1. Deschidere 94 – 1.2
2. Rugăciune
3. Povestitor
4. COR: Astăzi s-a născut Hristos
5. Povestitor
6. Simpozion – tinerii 1,2,3,4
7. Poezie
8. Simpozion – tinerii 1,2,3,4
9. Poezie
10. COR: Mare taină
11. Povestitor
12. Simpozion: tinerii 1,2
13. Povestitor
14. COR: Mesajul îngerilor
15. Povestitor
16. Poezie
17. COR: S-a născut în Betleem
18. Povestitor
19. Simpozion: magii 1,2,3
20. Povestitor
21. Poezie
22. COR: Cântul magilor
23. Povestitor
24. Simpozion: tinerii 1,2
25. COR+COM: O, Betleem 380 IC
26. Povestitor
27. Simpozion: magii 2,3,1
28. Poezie
29. COR: S-a născut Mesia
30. Simpozion: păstorii 1,2,3 + mag 2
31. Poezie
32. COR: Dinspre stele
33. Povestitor
34. Tânăr 4
35. Poezie
36. Tânăr 2
37. COR: La ieslea Sa
38. Încheiere 378
39. Rugăciune
40. COR: Unde-i Împăratul
41. Postludiu – ieșire
Deva, 25 decembrie 1993
Chitid, 17 decembrie 1994
POVESTITOR:
– Ne aflăm în pragul istoriei pământului. Întreaga planetă este bântuită de războaie, inundații, foamete, revoluții, tratate de pace, atrocități dincolo de orice imaginație.
Rareori oamenii se opresc din goarna lor nebună de mărire și bani pentru a se întreba:
„De unde, de ce, încotro?"
Rareori cineva mai deschide Biblia pentru a căuta între filele ei, adevărul.
De aceea însingurarea din ochii Prințului Universului e atât de puternică. El îi așteaptă, acasă; dar parcă nimeni nu s-a hotărât să caute drumul, parcă nimeni nu dorește darul.
Din fericire, El nu i-a abandonat, ci este încă la lucru. El vrea să le arate că la tronul Său, este lumină și pace din belșug.
În nețărmurita Sa milă, El se apropie de sufletul omenirii pierdute. Istoria sacră a mântuirii strălucește pe paginile sfinte și azi ca și atunci când se întâmpla aievea. Ea încă mai este gravată acolo, ca o mărturie uimitoare a infinitei Lui iubiri.
În aceste zile, totul e împodobit de sărbătoare. Omenirea serbează nașterea Lui. Privesc în jurul meu cu tristețe. Văd mese bogate, fastuoase, aud clinchet strident de pahare și râs zgomotos. Dar unde este El? Nimic din atmosfera aceea de pace și sfințenie de acum aproape două mii de ani.
Totuși atenția și dragostea Sa este atrasă de o mică grupă de tineri, care în mijlocul acestui decor profan deschid Bibliile cu sufletul însetat de adevăr, cu inimile deschise spre mântuire. Și ei serbează nașterea Lui.
COR Astăzi s-s născut Hristos 4
POVESTITOR:
– Când cântecul și-a risipit ultimul său acord, tinerii își unesc mâinile în rugăciune:
TÂNĂ‚R 2:
– Doamne venim la Tine, cu inimile pline de dragostea Ta. Fie ca adevărurile acestor pagini să ilumineze viața noastră, cunoașterea de Tine să se reverse spre noi fiecare și din inima noastră spre oricare, ce încă mai caută în noaptea lumii, steaua din Betleem.
TÂNĂ‚R 3:
– Ascultați cât de minunat e acest verset: Ioan 3,16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”
TÂNĂ‚R 4:
– Câtă lumină revarsă el asupra vieților noastre. Ați auzit?: “Atât de mult a iubit Dumnezeu, încât a dat… pe singurul Lui Fiu…”. Nu cred că aș putea compara această dragoste cu nimic din această lume.
TÂNĂ‚R 1:
– Noi suntem legați de cer într-un fel misterios care depășește puterea mea de înțelegere. Înfrățirea noastră cu El s-a întâmplat cu mult timp înainte, într-o seară ca aceasta, în staulul umil din Betleem.
TÂNĂ‚R 3:
– Vedeți aici este iubirea. Fiul lui Dumnezeu adorat și slăvit, să accepte haina noastră aspră de lut, să coboare într-o lume ostilă în care nu-l aștepta decât suferința, ingratitudinea și moartea.
Minunează-te cerule și rămâi încremenit pământule!
POEZIE: N-am să uit niciodată
TÂNĂ‚R 1:
– Aș dori atât de mult să pot retrăi clipele nașterii Lui. Dac-aș fi fost acolo…
TÂNĂ‚R 2:
– Noi ne putem bucura aici și acum de darul nașterii Sale.
TÂNĂ‚R 4:
– Să facem împreună cu păstorii și magii o călătorie în timp, spre a retrăi bucuria lor. Să gustăm atmosfera cerească de pe colinele Betleemului, apoi ascunzând-o în inimi, plini de recunoștință să pornim a pregăti calea pentru a doua Sa venire.
POEZIE: Privește la iesle
COR: Mare taină
POVESTITOR:
– Tinerii sunt hotărâți să-i întâlnească pe magi și păstori, să aducă prinosul recunoștinței lor Pruncului Divin, să asculte vestea cea bună a îngerilor. De aceea Biblia este în mâna fiecăruia dintre ei.
Ei se întorc într-o călătorie imaginară în timp, în urmă cu 2000 de ani la Betleem
TÂNĂ‚R 1:
– Priviți, aici deasupra dealurilor Betleemului e atâta pace. Stelele în seara aceasta sclipesc parcă mai luminos și înfiorat. Întreaga natură și cerul, parcă se pregătesc de sărbătoare.
TÂNĂ‚R 2:
– Iată, acolo sus pe deal o turmă de oi. Și păstorii lor se încălzesc la foc. Să mergem să ne încălzim și noi.
POVESTITOR:
– Focul păstorilor era mai mult decât un simplu foc de vreascuri uscate, era focul încrederii nestrămutate în profeții. Aplecați asupra sulurilor sfinte, la lumina palidă a flăcărilor, ei le citesc pentru a câta oară? Timpul lung de așteptare nu a reușit să micșoreze cu nimic credința în împlinirea lor. Citeau, se rugau și se întrebau:
– Când va veni Mesia, Doamne, Când?
(pauză de câteva secunde)
Grăbiți tinerii se îndreaptă spre păstori. Dar nu ajung să dea bună seara, că întreg dealul se umple de lumină. Toți cad la pământ uluiți. Dar o voce plăcută, venită parcă din altă lume, le spune:
– „NU VĂ‚ TEMEÅ¢I!: Căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: Astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul."
Apoi, izbucnit ca din senin, se aude un cântec desăvârșit cu acorduri nemaiauzite:
"Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui".
COR: = Mesajul îngerilor)
POVESTITOR:
– Lumina și cântecul se sting. Fără să creadă ochilor ceea ce au văzut, păstorii zic unii către alții:
„Haidem să mergem la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul”
Pe drum ei cântă refrenul acelui cântec minunat: „Pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui”.
POEZIE; Era de-ajuns
COR: S-a născut în Betleem
POVESTITOR:
– Pe drumul dinspre Caldeea și Palestina, în aceeași noapte trei magi din răsărit călătoresc călăuziți de Steaua misterioasă apărută pe cer.
MAG 1:
– Când călătoria noastră se va sfârși, voi depune la picioarele Pruncului Împărat, aurul meu, nu pentru că împăratul ar avea nevoie de el, ci numai ca să se asculte mai înainte de a fi rostită porunca Sa, de a vinde totul, de a împărți săracilor și de a-I urma.
MAG 2:
– Eu i-am adus Copilului Sfânt tămâie, ca simbol că El va fi Acela despre care spunea Isaia "om al durerii și obișnuit cu suferința".
MAG 3:
– Eu îi voi dărui smirnă și narduri, Îl voi îmbălsăma încă de pe acum pentru crudul sfârșit de la Golgota.
MAG 2:
– Dar cred că am ajuns, Steaua Noastră s-a oprit deasupra Betleemului. Aici trebuie să fie. Profetul Mica era foarte clar atunci când spunea: "Și tu Betleeme, Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel, și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei."
POVESTITOR:
– Deși uimiți că Împăratul lumii s-a născut într-un staul umil, magii pășesc înăuntru și recunoscu în Pruncul neajutorat culcat în ieslea sărăcăcioasă pe Mântuitorul lumii. Și depun la picioarele Lui darurile lor de preț: aur, tămâie și smirnă, apoi plini de recunoștință I se închină ca unui Împărat.
POEZIE: Noi am văzut steaua Lui
COR: Cântul magilor
POVESTITOR:
– Tinerii secolului XXI depun și ei darurile lor:
TÂNĂ‚R 4:
– Noi n-avem comori pe care să le putem oferi, însă punem la picioarele Tale inima noastră. Te rugăm primește-o și fă din ea staul sfânt în care să te naști ca Domn și Împărat.
TÂNĂ‚R 2:
– Darul meu aste un poem:
POEZIE: Noul Împărat.
TÂNĂ‚R 3:
– Iar darul nostru al tuturora este un imn de adorare închinat Copilului Sfânt.
COR+COM: Betleem 380
POVESTITOR:
– Adunați în jurul Pruncului Divin împreună cu magii și păstorii, tinerii noștri vorbesc pe marginea evenimentului care tocmai se petrecuse. Fiecare povestește experiența sa. Fiecare mărturisește clipa în care Isus s-a născut mai întâi în inima Sa și apoi întreaga discuție gravitează în jurul profețiilor mesianice:
MAG 2:
– Preocupați de știință și literatură, am studiat cu atenție scrierile evreilor. În prima carte a lui Moise am găsit această făgăduință minunată care ne-a făcut să continuăm căutările noastre. Geneza 3,15 (se citește)
MAG 3:
– Profetul Isaia ne-a întărit speranța în venirea Celui Promis: Isaia 40,1-3.5 (se citește)
MAG 1:
– Și așa cercetând sulurile profeților, am ajuns la cartea lui Daniel. Ea ne-a confirmat exact data venirii Fiului Omului. Daniel 9,25 (se citește)
POEZIE: Iesle – poartă de iubire
COR: S-a născut Mesia
PĂ‚STOR 1:
– Pentru noi, oamenii simpli din poporul Iudeu, timpul parcă stătea pe loc. Simțeam din ce în ce mai grea povara asupririi romane. Pacea noastră o găseam doar în Cartea Sfântă. Ne mângâia unii pe alții cu aceste cuvinte:
"Voi turna peste pământul însetat și râuri peste pământul uscat", "Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric". Isaia 40,9-11
PĂ‚STOR 2:
– "O stea răsare din Iacov și un toiag de cârmuire se ridică din Israel". Matei 1,23
"Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi: "Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele Veșniciilor, Domn al păcii.”
"În vremea Lui, Iuda va fi mântuit și Israel va avea liniște în locuința lui, și iată numele pe care îl voi da: "Domnul neprihănirea noastră”.
MAG 2:
– Steaua Sa profetică ne-a luminat în drumul nostru spre staul. De-acum vom spune oricui că Biblia este steaua călăuzitoare în noaptea păcatului, bogăția cea mai mare din acesta lume.
PĂ‚STOR 3:
– Noi am auzit cuvintele: "pace vouă" și ele ne-au încălzit pentru totdeauna inimile. Am cântat cu îngerii cântecul acela măreț. Cum am putea să uităm toate acestea? Mesajul Lui va fi totdeauna pe buzele noastre, vom spune oricui că El este pacea noastră într-o lume a durerii, speranța noastră de mântuire. Să-L lăudăm pe Domnul pentru Cuvântul Său, care ține în veci și pentru făgăduințele Lui care se împlinesc față de noi.
POEZIE: Ruga spre staul
COR: Dinspre stele 3
POVESTITOR:
– Reîntorși din călătoria lor, tinerii impresionați de ceea ce au văzut și auzit la ieslea nașterii Lui, sunt mai hotărâți ca oricând de a lucra pentru El. Știu că doar așa, Prințul Universului va veni a doua oară, știu că revenirea Sa le va aduce eliberarea și pacea mult visată. Ajutorul le este promis și ei cred în făgăduințele Sale.
De aceea mesajul lor pentru această planetă așteaptă să fie rostit, inimă către inimă și din inimă în altă inimă, pentru a fi dus mai departe și lucrarea să se poată sfârșit.
Ei ne spun astăzi:
TÂNĂ‚R 4:
– Isus Hristos, Prințul Universului, este al nostru, planetă Pământ. Al nostru pentru vindecarea rănilor noastre, pentru alinarea singurătății noastre. Ridicați-vă capetele! Bucurați-vă și cântați! Primiți darul pe care vi L-a făcut cu un așa preț și dați-i în schimb dragostea voastră.
POEZIE: Dacă astăzi…
TÂNĂ‚R 2:
– Iubite ascultător, Cel ce este Lumina Lumii, te-așteaptă la porțile timpului. El te învăluie în dragostea Sa nepieritoare. Mai caută și azi loc de popas. El vrea să-și așeze în ieslea rece a sufletului tău, căldura coborâtă din Înaltul Divin. Spune-i bun venit Celui poposit în hainele noastre aspre neprimitoare. El vrea să se nască și acum, în viața Ta și fiecare cămară a sufletului să o umple cu belșug de iertare și împlinire și să nu mai plece niciodată.
COR: La ieslea Sa
ÎNCHIDERE: 378 Isuse scump
COR: Unde-i Împăratul
Postludiu – ieșire
N – AM SĂ‚ UIT NICIODATĂ‚
Doamne,
N-am să știu niciodată
Cât de mult, cât de mult m-ai iubit,
Ai adunat într-o iesle și-o cină
Toată iubirea divină,
Ca să pot fi și eu mântuit.
Doamne,
N-am să știu nici odată
Planul Tău, planul Tău minunat,
Cum printr-o iesle, o cină, și-o cruce
Călcat-ai pe drumul ce duce
Ca să pot fi primit și salvat.
Doamne,
N-am să pot să uit nici odată
Cât de cu drag, cât de cu drag mă ocrotești
Mă porți pe palmele Tale
Și mă treci peste munte și vale,
În drumul meu către zări cerești.
PRIVEȘTE LA IESLE
Privește la iesle
Acolo,
vei desluși taina iubirii pentru tine coborâtă anume.
Acolo,
îngerii îți vor șopti
că ești prețuit ca o floare rară
ruptă din Grădina Universului,
ca un fiu prea iubit
pierdut de multă vreme.
Acolo,
vei auzi lămurit,
strigătul disperat al Cerului ce te cheamă acasă…
Fără cuvinte mesajul ceresc printre ruine de
timp purtat pân’ la Tine…
Acolo,
în ochii senini și curați
vei cântări măsura iubirii divine
în talerul indiferenței Tale.
Aplecat asupra minunii
Vei înțelege în sfârșit
că iubirea nu este doar o definiție lipsită de sens
ci un nume: ISUS HRISTOS!
ERA DE – AJUNS
Era de-ajuns o trâmbiță să sune
Ca cerul și pământul la iesle să se-adune
Era destul un clopot doar să bată
Și s-ar fi strâns la staul lumea toată
Dar n-a fost ceas atunci de proclamat mărire
Ci de săpat fântână de iubire
Putea un singur înger pământul să lumine
Și omenirea-ntreagă venea să I se-nchine
Un singur semn din ceruri făcut către pământ
Și-ar fi văzut făptura minunea Celui Sfânt
Dar nu era-mplinire de trâmbițat splendoare
Ci clipa unei iesle adânc mântuitoare
Venea Isus ca serv povara să ne poarte
Și-n locul fiecărui să se coboare-n moarte
Schimba Isus ‘nălțimea pe-a ieslei umilire
Ca să-nvățăm că slava începe cu smerire
Căci n-ar fi fost de-ajuns o trâmbiță să sune
La sărbătoarea vieții în cer să se adune
Și n-ar fi fost destul un clopot doar să bată
Chemarea la vecie atâta de curată
Ni se cerea o iesle și nu aveam de fel
Ne trebuia o cruce și ne-a purtat-o El
Rămânem dar spre Domnul o sfântă datorie
Cu inimile noastre întreaga părtășie
La marea Lui durere spre marea bucurie.
NOUL ÎMPĂ‚RAT
Isuse Împăratul meu,
Ce Te-ai născut în ieslea joasă
Eu am găsit pe Chipul Tău,
A Legii slavă maiestoasă.
Eu am găsit în preajma TA,
Împărăția fără moarte,
Din toate îmi ajunge ea
Așa cum ai lăsat-o-n Carte.
Eu am găsit în ochii Tăi
Slăvite Prunc înțelepciunea,
Și doar pe-a Tale simple căi,
Știința, arta, și minunea.
Eu am găsit la ieslea Ta,
Un dor de pace în slujire
O mângâiere-n clipa grea,
Și-atât de mare mântuire.
În mâna de copil prea slabă
Să poarte arme pământești
Un sceptru sfânt și de podoabă
Cu care veșnic să domnești.
Pe fruntea Ta eu am citit
Un gând ce-nfrunta Legea firii
Căci Tu deplin ai biruit
Numai cu armele iubirii.
Tu ne-ai învins și ne-ai supus
Numai cu Duhul, cu Cuvântul
Singura forță ești Isus,
În întreg cerul și pământul.
IESLE – POARTA DE IUBIRE
Dacă-ar fi să dăm un nume
Porții dinspre cer spre lume
Spus în aur de rostire
Ar fi – poartă de iubire
Să rămână-n veac mirare
Într-o iesle-nfățișare
Cerul pentru fiecare
Și să fie-n veac uimire
Dezbrăcat de strălucire
Și-mbrăcat în chip de lut
Domnul Cel din început
A trecut prin ea cu pace
Mântuirea a ne face
A trecut a ei lumină
Ne-ntrebat pentru-a cui vină
Ne-ntrebat ce moarte duce
A trecut prin ea spre cruce
Nimeni n-a putut a spune
Cât de mare-a fost minune
Dar spre slava-n cer promisă
Poarta a rămas deschisă
Și ce-a fost? A fost uimire
Că venit cu mântuire
Prea puțini I-au fost primire
Prinsă în zăvoare grele
Poarta lumii către stele
Pentru Domnul să coboare
Nici un templu-n sărbătoare
Nu I-a fost spre așteptare
Pentru Domnul să se nască
Nici o casă-mpărătească
Pregătită să-L primească
Doar o iesle prea curată
Cerului spre noi să intre
I-a ieșit atunci ‘nainte
Nu-nvățase osanale
I-a ieșit umilă-n cale
Ca o lacrimă de pace
Când frăție-n inimi face
Ca o pâine pe din două
La-nceput de „Pace vouă”
Ce-a mai fost? O părtășie
La aceeași bucurie
Îngeri spre păstori vestire
Despre marea mântuire
Și o stea de tot frumoasă
Răsărind la magi acasă
Cu-mpliniri de profeție
Călăuză să le fie
Către Cel din veșnicie
Să străbată depărtare
Închinați de închinare
N-ar putea așa minune
În rostire să se-adune
Sfinte-aducerile-aminte
Le trăim fără cuvinte
N-acest ceas de sărbătoare
Rugă suntem fiecare
Fiecare o jertfire
Și o poartă de iubire
Doamne, dă-ne mântuire.
NOI AM VĂ‚ZUT STEAUA LUI
Noi am văzut steaua Lui
prin grosimea imensă a timpului
De pe podul harului,
am zărit darul nemeritat
al făgăduințelor Sale.
Printr-o spărtură în cer
am văzut Mielul Divin
pe pășunile arse ale Betleemului.
Roata în jurul fierturilor noastre de patimi
am văzut prin fumul depărtării
fructul de lumină răsărit
din sămânța făgăduită femeii.
Noi am văzut steaua Lui
ca pe o torță în univers
și călăuziți de razele ei
ne îngropam în spatele nopții
omul cel vechi
lumina sa caldă
ne arată ieslea și crucea
ca pe niște unelte de arhitectură
Din firele de lumină ale astrului
ne țesem trupul cel nou
facem funii pentru urcușul
marelui munte al sfințirii…
RUGĂ‚ SPRE STAUL
Dacă rătăcind în întuneric
Mi-ai aprins pe cer steaua
Dacă descurajat văzându-mă
Tu ai rupt pânzele de lacrimi
Și mi-ai desfășurat albastrul
Dacă în jelea care mă însoțea
Ai făcut să aud cântecul îngerilor
Dacă știindu-mă zdrobit și singur
Ai coborât la mine
Din cerul Tău de stele
Doamne,
Întărește-mi piciorul
Să pot alerga spre staul
Nu stinge steaua
Pană nu voi ajunge la iesle
Nu voi zăbovi arătându-mi darurile
Voi striga numai
"Iată-mă, sunt al Tău"
Iar Tu
Privindu-mă
Să Te bucuri că m-ai creat
DACĂ‚ ASTĂ‚ZI…
Dacă astăzi urechea ta auzit de Isus,
E ca și cum El s-a născut în sufletul tău.
Chiar dacă nu în locul cel mai onorat,
Ci poate undeva într-o iesle, într-un ungher al conștiinței,
Totuși El s-a născut…
Ai putea să-L alungi, să-L urmărești ca Irod,
Sau să-L răstignești.
Dar ai putea să te închini înaintea Lui ca un păstor ca un mag înțelept.
Poți să alegi, chiar dacă nu înțelegi pe deplin
A-l prețui și a-l iubi, înseamnă viață, pace
Lucruri atât de dorite sufletului tău.
IESLEA TA
Noapte este….
Tainică, adâncă, se coboară pe pământ…
Îngerii slăviți se închină
Cu păstorii într-un cânt
Dau de veste
Că din toată-a Lui iubire
Cel ce e Stăpân pe fire
A purces spre-mpăciuire
Între om și Dumnezeu…
Iată lumea zbuciumată,
Iată-i suferința toată,
Iată-i traiul ei cel greu!
Cine vrea spre ea să meargă,
Cine lacrima să-i șteargă,
Cine s-o salveze poate
Și s-o scoată din abis?…
Ceata îngerilor tace…
Liniște în cer se face…
Pace.
pace!
Cel ce a creat pământul
A avut cu El Cuvântul
Și Cuvântul S-a-ntrupat
Rob primit-a să Se nască
Și ca robii să trăiască
Fiu de veșnic împărat…
Noapte este…
Beznă deasă
De un secol tot apasă
Omenirea…
Nu voia să Te primească
Azi, nu vor să Te cunoască
Îți tăgăduiesc venirea!
Și din tăinuita zare
Tu privești la fiecare
Cu iubire multă…
Valurile mării toate
Vânturile-nfuriate
Toate-Te ascultă…
Omul – cu înțelepciune
Și cu fapta lui – minune –
Vor dovadă…
Și când vălul dai de-o parte,
Când pătrunzi în neagra-i noapte
Nu vrea să Te vadă.
Plin pământul e de Tine:
Cioplituri de pietre fine
Și din aur sclipitor…
Dar pustiul cel mai mare
Îl găsești în fiecare
Muritor…
O, Isuse,
Lumea-ntreagă
Cercetează-o și dezleagă
Greul chin!
Fă din fiecare-n parte
Câte-o iesle să Te poarte
Până-n veșnicii,
Amin!
Material preluat de la Interce.net
