La Casa Painii – Beth’leem

CUPRINS:

1.    Deschidere
2.    Rugăciune
3.    COR
4.    Poezie
5.    Tema I
6.    Tema II
7.    Poezie: La poarta curților cerești
8.    Tema III
9.    COR
10.    Poezie: Veniți! Copii ai lumii
11.    Întrebări biblice
12.    COR
13.    Poezie: La iesle
14.    Încheiere – apel
15.    Închidere
16.    Rugăciune
17.    Postludiu – ieșire

Isus a urcat pe cărarea istoriei
cu pământul și cerul pe umeri.
Urmele pașilor Lui se văd încă,
pe câmpia plină de rouă a cerului
Enoh i-a deschid drumul
făcând prima călătorie în Univers.
Pe Moise, l-a trimis să trâmbițeze
la porțile mileniului, sosirea Lui
În Betleem, o fecioară L-a slobozit
de pe zidul timpului în lume.
Apoi, zi de zi, a scris pe țărână
cele zece îndemnuri ale cerului.
Și în palmele întinse spre binecuvântare
ale drumeților, a turnat sângele Său.

A înspăimântat cu glasul Său moartea.
A învățat pe oameni să facă binele în
orice fărâmă de clipă.
A venit să ne dea totul,
N-a oprit pentru Sine nici viața Sa proprie
N-a avut nici-o fericire
pe care să nu ne-o împartă.
Și atât cât ne-a lăsat la plecare,
ne va cere la întoarcere.

„Și tu Betleeme, Efrata, măcar că ești prea mică între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel și a cărui obârșie se suie până în vremurile străvechi, până în zilele veșniciei.”

Dulce glas de profeție. Sunet de sfântă speranță prin negurile vremii, promisiune cerească pentru nevoile de căpătâi ale oamenilor. Piatră de temelie pentru o CASA A PÂINII – evreiește – BETH’LEHEM.

Nume puțin cunoscut, prea mic pentru a mai fi amintit printre cetățile de căpetenie ale lui Iuda, și totuși, acolo și-a făcut intrarea în lume ca printr-o uimitoare poartă a umilinței, MESIA.

În Efrata lipsită de glorie a venit Cel ce are toată gloria cerului, a cărui obârșie se suie până în vremurile străvechi, până în zilele veșniciei.

Și oamenii, în setea lor de senzație au îngrămădit spre Betleem pietrele firescului lor făcând din ele loc de veselie și petrecere. Dar acolo era odată și mai este încă o CASA A PÂINII un loc unde mâinile tremurătoare ale celor slabi și ruinați primesc așa ca pe o ultimă și sigură speranță – PÂINE A VIEÅ¢II.

Astfel vrem să cunoaștem Betleemul. Simțim nevoia să ne așezăm fruntea în palmă și să mergem la obârșia lucrurilor. Să dăm la o parte stratul de tradiție așezat deasupra, să trecem dincolo de perdeaua de sărbătoare și să pătrundem în taină adâncă pe care o ascunde umilul Betleem.

Ne cheamă glasul Pâinii vii care S-a coborât din cer și așteaptă: „Veniți la Mine toți cei trudiți și însetați după neprihănire, și sufletul vostru va fi săturat.”

Să mergem la Efrata conștiinței noastre. Nu vom găsi acolo mesele încărcate cu delicii, dar în fiecare mână întinsă prin credință, se va pune fundamentala Pâine, Acel Rod al cerului, menit să astâmpere definitiv foamea pământului.

Au mers puțini pe drumul acesta, dar toți au fost mai mult decât mulțumiți. Câțiva păstori umili, Simeon – bătrânul și evlavioasa Ana, doi, trei înțelepți cu inimă sinceră; doar ei s-au avântat pe drumul acesta îngust, aparte de calea cea largă pe care se revarsă puhoiul lumii, vom merge și noi pe drumul tainic! Pentru bucuria împlinirii foamei noastre fundamentale, merită!
Amin!

Aici la Betleem, la CASA PÂINII e liniște. Mulțimea plină de zgomot și neastâmpăr a rămas în pustie să-și sărbătorească goana după vânt. Aici e lume puțină, dar e bine. Ce m-a adus pe mine aici la Betleem? O, da… mi-am adus aminte: FOAMEA, o foame greu de înțeles și greu de liniștit. Am venit aici cu pașii tremurânzi, trecând pustiul, Caut PÂINE pentru suflet.

În primul rând sunt om și am nevoile mele. M-au înșelat atâția în atâtea feluri, numai vreau să fiu înșelat. Unii mi-au spus să râd, să râd așa… oricum, numai să râd, găsesc eu un motiv. Să râd de alții, mai slabi decât mine, sau să râd de mine că sunt mai slab decât alții, și m-au asigurat că o să-mi treacă durerea. Am râs mult dar dorul meu s-a adâncit mai tare. Inima mea este inimă de om, mi-e foame de părtășie, de bunătate, de înțelegere.

Alții mi-au recomandat să mă abandonez, să nu mă mai gândesc la mine. Mi-au spus că ocupându-mă cu mine mi se face rău. Am încercat dar nu mergea nu pot nega ceea ce sunt și ceea ce am. Nu mă pot desființa, și orice aș face nu pot deveni altul. Aș vrea mai bine să mă înțeleagă cineva. Doresc să-mi știe cineva zbuciumul, să i-l pot spune fără să mă umilească, râzând de mine.
Am avut un prieten căruia i-am destăinuit luptele. Mi-a spus că sunt slab. Cu aceasta a vrut să spună că el este tare, deși sunt sigur că și el simte ca mine, doar că orgoliul nu-l lasă să recunoască. De aceea a rămas în pustiu să-și sărbătorească orgoliul. Eu am venit aici, caut un prieten; unul care să nu mă înșele.

Caut un om ca pâinea caldă. M-a chemat un glas și vreau să văd de unde vine. M-am oprit în fața unei iesle.
Am senzația că stau în fața unei minuni pe care o înțeleg doar câțiva. Aș vrea să strig să le spun tuturor noutatea. Nu este nimeni să mă audă. La Ierusalim, preoții s-au plictisit de ceremoniile lor cărora le-au pierdut însemnătatea. Eu au sulurile sfinte, ar trebui să știe totul, și chiar știu, doar că le lipsește foamea, ceea ce e mai rău. Pe ceilalți nu îi interesează nici atât. Sunt ocupați să-și aniverseze pentru a nu știu câta oară propria vanitate, și au întins pentru aceasta un cort de petrecere în pustiu.

Eu stau aici și am simțământul că de data aceasta nu voi mai fi înșelat. Aici stă Pâinea vie coborâtă de pe înălțimile stelelor, venită special pentru foamea ce mă bântuie. Stau lângă un Prieten. El arată spre condiția sa mizeră. M-asigură că poate să înțeleagă lucruri mai adânci decât ale mele, și aceasta îmi face bine. Simt cum mi se satură sufletul. În sfârșit mă înțelege și pe mine cineva, ceea ce este foarte important este că nu mă mai înjosește nimeni, fluturându-și superioritatea imaginară, și totuși Prietenul meu ar puțea-o face. El a venit din cel mai de cinste loc al Universului. Până mai ieri îngerii strigau împrejurul tronului Său: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Oștirilor…” dar El trece sub tăcere lucrul acesta. Acum s-a făcut asemenea mie, și chiar a coborât mai jos, numai ca să-mi poată stinge foamea de a fi înțeles, în slăbiciunea mea.
Prieteni, aici la Betleem e CASA PÂINII, unde sufletele flămânde de bunătate și părtășie pot fi saturate peste așteptări. Veniți și gustați cât de bun este Domnul!
Veniți și Pâinea vieții fără bani și fără plată și sufletele voastre se vor sătura ca de niște bucate miezoase!

Mie mi-e forme de viață. Eu vreau să trăiesc. Am venit la CASA PÂINII atras de mirajul existentei. Prietenii mei s-au oprit în pustiu, vor să-și cheltuiască bruma de viață pe care o mai au, în petrecerile ce se țin acolo.

Eu am venit încoace, caut Pâinea Vieții. Betleemul m-a primit netulburat, inconștient parcă de minunea la care asistă fără să vrea.

Cel care era, Cel care este, Cel ce va fi pururi, a coborât la noi să ne întindă o bucată de pâine care să ne aline foamea de existență. El are viață în Sine. El a împărtășit ființelor viața și când acestea își termină lucrul I-o întorc înapoi ca pe o unealtă pe care ai luat-o cu împrumut. Toate izvoarele mele sunt în Tine, a exclamat pe vremuri poetul inspirat.

Mesia, Hristos Domnul ne spune răspicat tuturor: „Eu sunt Pâinea Vieții… Pâinea care se coboară din cer este de așa fel ca cineva să mănânce din ea și să nu moară.”

Câțiva care păreau mai învățați au ridicat din umeri a nedumerire, au zis ca pentru ei: “Asta-i prea de tot”, și au plecat, stingheriți parcă de cele ce au auzit. Eu însă mă declar mulțumit. E drept că nu înțeleg prea bine cum vine aceasta. Dar am mare încredere în ceea ce mi s-a spus. Ori cum Maestrul știe cu siguranță că ceea ce spune e adevărat, și eu cred. Ca să-mi explice mai bine, El continuă: “… pâinea pe care o voi da Eu, este trupul MEU pe cere-l voi da pentru viața lumii…”. Cât de simplu mi se pare acum totul. Betleemul a devenit pentru mine locul unei mari descoperirii. Am găsit aici ceea ce căutam de mult, și ceea ce sunt sigur că mulți au căutat și mai caută încă: SECRETUL VIEÅ¢II. Un secret simplu și la îndemâna orișicui: să vrei să primești Pâinea Vie, Pâine care astâmpără fundamentala foame de viață.

E ușor și totuși greu, e greu și totuși ușor. Confrații mei cărora li se părea că știu multe au plecat de îndată; n-au avut răbdare, ceea ce auziseră nu se potrivea cu felul lor de a judeca lucrurile. N-au putut depăși momentul în care însăși judecata trebuie să se supună unei renașteri din propria-i cenușă. Am înțeles tot aici că viața cea nouă începe cu un nou fel de a gândi. Am înțeles că această viață nouă este viața Maestrului, viață din viața Sa. Trebuie să mi-o însușesc așa ca pe o pâine. Să mănânc încet, dar continuu până când voi deveni alt om. Atunci voi avea la îndemână eternitatea. Ce poate fi mai fascinant ca veșnicia. Și aceasta pentru că aici la Betleem, la CASA PÂINII am cunoscut pe Mesia, care este Domnul vieții, Pâinea vie care vine de la Dumnezeu.
Amin!

LA   POARTA   CURÅ¢ILOR   CEREȘTI

La Tine, Tată-al îndurărilor divine,
La Tine, Cel ce-n harul Tău primești
Pe orișicine,
La Tine vin cu sufletul pustiu,
Cătând la poarta curților cerești…
Deși e-așa târziu.

Å¢i-aduc cu mine-al lumii strigăt după hrană;
Tu ști că ea prin mine o așteaptă,
Ca pe o mană,
Aș vrea s-o dau… dar sunt lipsit și eu
O, dă-mi din pâinea vieți-n ceas prielnic,
Cum mi-ai dat mereu.

Spre casa celor ce m-așteaptă pune-mi grabă
În pași; și în suflet tainică iubire,
Să se vadă;
Și ajuns la ei, cu gestul umilit,
Să frâng a vieții pâine… din belșug…
Precum mi-ai dăruit.

Pe mine nu m-a îndemnat să vin dorul părtășiei, nici setea de prieteni, nici chiar voința de a trăi, ci foamea de cunoaștere, setea de Cuvânt.

Am mâncat pâinea oamenilor coaptă la căldura inimilor mari, am savurat în tăcere, marile idei dăltuite cu cele mai ascuțite minți. Dar pâinea cuvântului oamenilor nu ține de foame, îmi lasă totdeauna în suflet un semn de întrebare ca tristețea unui bemol.

Tânjesc după o pâine cere să-mi dea în inimă aroma de împlinire proaspătă, senzația că totul e bine căci se termină bine.

Tânjesc după o pâine care să fie un fel de răspuns la întrebările mele; care să-mi vindece rănile săpate de săgețile descurajărilor. De aceea am venit aici la Betleem, la CASA PÂINII. Știu că aici, Cuvântul Divin, Înțelepciunea infinită s-a materializat într-un trup ca să locuiască printre noi plin de har și de adevăr. Pentru acest adevăr care este cuvântul, pentru această pâine a minții și a inimii, am venit. Omul nu trăiește numai cu pâinea zilnică a trupului, el are nevoie să-și hrănească spiritul cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Aici la Betleem începe sărbătoarea minții și a sufletului cu pâinea proaspătă venită din țara de dincolo de stele.

Această Pâine este făcută din zdrobirea seminței vieții originale. Această sămânță a fost promisă Evei, a fost repetată făgăduința ei lui Avraam, ea a fost simbolizată în pâinile de punerii înainte din templu și iat-o cum coborâtă în râșnița oamenilor, a căror răutate au s-o prefacă în floarea făinii, zdrobind-o. Din făina zdrobirii seminței eterne se plămădește apoi o pâine din care noi oamenii putem lua pe îndestulate. Faptul că pentru obținerea ei, Mesia trebuie să fie zdrobit, mințile pot să aibă pacea. Vina noastră a fost stinsă în zdrobirea Celui Sfânt.

Avem conștiința împăcată. Dacă ne hrănim zilnic mintea și inima cu adevărul din cuvânt conștiința se purifică, după cum El însuși este curat.

Pâinea cerului este răspunsul la foamea produsă de intrarea păcatului în lume. Hrănirea spiritului cu această Pâine produce vindecarea sufletului de contaminarea cu otrava păcatului. Devenim astfel plini de bucurie. Aici Betleem este îndeosebi multă bucurie. Nu ca bucuria petrecerilor din deșert, nu ca bucuria ce se stinge în zori, a doua zi; ci o bucurie a marilor descoperiri, bucurie a rezolvări marilor probleme, bucuria găsirii răspunsului la marile întrebări.

Strâng Pâinea Cuvântului Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta Dumnezeule, și mulțumirea și recunoștința mea se îndreaptă către Tine, Marele Izvor al binecuvântărilor.

VENIÅ¢I   COPII   AI   LUMII

Veniți, copii ai lumii
să prindeți bucuria!
V-așteaptă Betleemul
și Pruncul lui MESIA.

Să știe toată glia
Că-i noaptea ziuă toată;
Azi s-a aprins Făclia
De veacuri așteptată.
……………………….
Pășiți pe drum de taină
Prin lumea adormită.
Puțini mai stau de veghe;
E lumea obosită.

Dar voi copiii lumii,
Speranțele de mâine,
În brațul inocenței
Primiți aici o PÂINE.

Va fi merindea voastră
Pe calea siderală;
Răspunsul prompt și sigur
La foamea ancestrală.

În văile de vreme
Când obosiți veți sta
Avea-veți Pâinea Vieții
Și vă veți sătura.

La tâmplele gândirii
Veți duce mâna des
În semn de întrebare,
Dar v-ați avea ‘nțeles.

La marea foame a lumii
De pace și dreptate,
Aici la Casa Pâinii
Aveți belșug de toate.

Veniți, copii ai lumii
Din țări îndepărtate;
Aici, la CASA PÂINII
E totu-n tot și toate.

ÎNTREBĂ‚RI   BIBLICE

1.    Cine a fost copilul acela pe care Dumnezeu l-a chemat pe nume?
R: Samuel – 1 Samuel 3,4

2.    Iosif pe cine a băgat în închisoare în Egipt și în lanțuri?
R: Pe Simeon – Gen. 42,19.24

3.    David a fost ucis sau a murit de moarte normală?
R: A murit de moarte normală – 1 Regi 2,10

4.    Care psalm este rugăciunea lui Moise?
R: Psalmul 9o.

Am zăbovit departe de sunetele celor ce se distrează în pustiu. Ne-am descoperit pe noi înșine și nevoia noastră de Dumnezeu. Nu este nici un motiv de îngrijorare. La Betleem, la CASA PÂINII este belșug de har.
Am venit purtați de nevoia de bunătate, setea de părtășie. Hristos Domnul a venit la Betleem să ne ofere toate acestea. El este blând și umil, dornic de a ne împărtăși temerile luptele alături de noi în calea pribegiei noastre. El este Emanuel – Dumnezeu cu noi.

Am venit mânați de foamea vieții, cel coborât de la Tatăl, este Viața oamenilor. Din El își au viața toate lucrurile. Dacă vom fi dispuși El va fi gata să ne ofere nașterea de sus, intrarea într-o viață nouă. Luând zilnic din Pâinea Vieții vom apuca drumul eternității.

Betleemul este locul unde căpătăm pâinea Cuvântului. Întrebările primesc răspuns. Golul din suflet se umple cu bucuria corului de îngeri:
„Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.”

Te așteaptă CASA PÂINII cu porțile deschise: Vino cu foamea Ta! Vino cu temerile tale! Vino cu dorurile tale, vino cu întrebările tale. Vino cu problemele tale! Vino cu durerile tale! Vei primi mai mult decât îți dorește inima; ți se va turna în cupa bucuriei până va da peste ea și vei zice: „Fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele și voi locui în casa Domnului până la sfârșitul anilor mei.”
Amin!

Material preluat de la www.intercer.net