(Originea omului)
INTRODUCERE
Cel de-al treilea obstacol total, interpus în calea procesului evolutiv al biologiei terestre, este nodul gordinan antropogenetic (anthropos = om; genesis = origine). Mai exact, apariția omului. Amintim ca celelalte două noduri gordinene sunt: nodul gordian biogenetic (apariția vieții) și nodul gordian speciogenetic (apariția speciilor).
Omul se deosebește de toată lumea animalică prin două sisteme instinctuale de abstractizare: sistemul uman interior și sistemul uman exterior.
– Sistemul uman interior de abstractizare este format din două aparate informaționale de tip individual: (a) aparatul de producere și depozitare lingvistico-simbolică a ideilor (centrul de vorbire și de memorare a vorbirii) și (b) aparatul de folosire și depozitare conceptual-logică a ideilor (centrul de gândire și de memorare a gândirii).
– Sistemul uman exterior de abstractizare este format din două aparate informaționale de tip social: (a) aparatul de producere și de transmitere lingvistico-simbolică a deilor (limba și literatura maternă) și (b) aparatul de producere și transmitere logică a ideilor (mediul culturii didactice).
Nici unul dintre aceste două sisteme, de mai sus, nu pot exista independente unul de altul. Abstractizarea interioară este declanșată funcțional exclusiv de abstractizarea exterioară, iar abstractizarea exterioară nu poate exista fără abstractizarea interioară. Nici o abstractizare nu poate exista fără cealaltă (Ex: copiii normali crescuți de animale nu abstractizează deoarece le lipsește mediul exterior de abstractizare, iar copiii handicapați psihic nu abstractizează deși se află în mediul exterior de abstractizare). Atât sistemul interior de abstractizare, cât și sistemul exterior de abstractizare necesită o prezență simultană sau cocomitentă. Acesta este paradoxul uman, care impune creațiunea omului și exclude evoluția acestuia.
Neținând seama de realitatea naturii umane, evoluționismul consideră că omul apare prin el însuși din magma biologiei terestre. În scenariul său fictiv, evoluționismul ne prezintă succint câteva etape ale evoluției umane de la australopithecus la omul actual:
– Australopithecus este considerat fosila paleontologică prin care începe evoluția umană. Este descoperită în sudul și estul Africii. Și i se stabilește existența, cu probabilitate, în urmă cu 2-3 milioane de ani.
– Homo erectus este următoarea etapă mai importantă din istoria evoluției lui H. australopithecus. Acesta fosilă paleontologică este localizată în zonele temperate și tropicale din Asia. O formă de prezentare a homininelor, existând acum 700.000 de ani.
– Homo sapiens provine din H. erectus și se dezvoltă în urmă cu 100.000 de ani. O specie umană care populează estul și centrul Europei. Nu există o claritate deplină dacă acesta se confundă sau nu cu H. Neanderthal.
– Omul modern sau omul actual reprezintă, conform evoluționismului, ultima fază evolutivă a scării animale de tipul homininelor. Exitența lui este stabilită în jurul duratei de 10.000 de ani. O dată cu el se dezvoltă civilizația și cultura terestră.
Nici una dintre declarațiile filozofiei evoluționise, în această privință, nu reprezintă o dovadă clară. Nici metodele de datare radioactivă (timpul de înjumătățire) nu mai reprezintă, așa cum am văzut, o cale sigură de calcularea a vechimii fosilelor.
Este drept că natura omului se aseamănă biologic cu natura aimalor vertebrate superioare. Un fapt care nu poate constitui însă de loc un document filozofic prin care să se demonstreze derivarea omului, în mod evolutiv, din scara animală. Geneza omului este atât de complexă, încât nu poate fi găsită în evoluția fizico-biologică a formelor vii superioare. Omul reprezintă marele salt de la materie la spirit. Cu alte cuvinte, instalarea pe Terra a unei misterioase antene raționale în cadrul Universului. O asemenea manifestare nu poate fi rezultatul unui fapt, de tip întâmplător. Adică un produs al naturii biologice. Cu atât mai mult cu cât spiritualitatea nu poate constitui niciodată un fenomen de apariție spontană din natură. Spritualitatea se bazează pe metaforizare, și metaforizarea este un fenomem rațional, pe care natura nu-l poate executa.
Tocmai saltul de la concret la abstract reprezintă misterul uman. O manifestare similară cu saltul de la neviu la viu. Așa cum nu este posibilă trecerea spontană de la neviu la viu, nu este posibilă nici trecerea spontană de la concret la astract. Este necesară o intervenție din afară.
Pentru elucidarea complexității umane este necesară studierea câtorva probleme distincte:
A. Structura umană generală (un întreg format din mai multe părți).
B. Structura umană socială (o parte a mai multor întreguri).
C. Structura umană morală (o răscruce între două ordini).
A. STRUCTURA UMANĂ‚ GENERALĂ‚
(Un întreg format din mai multe părți)
Omul, privit ca un întreg format din mai multe părți, se referă la stratificarea acestuia în niveluri distincte. În cadrul nivelurilor respective, are loc saltul de la materialitate la spiritualitate sau de la materie la idee. O simplă privire de ansamblu distinge două sisteme de structurare a ființei umane: (a) sistemul structral trihotomic și (b) sistemul structural dihotomic.
(a) Sistemul structural trihotomic
Împărțirea ființei umane în trei niveluri distincte este cunoscută din cele mai vechi timpuri. Platon distinge: trupul (soma), sufletul nerațional (psyche) și sufletul rațional (noos). Biblia, prin intermediul Apostolului Pavel, structurează, de asemenea, ființa umană, deși numai într-un singur text, în trei niveluri: trupul, sufletul și duhul (spiritul).
Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și: duhul vostru (spiritul n.a), sufletul vostru și trupul vostru… – 1 Tesaloniceni 5, 23.
Anatomia și fiziologia umană conține, de fapt, explicația reală a acestei supraetajări de niveluri care înzestrează omul cu calități deosebite. Este vorba despre înzestrarea făpturii umane cu trei sisteme distincte: trupul, sufletul și spiritul.
Nu poate exista noțiunea de om fără aceste trei etaje constitutive ale ființei umane. Este vorba despre cele trei sisteme de propulsie a umanului, comparabile cu cele trei trepte ale unei navete spațiale. Prin aceste trei pompe naturale are loc deplasarea substanței terestre de la cosmosul material la cosmostul spiritual. Adică de la materie la idee, de la primul la al doilea sistem de semnalizare, de la inconștient la conștient.
1.Trupul uman este expresia anatomico-fiziologică a omului. Ansamblul tuturor celulelor biologice care alcătuiesc organele, aparatele și sistemele corpului omenesc. Există o similitudine anatomo-funcțională între trupul omenesc și trupul animal, existând acelaș fundament material: celula biologică. Un nivel biologic în care este cantonată viața ființei umane cu toate caracteristicile sale terestre. Biblia declară că „viața trupului este în sânge” (Lev. 17, 11). O afirmație nereală din punct de vedere biologic. Sângele este „viață” numai simbolic (și numai la animalele jertfite, ilustrând viața Domnului Hristos). Nu numai sângele, ci nici grăsimea nu trebuia mâncată. În realitate, viața se află în fiecare celulă biologică (sistem metablic, sistem de reproducere, sistem de apărare etc).
2. Sufletul uman este cel mai greu de definit. Un cuvânt în care se cuprind diferite aluviuni lingvistice, adunate în decursul timpului, printre care și noțiunea falsă de „esență divină” nemuritoare. Nu există însă, nici biblic, nici natural, posibilă noțiunea de „suflet” ca expresie a unei emanații divine, nemuritoare, în om. Sufletul este trăirea instinctuală senzorială și emoțională a primului sistem de semnalizare. O trăire instinctual-automată care este realizată prin intermediul celor cinci simțuri. Altfel spus, sufletul este sediul relației cu lumea fizică, prin care se formează deprinderilor înnăscute și dobândite, reprezentând cunoașterea de contact. Un nivel structural posedat și de către animale.
3. Spiritul uman este cel de-a treilea nivel constitutiv al ființei umane. Este singurul nivel structural care aparține în exclusivitate omului, lipsind total în constituția tuturor celorlalte viețuitoare terestre. În acest context se cuprinde trăirea conștientă realizată prin cel de-al doilea sistem de semnalizare sau prin limbaj. Spiritul este produsul unui complex aparat de simbolizare – reprezentat de centrul vorbirii – prin intermediul căruia se naște limbajul, gândirea, cunoașterea, și conștiința umană. Este vorba despre un întreg sistem de coordonare logică lingvistico-praxiologică, în cadrul căruia se cuprind nu numai cuvintele, ci și gesturile.
Trihotomia naturii umane
3. SPIRITUL
|
Conștientul
RELAÅ¢IA NOÅ¢IONAL-ABSTRACTĂ‚
Comportamentul liber
TRĂ‚IREA PRINCIPIALĂ‚
Al doilea sistem de semnalizare
(Centrul vorbirii)
|
2. SUFLETUL
|
Inconștientul
RELAÅ¢IA CONCRET-SENZORIALĂ‚
Comportamentul automat
TRĂ‚IREA INSTINCTUALĂ‚
Primul sistem de semnalizare
(Cele cinci simțuri)
|
1. TRUPUL
|
Organicul
RELAÅ¢IA CONCRET-METABOLICĂ‚
Mișcarea materială vie
TRĂ‚IREA BIOLOGICĂ‚
Substratul proceselor vitale
(Celula vie)
(b) Sistemul structural dihotomic
Principiul structural dihotomic are, de asemenea, o origine în textul Sfintei Scripturi, fiind totodată și cea mai frecventă modalitate de exprimare a constituirii umane existențiale.
Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul – Mat. 10, 28.
Exprimarea aceluiași sistem trihotomic al ființei umane poate fi prezentat fără nici o greutate și sub formă dihotomică. Dacă sistemul trihotomic folosește principiul de clasificare după criteriul gradului de funcționalitate al structurilor ființei umane, sistemul dihotomic folosește principiul de clasificare după criteriul naturii substratului ființei umane. Și anume: trupul și sufletul uman (natura concretă) și spiritul sau duhul uman (natura abstractă).
1.Trupul și sufletul uman (natura concretă) conțin tot ceea ce reprezintă o manifestare materială sau concretă. În cadrul acesta se cuprind, atât trupul, cât și sufletul (cele cinci simțuri sau primul sistem de semnalizare). Adică primele două niveluri (1și 2) din clasificarea trihotomică (trupul și sufletul).
2. Spiritul sau duhul uman (natura abstractă) conține tot ceea ce reprezintă o manifestare spirituală sau abstractă. În cadrul acesta se cuprinde întreaga trăire produsă prin intermediul celui de-al doilea sistem de semnalizare (limbajul). Adică cel de-al treilea nivel din cadrul clasificării trihotomice (spiritul).
Dihotomia naturii umane
2. SPIRITUL SAU DUHUL
(Natura abstractă)
|
Conștientul
RELAÅ¢IA NOÅ¢IONAL-ABSTRACTĂ‚
Comportamentul liber
TRĂ‚IREA PRINCIPIALĂ‚
Al doilea sistem de semnalizare
(Centrul vorbirii)
|
1. TRUPUL ȘI SUFLETUL
(Natura concretă)
|
Inconștientul
RELAÅ¢IA CONCRET-SENZORIALĂ‚
Comportamentul automat
TRĂ‚IREA INSTINCTUALĂ‚
Primul sistem de semnalizare
(Cele cinci simțuri)
Organicul
RELAÅ¢IA CONCRET- METABOLICĂ‚
Mișcarea materială vie
TRĂ‚IREA BIOLOGICĂ‚
Substratul proceselor vitale
(Celula vie)
Structura dihotomică umană este cea mai răspândită, atât în Biblie, cât și în limbajul obișnuit. Modelul dihotomic uman corespunde și raportului dintre om și Legea divin-juridică. Structura binomică a Legii divin-juridice (normativul moral și normativul penal) se suprapune pe structura dihotomică a ființei umane: normativul moral se adresează spiritului uman (nivelul noțional sau natura abstractă), iar normativul penal se aplică asupra trupului și sufletului uman (nivelul fizic sau natura concretă).
Din întreaga prezentare de mai sus reiese că omul este o structură extrem de complexă. O astfel de succesiune de trăirii (trăirea biologică, trăirea instinctuală și trăirea noțională) nu poate fi rodul unei evoluții spontane. Programele celor trei niveluri sau două niveluri sunt atât de închegate încât îndrumă gândirea spre o „Inteligență creatoare”, nici decum spre o „Întâmplare naturală”.
Cornelius Greising
Material preluat de la www.intercer.net
http://intercer.net/blog/articole/crea%C8%9Biune-evolu%C8%9Bie-sau-crea%C8%9Biune-evolu%C8%9Bie-18-de-cornelius-greising.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+intercerblog2+%28Intercer+Blog%29
