Haina

CUPRINS:

1.    Deschidere 70
2.    Rugăciune
3.    COR
4.    Apocalipsa 7:9-17
5.    Introducere
6.    COR
7.    Tema I
8.    Tema II A
9.    Tema II B
10.   COR
11.   Tema: Ferice de cei…
12.    Poezie
13.    COR+COM 391
14.    Întrebări biblice
15.    Tema III
16.    Încheiere: Doar o haină
17.    Poezie
18.    COR
19.    Închidere 128
20.    Rugăciune
21.    COR
22.    Postludiu – ieșire

APOCALIPSA 7:9-17

"După aceea m-am uitat, și iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea Scaunului de Domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini și strigau cu glas tare, și ziceau: "Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe Scaunul de Domnie, și a Mielului!"
Și toți îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor și împrejurul celor patru făpturi vii. Și s-au aruncat cu fețele la pământ în fața scaunului de domnie, și s-au închinat lui Dumnezeu, și au zis: "Amin!" “A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înțelepciunea, mulțumirile, cinstea, puterea și tăria, în vecii vecilor! Amin!”
Și unul din bătrâni a luat cuvântul și mi-a zis: “Aceștia, care sunt îmbrăcați în haine albe, CINE SUNT OARE? și de unde au venit?”
“Doamne”, i-am răspuns eu, "Tu știi".
Și el mi-a zis: "Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele, și le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui, Cel ce șade pe scaunul de domnie, își va întinde peste ei cortul Lui.
Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții, și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor."

Geneza 3,21: "Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine… și i-a îmbrăcat cu ele".
Tatăl și copii lui erau în preajma despărțirii. Cu milă adâncă, Tatăl le împărțea ultimele îndrumări pentru lunga, milenara călătorie prin valea umbrei morții, și-n zestrea omului lângă altele, Domnul i-a dat HAINA.
Pentru zilele înnorate, pentru rafalele de ploi, pentru vitregiile iernilor și pentru toate câte aveau să urmeze, prevăzător, omului i-a oferit acest dar prețios. Din acest moment OMUL și HAINA devin UNA.

Cu iscusința primită omul se pleacă asupra ei, o adaptează, o dezvoltă, o înmulțește în zeci și zeci de forme după multele lui trebuințe.
Străbătând secole omul marchează răspântiile istoriei lui cu câte… o haină, lăsându-ne nouă contemporanilor o galerie de mode de toate categoriile, asaltându-ne cu performanțe: haine supralejere, haine transparente, haine ultra elegante, haine antifrig, de exemplu, ale eschimoșilor apără până la -4o grade. Iar noi contemporanii împingem performanțele până la granița imposibilului producând haine de astronauți, rezistente la presiuni cosmice și temperaturi de sute de grade plus și minus.

Haina, acest dar al lui Dumnezeu, iar nu o născocire a omului, ne îmbracă cu mari binecuvântări, fiind unul din articolele cu valoare utilitară cea mai mare. Am zis: "Valoare utilitară" pentru că aceasta este una din valorile hainei dar nu singura!
Chiar Bunul Dumnezeu, atunci când a oferit-o omului, n-a dat-o din motive utilitare. Amintiți-vă că în acele momente încă se aflau în Eden. Nici vorbă de frig și alte intemperii. Se produsese însă altceva: păcătuind, omul pierdu veșmântul de slavă, iar Tatăl venind în întâmpinarea omului îi oferi haina drept, înlocuitor al slavei cerești.

Aceasta înrâurește adânc studiul nostru despre “haină” prin faptul că adăugând la punctul de vedere material, utilitar, un alt punct de vedere însemnat și care este de ordin spiritual. Iată chiar omul, când își alege o haină, se întreabă mai întâi dacă îi prinde bine și de multe ori nici nu ia în considerație calitatea materialului. "Slava" contează mai mult. Simțind oarecum că haina îi ține locul celei dintâi "slave", omul, în dorul lui după un înlocuitor cât mai frumos, s-a aruncat într-o alegere fără sfârșit și tot mai trepidantă. Armate întregi de croitori cu industrii îi stau la dispoziție printr-o întrecere de secole oferind haine pentru orice nivel, vârstă, pretenții sau cost încât pe drept au zis unii că "istoria lumii este istoria hainei", sau că "haina face pe om".

Recunosc multă sinceritate în această părere căci haina este cel dintâi lucru pe care-l remarcă omul când își întâmpină semenul.
Mai înainte de a schimba cu el vreun cuvânt, îl privește, îl clasează după haină, într-o categorie superioară sau inferioară și abia după aceea i se adresează fie respectuos fie lipsit de politețe, după cum și-a format părerea.
Iată de ce prin aceasta, al doilea motiv al purtării hainei, veșmintele nu mai constituie numai niște simple articole utilitare, ci devin purtătoare a unor semnificații spirituale.

În căutarea modelului ne aflam eu și o cunoștință pe culoarele unui mare muzeu. Nenumărate piese vestimentare, antice, medievale și moderne, de la extremul simplu până la luxul ultra complicat, ne-au depănat o ciudată paradă a modei.
La sfârșit însă ne-am aflat amândouă în fața unei nedumeriri: Unde se afla frumosul între atâtea modele? Chiar dacă, separat, fiecare încerca să ne convingă de frumusețe, puse alături stârneau o furtună de contraziceri, dovedindu-și lipsuri una alteia. Deși ne-am străduit să aflăm un răspuns, n-am reușit! Am înțeles însă altceva, care a făcut lumină în priceperea noastră.

Știam dinainte că omul are preferințe diferite după gusturile ce le are. Am descoperit însă că gusturile lui prin care el își alege diferite frumosuri depinde de inima lui. Că în funcție de inimă, de scopul care-l frământă, de principiul bun sau rău care-l umple, omul va preface o anumită înfățișare exterioară, un anumit frumos care va da pe față caracterul său cel ascuns.
Cu această lumină nouă, ne-am hotărât să mai străbatem odată galeria hainelor istoriei și să descifrăm mesajul care-l purta fiecare haină.
Cât de limpede pricepem de-acum toate!

Confuzia se ridicase ca o ceață, iar noi vedem deslușit. Ne înțelegem una pe alta de parcă gândeam întocmai.
– Uite ce culoare înfocată! Tare mândru trebuie să fi fost purtătorul ei. Haina asta, nu-i așa că este cam apăsătoare și mohorâtă, ca pentru un suflet ursuz, pe când, cealaltă dimpotrivă, câtă liniște și seninătate transmite…
Așa am aflat slăbiciunea unor croieli și stiluri în contrast cu nota demnă și spirituală a altora. La un moment dat, ne-am înțeles să numim "modă", toate așa-zisele „frumosuri” care se devalorizează și se schimbă de la o epocă la alta, și ne-am înțeles să numim “cu adevărat frumos” numai ceea ce în trecerea vremii, rămâne același, și continuă să păstreze valoarea spirituală nealterată.
Bucuroase de descoperire, am părăsit sălile muzeului fără a conteni discuțiile. În inimile noastre, ne-am hotărât să continuăm meditația până la deplina iluminare.

Numeri 15,38: „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le să-și facă din neam în neam un ciucure la colțurile veșmintelor lor și să pună un fir albastru peste ciucurele acesta… Când veți avea ciucurele acesta, să vă uitați la el și să vă aduceți aminte de toate poruncile Domnului… ca să nu urmați după poftele inimilor voastre și după poftele ochilor voștri!”…

În mijlocul vârtejului amețitor de atracții în forfota exuberantă a senzațiilor modei, există un popor care poartă ciucuri la veșmintele lui.
Ca "seminție aleasă", ca preoție împărătească și ca un neam sfânt, el își poartă hainele ca un semn al sfințirii, ca un hotar între vii și morți. Stăpânitorul lumii acesteia n-are nimic în ei, nici pe ei! Ei umblă pe pământ ca unii care știau că oamenii cântăresc religia lor după îmbrăcămintea lui, acela de a-și face din haine un înlocuitor al slavei pierdute. Cu ochii țintuiți la Maestrul lor, ei umblă după slavă, după slava Golgotei, care împodobește pe cei ce se ridică la înălțimea lepădării de sine. Nici un compromis, nici o asemănare cu cele sortite flăcării nu întunecă mărturia lor curată devenind tot mai plăcuți înaintea Cerului și înaintea oamenilor.

Priviți-i mai aproape. Deseori v-ați atins de ei; poate chiar stau alături de dumneavoastră. Când le cercetați îmbrăcămintea, încercați să zăriți ciucurele sfânt cu 10 fire care din orice unghi a-ți privi, le împodobește veșmântul loc. Priviți atunci firele lui de aur, acele 10 fire scoase cu grijă din tezaurul Spiritului Profetic și purtate cu scumpătate prin vadul lumii.
Le veți îndrăgi atât de mult, încât vă vor stăpâni gusturile și alegerea și veți fi oricând gata să le împărtășiți altora, pe toate acele 10 la rând, după cum urmează:

1.    îmbrăcămintea să fie necesară
2.    să fie simplă
3.    să fie modestă, fără să atragă privirile
4.    să fie sănătoasă, potrivit ca material și potrivită nevoilor personale și ale anotimpului.
5.    să fie de calitate bună. (Haina Domnului Isus chiar dacă avea doar una, era de o așa calitate încât soldații n-au sfâșiat-o, ci au tras la sorți pentru ea.)
6.    să fie cu gust aleasă. (Despre aceasta E.G.White spune: "Când pierdem gustul pentru ordine și bunul gust în îmbrăcăminte, de fapt părăsim adevărul…")
7.    să fie moderate ca preț.
8.    să nu fie extravagantă prin model sau culoare.
9.    să fie potrivită cu vârsta.
10.    să fie în clasicul vremii fără să fie de modă veche și nici de avangardă.
Și de veți încerca și dumneavoastră să purtați ciucurele acesta, veți avea bucuria să descoperiți că sunteți în prezența lui Dumnezeu.

În scrierile sacre, hainele reprezintă, adesea caracterul. Dacă sunt curate, albe, simbolizează un caracter sfânt și nepătat dacă sunt murdare, preînchipuie o viață mânjită de patimi și întinată de păcat, un caracter defectuos.
Înainte de păcătuire, părinții noștri erau înveșmântați în lumină, simbol al nevinovăției lor. După cădere, au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri din ele… (Geneza 3,7)

În loc să-și recunoască vina și neputința, nefericita pereche încearcă zadarnic să se ajute singură, aruncând vina pe împrejurări, fără de care ei nu ar fi ajuns acolo unde se găseau. Dar hainele lor de frunze se uscară repede, iar scuzele n-au făcut altceva decât să descopere decăderea lor spirituală.

Dacă am alege astăzi să ne predăm lui Isus cu toată inima, ne-am dezgusta de dreptatea noastră și am cădea, la piciorul crucii recunoscând că suntem “săraci, orbi și goi”. Isus ne-ar oferi în dar lumina spirituală, credința și dragostea curată și ne-ar acoperi cu haina propriei Sale nevinovății. Ar porunci ca și tatăl din parabola fiului risipitor: “Aduceți repede haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea!”
"În curând Mirele ceresc va duce în căminul Său pe aleasa inimii Lui, înveșmântată în in subțire strălucitor, alb, curat." N-am vrea și noi să fim în alaiul de nuntă?
Zilele timpului nostru de har trec cu grăbire… “Luați seama să nu vă afle nepregătiți. Aveți grijă ca nu cumva la masa împăratului să fiți găsiți fără haina de nuntă!” “Trezește-te, trezește-te îmbracă-te în podoaba ta Sioane! Puneți hainele de sărbătoare, Ierusalime, Cetate Sfântă! Căci nu va intra în tine nici un om… necurat!…”
"Ferice de cei ce își spală hainele ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate!"

DAÅ¢I – MI   O   HAINĂ‚

Aud un glas de înger
Străfulgerând pământul
Încă puțină vreme și Domnul va veni
Sufletul mi l-am privit îngrozit
Întrebându-mă
În ce veșmânt pe Domnul voi primi?…

Strigând
Am prins s-alerg pe drumurile lumii
Dați-mi o haină!

Și meșterii omenirii
Ieșiră la porți cu haine mulțime
Dar fiecare veșmânt ce mi se-ntinde
E-o falsă splendoare
Ce-ascunde o zdreanță

Și îngerul vestind venire lui Isus
L-aud tot mai aproape
Doar câțiva pași mai are Domnul
Pân’ la mine
Zăresc printre lacrimi de nevrednicie
Minunea zilei Lui de lumină
Iar haina ce-o port
E încă din ce în ce mai murdară
Dați-mi o haină!

Să m-ascund în suflet
Și să mi-o țes acolo
Dar sufletul îmi e pustiu
Și-o haină cu care să-L întâmpin
Pe Domnul
Încă nu am, încă nu știu…
Prietenii-au fugit
Vrăjmașii râd de mine
Dar tot mai strig și tot mai plâng
Și tot mai sper

Când… iată îngerul
Același înger îmi arată
O cale către cruce și-mi zice
Este acolo un veșmânt
Veșmântul lui Isus

Ce n-a rost rupt
Ostașul roman îngrozit a fugit
Și a lăsat acolo veșmântul Lui
Întreg
Căzut la sorți
Ostașul roman…
Dar cine-i ostașul roman?…
Nu-s oare eu?…

Și-alerg sângerând
Cum trebuia s-alerg la răstignirea Lui
Și iată-mă ajuns lângă cruce
Dar e veșmântul Lui
Al Celui ce vine
E cel de care eu L-am dezbrăcat
Isus mi l-a lăsat aici la cruce
Și l-a luat pe-al meu
E prea nemeritat
Și iată crucea mă privește…
Și dacă nu… unde să plec…
Și unde să m-ascund?…

Dar îngerul îmi spune iar
Orice veșmânt pătat
Este spălat în sângele lui Isus
Pe cruce vărsat
În sângele Celui ce vine
Și dezbrăcându-mi haina cea murdară
M-a îmbrăcat cu haina jertfei Sale
Și lângă cruce stau
Și plâng de bucurie
Și îngerul l-aud din nou
Strigând în cele patru zări
"Încă puțină vreme
Și Domnul va să vie!"

Iar eu
În genunchi mă ridic
Spre lacrima lumii
Strigând bucuria salvării
Dacă mai este cineva ce caută o haină
Pentru marea întâlnire cu Domnul
Ce vine…
Să urce la cruce
Aici veșmântul jertfei Sale
Așteaptă pe oricine.

DESPRE  HAINE
1. Cu care ocazie un Etiopian (Ebed-Melec) a ușurat durerile unui profet cu ajutorul unor „petice purtate și niște zdrențe”? (63)
R: Ieremia 38,12,13

2. Despre cine se spune în Sfânta Scriptură că era favorizat de tatăl său și din această cauza a primit o haină lungă cu mâneci? (pestriță)
R: Iosif. Geneza 37,3
(fetele lui David purtau haine pestrițe 1 Sam. 13,18)

3. Cine a putut să-și dea seama de sfârșitul unei împărății, văzând o haină ruptă în 12 bucăți?
R: Ieroboam. 1 Împ. 11,30.3l (haina era a proorocului Ahia) (1 Samuel 15,26-28) Samuel și Saul.

4. Când a fost sărbătorit un împărat prin așternerea de haine pe jos?
R: 2 Împ. 9.13 – Iehu și Matei 21,8 – Isus

5 Despre care persoane se amintește în Biblie că purtau haine albe ca zăpada?
R:     – Dumnezeu Daniel 7,9
– Hristos Marcu 9f3
– Îngerii Matei 28,2.3 (Apoc. 19,14)
– Cei 24 de bătrâni Apoc. 4,4
– Cei mântuiți Apoc. 7,9; 3,5; 6,11

Un verset spune că cei mântuiți și-au spălat și albit hainele. Ce „detergent” au folosit? Apoc. 7,13.14

2 Împărați 2,8: "Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele Iordanului, care s-au despărțit într-o parte și într-alta."
Iordanul cu sinuozitățile și meandrele lui izvorând din munte și coborând până sub 200 de metri față de nivelul Mării, care prin cursul lui leagă două Mări între ele, având de o parte apele dulci și vii ale Mării Galileii, iar de cealaltă parte apele neînsuflețite ale Mării Moarte – evocă simbolic dramatica viață a omenirii în mulțimea căreia mă zăresc și pe mine…

Dar DESTUL! A venit timpul ca bătrânul Iordan să se despice în două. În puterea lui Ilie, sub lovitura unei mantale, a unei simple haine, minunea cea mare se produce!E vremea! "ACUM", când lumea stă la pragul timpului de har, „unde este Dumnezeul lui Ilie?” (2 Împărați 2,14) După profeție (Mal.4,5): „Vă voi trimite pe proorocul Ilie înainte de a veni ziua aceea mare și înfricoșată” Ilie, iată-l, e aici!
Duhul care l-a însuflețit pe el, așteaptă să ne ia în stăpânire pe noi aceștia, pentru cel mai solemn timp! Domnul așteaptă o repetare în fapt a ceea ce Ilie a săvârșit cu mantaua Lui, o repetare la proporții uriașe a demarcării dintre adevăr și neadevăr.

Atunci s-a găsit un urmaș: Elisei. Astăzi orice om e chemat să știe și să poată repeta minunea! Elisei… și-a sfâșiat hainele… a ridicat mantaua lui Ilie; s-a întors și s-a oprit pe malul Iordanului… și a zis: "unde este Acum Dumnezeul lui Ilie?" și a lovit apele cu ea și apele… s-au despărțit într-o parte și într-alta…"!
Ridicați mantaua! Loviți spumele!
Tăiați cu ea o cărare printre valuri, pășiți cu haina pe mijloc, în văzul oricui. Arătați lumii, prin haina voastră, unde este Dumnezeul lui Ilie!
Aici se oprește azi chemarea lui Dumnezeu: – la o HAINĂ‚ – martorul atâtor forțe și slăbiciuni.
Secretul ei, o…, de n-am uita-o !

O simplă haină și identitatea cuiva este dezvăluită. Aparent ascuns sub paravanul lor, omul se demască tocmai prin "cartea de vizită" pe care veșmintele lui o înfățișează înaintea lumii. Ce grea mărturie dau ele.
O haină doar… și Adam fuge dinaintea lui Dumnezeu (Geneza 3,8)! O manta frumoasă de sinear și Acan plătește cu viața! (Ios. 7,20-26)
O haină, doar o haină, și cel invitat la nunta Fiului de Împărat este poftit în întunericul de afară! (Matei 22,11-14)
Și iată, tot numai o haină, o singură haină a Mielului, pentru răscumpărarea întregii omeniri!
Înaintea acestor adânci semnificații care se țes nevăzute ca firele veșmintelor noastre; pentru aflarea unui răspuns sigur, pentru priceperea a tot ce poate să însemne o haină, rostim odată cu profetul Ilie (2 Împ. 6,20):
"Doamne, deschide-le ochii… să vadă!"

PĂ‚STREAZĂ‚ – TE   CURAT

Pe haina vieții tale o pată să nu fie
Să-ți fie caracterul de rele nepătat,
Să ai un suflet sincer, trăind în curăție;
Ca crinul din grădină, păstrează-te curat!

Să fii cinstit ca Iosif în marea încercare
Când vru ispititorul să-l ducă în păcat,
Ca stânca neclintită, așa să fii de tare,
Să nu te întineze, păstrează-te curat!

Ca nufărul din baltă să fii curat la suflet
Deși-n noroi, el crește frumos, e nepătat,
Prin multe ispite ce sunt în al tău umblet,
Să nu ai nici o pată, păstrează-te curat!

Cuvinte rușinoase în vorbă să nu-ți fie,
Și inima păzește-o de cuget necurat,
Să-ți stăpânești urechea plin de bucurie,
Piciorul ți-l păzește, păstrează-te curat!

De vrei să ai în ceruri a sfinților cunună,
Acolo unde nu e nimica întinat,
Să mergi pe drumul vieții cu Domnul împreună,
Să-ți fie El prieten, păstrează-te curat!

–    În ființa omenească trebuie ca totul să fie frumos,: fața, veșmintele, sufletul și cugetul. (A. Cehov)

–    Haina ne dă o idee despre înclinarea sufletească (Erasm)

–    Îmbrăcămintea frumoasă este un semn al bucuriei.

–    Adesea haina strigă cine-i omul. (Shakespeare)

–    Haina simplă și potrivită mărește foarte mult frumusețea. (Proverb românesc)

–    Cea mai frumoasă podoabă este cuviința, rușinea, dreptatea și cumpătul. (Socrate)

–    Modestia este haina cea mai frumoasă.

–    A te îmbrăca frumos înseamnă demnitate.

–    Viața modestă a unui om este o haină totdeauna la modă.

Material preluat de la www.intercer.net