Autor: Ron Lyttle
Fluturele monarh, cu denumirea științifică Danous plexippus, este un fluture mare, portocaliu cu negru, întâlnit în cea mai mare parte a Americii de Nord. Este vestit pentru migrația sa anuală către și dinspre locurile de iernat din Mexic și California (vezi “National Geographic”, vol. 150, nr. 2, August 1976).
Fluturele monarh își începe viața sub forma unui ou, depus de femela adultă pe o frunză de Ceara Albinei, Asclepias syriaca. Are dimensiunea unei gămălii de ac. Când oul eclozează, între 3 și 12 zile mai târziu, apare o larvă (sau omidă) foarte mică, de forma unui viermișor, având dungi galbene, albe și negre, opt perechi de picioare scurte și groase pentru a se târî și organe bucale pentru a mesteca frunze, activitate pe care o face cu lăcomie. Însă doar frunzele de Ceara Albinei; nici o altă plantă nu este bună. Ceara Albinei are o sevă albă și lipicioasă foarte toxică pentru alte animale, dar care nu afectează omida în nici un fel, cu excepția faptului că face corpul acesteia, la rândul lui, foarte toxic pentru prădători de genul păsărilor, cărora le-ar putea surâde o omidă la micul dejun. Și păsările, neavând minte scurtă, știu că e bine să o lase în pace.
Omida crește pe măsură ce mănâncă. În curând devine prea mare pentru propria piele, așa că pielea crapă, și din ea se târăște afară omida cu o piele nouă, mai mare, cu spațiu pentru creștere. Aceasta este ceea ce omida face timp de aproximativ două săptămâni: manancă frunze, crește, năpârlește, mănâncă și mai multe frunze, crește și mai mult, năpârlește. Va face asta de cinci ori.
În final se oprește din mâncat, găsește un loc ferit, se atârnă cu susul în jos, își toarce un cocon de mătase și năpârlește pentru ultima oară. Dar, de data aceasta, din fosta piele nu mai iese o omidă, ci un pachet compact, fără picioare, fără ochi și fără părți corporale vizibile, numit pupă, învelită într-o crisalidă. Nu este colorată ca omida, ci este verde-deschis cu puncte galben-aurii.
Nu se mai observă alte mișcări, dar în interior este multă mișcare. Inima continuă să bată, iar restul organelor seamănă cu un jeleu verde, în timp ce întreaga masă se transformă într-o creatură complet diferită. Culoarea verde se întunecă, devine maronie. Pentru un observator neinformat, pachetul poate părea mort. Dar, gradual, culoarea se modifică pe măsură ce crisalida devine clară, și pot fi observate zone portocalii și negre, culorile fluturelui adult.
În final, după aproximativ două săptămâni, crisalida se desface și se ivește un fluture adult. Are șase picioare lungi, o gură de forma unui tub lung și curbat, proboscis, folosit pentru a ajunge în flori pentru a bea nectar, și două perechi de aripi scorojite, care însă se extind rapid pe măsură ce lichidul din corp este pompat prin venele acestora. În timp ce se extind, fluturele bate din aripi cu ajutorul noilor mușchi pentru zbor, până ce se usucă, astfel încât aripile întinse complet să fie rigide, pregătite pentru a zbura.
În scurt timp fluturele își ia zborul înspre cer, și îl putem găsi în grădina cu flori a cuiva, bând nectar prin proboscisul său curbat sau zburând jos, în căutarea unei perechi, pentru a lua tot acest ciclu de la capăt.
Nota aut.: Dacă acceptați, tema Dvs., ca adept al Evoluționismului, este să explicați CUM este POSIBIL ca transformările de mai sus să se fi dezvoltat accidental, printr-o colecție de greșeli genetice, fără un SCOP, fără implicarea INTELIGENÅ¢EI, ghidate doar de supraviețuirea celui mai potrivit în procesul evoluției unei creaturi fără aripi într-un fluture zburător.
Care stagii ale procesului de mai sus, denumit metamorfoză completă, pot fi amânate pentru o perioadă, deoarece respectivele accidente încă nu s-au întâmplat? Dacă o singură enzimă lipsește, cum mai are loc transformarea ou-larvă-pupă-adult? Este nevoie ca toate să fie prezente și funcționale, la momentul și în ordinea corecte, sau creatura moare. Ori toate funcționează, ori nici una nu funcționează.
Dar să nu veniți cu explicații de genul “pur și simplu”; vreau explicații posibile din punct de vedere științific, de care un genetician să nu râdă, considerându-le ridicole. Și nici nu o numiți “o minune a Naturii”, decât dacă sunteți pregătit să acceptați un design creativ și inteligent al zeului pe care îl numiți “Natură”. …Acest articol NU se va autodistruge.
Sursa articolului: www.creationism.org.
Cu permisiune
Sursa: www.creationism.info.ro
