Viața. Viața terestră materială. Cel mai mare mister al acestei lumi. Nestemata comoară a acestei planete. O comoară care, probabil, nu mai există pe niciuna dintre suratele astrale din raza perimetrului nostru cosmic. O întruchipăm și ne întruchipează. O căpătăm și o pierdem. O îmbrățișăm și o părăsim. Îi căutăm originile și, dacă le vom căuta până în pânzele albe, le vom găsi. Un incontestabil și strălucit produs al unei cauze divine, produs care devine el însuși cauza reproducerii sale mai departe, într-o perpetuare fascinantă.
Viața. Viața terestră spirituală. Marele salt al materiei dincolo de sine. O propulsare, în Univers, a pumnului de „țărână”, denumit om. Personalitatea umană. Unica făptură terestră și periterestră, cu statut de rațiune, care-și așterne singurătatea până la cine știe câte mii de ani lumină. O minunată horă triumfală – a dreptății, a libertății, a autenticității și a responsabilității – încinsă pe mărunta bătătură a firmamentului nostru explorabil. Hora semnelor purtătoare de sensuri, întreprinsă prima dată de proaspătul Adam. Într-un cuvânt, limbajul. Zdrobitorul secret al umanului. O făptură, unică în felul ei, a cărei asemănare – cu Creatorul Său – constă tocmai în înzestrarea acesteia cu puterea demiurgică a ideii.
Izolat în propria sa natură și în propria sa ambianță astrală, omul înalță, prin străduințele sale milenare, antena de comunicare rațională cu sine și cu Universul. Arcul ceasornicului său rațional, se derulează continuu în timp. Cunoașterea crește ca o plantă secol după secol. Cu felinarul în mână, omul își caută originea. De pe tronul său de spirit, făptura cu statut de existență universală, caută în propria sa cenușă cheia cu care să descuie ușa propriului său mister. Chinuit de propria sa soartă plină de deșertăciune, regele naturii terestre dorește imperios să știe: cine este, de unde vine, în slujba cui lucrează, ce „hram” poartă prin această Galaxie precară și cine-l plătește oare să se nască și să moară ?
– Răsfoind Cartea Cărților, ochiul religios pur descoperă entuziasmat, plin de o totală convingere, conceptul creațiunii terestre divine. Și totuși, la o analiză mai atentă, se observă clar faptul că descrierea întregului scenariu biblic, cu pretenția obiectivității totale, este fără îndoială un tablou mitologic (literar-metaforic). Un mit scripturistic cu valoare informațională de simbol (o ilustrare).
– Răsfoind Cartea Naturii, ochiul materialist pur descoperă entuziasmat și plin de o totală convingere conceptul evoluției terestre naturale. Și totuși, la o analiză mai atentă, se obsevă clar faptul că descrierea întregului scenariu fantastic, cu pretenția obiectivității totale, este fără îndoială un tablou mitologic (științifico-fantastic). Un mit cu pretenția informațională de a fi realitate (o denaturare).
– Răsfoind și Cartea Cărților, și Cartea Naturii, ochiul mixt religios-materialist descoperă entuziasmat, plin de o totală convingere, atât conceptul creațiunii divine, cât și conceptul evoluției naturale. Un concept mixt care însumează descrierea scenariului creaționist cu descrierea scenariului evoluționist, luând naștere un dublu mit: mitul creațional literar-metaforic (o ilustrare) plus mitul evoluționist științifico-fantastic (o denaturare).
Pe care dintre aceste trei fețe conceptuale va cădea, la tragerea la sorț, lozul omului modern și postmodern ? (va urma)
Cornelius Greising
Material preluat de la Intercer.net
