Walter Veith
Chairman, Department of Zoology
University of the Western Cape, South Africa
-Mama ta o sa mearga in iad, imi spunea mereu profesorul meu de religie. O sa fie chinuita vesnic. Iar eu am hotarat pe loc: Daca exista Dumnezeu, eu il urasc. Cum poate un Dumnezeu iubitor sa pedepseasca o mama ca a mea? La varsta de zece ani eram un ateu convins. Pentru mine Dumnezeu nu exista.
Tatal meu romano-catolic planuise sa fie preot, pana cand s-a indragostit de o tanara minunata, care era luterana germana – mama mea. inainte de Conciliul Vatican II catolicii ii considerau pe luterani pierduti si exclusi din cer, dar parintii mei nu s-au certat niciodata cu privire la religie. Tatal meu promise sa isi educe copiii in religia catolica, iar mama mea a acceptat asta.
Cand aveam aproape opt ani, a avut loc o tragedie. Mama mea a fost diagnosticata cu cancer, iar doctorii i-au mai dat patru luni de trait. Credinta puternica si hotararea i-au lungit viata cu mai mult de patru ani. in timpul acestor ani, care au fost cei mai nefericiti din viata mea, am fost martor la suferinta mamei mele, care a trecut prin mai multe operatii si radiatii dureroase. Ca majoritatea baietilor de varsta mea, eram foarte atasat de mama mea. De ce ingaduie Dumnezeu ca ea sa sufere asa? ma intrebam.
Am invatat la o scoala germana luterana din Africa de Sud. Deoarece tatal meu a promis sa ma creasca in credinta catolica, scoala a aranjat astfel incat eu si altii copii care aveau parinti catolici sa primim educatie religioasa de la o maicuta care venea zilnic la scoala noastra. Sora care ne invata religie era foarte zeloasa in credinta catolica. Asta s-a dovedit a fi un dezastru pentru un baietel care privea cum mama lui se stinge.
-Este asa de trist ca mama ta este protestanta si nu va vedea niciodata imparatia Cerurilor, imi spunea ea. Mama ta se va chinui vesnic in iad.
Mama mea, care e pe moarte, a suferit destul, ma gandeam eu. Cum poate un Dumnezeu iubitor sa o supuna unui chin si mai mare?
Mergeam in fiecare duminica la biserica, impreuna cu tatal meu, si faceam tot ceea ce face un romano-catolic bun. Dar faptul ca o maicuta ma necajea mereu, spunandu-mi ca mama mea va merge in iad, starnea in mine tot mai multe resentimente. intr-o zi m-am infuriat asa de tare incat mi-am luat catehismul, l-am rupt si am aruncat cu el in ea. Folosind cuvinte nu foarte dragute, i-am spus ce putea face cu Dumnezeul ei. Dat afara. Nu dupa mult timp am fost dat afara din clasa ei. Apoi am avut probleme cu un alt profesor si am fost dat afara si din clasa lui. Am inceput sa fiu sfidator, sa vorbesc nepoliticos, sa chiulesc de la ore si chiar sa arunc cu cornurii de pin in profesorii mei! Eram un copil imposibil, dar nu le-am spus niciodata parintilor mei ca la scoala ma purtam ca un mic monstru. Iar ei n-au aflat niciodata.
Cant iubita mea mama a murit, la putin timp dupa ce eu am implinit 12 ani, tatal meu s-a recasatorit. Mama mea vitrega ma considera absolut imposibil. Problemele s-au inmultit si acasa, si la scoala. in cele din urma conducerea scolii mi-a cerut sa plec. Parintii au hotarat ca cel mai bine e sa ma trimita departe de casa, la o scoala profesionala. Atunci m-am trezit. Nici intr-un caz, m-am gandit. Nu este pentru mine. Am stat in mai multe locuri, pana cand mi-am convins rudele sa ma trimita la alta scoala, unde am inceput sa invat bine.
Dupa ce am terminat liceul am mers la Universitatea din Cape Town, unde am studiat zoologia. Aceasta scoala, fondata ca universitate religioasa, avea inca o sectie de teologie, insa Facultatea de Stiinte era incredibil de seculara. Erau adeptii evolutiei.
Solutia evolutiei. Fiecare curs avea la baza teoria evolutiei. Am invatat-o foarte repede. Aceasta este raspunsul la problemele mele, m-am bucurat eu. Mama mea nu arde in iad. Nu exista iad. Nu exista cer. Nu exista Dumnezeu! Printre profesorii mei se numarau multe persoane eminente, a caror munca de cercetare in ce priveste evolutia creierului uman fusese trimisa la muzee din intreaga lume.
In weekende si de sarbatori mergeam acasa la colegul meu de camera. Acolo am cunoscut-o pe frumoasa lui sora. Am convins-o ca ea ar fi un coleg de camera mai bun decat fratele ei si ne-am casatorit.
Eram ateu, insa sotia mea fusese crescuta intr-un mediu cu totul diferit. Tatal ei, care era reporter de stiri, investigase foarte multe intamplari supranaturale din Africa. La inceput crezuse ca supranaturalul este o gluma mare. Apoi, la o sedinta, o mana nevazuta l-a apucat. Adancindu-se tot mai mult in ocultism, in casa lui au inceput sa aiba loc lucruri ciudate. Avea un baston care mergea singur. Farfuriile zburau prin casa si se loveau de perete. Un copilas s-a dus la culcare, iar pantofii lui au inceput sa umble prin casa. A scris carti despre vrajitoria africana si New Age. Mai tarziu influentalui avea sa ne bantuie.
Predatul. Dupa ce ne-am casatorit, mi-am luat doctoratul in zoologie si am fost angajat ca asistent universitar. Apoi am primit un post de conferentiar la Universitatea Stellenbosch. intreaga mea viata se invartea in jurul evolutiei. Predam evolutia. Baza cercetarii mele o constituia evolutia. Ca filolog, studiam literatura evolutionista. Nu exista Dumnezeu. Daca indraznea cineva sa vorbeasca despre El, ceva inauntrul meu izbucnea ca un foc.
In timpul unui curs cu privire la evolutie, intr-o clasa cu 300 de studenti din anul I, o tanara s-a ridicat:
-Scuzati-ma, a spus ea. Ce spuneti dumneavoastra, domnul Veith, este o minciuna. Dumnezeu a creat cerurile si pamantul in sase zile. El este Creatorul Universului.
Am explodat, facand-o pe tanara cu ou si cu otet, cum nu va puteti imagina. in cele din urma ea a luat loc si a inceput sa planga. Bine am facut, m-am gandit. Studentii au ramas impresionati de elocventa cu care am dovedit cat de ridicol este sa crezi in creatiune.
intorcandu-ma in birou, m-am asezat la birou cu moralul ridicat, dar nu pentru multa vreme. O voce plapanda, in mintea mea, a inceput sa ma chinuie: „Esti rautacios. Cum ai putut sa o ataci si sa umilesti in halul ala pe tanara aceasta?“ Constiinta nu ma lasa in pace. Nu ma simteam.
Sotia mea era insarcinata cu al treilea copil al nostru, iar socrul meu se mutase intr-un apartament aproape de casa noastra. Influenta sa si legatura lui cu ocultismul pareau sa creeze probleme. Sotia mea si-a petrecut toate lunile de sarcina internandu-se si externandu-se. in cele din urma a dat nastere unui baietel.
Visul. intr-o noapte, dupa ce ne-am adus copilul acasa, am visat ca cineva ma strangula. M-am trezit la ora 2 noaptea, respirandprofund, inima batandu-mi ca o toba in piept. Imediat, in camera de alaturi, copilul a inceput sa tipe ca si cum cineva il omora. Eu si sotia am fugit la patutul lui si l-am luat.
-De ce tremura asa de tare copilul? Am intrebat.Sotia mea a exclamat:
-Are febra foarte mare. Cred ca va muri.
L-am dus repede pe micut la spital, unde l-au pus la camera de racire si au inceput sa-i faca injectii intravenoase. Timp de mai multe ore de agonie s-a aflat pe pragul mortii. Cand in cele din urma febra a incetat, l-am dus acasa.
Era straniu. Nu trecusera inca patru saptamani cand, exact la ora 2 noaptea, m-am trezit din nou si am strigat la sotia mea:
-Tocmai am visat ca cineva ma strangula.
Imediat, in camera de alaturi, copilul nostru a inceput sa urle. Temperatura lui a crescut si apoi si-a pierdut constienta. Ne era teama ca o sa moara inainte de a primi ajutor medical. La spital doctorii si asistentele au facut tot ce le-a stat in putinta – s-au straduit sa il tina in viata.
Posedat. Asta s-a intamplat de cel putin opt ori – atat de des, incat spitalul a inceput sa pastreze camera de racire pentru sosirea noastra. Doctorii nu erau in stare sa ne explice ce se intampla. Odata, un medic ne-a spus:
-Este incredibil. Baietelul dumneavoastra nu are nici un an si a fost nevoie de patru adulti ca sa-l stapaneasca. Trebuie sa fie posedat.
Chiar si un ateu convins incepe sa cada pe ganduri cand acelasi lucru are loc saptamani si luni la rand. Aceste doua evenimente sigur au legatura intre ele. Stand langa baiatul meu in spital, am revizuit intreaga situatie. Se pare ca medicii nu pot face nimic. Nu au nicio solutie. Unde pot sa gasesc o rezolvare la problema bebelusului nostru? Are legatura cu visurile ingrozitoare sau este influenta faptului ca socrul meu este implicat in ocultism?
M-am gandit atunci la Biserica Catolica si la puterea pe care o are asupra demonilor. Ma voi intoarce la vechea mea biserica si voi cere ajutor, am decis.
A doua zi, la biserica, am gasit un preot nu prea treaz, cu o sticla de brandy in mana. M-am apropiat de el si am spus:
-Sunt romano-catolic, dar nu mai frecventez biserica.
El m-a privit si a intrebat:
-Si care este problema dumneavoastra?
-Sunt om de stiinta si ateu.
Balbaindu-ma, am continuat:
-Nu prea stiu ce sa spun. Acasa la noi se intampla tot felul de lucruri ciudate.
-Stati! m-a oprit el. Nu vreau sa am nimic de-a face cu asta. Nu e domeniul meu. Spuneti-mi numele si numarul de telefon si cineva o sa ia legatura cu dumneavoastra.
Nu dupa mult timp am fost sunat de un alt preot, care mi-a parut foarte sofisticat.
-Haideti la manastire, sa ne intalnim, n-a invitat el.
Impresionant. M-am grabit sa ma intalnesc cu el. „Ce om impresionant“, am gandit in sinea mea. Am acceptat invitatia sa de a lua loc. M-a privit direct cu ochii sai blanzi:
-Aveti o problema acasa. Am ramas gura casca.
-Satana incearca sa va omoare fiul si va terorizeaza.
-De unde stiti? am intrebat. Nu am spus nimanui.
-Nu conteaza de unde stiu, a spus el. Problema este asa de grava, incat va fi nevoie de efort superior pentru a scapa de asta. Va trebui sa tinem o mesa acasa la dumneavoastra.
A continuat:
-Este ilegal sa tinem mesa la cineva acasa fara permisiunea episcopului, dar nu va faceti probleme, am primit deja permisiunea lui.
Mi-a aratat o scrisoare. Era semnata de episcop, prin care acesta il autoriza sa tina mesa la mine acasa. Cum se poate asa ceva? Eram uimit. Nu i-am spus nimic. El cunoaste problema mea si totul este deja aranjat.
-Destul de simplu, am spus eu. Puteti sa veniti acasa la mine si sa faceti tot ce este necesar, am continuat. Trebuie sa stiti ca sunt ateu si nu am mai fost la biserica de ani de zile.
-Nu veti mai fi ateu. Dar sotia?
-Ea nici macar nu este catolica, am raspuns eu. Este reformata olandeza.
-Nu e nicio problema, m-a asigurat el.
Exorcism. Cand am ajuns acasa, sotia mea era la fel de impresionata ca si mine. Preotul ne-a rugat sa ii aratam casa. S-a oprit in camera bebelusului nostru.
-Aceasta este cea mai rea camera din casa, a spus el, dar trebuie sa va exorcizam intreaga locuinta. Va rog sa imi aduceti niste apa.
A adaugat in apa „sare sfanta“ si a facut semnul crucii in apa cu sare. Cu acest vas de „apa sfanta“ in mana, a umblat prin toata casa, facand semnul crucii deasupra fiecarei ferestre si usi.
Preotul mi-a spus ca are un inel, o relicva de la un sfant care avea puteri de exorcizare. A inceput sa tina mesa si toate animalele din casa au venit repede si s-au asezat jos. Uau! Asta e tare ciudat! am gandit in sinea mea. Ce se intampla?
Dupa mesa el mi-a dat amulete de la Lourdes si mi-a spus sa o asez pe fiecare din paturile copiilor nostri. inainte sa plece, si-a luat crucea de hirotonisisre, mi-a dat-o si a spus:
-Puneti-o pe patul bebelusului. Urasc cand vad cum Diavolul distruge copii mici.
Eu si sotia mea asteptam sa vina noaptea ca sa vedem ce se intampla. De obicei copilul nostru plangea foarte tare cand il puneam la culcare. Se aseza in pozitie fetala si incepea sa loveasca marginile patutului. Acum s-a dat pe spate, a inceput sa gangureasca si a adormit. Pentru prima data in viata sa a dormit toata noaptea. Si asa s-a intamplat si noaptea urmatoare, saptamana si luna urmatoare. Iar eu nu am mai avut cosmaruri.
Cum reactioneaza la asa ceva un ateu ingamfat? Ce sa fac?Biserica a rezolvat o problema majora din familia noastra. O sa spun in continuare: „Nu exista Dumnezeu“? Am o responsabilitate in ce priveste acest Dumnezeu? Eu si sotia mea ne-am luptat luni de zile cu aceasta problema.
In cele din urma, am spus: „Draga Doamne, nu am de ales. Ma intorc in biserica.“ Dar chiar in timp ce mergeam la biserica, ma intrebam: Chiar cred in Dumnezeu? Nu sunt sigur.
Tamplarul. intr-o zi m-am hotarat sa imi reamenajez bucataria. L-am rugat pe un tamplar german sa vina sa faca asta. Cand a venit, am observat abtibildul de pe masina lui, care spunea: „Seful meu este Tamplar.“ Dupa ce am convenit ca el sa ne reamenajeze bucataria, el a spus:
-Apropo, eu umblu cu Dumnezeu.
L-am privit in ochi.
-Tu umbli cu Dumnezeu – insa eu vreau doar o bucatarie. Bine?
El a spus:
-Bine, dar as putea sa va ofer asta. Si mi-a inmanat o brusura. Am luat-o si am varat-o intr-un sertar.
in timpul acesta mergeam la biserica in fiecare duminica. L-am intrebat pe preot despre evolutie si creatie. El mi-a spus:
-Toti stim ca existam prin evolutie.
Minunat, mi-am spus. Pot sa continui sa cred in evolutie si in Dumnezeu in acelasi timp. Am inceput sa ma simt foarte confortabil.
intrebari. Citirea catehismului mi-a adus confuzie. De ce vrea Dumnezeu acelasi ritual iar si iar? Celebrarea saptamanala a Euharistiei a inceput sa ma nelinisteasca. De ce rostesc ei aceleasi rugaciuni si indeplinesc mereu acelasi ritual? Doctrina transsubstantierii m-a speriat. Chiar are preotul puterea sa schimbe painea si vinul in trupul lui Hristos?
Odata am intrat in biserica catolica si m-am asezat singur pe o banca din spate. O luminita rosie clipea pe o cutie, insemnand ca inauntru se aflau anafura si hostia. M-a socat. L-au incuiat pe Dumnezeu in cutia aia. La biserica mea, anafura si hostia erau tinute intr-o cutie.
Asta m-a iritat si chiar m-a maniat. Dar Dumnezeu trebuie sa fie aici! m-am luptat cu gandul necredintei. Priveste la schimbarile din familia mea. Am pace. Sotia mea chiar este dispusa sa se converteasca. L-am chemat pe preot sa vina acasa la noi, ca ea sa se alature bisericii, dar el parea intotdeauna foarte ocupat.
Am incercat sa ma rog.
-Unde esti, Dumnezeule? Nu Te cunosc.
Stand acolo, pe banca, fara nimeni in preajma mea, am spus in cele din urma:
-Bine. Doamne, daca existi, trebuie sa mi Te arati. Simtindu-ma mai bine, m-am ridicat si am plecat acasa. Cotrobaind printr-un sertar, am luat brosura lasata de tamplarul german cu un an in urma. Am inceput sa rad cand m-am gandit la „umblarea sa cu Domnul.“
Poruncile. Brosura avea trei coloane: versiunea biblica, cea luterana si cea catolica a celor Zece Porunci. De asemenea, explica felul in care Biserica Catolica a schimbat legea lui Dumnezeu, dand versete biblice care aratau in ce fel a fost aceasta schimbata. Prostii,m-am gandit. Pur si simplu porcarii.
Aveam foarte multe catehisme. Am luat unul si am descoperit ca poruncile erau scrise exact ca in versiunea catolica din brosura. Am chemat-o pe sotia mea:
-Te rog, adu-mi Biblia.
-Nu cred ca avem vreo Biblie, a spus ea. Mi-am adus aminte de o cutie de carti din garaj, pe care ne-o daduse o doamna in varsta. Doamnele in varsta au de obicei o Biblie, m-am gandit eu. Bineinteles ca am gasit o Biblie.
Am deschis la Exodul 20. Cele Zece Porunci era diferite de cele din catehism. Asta m-a derutat. L-am sunat pe tamplar.
-Va amintiti ca ne-ati lucrat in bucatarie anul trecut?
-Da, a spus el. Nu stiu de ce, dar am incercat sa va sun toata ziua.
-Veniti, va rog, pe la noi, l-am invitat eu.
Cand a ajuns el, Biblia si catehismul erau deschise la porunci. L-am intampinat cu o intrebare: „De ce sunt asa de diferite?“
Studiul biblic. El mi-a aratat profetiile din Daniel 7. Am studiat pana aproape la 3 noaptea. S-a intors si a doua zi, si a treia. in trei zile am studiat toata cartea Daniel si Apocalipsa. Mi-a aratat toate datele istorice, despre imparati, imparatii si ridicarea Papalitatii. Interesant, mi-am zis, dar nu cred o vorba din ce imi spune. Tot gandindu-ma la asta, am decis sa descopar singur adevarul.
La facultatile de teologie si istorie ale universitatii am verificat toate materialele pe care le-am gasit. Nu mi-a trebuit mult sa descopar ca ce imi spusese tamplarul din Biblie despre Babilon, Medo-Persia, Grecia si Roma, urmata de cele zece imparatii europene, chiar era adevarat. Socul cel mare a fost cand am descoperit ca, istoric, cornul cel mic din Daniel 7 nu putea fi nimic altceva decat Biserica Romano-Catolica.
Dorind sa fiu sigur, am cercetat si opinia conform careia cornul cel mic il reprezinta pe Antioh Epifan al IV-lea. Dar ea nu se potrivea cu datele Scripturii. Ca sa fiu onest, l-am chemat pe preot.
-Am o problema despre care doresc sa vorbesc cu dumneavoastra, am spus. Veniti, va rog, la mine acasa.
Preotul, eu si sotia mea am citit capitolele profetice din Daniel.
-E clar, am explicat eu. Biblia a prezis o putere care se va ridica si va incerca sa schimbe poruncile lui Dumnezeu.
Preotul ne-a privit si ne-a spus:
-Nu pot sa discut cu voi cu privire la acest subiect pentru ca nu ma pricep la Scriptura.
Uluit de raspunul sau, m-am gandit: Sunteti preot si nu va pricepeti la Scriptura? El a continuat:
-Biserica are specialisti care studiaza profetiile, eu nu le cunosc. Apoi s-a ridicat, s-a scuzat si a plecat.
Am invitat acasa pastori din alte biserici. Ori de cate ori aminteam de cornul cel mic, acestia spuneau:
-Este Antioh Epifan.
Eu ma ridicam si spunea:
-Domnule, nu are cum sa fie, caci cornul cel mic s-a ridicat dupa Roma. Nu are cum sa fie vorba despre perioada greaca.
Nu dupa mult timp toti se ridicau si plecau, lasandu-ma si mai convins. Puterea cornului mic era cu siguranta Biserica Romei.
Dilema. Asta mi-a pricinuit o mare dilema. Ar trebui sa continui sa merg la biserica duminca, din moment ce profetia biblica arata ca Biserica Catolica este impotriva lui Hristos? Chiar mai rau, tamplarul a inceput sa vorbeasca despre Sabat. Ne-a aratat toate versetele biblice cu privire la Sabat.
-E ridicol, am spus. Cum poti sa tii o porunca in care se spune ca Dumnezeu a creat cerurile, pamantul si mare in doar sase zile? Este un fapt stiintific. Totul a luat fiinta prin evolutie, care a durat milioane de ani.
Prietenul meu tamplar a zambit.
-Nu, nu evolutie. Dumnezeu a creat totul.
Mi-a venit in minte chipul studentei din anul I. M-am intorc catre tamplar:
-Prietene, ce imi spui tu, cu privire la cele sase zile de creatie, este o prostie.
-Asteaptati, mi-a spus el. Va voi dovedi ca este adevarat.
-Bine, incearca, am raspuns.
A incerat. A doua zi a venit cu un teanc de carti si mi le-a inmanat. La sfarsitul fiecarui curs de la universitate, intram in birou si ma uitam prin cartile lui. Cand i le-am inapoiat, el m-a intrebat:
-Ce credeti?
-Prostii, am spus.
El nu a argumentat. Dar mi-a adus un alt teanc de carti. Dupa ce m-am uitat la ele, i le-am dat inapoi.
-Sunt asa de nestiintifice, am declarat eu. Nu pot sa accept materialul confuz din cartile tale. Apartii Societatii Pamantul Plat (Flat Earth Society).
Ori de cate ori spunea ca Dumnezeu este Creatorul, eu il dadeam gata cu stiinta. Cunosteam toata terminologia. Eram evolutionist. Fusesem educat sa dau gata pe oricine incerca sa sugereze ca Dumnezeu avea ceva de-a face cu existenta noastra.
In cele din urma, sarmanul tamplar, frustrat, a spus:
-Eu nu am probleme cu creatiunea. Dumneavoatra aveti. Rezolvati-o!
Cercetare personala. Astfel problema a devenit a mea. Am studiat Biblia asa cum nu va puteti imagina. Am uzat o copie a Bibliei in doar doua luni si a trebuit s-o arunc. Sotia mea mi-a spus:
-Ideea asta cu Sabatul este stupida. Nu are sens.
Intr-o zi, secretara departamentului meu mi-a inmanat un teanc gros de documente. Uitandu-ma in graba peste ele mi-am dat seama ca sunt scrise impotriva Sabatului si a adventistilor de ziua a saptea. Asta m-a uimit, deoarece nimeni nu stia ca eu ma confrunt cu problema Sabatului. Colegii mei erau toti atei. Nu recunoscusem niciodata ca ma gandeam la religie.
Deoarece inca ma luptam cu chestiunea evolutionismului, i-am dat sotiei mele materialul.
-Citeste-l, am spus. Poate ca vom gasi o rezolvare.
in timp ce eu ma luptam cu evolutia, ea se lupta cu Sabatul.
Dupa ce a terminat de citit materialul, mi-a spus:
-Acest document m-a convins ca Sabatul este adevarata zi de odihna. Am citit toate declaratiile si le-am comparat cu cele scrise in Biblie. De fiecare data s-a dovedit ca este parerea oamenilor, impotriva lucrurilor pe care Cuvantul lui Dumnezeu le invata clar. Un documnetul impotriva Sabatului i-a dovedit sotiei mele ca Sabatul este ziua care trebuie tinuta de crestini.
-Asta este o problema foarte importanta pentru mine, i-am spus eu. Nu o sa tin o zi ca memorial al unei creatiuni de sase zile, cand toata lumea stie ca a fost nevoie de peste sase miliarde de ani.
Luptandu-ma cu problema Sabatului si a creatiunii, in cele din urma m-am rugat:
-Bine, Doamne. Daca existi si ceva nu este in regula cu teoria evolutiei, in care cred eu si pe care o predau, arata-mi.
Raspunsul la rugaciune. Universitatea noastra a fost gazda celei mai mari biblioteci evolutioniste din Emisfera de Sud. Am mers acolo si am imprumutat o carte. Un coleg m-a oprit le iesire.
-Stai, mi-a spus el. De ce iei asta? Exista o editie nou-nouta.
Ne-am intors in biblioteca si ne-am uitat la versiunea noua.
Am inceput sa citim impreuna cartile, pagina cu pagina. Editia mai veche spunea ca este o problema grava cu cetaceele,sau balenele, pentru ele au aparut dintr-o data in complexul de fosile complet formate. Noua editie folosea foarte multa terminologie stiintifica si spunea ca cetaceele au o origine veche, evoluand una din alta.
Am cercetat model dupa model evolutiv. Editia veche recunostea mereu existenta unor dificultati nerezolvate, in timp ce noua versiune nu admitea nicio problema. Ceva nu e in regula aici, m-am gandit eu. De fiecare data cand mergeam la biblioteca avea loc cate o minune. O carte spunea ceva, iar alta spunea exact opusul.
Ma gandeam la asta zi si noapte. Predand si genetica in acelasi timp, am inceput sa fac o lista cu problemele care trebuiau rezolvate daca teoria evolutiei este adevarata. Eram uluit de cat de repede crestea lista mea. Am descoperit ca exista probleme grave.
Alte probleme. in timp ce eu continuam sa studiez, bebelusul nostru, care incepuse deja sa mearga, a inceput sa aiba din nou probleme. intr-o noapte, la ora 2, am avut acelasi vis vechi, ca ma strangula cineva. M-am trezit brusc. in camera alaturata copilul tipa. Avea febra mare, insa am reusit sa tinem situatia sub control. E ciudat, m-am gandit. Prietenul meu tamplar a ascultat cu atentie in timp ce eu ii povesteam ce se intampla.
-Nu va ingrijorati, mi-a spus el. Ne vom ruga pentru voi
Necazurile au incetat. Tamplarul ii rugase pe altii sa-si puna ceasurile desteptatoare sa sune la ora 2 noaptea si sa se roage pentru o familie pe care nu o cunosc. S-a dus vestea ca avem din nou liniste si o doamna s-a hotarat sa nu se mai trezeasca sa se roage. in noaptea aceea am avut din nou visul acela si copilul a plans iar.
Acum, cand ma gandesc la intamplarea asta, imi dau seama ca Dumnezeu nu avea nevoie de rugaciunea unei persoane, insa era o lectie care avea sa devina foarte importanta pentru mine. Dumnezeu doreste unitate si vrea ca poporul Sau sa stea impreuna. Noaptea urmatoare doamna si-a pus ceasul sa sune. Dumnezeu a ascultat rugaciunea unor oameni pe care eu nu ii vazusem niciodata. Nu am mai avut cosmaruri, iar copilul nostru a inceput sa se poarte ca un ingeras.
Decizia. Am ajuns la punctul in care mi-am spus: „Nu mai pot sa fiu neutru. I-am intrebat pe profesorii de la universitate care este sensul in ebraica si greaca. Am verificat faptele istorice. Am descoperit ca evolutia este o teorie nedemonstrata. Am examinat profetiile biblice. Am studiat si ce spun celelalte biserici. Nu exista alta cale.“ I-am spus familiei mele:
-O sa tinem Sabatul si o sa mergem la biserica adventista de ziua a saptea.
Prima data cand a vazut adventisti, sotia mea a izbucnit in lacrimi:
-Sunt asa de diferiti. Mananca hrana asa de ciudata. Vreau sa ma intorc la vechiul meu stil de viata.
Iar eu m-am gandit: Ce biserica ciudata. Mergeam la mesa purtand tricou si blugi. Uf, m-am gandit, adventistii astia poarta costum si cravata.
Duhul Sfant mi-a atins mintea. „Te inchini sambata si in acelasi timp predai evolutionismul.“ in strafundul inimii mele stiam ca trebuie sa fac o schimbare. Am pregatit un curs cu privire la genetica, in care am aratat ca evolutia este imposibila.
Doua saptamani mai tarziu mi s-a cerut sa conduc o discutie cu privire la evolutie, pentru studii postuniversitare. Mi s-a facut frica. Sa merg la seminarul acesta prefacandu-ma ca sunt ceea ce nu sunt de fapt sau sa apar ce cred acum? Voi pierde respectul colegilor mei. Prietenii de la biserica adventista pareau acum mai putin ciudati si au promis ca se vor ruga pentru mine.
Darea pe fata a cartilor. Cu ocazia asta am vorbit in fata tuturor studentilor absolventi si a intregului cadrul didactic. Am inceput seminarul si am trecut prin tot sistemul de gene scotand in evidenta toate problemele pe care le descoperisem in cercetarile mele. La sfarsit, am declarat accentuat:
-Asadar, evolutia este imposibila!
Daca ati fi fost acolo, ati fi putut auzi cum cade un ac. Apoi totul s-a dezlantuit. Un coleg s-a inrosit si a inceput sa strige la mine. Cand lucrurile s-au linistit, o tanara, care era un student de onoares-a ridicat. intorcandu-se catre profesorii ei, a spus:
-Cand am venit la universitatea acesata, credeam in Dumnezeu si aveam o relatie cu El. Aveam o viata frumoasa. Acum nu mai cred in nimic. Mi-ati furat credinta si viata mea se destrama. Seminarul doctorului Veith din dupa amiaza asta ne arata ca m-ati inselat.
Va imaginati ce s-a intamplat? Au avut o intrunire speciala si au votat ca baza predarii sa fie evolutia. Pentru mine asta a insemnat sfarsitul. Din punct de vederea al credibilitatii stiintifice viata mea nu mai avea nicio valoare. Am inmanat cererea de demisie.
Decanul facultatii mi s-a opus.
-Nu se poate sa demisionati. Sunteti un profesor popular si majoritatea studenilor se afla sub supravegherea dumneavoastra.
Rectorul universitatii m-a chemat la el si am vorbit mult timp.
-Ce-ar fi sa va hotarati sa nu mai clatinati barca? V-am putea promova la gradul de profesor.
Au inceput sa ma asalteze tot felul de idei. Ce ispita! As fi unul dintre cei mai tineri profesori.
M-am uitat la el si i-am spus:
-Pretul este prea mare. Trebuie sa ma las de predat.
-E decizia dumneavoastra, a spus el. Apropo, cine credeti ca detine adevarul?
Am raspuns:
-Biblia are adevarul.
-Nu, vreau sa stiu cine credeti ca are adevarul.
Am dat un raspuns echivoc.
-Cei de la Colegiul Helderberg.
-Nu asta va intreb. Ce confesiune are adevarul?
Ma intrebase de trei ori acelasi lucru. in mintea mea am auzit o voce.
-Domnule, adventistii de ziua a saptea au adevarul.
Sunt un om mort, m-am gandit, asteptandu-ma la un suvoi de cuvinte din partea rectorului. insa raspunsul lui a fost acesta:
-Multumesc foarte mult. Felicitari pentru alegerea luata. Sper sa va mearga bine.
Binecuvantari. Dupa ce mi-am dat demisia, am pus casa in vanzare. Primul om care a venit a si cumparat-o. A dat banii pe loc. Fara sa tocmeasca. Cu banii ne-am cumparat o ferma de vite. Eu si sotia mea am planuit sa marturisim aici despre credinta noastra.
Am plantat grau, care a crescut asa de inalt incat fermierii din intregul district au venit sa-l vada. Ne-au spus:
-Un profesor universitar ca dumneavoastra cu siguranta ca stie ceva ce noi nu cunoastem.
-Nu, am spus. Tehnica noastra nu difera de a voastra.
Insa m-am gandit: Asta deoarece noi umblam cu Domnul. imi imaginam: Acum, ca suntem crestini, toate o sa mearga bine. Nu prea imi dadeam seama ce fel de lectii avea sa imi dea Dumnezeu in curand.
In afara de banii din vanzarea casei, mostenisem o suma si de la tatal meu. I-am investit pe toti si chiar am imprumutat pentru a ne asigura ca avem cea mai buna ferma din zona.
Nenorociri. Apoi a invadat un stol urias de pasari. Nu s-au atins de fermele din jur, care aveau grau mai mic, ci si-au stabilit domiciliul in graul meu. Au mancat atat de mult incat in cele din urma din graul meu nu a mai ramas nimic altceva decat miriste. O buna sursa de posibil venit a disparut.
Au urmat sanctiuni economice si economia Africii de Sud a fost distrusa. Ratele de dobanda de 3 si 4% au urcat pana la 28%. imprumuturile, care fusesera foarte usor de platit, au devenit un cosmar. Am strigat: „Doamne, cum poti sa-mi faci asta tocmai mie? Pasarile mi-au mancat graul. Nu am cum sa ma intretin. Credibilitatea mea stiintifica nu mai exista. Nu pot sa ma intorc la fostul meu loc de munca. Sunt terminat.“
Situatia s-a inrautatit. Am pierdut in doua accidente grave ambele masini. Tot ce mai aveam era ferma si datorii mai mari decat valoarea acesteia. Sotia mea s-a escurajat foarte tare. Ne tot intrebam: Am facut bine ce am facut? Asa se poarta Dumnezeu cu cei care il iubesc? Am facut un consiliu de familie si am discutat despre situatia noastra.
O oferta. Ne luptam cu necazurile cand a sunat preotul – acelasi preot care ne impresionase asa de mult.
-De ce ne sunati? am intrebat.
-Stiti, tatal dumneavoastra a murit. Are probleme mari in purgatoriu.
-De unde stiti? am intrebat.
Studiasem despre starea mortilor si credeam ce spunea Biblia cu privire la starea de inconstienta a acestora pana la inviere.
El a spus:
-Calugaritele de la o manastire, care nu vad niciodata lumea exterioara, mi-au spus asta. Tatal are probleme din cauza dumneavoastra. Ar fi bine sa va intoarceti la biserica si sa vi se tina niste liturghii, asa incat problema sa dispara.
Il credeam pe preot sincer, insa foarte inselat, asa ca am raspuns:
-Multumesc foarte mult pentru informatie.
Am pus la loc receptorul, gandindu-ma: imi pare rau, diavole, dar este prea tarziu.
Credeam ca atunci cand preotul a tinut mesa in casa noastra si copilul s-a insanatosit nu a fost decat un siretlic. Diavolul le-a poruncit demonilor sa dea inapoi si sa il lase pe copilul nostru sa se relaxeze, ca noi sa fim prinsi in capcana. Asa s-a intamplat. Ne-am intors atunci in Biserica Catolica. Cand am inceput sa studiem Biblia, baietelul nostru a inceput sa aiba din nou probleme. Dupa ce ne-am hotarat sa il urmam cu adevarat pe Isus, copilul nostru, care avusese necazuri, a devenit baietulul cel mai dulce si cel mai spiritual pe care vi-l puteti imagina.
Dumnezeu ne conduse catre Adevar, totusi nu puteam sa inteleg de ce nu aveam bani si eram cat pe ce sa pierdem ferma. Ostracizat de prietenii de la universitate, eram tinta batjocurilor lumii academice, fara vreo sansa sa ma intorc la fostul loc de munca. Fara bani si fara mancare pe masa, familia noastra a ingenunchiat cerand implinirea fagaduintelor din Biblie.
Fagaduinte. „Doamne,“ m-am rugat, „ai promis sa ai grija de nevoile mele. Ai promis ca cei neprihaniti nu-si vor cersi painea.“ Am scris pe o foaie toate fagaduintele. Am continuat sa ma rog. „Doamne, credem ca fagaduintele astea sunt pentru noi. Te rugam sa nu ne lasi fara bani si fara hrana. Faca-se voia Ta.“
Vietile noastre erau in mana Domnului si am avut un somn linistit noaptea aceea. A doua zi dimineata a sunat telefonul. Un profesor de la alta universitate avea ceva urgent.
-Avem un profesor care are o situatie de urgenta si trebuie sa plece pentru un an. Nu ati vrea sa veniti si sa-l inlocuiti?
-Dar eu cred in creatiune. Nu am de gand sa predau evolutionismul.
-Nu conteaza, a spus el. Trebuie numai sa va tineti de stiinta. Suntem la stramtoare si avem nevoie de cineva care sa-l inlocuiasca pe profesor. Nu ati vrea sa veniti?
-Ar fi minunat. Cand o sa incep?
-Va fi nevoie cam de trei luni pentru a discuta cu toate comitetele.
-Multumesc, am spus eu si am pus jos receptorul.
Dragut, Doamne, mi-am spus in sinea mea. in trei luni o sa fiu mort. Familia mea va muri de foame.
Dupa 20 de minute telefonul a sunat din nou. Era acelasi profesor. Mi-a spus:
-Am mers la rector ca sa ii cer permisiunea sa te angajam si sa incepem procedeele de angajare. Iar el a spus ca nu e nevoie de niciun comitet, a semnat pe loc autorizatia si a spus ca puteti veni chiar maine.
-Deci cand o sa incep?
Era o zi de joi.
-Luni, a spus el.
Solutii. Uau! mi-am zis. O mie de probleme rezolvate intr-un singur weekend. Nu se poate! M-am dus la sotia mea:
-Am primit un post de profesor la Universitatea din Cape Town! am exclamat eu. E numai pentru un an, insa o sa gasesc eu ceva dupa aceea.
-Frumos, a spus ea. Dar cine va avea grija de ferma? De vaci?
-Asta ma ingrijoreaza si pe mine, dar Dumnezeu ne-a dat o solutie. El poate sa ne dea o solutie si pentru asta.
Am ingenuncheat ca sa ne rugam.
-Doamne, stii ca suntem falimentari. Nu avem bani sa angajam pe cineva care sa aiba grija de ferma. Te rugam, ajuta-ne sa gasim o solutie pentru problema noastra.
De-abia am terminat rugaciunea, cand s-a auzit un ciocanit puternic in usa. Am deschis si era un cuplu de tineri din Zimbabwe. I-am invitat inauntru si i-am ascultat cu atentie.
-Suntem adventisti de ziua a saptea si pentru ca tinem Sabatul am pierdut locul de munca de la ferma la care lucram. Cautam o locuinta.
-V-ar placea sa locuiti aici si sa lucrati la ferma?
-Bineinteles, a spus el. Dar nu putem sa platim nimic. Avem nevoie de un loc unde sa stam.
-As vrea sa aveti grija de produsele lactate. Puteti sa vindeti laptele si ce castigati va ramane voua.
Au fost de acord, iar eu am spus ca imi voi plati din salariu dobanzile de la datorii.In 24 de ore Dumnezeu ne-a rezolvat problema. Aveam o familie care sa aiba grija de ferma si un post la universitate. Totusi, inca nu aveam hrana, bani de benzina si nici locuinta. in urmatoarele cateva zile Dumnezeu a facut minune dupa minune pentru a implini toate nevoile noastre. Am gasit o locuinta pentru care nu trebuia sa platim decat la sfarsitul lunii. I-am inscris pe copii la Colegiul Helderberg.
La cateva saptamani dupa ce m-am intors la universitate, m-a sunat un om de afaceri adventist care auzise povestea mea.
-Vrem sa va trimitem peste ocean ca sa puteti participa la un curs de stiinta biblica, tinut de Dr. Ariel Roth, la Institutul de Cercetare in Geostiinta de la Loma Linda, a spus el. Veti avea posibilitatea sa vedeti multe locuri si sa studiati dovezi care sa va confirme credinta in relatarea biblica a Potopului si a Creatiunii.
-Imposibil, am spus. Tocmai m-am angajat si nu pot sa ma duc sa cer sase saptamani de concediu. Nu se poate!
insa nu dupa mult timp, la universitate au inceput sa aiba loc tulburari. tara era in haos, cu manifestari peste tot. Rectorul a ordonat inchiderea universitatii.
M-am dus la decan .
-Ce sa fac?
El s-a uitat la mine si mi-a spus:
-Ce-mi pasa mie? Pleaca si sa nu te intorci decat dupa sase saptamani.
Era perfect. M-am dus la conferinta de geostiinta si am inceput sa-mi alcatuiesc propriile cursuri cu privire la creatiune.
intorcandu-ma la universitate am descoperit ca nu unul, ci cativa profesori mai in varsta murisera, lasand in urma cateva posturi libere. Lucrasem din greu pentru a incepe o scoala postuniversitara, iar numele meu a fost propus pentru o pozitie importanta. Comitetul de cercetare a redus concurenta la mine si un profesor de la Cambridge.
Mai tarziu am aflat ca cineva a spus:
-Nu puteti sa il alegeti pe Veith. Este prea controversat. Are idei ciudate.
Dar dupa manifestarile studentilor, devenise la moda sa fii impotriva ordinii stabilite. Un alt profesor a intrebat:
-Vrei sa spui ca preda altfel decat la Stellenbosch? Acesta e un avantaj!
Si mi-au dat mie postul.
Ce a facut Dumnezeu. Asa m-a condus Dumnezeu la acest post. Sunt profesor si decan al Facultatii de Zoologie la o universitate necrestina. Predau creationismul. Omeneste este imposibil de imaginat, dar Dumnezeu m-a adus aici si ma va tine atat cat doreste El. Cand se va inchide usa, El va gasi pentru mine ceva mai bun de facut.
Creatorul Universului mi-a aratat cum sa traiesc. El a murit pe cruce pentru a ma salva de pacatele mele. El vine in curand sa ma ia acasa. Duhul Sfant mi-a condus familia pas cu pas catre Adevarul lui Dumnezeu. El vrea sa te conduca si pe tine. Ia pozitie pentru Hristos. Fa ce este bine. Ai credinta in El, iar El isi va implini toate fagaduintele.
de Walter Veith.
Sursa: www.articolecrestine.com
