Autor: Cornel Dragoș
Frecvent, în lumea științei, ca și în discuțiile referitoare la învățătura biblică despre crearea lumii, una dintre cele mai controversate probleme o constituie dispariția dinozaurilor. Sursele creaționiste, bazate pe descoperiri confirmate de știința actuală, ne aduc argumente prea puțin cunoscute pentru a dezlega acest mister.
Fosilele dinozaurilor apar brusc în arhiva fosilieră, asemenea fosilelor altor animale, fără existența unor forme intermediare între diferitele feluri de dinozauri sau strămoși evoluționiști. În întreaga lume există mai multe „cimitire” de dinozauri. Aceste animale „preistorice” sunt găsite în depozitele de fosile în poziții ce sugerează o îngropare catastrofică. Rămășițele descoperite din abundență și păstrarea materialului osos original și a urmelor de piele dovedesc o dispariție rapidă, deseori violentă, sub straturile de sedimente. Celebrul creaționist dr. Henry Morris afirmă în acest sens că „îngroparea unui număr așa de mare de creaturi atât de uriașe cere efectiv o formă de acțiune catastrofică”.
Savanții creaționiști consideră că principala cauză a dispariției mondiale a dinozaurilor o reprezintă drastica schimbare de mediu în lumea de după potopul lui Noe. În schimb, evoluționiștii nu au dat la iveală o teorie adecvată, deși au dezbătut îndelung pe această temă.
Dinozaurii nu au putut muri în urmă cu 70 de milioane de ani, după cum pretind evoluționiștii. În sprijinul acestei afirmații, vine o recentă descoperire a unor oase de dinozaur proaspete, nefosilizate și a unor rămășițe osoase de Tyrannosaurus ce indică un conținut de celule sangvine.
Dovezile din scrierile istorice și din artă adunate de cercetători creaționiști arată că dinozaurii au coexistat cu oamenii. Astfel, cea mai importantă referință o constituie uimitoarea consemnare lăsată de Iov în cartea sa (cap. 40, 41) despre un dinozaur sauropod cu coada ca un chiparos. De asemenea, Vechiul Testament amintește de dinozauri/ dragoni (în ebraică tannim) de 21 de ori. Apărătorii învățăturii creaționiste susțin că descrierile „dragonilor” uimitor de asemănătoare cu ale dinozaurilor, existente în vechile culturi ale lumii, se referă la tipurile de dinozauri care au „supraviețuit după Potopul noahic” (termenul de „dinozaur” s-a consacrat după 1841). La celălalt pol, savanții evoluționiști nu pot răspunde suficient la aceste argumente.
Deseori s-a vehiculat întrebarea „Cum puteau dinozaurii să încapă în Arca lui Noe?”. În lucrarea Așa a apărut lumea (CLV Postfach 110135-33661 Bielefeld, pag.150), Willem Glashouwer a răspuns că „pentru a se menține specia în viață, nu era necesar să se ia animale bătrâne la bord. Erau de ajuns reptile (deci și dinozauri) tinere și încă mici, dar mature pentru reproducere”.
Cu permisiune
Sursa: www.creationism.info.ro
