Imn deschidere – 669 – Revarsă, Doamne, pace și iubire! sau – 667 – Ferice casa!

    Rugăciune
    COR –
    Introducere –
    Tema I – Actele la control –
    Tema II – Familia, inima societății –
    Poezie – Căminul vostru –
    COR –
    Tema III – Stâlpii familiei (se citeste de catre o familie tanara)–
    Tema IV – Două inimi în rugăciune –
    Poezie – Învață-ne, Părinte –
    COR –
    Tema V – Copiii, o binecuvântare –
    Poezie –  O, cum aleargă un părinte –
    COR COPII – Familia mea (se poate canta dupa aceea si cu biserica)
    Tema VI – Religia în familie –
    Tema VII – Familia – o lumină în lume –
    Poezie – Iubirea în cămin –
    Imn  închidere –  668 – Ce fericit e-acel cămin!
    Rugăciune
    COR –

 

Cu siguranță că, din moment ce nu există doi oameni identici, cu atât mai puțin ne putem aștepta să existe două familii identice. Și totuși, fără teama că greșim, așa diferite cum sunt, putem împărți fa­miliile din lumea noastră, ca și oamenii, de altfel, în două mari cate­gorii, bine delimitate: familii fericite și familii nefericite, familii care își trăiesc și își împlinesc menirea și familii care trec pe lângă ea, mai aproape sau mai departe, fără să o atingă vreodată. Aceste două categorii sunt separate între ele de o uriașă prăpastie de lacrimi, de durere, de frustrări, de sfâșiere de suflet… Să fie o formulă secretă? O răscruce, la un moment dat, la care, luând-o în direcția greșită, să nu mai fie cale de întoarcere? Să fie șansa? Norocul? Soarta?

Viața ne arată la fiecare pas că nimic bun nu vine din întâm­plare, din noroc sau pentru că așa este scris în astre. Orice lucru bun, în viața noastră, orice reușită, începând cu formarea unui carac­ter moral și încheind cu fericirea sau cu împlinirea unei relații, are la bază alegerea noastră de a face ceva în acea direcție și, implicit, de a ne împotrivi voluntar direcției sau direcțiilor greșite. Așadar, programul din după-amiaza aceasta ne pune înainte o alegere — crucială pentru a avea o familie împlinită. Nu ne oferă soluții miraculoase, ci principii. Principii care au o autoritate incontestabilă, pentru că vin de la Acela care a creat atât familia, cât și pe membrii ei, și care știe cel mai bine cum sun­tem întocmiți și de ce avem nevoie pentru a fi, cu adevărat, fericiți.

Cineva spunea că succesul nu se măsoară după înălțimea la care ai reușit să ajungi tu, ci după numărul celor pe care i-ai dus cu tine până acolo. Să urcăm, dar, pe piscuri înalte și să ne ducem și familiile noastre până acolo.

 

„Sunt hotărât să pun capăt zilnicului control. Nu mai suport! Mereu observații peste observații. Și-a luat normă întreagă pentru calitatea de inspector al existenței mele zilnice. Nu pot să ies din casă până nu mi se asortează cravata cu costumul. N-am voie să iau de două ori aceeași cămașă și nici să-mi risipesc ciorapii prin dormitor. Nu sunt autorizat să ridic tonul în nicio situație și nici să tac atunci când am poftă să nu răspund. Sunt taxat că nu i-am cumpărat ce i-a dat ei prin cap și, când cumpăr și altceva în afara listei, sunt trecut la catastif ca unul care ruinează bugetul familiei.

Când nu iau o atitudine mai afectată atunci când îmi relatează ceva dramatic, zice că mi-au secat sentimentele, iar când scapăr câteva scântei de mânie, zice că sunt prea temperamental. Dacă-i cumpăr flori, mă atinge cu precizarea că e prea rar, iar dacă nu-i iau, oftează după zilele de odinioară, când veneam în plutiri romantice cu brațul plin de corole. Când laud prea tare mâncarea, mă suspectează că o fac de formă, iar când nu scot nicio apreciere, înseamnă că a muncit degeaba. Când nu-i merge o instalație din casă, zice că e văduvă, iar când stau mai mult pe-acasă, zice că se împiedică de mine și nu-și poate face treburile în voie. Dacă nu aspir în casă, nu sunt gospodar, iar dacă am o inițiativă personală pentru a-i face o surpriză plăcută doamnei și mă apuc de curățenie, zice că fac zgomot și mă întreabă ce e cu mine de m-a apucat curățenia.

Off… Nu-i așa că te prinde câteodată nostalgia vremurilor de odini­oară, când nu dădeai socoteală nimănui și erai ca pasărea cerului în decizii și acte zilnice, fără cenzură? Căsnicia asta parcă îți cere mastere și doctorate în fe­lul cum să-ți aranjezi ciorapii și hainele, cum să-ți împletești sen­timentele cu cuvintele, cum să gândești în stil gospodăresc și cum să intri și să ieși pe ușă.

Și totuși… totuși „nu este bine ca omul… să fie singur", rostește Dumnezeu în geneza vieții complete. De ce? Din mai multe motive.

În primul rând, noi nu terminăm niciodată școala vieții în doi. Ceea ce este interesant e faptul că Dumnezeu îl folosește deseori pe partenerul nostru ca pe un profesor emerit care ne predă lecții de educație, atât în concepte, cât și practice.

În al doilea rând, existența de cuplu ne cheamă la responsabili­tate. Este adevărat că noi nu suntem ai noștri și nu putem face orice credem că este bine doar pentru noi. Noi trebuie să trăim mereu cu gândul la celălalt. Așa a clădit Dumnezeu lumea. În interdependență.

În ultimul rând, totuși viața în doi mai are un sens, mult mai înalt decât realizarea unei comunicări excelente. Există o misiune a cuplului, care îi cheamă pe cei din vecinătate, ca, prin dragos­tea turnată în variante și nuanțe cerești, să cheme ființa umană la adevărată existență, acea existență care depășește granițele efe­merului, ale ocaziei. Noi suntem creați pentru veșnicie și de aceea trebuie să învățăm veșnicia relației. Cum? Recreând Edenul.

 

Căminul este centrul tuturor activităților. Societatea este alcătuită  din familii si este ceea ce capii de familie o fac să fie. Din inimă  "ies izvoarele vieții", iar inima comunitătii, a bisericii  si a națiunii o constituie căminul. Bunăstarea societătii, succesul  bisericii, prosperitatea natiunii, toate depind de influenta  căminului.

Căminul ar trebuie să fie ceea ce implică acest cuvânt – un mic colț de cer pe pământ, un loc în care sentimentele să fie cultivate cu grijă, și nu înăbușite. Fericirea noastră depinde de felul în care cultivăm dragostea, compasiunea și adevărata amabilitate unii față de alții.

Starea societății prezintă o realitate tristă, dacă ne gândim la idealul Cerului cu privire la această relație sacră. Totuși, chiar și pentru aceia care n-au găsit decât amărăciune și dezamăgire acolo unde speraseră să găsească părtășie și bucurie, Evanghelia Domnului Hristos oferă o mângâiere.

Dumnezeu dorește ca familia să fie locul cel mai fericit de pe pământ, însuși simbolul căminului din cer. Purtând responsabilitățile căsătoriei în cămin, legându-și interesele de Domnul Isus Hristos, bizuindu-se pe brațul și pe asigurarea Sa, soțul și soția împărtășesc în această unire o fericire pe care îngerii lui Dumnezeu o omagiază. Căsătoria nu diminuează împlinirea lor, ci o sporește.

Fiți fermi și statornici, ca oțelul în ceea ce privește legământul căsătoriei, refuzând ca, prin gând, cuvânt sau faptă, să alterați raportul care se scrie în cer și care ar trebui sa arate că sunteți oameni care se tem  de Dumnezeu și ascultă de poruncile Sale.

Prima lucrare care ar trebui să se vadă într-un cămin crestin este sălășluirea acolo a Spiritului lui Hristos, astfel ca fiecare membru al casei să-si poată lua crucea si să-L urmeze pe Domnul Hristos acolo unde El îi va călăuzi pe cale.

 

CĂ‚MINUL VOSTRU…

Căminul vostru fie un colțișor de rai
Uniți-vă în gânduri, în cuget și în trai
Porniți pe noul drum cu Mirele iubit
El vă călăuzește la locul mult râvnit.

Căminul vostru să aib-o sfântă temelie:
Cuvântul cel divin; doar el dă veselie
Purtați-l, deci, în inimi; e-atât de valoros!
Vă ține atașați de sfinți și de Hristos.

Clădiți pe temelie respectul și iubirea
Cu care veți înlătura și plânsul și mâhnirea
Iar pacea lui Hristos să umple locuința
Cu ea în voi vă e asigurată biruința,

Clădiți pe temelie doar sfintele vise
Și nobile-aspirații și mesajele trimise
Deschiși să fiți la tot ce Tatăl zice
Și nimeni nu va fi în stare să vă-nfrice.

In casa voastră să se-audă cântul
El vă va însufleți credința și avântul
’Nălțați curate mâini spre tronul îndurării
Nicicând nu v-atașați de duhul nepăsării.

Unirea voastră să rămână-n veci…unire
Pregătiți-vă întruna pentru a lui Isus venire
Slujiți-L pe Stăpân din prima zi în doi
Și El vă va-nsoți în bine și-n nevoi.

Căminul vostru fie un loc al armoniei
Un loc al edificărilor și-al omeniei
Iar ziua juruinței nicicând să n-o uitați
În gând și în simțire mereu să o purtați.

A nunții bucurie mereu să vă-nsoțească
Și cu elan veți merge spre Patria cerească
Păstrați în voi nestinsă flacăra iubirii
Și-nvingători veți fi în clipa ispitirii.

Poverile vieții purtați-le-mpreună
Lăsați-L și pe Rege umărul să-l pună
Căci funia-mpletită-n trei rămâne împletită
Chiar de ar suporta greutatea înmiită.

Căminul vostru fie un colț de Paradis
Pân’ la sfârșit împliniți tot ce e scris
Urmați-L pe Mesia pe drumul spre răsplată
Cu El ajunge-veți în Å¢ara-nmiresmată.

Căminul este o institutie a lui Dumnezeu. Dumnezeu a fost Cel care a desemnat cercul  familiei – tatăl, mama si copiii – să existe în această lume, ca o mică societate.

Lucrarea de a face căminul fericit nu revine numai mamei. Si tații au o parte foarte importantă. Soțul este cel care unește laolaltă comorile căminului, legând prin afecțiunea sa puternică, serioasă si devotată pe membrii familiei – mamă si copii  împreună – în cea mai puternică legătură a unirii. Sotul este cel care îi leagă pe toti în familie…

Soțul si tatăl este capul familiei.  Sotia caută la el iubire, întelegere si ajutor în educarea copiilor; si acest lucru este drept.

Copiii caută la tatăl sprijin si îndrumare; el trebuie să aibă o conceptie  dreaptă  despre viată si să fie conștient de influentele care sunt  asupra familiei sale; mai presus de orice, el trebuie să fie stăpânit  de dragoste si frică de Dumnezeu si, învătându-i din Cuvântul Său,  să poată călăuzi  picioarele copiilor săi pe calea cea dreaptă…

Tatăl trebuie să-si facă partea pentru fericirea căminului său. Oricâte griji si necazuri ar avea cu lucrul său, el nu trebuie să îngăduie ca acestea să umbrească familia sa; acasă trebuie să  vină cu zâmbetul  pe buze si cuvinte plăcute.

Tatăl este preotul casei, cel care aduce pe altarul lui Dumnezeu jertfa  de dimineată si de seară. Sotia si copiii trebuie încurajati de către tată să se unească împreună cu el la această jertfă.

Dacă vrea ca soția lui să fie mereu proaspătă si multumită, ca să poată fi ca strălucirea  soarelui în cămin, atunci soțul s-o ajute în ducerea poverilor. Bunătatea  si amabilitatea lui, pline de iubire, vor constitui pentru soție o pretioasă  încurajare, iar fericirea pe care o împărtăseste el va aduce  bucurie si pace în propria sa inimă…

Tații ar trebui să lase deoparte falsa lor demnitate, renunțând la anumite plăceri proprii, fără importantă, pentru a se amesteca  printre copii săi, a simti împreună cu ei în micile lor necazuri, a se  lega de inimile lor, prin puternicile legături ale iubirii, si a exercita  o astfel de influentă asupra mintilor lor în formare, încât sfatul  lui să fie considerat sacru.

Când soțul are un caracter nobil, o inimă durată și o minte înteleaptă, însusiri pe care crestinul adevărat  trebuie să le posede, acestea vor fi vizibile în relatia de căsătorie… De aceia, soțul și tatăl trebuie să se lupte să creeze o atmosferă de pace și armonie în cercul familiei sale pe care Dumnezeu i-a încredințat-o.

Soția trebuie să ocupe pozitia pe care Dumnezeu  a desemnat-o la început pentru ea, si anume egala soțului ei. Mama este regina casei ei și în puterea ei stă modelarea caracterului copiilor ei, pentru ca acestia să fie corespunzători pentru viata mai înaltă, vesnică.

Lucrarea mamei,  încredintată ei de către Dumnezeu, este aceea  de  a-si creste copiii în mustrarea si învătătura Domnului. Cea mai sacră datorie a mamei, dintre toate activitătile vietii ei,  este aceea pe care o are fată de copiii ei. Mama trebuie să sape pe tablele inimii lectii care să dureze  cât vesnicia. Cu  sigurantă că Domnul Își va arăta dezaprobarea, dacă ea îsi neglijează această lucrare sacră ori dacă îngăduie oricărui alt lucru să se interpună.

Influenta mamei este neîncetată; si dacă este întotdeauna de partea cea bună, caracterul copiilor ei va sta ca mărturie pentru seriozitatea  si valoarea ei.

Mamele sunt tentate să creadă că lucrarea lor nu este importantă. Mamei i se pare adesea că lucrarea ei este lipsită de importantă  si rareori apreciată. Însă nu este asa. Îngerii cerului veghează asupra mamei coplesite de griji, consemnând poverile  pe care le poartă zi de zi. Numele ei poate n-a fost auzit în lume,  însă este scris în cartea vietii Mielului.

Adevărata sotie si mamă… îsi va îndeplini datoriile cu demnitate  si voiosie, fără a considera o înjosire să facă ea însăsi cu mâinile  ei ceea ce este necesar într-o casă bine organizată.

Dacă soția priveste spre Dumnezeu pentru putere si mângâiere,  iar cu teamă de El caută să-si împlinească datoriile zilnice, ea va  câstiga respectul si încrederea sotului ei si îsi va vedea copiii crescând si devenind oameni onorabili, cu acea putere morală de a  face binele.

Vigoarea mamei trebuie avută în vedere cu toată grija. În loc să-si irosească puterea atât de pretioasă în muncă istovitoare, grijile si poverile ei ar trebui să fie usurate. Este spre binele ei si al familiei de a evita istovirea inutilă si  de a folosi orice mijloc pus la îndemâna ei pentru  păstrarea vietii,  a sănătătii si a energiei date de Dumnezeu, pentru că ea are nevoie  de multă vigoare pentru marea lucrare pe care o are de făcut.

Mamele să fie adepte ale reformei sanitare. Voia lui Dumnezeu  este făcută cunoscută pe deplin tuturor mamelor; El doreste ca acestea  să fie adepte ale reformei sanitare. Mama are nevoie de o stăpânire  de sine desăvârsită; în vederea asigurării acesteia, ea trebuie să  ia toate măsurile necesare pentru evitarea unor neajunsuri fizice  sau mintale. Viata sa trebuie ordonată după legile lui Dumnezeu si  ale sănătătii. Deoarece alimentatia afectează direct mintea si caracterul,  ea trebuie să fie foarte atentă în această privintă, mâncând  ceea  ce este hrănitor, dar nu excitant, pentru ca nervii ei să fie linistiti  si temperamentul echilibrat.

Mamelor, fiti cât se poate de atrăgătoare; nu cu podoabe, ci îmbrăcându-vă  curat, cu haine potrivite. Astfel veti da copiilor vostri lectii constante de ordine si curătenie. Aprecierea si respectul din partea copiilor trebuie să fie de cea mai mare valoare pentru fiecare mamă. Totul în ce priveste persoana ei trebuie să vorbească despre ordine si curătenie si trebuie asociat în mintile lor cu termenul curătie.

Mamelor, fiți înțelepte în privința momentelor pe care le aveți. Nu uitați, copiii voștri au posibilități deosebite, ei pot trece dincolo de ceea ce le oferiți prin educație și instruire. Voi puteți fi pentru copii întruchiparea modelului a tot ceea ce poate fi bun, curat și nobil.

În epoca noastră, în care promisiunile deșarte și neîmplinirea lor sunt ceva comun, este o promisiu­ne care se va împlini cu siguranță. Rugăciunea în doi, a soțului și soției, va îmbogăți, va întări viața, căsăto­ria și familia voastră.

Rugăciunea în doi poate fi singura disciplină spiri­tuală importantă pe care o veți împărtăși vreodată. Iată de ce:

–         Vă lipsește intimitatea în căsnicie? Rugăciunea în doi vă va duce la noi nivele de intimitate, mult mai mult decât credeți că este posibil.

–         Sunt conflicte în căsnicia voastră? Rugăciunea în doi va dezamorsa, dezarma și preveni con­flictele, va restaura unitatea inimilor, a gândirii și a scopurilor.

–         Doriți mai multă transparență în căsnicie? Ru­găciunea în doi vă va deschide inimile unul pentru altul.

–         Nu simțiți apropierea lui Dumnezeu? Iată o pro­misiune de crezut și aplicat: „Cheamă-Mă și îți voi răspunde, îți voi vesti lucruri mari, lucruri as­cunse pe care nu le cunoști" (Ieremia 33:3).

–         V-a cuprins teama? Dezamăgirea? Descurajarea? Îngrijorarea? Deznădejdea? Rugăciunea în doi va liniști furtuna din inimile, căsnicia și fami­lia voastră.

–         Vă luptați cu păcatul? Rugăciunea în doi va ex­pune păcatul și Dumnezeu va lucra.

Ruth Bell Graham a scris: „ Mă îndoiesc că ar mai fi așa multe divorțuri între creștini, dacă și-ar face timp să îngenuncheze zilnic și să se roage unul pentru altul".

Dacă doriți o căsnicie trainică și o familie după voia lui Dumnezeu, rugați-vă împreună în fiecare zi.

Este rugăciunea în doi totul, unicul lucru pe care trebuie să îl facă un cuplu pentru a avea succes? Nu. Dar este primul pas către trăirea unei vieți de căsnicie ce îl are pe Dumnezeu în centru.

Încredințarea vieților noastre sub domnia lui Hristos și rugăciunea în doi făcută zi de zi vor aduce pace în căsnicia și familia noastră.

 

Învață-ne, Părinte
Învață-ne să ne rugăm, Părinte,
Să cerem de la Tine îndurare,
Să căutăm plăcere-n cele sfinte
Și să fim grabnici la a Ta chemare.

Genunchii să-i plecăm în rugăciune,
În sfântă umilință și-adorare,
Ajută-ne să mergem doar cu Tine
Și luptă pentru noi în strâmtorare.

Învață-ne să ne rugăm, Isuse,
Când suntem în nevoi și persecutați,
Iar când speranțele ne sunt distruse,
În bunătatea-Å¢i să fim cu toți salvați.

Învață-ne să stăm tari în credință,
Trimite Duhul Sfânt să ne inunde,
Să fim încrezători în suferință,
Să Te urmăm neîncetat, oriunde.

Învață-ne s-avem răbdare multă
Și să fim toți gata, la venirea Ta,
Condu-ne Tu azi pe cărarea sfântă
Și-n veșnicii să îți slăvim iubirea.

Dumnezeu a rânduit familia. El, care a dăruit-o pe Eva lui Adam,  ca un ajutor potrivit… a rânduit ca bărbatii si femeile să se  unească prin legământul sfânt al căsătoriei, să formeze familii ai  căror membri, încoronati cu onoare, să fie recunoscuti ca membri ai  familiei de sus.

Copiii sunt mostenirea Domnului, iar noi suntem răspunzători în fata  Lui de felul cum administrăm ceea ce este proprietatea Sa… Cu  iubire, credintă si rugăciune, părintii trebuie să lucreze pentru  familiile lor, până în clipa când, cu bucurie, pot veni înaintea Domnului  spunând: "Iată, eu si copiii pe care mi i-a dat Domnul.

Grija  si afectiunea pentru copii, care sunt fiinte dependente, îndepărtează  asprimea din firea noastră, ne înduiosează, ne fac mai întelegători  si ne dezvoltă cele mai nobile trăsături de caracter.

După nasterea primului său  fiu, Enoh a dobândit o experientă mai înaltă; el a fost adus într-o  relatie mai apropiată cu Dumnezeu. Si-a dat seama mai mult de propriile  sale îndatoriri si de responsabilitatea sa ca fiu al lui Dumnezeu,  pe măsură ce a văzut iubirea copilului fată de tatăl său, totala sa  încredere în protectia sa; pe măsură ce a simtit dorul adânc si afectiunea  propriei sale inimi pentru acel fiu întâi-născut, el a învătat o lectie  pretioasă despre minunata iubire a lui Dumnezeu pentru oameni în darul  Fiului Său si despre încrederea cu care copiii lui Dumnezeu pot găsi  odihnă la Tatăl lor ceresc.

Copiii sunt încredintati părintilor lor ca o avutie  de mare pret, pe care, într-o  zi, Dumnezeu o va cere din mâna lor.  Ar trebui să punem deoparte mai mult timp, mai multă atentie, mai  multă rugăciune pentru  educatia lor. Ei au nevoie de mai mult din  ceea ce este adevărata educatie…  Nu uitati că fiii si fiicele voastre sunt membri mai tineri ai familiei  lui Dumnezeu. El vi i-a încredintat spre a-i îngriji, creste si educa  pentru ceruri. Veti da socoteală în fata Lui de felul cum v-ati îndeplinit această misiune sacră.

 

O, CUM ALEARGĂ‚ UN PĂ‚RINTE…

O, cum aleargă un părinte
când inima de-ai săi se leagă!
Mereu pe drum, mereu ‘nainte,
mereu cu-atâtea griji în minte…
O, cum aleargă un părinte
pentru copii o viață-ntreagă!

O, cum se zbate să-i îndrume,
cu toată grija, cu tot dorul,
ca un cârmaci pe-o mare-n spume!
O, cum se zbate să-i îndrume
ca să le facă-un rost în lume
și să le-nalțe viitorul!

Sub fir cu plumb și sub mistrie,
el pune piatră peste piatră.
Lărgindu-și vechea temelie,
sub fir cu plumb și sub mistrie,
el vrea ca toți cei dragi să-i fie
alături, vatră lângă vatră.

Cu cât mai mult în lupte grele,
Acel ce ne-a creat ființa,
zidind pe cosmicele schele
amețitoare bolți de stele,
cu cât mai sus, mai sus de ele,
ne-a pus în slavă locuința!

În Fiul Său, cu stropi de sânge,
El a răbdat pe lemn furtuna.
Și când acasă ne va strânge,
când moartea însăși o va frânge,
oriunde haru-Și va răsfrânge,
vom fi cu El întotdeauna.

Religia este o putere minunată pentru întreaga familie. Religia înseamnă dragoste, iar o familie creștină este un loc în care domnește dragostea, exprimată prin cuvinte amabile și prin fapte de bunătate.

Este nevoie de religie în familie. Numai aceasta poate preveni relele grozave care amărăsc atât de adesea viața noastră de familie.

Religia în familie constă în cresterea copiilor în sfatul si învătătura Domnului. Fiecare membru al familiei trebuie hrănit cu lectiile Domnului Hristos si fiecare suflet trebuie protejat, apărat cu grijă, pentru ca Satana să nu-l însele si să-l ispitească, îndepărtându-l de Hristos. Acesta este standardul pe care fiecare  familie ar trebui să-l aibă ca tintă de atins si membrii familiei ar trebui să fie hotărâti să nu dea gres sau să se descurajeze. Când părintii sunt seriosi si consecventi  în educatia pe care o dau, când îsi cresc copiii doar pentru  slava lui Dumnezeu, ei cooperează cu Dumnezeu si Dumnezeu cooperează  cu ei pentru salvarea sufletelor copiilor pentru care a murit Hristos.

În familie se pune temelia pentru prosperitatea bisericii. Factorii care influențează viața de familie intervin și în biserică; de aceea, cele dintâi îndatoriri ale bisericii trebuie să înceapă în cămin. Consacrați-vă familia lui Dumnezeu, iar apoi vorbiți și acționați în familie ca niște creștini. Fiți buni, iertători și răbdători, știind că voi sunteți învățătorii.

Unul dintre cele mai triste lucruri este acela de a lăsa copii să crească fără cunoașterea lui Dumnezeu. Încă de la cea mai fragedă vârstă trebuie începută si  îndeplinită  o  înteleaptă educatie crestină. Atunci când inimile  copiilor sunt  impresionabile, ei trebuie învătati despre realitătile vesnice.

Părintii trebuie să facă din religia Domnului Hristos un lucru atractiv  prin voiosia lor, curtoazia lor crestină si împreuna lor simtire duioasă,  plină de milă; totusi,  ei trebuie să fie hotărâti în a cere respect  si ascultare.

Tatii si mamele care-L pun pe Dumnezeu pe primul loc în căminul lor, care îsi învată copiii  că frica de Domnul este începutul întelepciunii, aduc slavă  lui Dumnezeu  înaintea îngerilor  si a oamenilor, prezentând lumii o familie ordonată,  disciplinată, o familie care-L iubeste si este supusă lui Dumnezeu.

 

Căminul creștin este o pildă.  Misiunea căminului se extinde dincolo  de membrii acestuia. Căminul creștin trebuie să fie o pildă vie, care  să ilustreze perfecțiunea adevăratelor principii ale vieții. Principiile nobile practicate de o familie creștină pătrund și în alte familii, și o influență  înălțătoare își face lucrarea în acea comunitate socială.

Căminul în care membrii sunt amabili, binevoitori, este un cămin  de  creștini  care exercită o influență spre bine. Alte familii  vor observa rezultatele  unui astfel de cămin, și-i vor urma exemplul, păzind, la rândul lor, căminul de influențele satanice.

Nu este un lucru de mică însemnătate faptul că familia este un reprezentant pentru Isus, care ține Legea lui Dumnezeu în mijlocul unei lumi necredincioase. Noi trebuie să fim epistole vii, cunoscute și citite de toți oamenii. Aceasta implică responsabilități înfricoșătoare.

O familie ordonată, disciplinată, spune mai mult în favoarea creștinismului  decât toate predicile ce pot fi predicate. O asemenea familie este  o dovadă a faptului că părinții au avut succes în a urma rânduielile  lui Dumnezeu și că, la rândul lor, copiii Îl vor sluji în cadrul bisericii.

Dacă ne vom deschide  inimile și căminele pentru principiile de viață divine, vom deveni  canale pentru râurile puterii dătătoare de viată. Din căminele noastre vor curge șuvoaie vindecătoare, aducătoare de viață, frumusețe și rodnicie acolo unde acum este sărăcie și lipsă.

Părinții temători de Dumnezeu vor avea o deosebită influență asupra  altor cămine, influență ce va lucra precum plămădeala care a fost pusă în cele trei măsuri de aluat.

Fericirea familiilor și a comunităților depinde de influența pe care o  are căminul. Când religia este trăită în cămin, influența acesteia va fi simțită în biserică, în jurul acesteia și în lumea întreagă.

Efortul de a face din cămin ceea ce ar trebui să fie – simbol al căminului din  ceruri – ne pregătește pentru lucrul într-o sferă mult mai largă. Acela care trăiește creștinismul  în cămin va fi o lumină strălucitoare pretutindeni.

 

Iubirea în cămin

Te invităm, Isuse, în casa noastră
Binecuvânta copii, părinți, bunici,
Și din iubirea Ta, sfântă, măiastră,
Revarsă din belșug peste mari și mici.

Dorim s-avem o dragoste curată
Și-o inimă fierbinte pentru Tine,
O unitate strânsă, minunată,
Da, un cămin cu împliniri divine.

Iubirea în căminurile noastre
A suferit necazuri tot mereu,
Satana, el aduce chiar dezastre,
Și noi… ne lăsăm purtați pe drumul său.

Nu mai hrănim cu grijă azi iubirea
Nici în cămin și nici în adunare,
Orientăm în alte părți simțirea,
Vedem cum azi păcatul ia amploare.

Dorim altarele familiale,
Familia întreagă-n rugăciune,
Iar Duhul Sfânt la noi să Se coboare
Și numai El pe toți să ne îndrume.

O dragoste puternică, curată,
Sa ne inunde azi pe fiecare,
Revarsă-ți bunătatea Ta bogată,
Unește-ne-n iubirea Ta cea mare.

Sursa: http://programetineret.ro