Autor: Thomas F. Heinze
Dr. Luther Sunderland, om de știință expert în inginerie de produs, a fost fascinat de scheletul unei ciocănitori pe care l-a găsit în pădure. Oasele fuseseră curățate de insecte. Pe când examina scheletul a observat un lucru foarte ciudat: oase mici flexibile ieșeau din nara dreaptă a ciocănitoarei, mergeau prin spate în jurul capului și gâtului și intrau în cioc pe cealaltă parte a capului. Ce erau aceste oase ciudate? Multe animale au oase care întăresc baza limbii, iar acesta e scopul oaselor mici din limba ciocănitoarei (numite oase hioide). La ciocănitoare, în schimb, faptul că limba începe pe din dos și merge prin spatele capului e excepțional!
Limba ciocănitoarei
Ciocănitoarea prinde hrana cu limba care are cârlige mici și lipici la vârf, ca să poată prinde viermii ascunși prin copaci. Faptul că limba trece prin spatele capului și gâtului sub pielea moale îi conferă o și mai mare putere astfel încât poate pătrunde 15 cm în vizuina viermelui aflată în interiorul trunchiului de copac!
Ceva sau cineva a creat limba ciocănitoarei într-un mod unic. E lungă, dar în loc să atârne și să se încurce printre crengi atunci când ciocănitoarea zboară, limba e ținută sub pielea moale în spatele gâtului. Acolo în spate, oasele mici se împart în două limbi, care se reunesc înainte să intre în cioc. Acest detaliu cu siguranță oferă o și mai mare acuratețe întrucât ciocănitoarea își îndreaptă limba direct spre vierme.
Craniul unei ciocănitori ce arată oasele limbii
1. mici incheieturi 2. inradacinata in nara dreapta 4. patrunde in cioc
Sunt cinci oase, subțiri și flexibile cu mici încheieturi.1 Ce le-a făcut să iasă prin nara dreaptă și să-și fixeze membrana acolo, 2 să meargă în jurul capului și gâtului 3, apoi să iasă înapoi prin scobitura dintre cele două jumătăți ale ciocului? 4
Evoluție?
Potrivit teoriei evoluționismului, începând de la o singură celulă fiecare pas a fost provocat prin acumularea gradată de schimbări mici care au apărut prin erori în urma copierii informației care direcționează construirea ființelor vii. Evoluționiștii susțin că aceste greșeli, numite mutații, au apărut datorită unui accident, adică, fără nici o direcționare inteligentă făcută de Dumnezeu. Greșelile în copierea informației nu au ca rezultat instrucții mai bune pentru a crea ființe mai complexe. De aceea tehnicienii care lucrează cu raze-X se protejează folosind apărătoare sau halate din plumb.
Evoluționiștii, totuși, cred că mutațiile gradual au creat biologi din bacterii, sau Adam a fost făcut dintr-o amibă. Ei cred că pe parcursul a milioane de ani, selecția naturală a selectat organismele cu mutații care adaugă puțin capacității creaturii de a supraviețui și de a lăsa urmași, iar cei cu mutații dăunătoare mor. Motivul pentru care ei cred că schimbările iau foarte mult timp e că majoritatea mutațiilor reprezintă schimbări întâmplătoare în comanda de a face proteine, acestea fiind ingredientele principale ale celulelor. Proteinele minuscule sunt șiruri lungi de aminoacizi. Aproape toate mutațiile sunt dăunătoare, așa că organismele care supraviețuiesc sunt în general acelea cu mutații care schimbă doar un aminoacid într-o proteină.
Întrucât chiar și un organ simplu precum limba e format din foarte multe proteine, celule nervoase, vase de sânge, etc. care trebuie să fie perfect coordonate, e foarte dificil să-ți imaginezi schimbări ale unui aminoacid într-o proteină care pe urmă să ducă la formarea unui organ. De ce să nu afirmi atunci că un mănunchi de mutații au influențat osul, mușchiul, nervii, etc. toate în același timp? Pentru că aproape toate mutațiile sunt dăunătoare. Dacă ai avea un mănunchi de mii de mutații, iar una dintre ele ar ajuta, celelalte sute ar provoca boli genetice care ar anula întregul organism. Insistând că Dumnezeu nu a făcut nimic, iar mutațiile accidentale au produs totul, evoluționișii s-au pus singuri la colț, neavând nici o explicație decentă pentru originea oricărui organ complex.
Evoluționiștii presupun că ciocănitoarea trebuie să fi evoluat dintr-o altă pasăre care avea limba normală ce ieșea direct din cioc. Scenariul mutației, totuși, niciodată n-ar fi putut face ca limba normală a unei păsări să evolueze în limba ciocănitoarei. De ce? După ce limba normală a unei păsări s-ar fi întors și ar fi început să crească sub piele înspre spatele capului, limba ar fi fost cu totul inutilă până ar fi completat tot circuitul. Numai ultimul pas în evoluția limbii ciocănitoarei, când a ieșit prin cioc, ar fi avut valoare de supraviețuire.
După ce limba ar fi ieșit pe o nară și ar fi început să crească prin spatele capului i-ar fi conferit păsării un mare dezavantaj în ce privește supraviețuirea până în momentul când limba și oasele ar fi crescut suficient de lungi ca să meargă în tot jurul capului, înapoi la baza ciocului, și să se întindă suficient de mult ca să ajungă la hrană. Întrucât acest lucru implică oase, încheieturi, vase de sânge, nervi și piele, ar fi fost nevoie de multe mutații, care s-ar fi întins pe o perioadă de milioane de ani. N-ar fi putut prinde nimic cu limba pe parcursul milioanelor de ani de care ar fi nevoie pentru a încheia cercul în jurul capului, schimbând pe rând un aminoacid într-o proteină. Așadar fără limba care o ajută să-și obțină hrana, în lupta supraviețuirii ciocănitoarea ar fi fost într-un mare dezavantaj în comparație cu păsările normale. Adăugând două încheieturi și 2,5 cm în lungime, de exemplu, nu i-ar fi conferit vreun avantaj ca să supraviețuiască dacă limba creștea în direcția greșită. Prin urmare, acest fel de mutații nu s-ar fi păstrat niciodată.
Limba ciocănitoarei trebuie să fi apărut dintr-odată, e produsul unui design complex. Pentru așa ceva e nevoie de un creator inteligent. Dacă limba ciocănitoarei n-ar fi fost special creată, ci s-ar fi format prin mutații întâmplătoare, ar fi avut loc numai primele mutații care ar fi mișcat limba în nara dreaptă și ar fi îndreptat-o înspre spatele capului. Ulterior pasărea ar fi murit de foame.
Evoluționiștii ne spun că un organ care, generație după generație, nu e folosit va fi eliminat, chiar dacă animalele continuă să trăiască. Dacă, prin vreun miracol, ciocănitoarele nu ar fi fost eliminate, o limbă care ar fi fost inutilă de-a lungul multor generații, ar fi fost eliminată. Limba ciocănitoarei oferă dovezi clare că e produsul unui design și a unei creații inteligente, și nu a evoluției. Unii evoluționiști și-au dat seama și au născocit o altă poveste despre cum ar fi evoluat limba. Când mi s-a spus prima dată această poveste, într-un email, mi s-a părut o sugestie atât de imposibilă încât eram sigur că nu înțelesesem eu bine, așa că am tot întrebat până a fost foarte clar că într-adevăr așa ceva sugera respectivul.
Când în sfârșit m-am obișnuit cu ciudatul scenariu, am văzut cum pentru un evoluționist așa ceva era posibil întrucât el avea atât de multă credință în teoria evoluției încât trebuia să creadă că totul a apărut în urma selecției naturale care s-a manifestat prin mutații întâmplătoare. La o adică, dacă limba se întinde tot mai mult afară din cioc pătrunde mai adânc în trunchiul copacilor, și cu cât ciocănitoarea mănâncă mai multe larve, cu atât mai mulți pui are.
Atunci mi-a picat fisa! Teoria neglijează să menționeze că primii 2 cm rădăcina limbii trebuia să se miște în direcție greșită! Evoluționiștii susțin că limba ciocănitoarei a început să crească fiind invers înrădăcinată în gât, așa cum era la celelalte păsări întrucât ei susțin că ciocănitoarea a evoluat dintr-o pasăre oarecare. Singurul mod prin care rădăcina limbii putea să iasă pe o parte a ciocului era să crească înainte din locul în care se afla, și anume adânc în gât. Primii doi centimetri s-au mișcat înainte, nu înapoi! Întrucât, în scenariul pe care ei l-au inventat, mișcarea rădăcinii limbii înapoi crește probabilitatea ca ciocănitoarea să fie aleasă prin selecție naturală, atunci mișcarea înainte din spatele gâtului înspre punctul în care iese prin deschizătura din spatele ciocului micșorează șansele ca ciocănitoarea să fie aleasă.
Dacă, pe de altă parte, mișcarea înainte făcea ca limba să iasă tot mai mult prin cioc astfel mărind șansele de supraviețuire, atunci mișcarea limbii înapoi ar fi micșorat șansele de supraviețuire. Argumentarea că limba ciocănitoarei a devenit ceea ce e azi e pentru că rădăcina limbii a crescut întâi în jurul capului se contrazice pe sine și e greșită din punct de vedere logic.
Și totuși lucrurile se înrăutățesc. După ce a crescut în jurul gâtului, potrivit teoriei evoluționiste, rădăcina s-a băgat din nou în cioc prin nară. De ce ar face asta? Dacă lungirea limbii a mărit șansele de supraviețuire, păsările cu limbi care continuau să se lungească mișcându-se pe sub piele în jos spre pântece, coadă sau picior, ar fi fost alese prin selecție naturală. Păsările a căror evoluție a limbii s-a oprit la jumătate și a intrat în cioc prin nară ar fi fost eliminate.
Ambele scenarii evoluționiste, mișcarea înainte și înapoi a limbii ciocănitoarei, au drept rezultat absurdități și eliminarea prin selecție naturală. Limba ciocănitoarei e dovadă puternic grăitoare a faptului că a fost creată.
Alte sisteme
Ciocul ciocănitoarei funcționează ca o daltă profesionistă, în stare să taie direct prin copac. Dând cu ciocanul într-o daltă de oțel, omul cizeleacă trunchiul copacului, la fel ciocănitoarea cizelează cu ciocul ei. Totuși pe măsură ce dăltuim, lama se tocește. După ce cizelăm mult cu dalta, trebuie să o ascuțim. Altfel se tocește tot mai mult și devine inutilizabilă. Dumnezeu a făcut ca ciocul ciocănitoarei să se ascută singur. Dacă ar fi un lucru minor care s-ar putea întâmpla prin mici schimbări accidentale, vreun fierar sau om de știință într-ale metalurgiei ar fi știut cum să facă dalte din oțel care se ascut singure.
Dacă omul ar încerca să prindă larve, așa cum face ciocănitoarea, oricât de ascuțită și-ar ține dalta, nu ar ști în ce direcție să o ia ca să pătrundă în cotloanele unde sunt larvele. Până când ciocănitoarea ar fi obținut mecanismul complex de a localiza și prinde larva minusculă din tunelul minuscul care se află în marele trunchi, limba-i specializată nu i-ar fi servit la nimic. Nici mecanismul de localizare a insectei nu ar fi avut nici o valoare fără limba suficient de lungă care să ajungă la larvă. De fapt, nici limba lungă nici mecanismul de localizare nu i-ar fi fost de folos ciocănitoarei dacă limba n-ar fi fost suficient de puternică să pătrundă în gaură, să prindă larva și să intre înapoi în cioc. Dacă oricare din cele trei ar fi evoluat una înaintea alteia, celelalte două n-ar fi fost de niciun folos, iar ciocănitoarea nu ar fi supraviețuit selecției naturale.
Dacă toate sistemele prezentate mai sus ar fi fost instalate într-o pasăre normală, impactul cu copacul ar fi omorât-o; ar fi ceva de genul: cu vârful nasului ia dalta de oțel și lovește în copac. Dacă pasărea ar fi supraviețuit după prima lovitură, probabil ar fi renunțat să mai încerce. Ciocănitoarea, însă, are nu doar un cioc puternic, bine echipat și un detector de larve, dar de asemenea un sistem de amortizare care îi protejează capul de daune. Prima ciocănitoarea în care să fi evoluat sistemul de găurit în copaci ar fi renunțat să mai ciocănească ori ar fi murit de tânără dacă sistemul de amortizare nu ar fi fost deja instalat.
Mai mult, în comparație cu alte păsări: "Penele din coadă (în special pana centrală sau cele două perechi) sunt mai puternice la ciocănitoare, rezistente întrucât susțin corpul ciocănitoarei în timp ce ciocănește cu ciocul. Structura picioarelor și aranjarea asociată a tendoanelor și mușchilor formează un complex funcțional de trăsături care îi permit ciocănitoarei să se cațere pe trunchiurile copacilor și să-și mențină poziția în timp ce ciocănește." (Encyclopedia Britannica CD 98, "Birds: Major Bird Orders: Piciformes, Form and Function"). La ce folos penele tari, structura picioarelor, detectorul de larve și recuperatorul larvelor, chiar și limba care se învârte în jurul capului și amortizorul dacă după câteva găuri ciocul s-ar fi tocit și nu ar mai fi tăiat? Când mai multe sisteme trebuie să fie la un loc înainte ca ceva să funcționeze, se numește complexitate ireductibilă și e dovadă al unui design inteligent.
Concluzie
Potrivit teoriei evoluționiste, orice sistem care nu are nicio funcție va fi eliminat prin selecție naturală. Dacă unul din sistemele ciocănitoarei a evoluat cu mult înainte de celelalte sisteme care trebuiau să fie acolo pentru ca primul sistem să funcționeze, ar fi fost eliminat. Dovada e puternic împotriva afirmației că sistemele speciale ale ciocănitoarei ar fi apărut la întâmplare în urma mutațiilor aleatorii pentru că sistemele mai sus menționate au lucrat împreună. Faptul că toate sunt prezente și funcționează demonstrează că sistemele ciocănitorii au fost proiectate și create ca să funcționeze împreună.
Întrucât dovezile arată că nu se poate ca ciocănitoarele să se fi dezvoltat în urma mutațiilor aleatorii, de ce mutațiile sunt considerate ca fiind ziditori universali ai fiecărei părți din fiecare ființă (doar asta susțin evoluționiștii)? E în regulă să crezi că unele lucruri au apărut în urma mutațiilor, atunci când există dovezi concludente. Majoritatea bolilor genetice reprezintă un astfel de exemplu. Cea mai mică schimbare a aminoacizilor dintr-o proteină deseori transformă proteina într-o boală. Însă lasă ca dovada să fie ghidul în cazuri precum cel al ciocănitorii, unde dovezile demonstrează cu putere un design inteligent. De ce să sari la concluzia că dacă mutațiile provoacă diabet, de asemenea trebuie să fi format pancreasul, ficatul, peștele, maimuța și pe noi? Dacă vezi pe cineva că dărâmă o clădire cu o macara și o bilă mare, nu presupui că toate clădirile din lume au fost construite de macarale cu bile mari.
Din nefericire, pentru mulți oameni credința evoluționistă e parte a structurii religioase totalitare unde totul trebuie înghesuit fie că se potrivește ori ba.
Dr. Sunderland, proprietarul craniului din poză, scrie, "Craniul ciocănitoarei a fost mai eficient în a-i convinge pe oamenii de știință de inadvertențele teoriei evoluționiste decât orice carte din biblioteca autorului. Și alte păsări au oase hioide, dar e evident că e nevoie de o minune ca ele să fie înrădăcinate în nara dreaptă."
Un evoluționist proeminent din echipa unei reviste științifice de prestigiu a mărturisit următoarele după ce a examinat craniul: "Există anumite trăsături anatomice care nu pot fi explicate prin mutații graduale ce ar fi avut loc de-a lungul a milioane de ani. Rămână vorba între mine și tine, uneori trebuie să-l includ pe Dumnezeu când văd așa ceva."
Un alt om de știință, în timp ce examina la microscop oasele limbii a spus, "E foarte ușor să faci diferența dintre lucrurile făcute de om și lucrurile făcute de Dumnezeu. Când te uiți prin microscop la lucrurile făcute de om vezi cât sunt de nefinisate, dar când te uiți la lucrurile făcute de Dumnezeu vezi cât de precis și complex e totul.” (Luther D. Sunderland, Creation Research Society Quarterly, vol. 12, March 1976, p. 183)
Traducere si adaptare www.Creationism.org
Cu permisiune
Sursa: www.creationism.info.ro
