Autor: Cornel Dragoș
Acum mai bine de un secol, Louis Pasteur demonstra experimental că non-viața nu poate crea viața. De la celebrul bacteriolog încoace, e universal acceptat faptul că un organism viu apare întotdeauna dintr-o formă de viață similară. Majoritatea celor mai respectați oameni de știință acceptă adevărul legii biogenezei și resping categoric teoria generației spontanee. Confruntați cu propriile îndoieli, susținătorii evoluționiști ai apariției accidentale a vieții mai caută explicații raționale pentru formarea celei mai simple celule, amestec extrem de complex de structuri chimice. Este posibil, statistic, ca astfel de structuri performante să fi apărut pur și simplu din întâmplare?
Dacă aruncăm o monedă în sus, șansa ca ea să se oprească pe o parte sau pe cealaltă este de unu la doi. Probabilitatea de a arunca „șase” cu un zar este de unu la șase, iar cea de a arunca același zar de nouă ori consecutiv este de unu la un milion. Cine ar îndrăzni să parieze susținând că este posibil să arunci de 50 de ori la rând numai „șase” (probabilitatea de 1 la 10 la puterea 39) sau să obții de 100 de ori doar „cap” aruncând în aer o monedă (probabilitate de 1 la 10 la puterea 30)?
Prin comparație, astronomul britanic Sir Fred Hoyle a calculat probabilitatea apariției generației spontanee: „Nu a existat nici un fel de supă primordială, nici pe planeta noastră și nici pe alta, iar dacă începutul vieții nu a avut loc accidental, atunci cu siguranță ea trebuie să fi fost rezultatul unei acțiuni inteligente voluntare.”
Probabilitatea apariției vieții din materie însuflețită este de unu la un număr urmat de 40.000 de zerouri. Număr suficient de mare încât să dărâme întreaga teorie evoluționistă a lui Darwin.
Ilustrul cercetător își argumentează în continuare poziția folosind exemplul cubului lui Rubik: „Chiar și cei mai puțin familiarizați cu cubul lui Rubik vor fi de acord că e imposibil ca un nevăzător să găsească o soluție valabilă mișcând la întâmplare suprafețele cubului. Imaginați-vă acum un număr de 10 la puterea 50 persoane nevăzătoare, fiecare având un cub Rubik și încercați să evaluați șansele ca toți să găsească rezolvarea în mod simultan. Abia atunci veți ști care sunt șansele ca prin combinații aleatorii să descoperiți măcar unul din seria de polimeri necesari vieții”.
Probabilitatea matematică potrivit căreia cea mai simplă formă de viață ar proveni din materie neînsuflețită este de 1 la 10 la puterea două miliarde, după afirmația surpriză a celui mai cunoscut gânditor ateu de la sfârșitul secolului al XX-lea, Dr. Carl Sagan. Absurditatea cifrei este dezvăluită de necesitatea a 6.000 de cărți de câte trei sute de pagini fiecare pentru a scrie respectivul număr!
Care este totuși probabilitatea reală ca un fenomen de acest gen să aibă loc? Cel care a definit legile probabilității, Dr. Emile Borel susține că fenomenele în favoarea cărora șansele sunt mai mici de 1 la 10 la puterea 50 nu au nici o șansă să se producă, indiferent cât de mult timp le acordăm. Să exemplificăm: posibilitatea ca ADN-ul funcțional – nemaivorbind de celula funcțională – să fi apărut accidental, prin puteri proprii este extrem de mică. Lăsați la voia întâmplări, așa cum reclamă teoria evoluționistă, cei 15000 sau chiar mai mulți atomi aflați în subansamblurile individuale ale unei singure molecule de ADN s-ar putea combina în numai puțin de 10 la puterea 87 de moduri diferite. Și totuși, doar una dintre aceste modalități ar putea duce la formarea unei molecule de ADN… Șansele ca măcar o singură moleculă funcțională de ADN să se fi format prin hazard sunt egale cu șansele ca dintr-un miliard de universuri pline cu mingi de tenis, un bebeluș legat la ochi să o găsească pe singura marcată cu un punct roșu, din prima încercare, în timp ce mingea se deplasează prin miliarde de galaxii!
A continua să afirmi, și chiar cu o siguranță olimpiană, că viața a apărut întâmplător și a evoluat în același fel, nu este decât o supoziție nefondată, în evidentă contradicție cu realitatea. Teoria generației spontanee – a apariției accidentale a vieții din materia neînsuflețită – este, științific vorbind, lipsită de temei, iar existența unei supe primordiale de materie organică, doar un mit. Cu toate acestea, în ciuda probabilității reduse și a vocilor antievoluționiste, un număr considerabil de profesori și editori de manuale sunt încă adepții „mitologiei” darwiniste…
Cu permisiune
Sursa: www.creationism.info.ro
