea sa incheie lucrul in fiecare vineri la orele 14 si, pe deasupra, la doar cateva zile, i-au marit si salariul. Dumnezeu a raspuns la rugaciunile inaltate intr-o maniera unica, rasplatind-o pe Dana cum nu-si imaginase niciodata mai inainte.
Intr-o atmosfera plina de sarbatoare si de Duh Sfant, Cristian si Daniela Baltariu au incheiat legamant cu Dumnezeu in Decembrie 2005. Toti cei prezenti aveau bucurie si lacrimi in ochi, iar cei care se rugasera zilnic pentru ei, traiau intens aceste momente, ca si cand incheiasera ei insisi un nou legamant cu Dumnezeu.
Casa lui Cristi si a Danei a devenit un loc al cerului. Am continuat si continuam sa ne adunam acolo, cerandu-i lui Dumnezeu sa binecuvanteze si vietile altora pentru care ne rugam asa cum a facut-o pentru vietile lor. Ceea ce la inceput a parut o idee ciudata, aceea de a transforma orele de studiu din casa lor cu ore de rugaciune, s-a dovedit a fi un gand inspirat de Duhul Sfant. Daca nu procedam asa cum am fost inspirat nici acum nu erau botezati si nici nu cred ca mai frecventau biserica adventista.
Este uimitor ceea ce face Dumnezeu prin rugaciune. Foarte multe raspunsuri la rugaciunile inaltate vin din aceasta grupa. Deja v-am relatat doua sau trei experiente, ca raspuns al rugaciunilor inaltate de grupa de luni seara din casa lor. Este uimitor cum binecuvanteaza Dumnezeu viata celor ce se roaga in cele cinci grupe de rugaciune de fiecare seara. Atunci cand ne rugam pentru altii viata noastra este binecuvantata, iar Duhul Sfant este prezent si ne conduce pas cu pas.
Viata mea s-a schimbat complet si niciodata nu va mai fi la fel. Zilnic petrec aproximativ 2 ore in rugaciune pentru altii. Cand conduc masina opresc radioul si ma rog, cand vine seara nu mai este televizorul care-mi conduce viata si-mi face programul, ci Scumpul meu Domn, inaintea caruia ingenunchiez si ma rog. Este ceva uimitor! Cat de superficial ma rugam inainte si cat de mare insemnatate are acum pentru mine rugaciunea!
Numarul minunilor se ridica la peste 70 si nu pot decat sa-L laud pe Dumnezeu in fiecare clipa a vietii mele pentru favoarea pe care mi-a facut-o sa conduc personal aceste grupe de rugaciune. As vrea sa continui sa va relatez toate celelalte experiente, insa indatoririle zilnice ma obliga sa ma opresc aici. Poate, cu o alta ocazie, voi continua sa va impartasesc toate aceste binecuvantate momente cu care Dumnezeu mi-a binecuvantat existenta. Pentru moment doar exclam si eu impreuna cu psalmistul: "Doamne, Dumnezeule, multe sunt minunile si planurile Tale pentru mine:nimeni nu se poate asemana cu Tine. As vrea sa le vestesc si sa le trambitez, dar numarul lor este prea mare ca sa le povestesc."(PS.40:5)
Pastor Adrian Golea
golea_adi@yahoo.com
Sursa: adriangolea.intercer.org
