F. PRINCIPIUL ENERGIEI COSMICE
Apariția și întreținerea unei celule sau a unei structuri biologice necesită un continuu flux de energie. Orice celulă reprezintă o ordine și nu poate fi concepută formarea și existența acesteia fără sursa energetică absolut indispensabilă. Și dacă adăugăm faptul că, în conceptul evoluționist, celula primordială înseamnă o ordine (antientropie) instalată împotriva dezordinii universale (entropie), aportul de energie este nu numai de necesitate absolută, ci și uriaș. Și nu este vorba numai despre cantitatea respectivă, cât mai ales de existența substraturilor energetice necesare pentru organizarea primei formațiuni vii.
În această privință, este necesar să se trateze două aspecte energetice distincte: principiul bioenergetic general și principiul bioenergetic inițial.
A. Principiul bioenergetic general
Domeniul energiei universale este tratat de către termodinamică. O știință a fizicii universale care studiază, în mod special, schimburile de energie dintre sisteme materiale. Numai sistemele materiale concrete sunt capabile să participe la fluxurile de substanță și de energie. Înțelegerea întregului proces energetic al termodinamicii implică, în mod necesar, enunțarea câtorva aspecte generale: legile termodinamice, sistemele energetice și bioenergetica celulară.
a. Legile termodinamice ne orientează în cunoaștere principiilor fundamentale care vizează toate schimburile material-energetice, atât în lumea fizică, cât și în lumea biologică: legea I și legea a II-a termodinamicii.
– Legea I a termodinamicii precizează faptul că energia nu poate fi nici creată, nici distrusă niciodată, ci doar transformată dintr-o formă într-alta sau transferată de la un sistem la altul. Un principiu pe care trebuie să-l respecte și procesul evolutiv biologic. Având însă în vedere faptul că formele așa-zise precelulare, în teoria evoluției, nu sunt sisteme structurale, care să poata capta și elibera energie, se înțelege că acestea sunt imposibil de acceptat, în procesul evoluției, ca expresii concret-materiale.
– Legea a II-a a termodinamicii precizează faptul că energia se deplasează într-o singură direcție. Această lege este, totodată, o lege a evoluției materiale. Prin acest principiu universal se statutează faptul că orice manifestare materială se face în direcția creșterii entropiei. Adică dinspre ordine (antientropie) spre dezordine (entropie). Se știe că celula biologică constă în crearea unui sistem de ordine, în plină dezordine, adică exact o direcție inadmisă în natură de către această lege a termodinamicii.
b. Sistemele energetice ne orientează în privința formelor materiale distincte de manifestare în cadrul schimburilor energetice din natură. Este vorba despre cele trei sisteme energetice specifice: sistemul izolat energetic, sistemul închis energetic și sistemul deschis energetic.
– Sistemul izolat energetic este un sistem fizic în cadrul căruia nu există nici schimburi materiale, nici energetice cu alte sisteme structurale.
– Sistemul închis energetic este un sistem fizic în cadrul căruia nu există schimburi materiale, fiind posibile numai schimburi energetice.
– Sistemul deschis energetic este un sistem fizic în cadrul căruia există permanent atât schimburi materiale, cât și energetice.
c. Bioenergetica celulară se referă și ne orientează în domeniul fluxurilor energetice ale materiei vii. Celulele biologice fac parte din sistemul deschis energetic. Adică din cadrul acelor structuri naturale care exercită un permanent schimb de materie și energie. Ca atare, atât pentru formarea, cât și pentru întreținerea lor ca sisteme vii, celule biologice necesită în mod inevitabil o importantă cantitate de energie din exterior.
O astfel de manifestare este posibilă datorită faptului că celula biologică este un sistem sau o unitate structurală independentă existențial. O calitate bazată pe faptul că această celulă vie este înzestrată cu aparatul metabolic necesar pentru schimburile respective de energie.
Este necesar să precizăm faptul că fluxul energetic în sistemele celulare nu este simplu. Manifestarea în cauză are loc prin descompuneri de substante. În esență, este vorba despre o serie de procese de oxidoreducere, pentru aparția ionilor de hidrogen. Energia respectivă trebuie să treac pe substraturi energetice de depozitare și de eliberare de energie. Adică prin transformări de energie în lanț, pentru utilizarea aceasteia la întreaga structură și funcționalitate a tuturor celulelor biologice în raport de specializarea lor.
În domeniul surselor de energie celulară se disting două moduri sau două tipuri de extragere a energiei necesare. Un fapt care împarte organismele vii în două grupe distincte: organismele autotrofe și organismele heterotrofe.
a. Organismele autotrofe se referă la lumea vegetală și la o serie de microorganisme. Sursa de energie a acestora este radiația luminii solare. În scopul acesta, celulele respective sunt înzestrate cu bine cunoscuta substanță fotosintetică: clorofila. Aceasta este pigmentul colorat al frunzelor verzi. Formula sa chimică este foarte complexă și se aseamănă cu hemul sanghin. Deosebirea constă în faptul că hemul conține ca metal fierul, în timp ce, clorofila conține ca metal magneziul.
Astfel clorofila acționează ca un catalizator în etapa fotochimică a reacției energetice. Energia solară este folosită, în felul acesta, de către celula vegetală pentru sinteza – din CO2 și H2O – a glucozei sau a fructozei, și mai departe a polizaharidelor vegetale pentru hrana unei părți a lumii animale. Din acestea se construiesc ulterior lipidele și proteinele.
b. Organismele heterotrofe se referă la lumea animală. O parte a acestei lumi își ia energia din compușii nutritivi depozitați în organismele autotrofe. Energia preluată din aceste depozite nutritive este extrasă prin descompunerea metabolică a glucidelor, lipidelor și a proteinelor. Energia eliberată în acest fel este utilizată de către vietățile respective pentru formarea structurii și funcționalității acestora.
B. Principiul bioenergetic inițial
În subcapitolul anterior, referițele energetice privesc celulele biologice actuale. Adică obținerea și transferul de energie, în condițiile existenței întregului ansamblu viu, exprimat sub forma biosferei actuale. Problema urmărită în acest capitol este însă de a descoperi sursa energetică a formațiunii celulare care s-ar naște în procesul evolutiv. Dacă pornim analiza de la cauză la efect, atunci chestionarul nostru are în vedere descoperirea surselor energetice, atât în fazele extrem de îndelungate ale așa-ziselor formelor precelulare, cât și în faza celulară propriu-zisă.
– Formele precelulare sunt niște presupuneri evoluționiste, pentru a explica trecerea de la materia moartă la materia vie. Toate aceste manifestări anticipative ale celulei, nefiind celule, nu pot fi sisteme înzestrate cu toate caracteristicile celulare. Prin urmare, nu sunt sisteme viabile energetic, adică de sine stătătoare.
În consecință, este de la sine înțeles, faptul că toate presupusele faze precelulare, nu pot exista, deoarece nu posedă deloc toate substraturile necesare pentru fluxul energetic necesar proceselor biologice. Adică nu pot exercita fenomene de tipul materiei vii. Imposibilitatea existenței unor asemenea componente de sine stătătoare, pentru a lupta cu entropia, anulează orice încercare de susținere a evoluției biologice a materiei vii.
În această privință, este un fapt foarte clar, precizat și anterior, că formele precelulare nu numai că nu pot avea nici o sursa energetică, dar nici nu sunt posesoarele unor releuri structurale specifice proceselor energetice biologice. Un motiv important care ne determină ca pe baze științifice indirecte să negăm fenomomenul filozofic al teoriei evolutive a vieții terestre.
– Formele celulare reprezintă, în lumina evoluției, apariția structurilor celulare propriu-zise. În domeniul bioenergeticii celulare trebuie să spunem, că aceste celule biologice inițiale terestre n-ar putea să fie decât autotrofe. Adică niște formațiuni celulare care să-și capteze energia din afara lumii terestre, întrucât în așa-zisul „ocean primar” nu există nici o sursă energetică pentru strcutura și funcționalitatea sa. Singura posibilitate biologică – despre care însăși natura terestră ne vorbește – este sursa solară. O sursă la îndemâna naturii vii, dar prin intermediul clorofilei. La rândul ei, clorofila este o substanță extrem de complexă. Formarea acestei substanțe nu este ușoară, și plasarea ei în celula primordială, nu este un fapt ușor de realizat. Atât formarea, cât și montarea ei în celula vegetală – prima celulă a acestei lumi – nu poate fi o manifestare spontană. Din această cauză, sistemul energetic celular ne îndreaptă gândurile spre o forță inteligentă, nicidecum spre o forță a întâmplării. Inteligența este singura forță a Universului care poate antrena mișcarea naturii într-un proces de ordine (antientropie). Întâmplarea nu poate antrena cauzalitatea naturii decât spre dezordine (entropie).
Viața terestră este tributară energiei solare. O dovadă certă a raporturilor noastre existențiale cu cosmosul divin. Baza energetică a vieții terestre nu se află pe pământ ! Racordarea celulei primordiale la energia cosmică (solară) nu este o problemă de întâmplare. Intervenția Factorului divin este netă. Se dovedește pe această cale, faptul că Biblia are dreptate: suntem o lume a luminii (Gen. 1, 3).
Cornelius Greising
Material preluat de la www.intercer.net
