Cum sa-ti petreci saptamana de dupa saptamana de rugaciune
Cum va simtiti dupa saptamana de rugaciune? Obosit? Usurat ca s-a sfarsit? Putin epuizat?
Ma credeti sau nu, dar eu asa ma simt. Oricat de placuta si benefica ar fi, saptamana de rugaciune e totusi solicitanta si implica o deosebita tensiune. De aceea este de asteptat o oarecare reactie in saptamana de dupa saptamana de rugaciune.
Indeosebi pentru cei direct implicati in probleme ca asigurarea partii muzicale, conducerea de rugaciuni si discutii in grup, prezentarea Scripturilor prin lecturi si rugaciune, aceasta saptamana (de dupa) aduce o senzatie de vid, de epuizare.
Dupa o saptamana de astfel de activitati, aceasta reactie este naturala si previzibila. Unii insa, sunt convinsi ca daca prezinta aceasta stare “albastra” dupa saptamana de rugaciune, este ca ceva n-a fost in regula in viata lor de crestin. Adesea aceasta problema se naste din confuzii de genul celor despre natura religiei si despre ce inseamna a fi spiritual si drept cu Dumnezeu. Ei cred ca daca nu se simt buni sau sus din punct de vedere spiritual, inseamna ca le lipseste ceva de baza, si de aceea se lupta cu indarjire sa-si mentina emotiile la un inalt grad de intensitate, iar daca nu reusesc, se simt infranti.
Acestia considera o saptamana de rugaciune reusita daca ii face sa se simta exaltati si conchid ca au reusit cumva cand in saptamana urmatoare euforia ce o simteau coboara spre grade mai normale. Ei sunt ca unii care se dau cu sania si simt o mare bucurie dupa start, iar apoi o uriasa crestere a placerii in vreme ce viteza sporeste iar cele din jur tind sa devina un fond neclar, din cauza goanei. Apoi nivelul placerii scade odata cu descresterea vitezei pana la oprirea saniei. Singura cale de a repeta senzatia este o alta coborare, dupa ce au urmat incetinel din nou pe colina, in cautarea bucuriei ce va urma.
Credinciosii “saniori” simt mereu nevoia unei actiuni de genul saptamanii de rugaciune care sa-i suie pe inaltimi spirituale de pe care sa poata cobori o bucata de vreme. Saniusul este interesant, dar pentru distractii, nu pentru atat de serioase relatii ca cea dintre om si Dumnezeu.
Astfel, cum am putea face sa evitam aceasta experienta a saniusului? Exista vreo solutie pentru a pastra vie impresia acestei saptamani deosebite si in saptamanile ce urmeaza?
1. Sa nu depindeti de simtamintele proprii. Multi cad in aceasta greseala – “Isi fac din simtaminte criteriu” (Ellen White – O viatza Sfanta). Religia are de-a face cu vointa – puterea ce guverneaza natura umana – mai de graba decat cu gustul, inclinatia, simtamintele, impresiile.
De aceea, “Copiii lui Dumnezeu nu trebuie sa fie supusi simtamintelor si emotiilor. Cand ei fluctueaza intre speranta si teama, Hristos sufera, pentru ca El le-a dat proba incontestabila a dragostei Sale.” (Ellen White – Marturii pentru slujbasi).
Desigur, uneori (in timpul sau exact dupa saptamana de rugaciune) chiar si cel mai credincios dintre credinciosi se simte nedemn si isi regreta profound neimplinirile sfinte. Dar aceasta nu este o dovada ca Dumnezeu s-a schimbat fatza de noi sau fatza de El. Sa nu facem fortari pentru a ne dirija mintile spre o anumita intensitate a emotiilor.
Inseamna aceasta ca nu trebuie sa existe emotii in viata de religie? Bineinteles ca nu inseamna. Dumnezeu vrea sa simtim profound gratitudinea pentru tot ce a facut El pentru noi, simpatie pentru cei necajiti, mahnire pentru suferinta adusa in inima Lui de pacatele noastre. Dar niciodata nu vom permite sentimentelor noastre suprematia fatza de ratiune sau fatza de relatia noastra cu El sau cu aproapele.
Viata noastra de credinta cuprinde si emotiile, dar se bazeaza in principal pe gandurile noastre si pe actiuni, fiind astfel foarte obiectiva. Ea are de a face cu relatiile noastre cu oamenii si cu tot ceea ce le influenteaza.
2. Lasati ca saptamana de rugaciune sa duca o reforma in viata dumneavoastra. A fi cu adevarat spiritual inseamna a face fapte bune de tot felul – a ajuta o batrana sa-si care bagajele, a-ti ajuta colegul de studentie care se lupta cu matematica, a gasi ceva pentru cei ai casei. La aceasta se refera Ellen White cand spune: “Este mai multa religie intr-o bucata de paine decat multi cred.” (Sfaturi pentru sanatate).
Apoi, o saptamana de rugaciune ar trebui sa faca o notabila schimbare in cei ce participa la ea. Saptamana de dupa saptamana de rugaciune va trebui sa-i afle mai buni colegi de camera, conducatori auto mari grijuli, muncitorii mai constiinciosi, mai buni in sport, mai intelegatori decat erau mai inainte.
Cu acestea in gand, timpul de incepere a pregatirii pentru saptamana de dupa saptamana de rugaciune, este saptamana dinaintea saptamanii de rugaciune. Pe masura ce se apropie saptamana de rugaciune, timpul si energia cheltuita vor determina o trainica schimbare in felul dumneavoastra de a fi.
Nu va ganditi prea mult la ce aveti sa simtiti in timpul sau dupa saptamana de rugaciune, cat la schimbarile deosebite si corectarile ce trebuiesc facute in viata dvs. pentru a o pune “in linie” cu viata desavarsita a lui Hristos.
Daca ati jignit pe cineva, incercati sa indreptati lucrurile ceriandu-i ieratare, daca n-ati facut nimic pentru a ajuta pe cineva, incepeti sa cautati prilejuri. Iubirea crestinului nu e niciodata pasiva, ci intotdeauna ia initiative in a face ceea ce trebuie facut. Poate ca deja ati incercat sa faceti asemenea transformari in timpul sau dupa vreuna din saptamanile de rugaciune si n-ati reusit. Nu mai aveti curajul sa incercati din nou. Problema este ca ati incercat sa va schimbati singur.
Nu e nevoie sa lucrati singur si sa dati gres. Isus a promis ca ne ajuta si o face in atatea feluri – imprejurari favorabile, punandu-ne in contact cu persoana potrivita la vremea potrivita, sau luminandu-ne brusc mintea cu inspiratie. Astfel, lucrarea schimbarii de sine devine o experienta placuta. Dumnezeu si omul lucreaza.
3. Continuati sa va hraniti, sa respirati si sa exersati spiritual dupa trecerea saptamanii de rugaciune. Singura metoda de a evita o slabire a energiilor spirituale in urma unei saptamani de rugaciune este mentinerea unui permanent atasament cu Izvorul puterii prin studiul Bibliei, rugaciune si impartasirea celor aflate si altora. Aceasta este formula succesului.
Pentru a fi sigur ca nu o sa uitati, e o buna idee sa va stabiliti regulat un timp pentru studiu si rugaciune. De pilda, incercati sa va consacrati lui Dumnezeu dimineata, ca prima treaba zilnica. Spuneti-I lui Dumnezeu “Iata-ma in intregime al tau! Imi pun toate planurile mele la picioarele Tale. Foloseste-ma azi in slujba Ta! Fii cu mine si fa ca tot ce voi face sa fie in slujba Ta si cu ajutorul Tau!” Aceasta, zilnic.
Poate ca lucrul cel mai de folos pe care putea sa-l faca Isus pentru noi, l-a facut deja, dandu-ne viata Sa ca exemplu. Pentru ca “studiind caracterul lui Hristos oglindit in Biblie, practicand virtutile Sale, credinciosul va fi schimbat in aceeasi bunatate si indurare.” (Sfaturi pentru parinti si educatori).
“Biblia are putere asupra inimii omului sa-l faca drept si sa-l pastreze asa.” (Marturisiri pentru slujbasi). Insusi Hristos a putut sa reziste ispitelor doar prin Cuvant. (Tragedia Veacurilor).
Unul dintre cele mai bune exemple despre cum ar trebui sa fie saptamana de rugaciune s-a petrecut acum doua mii de ani. O grupa de “studenti” credinciosi a mers intr-o camera de sus pentru a se ruga si studia. Cu cat cercetau mai mult viata lui Isus, cu atat Il admirau mai mult si doreau sa fie ca El. Ei incepusera sa se trateze reciproc cu aceeasi generozitate pe care Le-o aratase Isus. Isi marturiseau greselile si si le iertau, bunatatea si rabdarea le erau caracteristice.
Catre sfarsitul saptamanii, grupul decise ca ar fi maret ca intreaga omenire sa poata vedea ce minunat e Isus si facura tot ce putura pentru a raspandi oriunde Cuvantul. Efectul a fost uluitor. In prima zi, literalmente mii de oameni L-au primit pe Isus, si aceasta era doar inceputul. De atunci, prin lume, milioane au devenit credinciosi. Si totul a inceput cu acea “saptamana de rugaciune”. Ce saptamana de dupa saptamana de rugaciune a urmat!
Aceasta trebuie sa se intample azi, si uneori se intampla. Unii crestini se schimba vizibil si permanent in saptamana de dupa saptamana de rugaciune.
Un prieten de-al meu si-a schimbat saptamana propusa cu una in care simtea ca l-ar sluji mai bine pe Domnul, altul a renuntat la copiatul la teze, iar altul este acum asistent la o clinica “primitiva”, in Africa Centrala, ca raspuns la un tablou al lui Isus pe care l-a vazut in timpul unei saptamani de rugaciune. Aceste schimbari in felul de viata devin permanente in masura in care vederea lui Isus, cel ce a facut prima transformare, e pastrata limpede in minte prin studiul regulat al vietii Sale, frecventa comuniune cu El in rugaciune si spunerea si altora despre El. Acesta e felul in care saptamana de dupa saptamana de rugaciune ar trebui petrecuta. Vedeti dvs. ceea ce conteaza in realitate este nu atat saptamana de dupa saptamana de rugaciune, ci VIATA de dupa aceasta.
