ISUS – PRINÅ¢UL PĂ‚CII
CUPRINS:
1. Deschidere
2. Rugă
3. COR copii – Auzi îngerii
4. Gânduri – 5 copii
5. Experiență –
6. COR COPII – Aleluia
7. Poezie –
8. Experiență –
9. Pct. instrumental –
10. Poezie –
11. COR COPII – Colind
12. Tema I –
13. COR 32
14. Poezie –
15. Poezie –
16. Pct. instrumental –
17. Poezie –
18. COR COPII + COM
19. Tema II – 7 persoane
20. COR – 10
21. Închidere
22. Rugă
23. COR 11
GÂNDURI…
• Dacă nevoia noastră cea mai mare ar fi fost câștigarea cât mai multor informații, Dumnezeu ne-ar fi trimis un Profesor;
• Dacă nevoia noastră cea mai mare ar fi fost tehnologia, Dumnezeu ne-ar fi trimis un Om de știință;
• Dacă nevoia noastră cea mai mare ar fi fost banii, Dumnezeu ne-ar fi trimis un Economist;
• Dacă nevoia noastră cea mai mare ar fi fost distracția, Dumnezeu ne-ar fi trimis un Clovn;
• Dar pentru că cea mai mare nevoie a noastră este mântuirea, Dumnezeu ne-a trimis un Mântuitor.
Într-o seară friguroasă de iarnă, în timpul sărbătorilor de iarnă, un băiețel de vreo șase anișori stătea în fața vitrinei unui magazin. Copilașul nu avea pantofi, și hainele lui erau rupte și murdare. O tânără, care trecea pe acolo a văzut pe băiețel și a intuit din privirea lui după ce anume tânjea din vitrina magazinului.
L-a luat pe copil de mână, și l-a condus în magazin. I-a cumpărat o pereche nouă de pantofi și un costum de haine groase pentru vremea rece de afară.
Apoi au ieșit în stradă, iar tânăra i-a spus: „Acum poți merge acasă. Eu îți doresc o vacanță frumoasă.”
Băiețelul a privit-o și a întrebat-o: „Dumneavoastră sunteți Dumnezeu?”
I-a zâmbit, apoi a răspuns: „Nu! Eu sunt doar unul dintre copiii Lui!”
Băiețelul a continuat: „Știam eu că trebuie să existe o relație între voi!”.
Un cântec de slavă răsună
Și zguduie noaptea cea grea
Acum vestirea cea bună
Din veci împlinirea și-o ia.
Primiți-o, primiți vestea bună
Căci ea pentru noi s-a adus.
Cu cerul cântați împreună
Mărire în veci lui Isus.
EXACT LA TIMP
Într-o noapte Dumnezeu decembrie pe la 23:30, o femeie în vârstă, de culoare, mergea pe autostrada spre Alabama, biciuită de vânt și ploaie. Mașina ei se stricase și acum disperată trebuia să meargă pe jos mai mulți kilometri. Udă până la piele, s-a hotărât să facă semn următoarei mașini care v-a trece pe autostradă. Un tânăr alb, a oprit ca să o ajute – un lucru nemaiauzit în Sud în zilele acelea din anii 1960, când albii și negrii erau în conflict. Bărbatul a luat-o la el în mașină până când a găsit un taxi. Atunci părea foarte grăbită! El i-a scris adresa lui pe o bucată de hârtie, apoi doamna i-a mulțumit și a plecat în mare grabă.
După șapte zile cineva ciocănea la ușa acelui bărbat tânăr. Spre surprinderea lui. La ușă se afla un om cu un televizor color și un video recorder. Alături de aceste aparate era o notă specială:
„Dragă domnule James;
Îți mulțumesc foarte mult pentru ajutorul pe care mi l-ai oferit atunci, când la miezul nopții mă aflam pe autostrada spre Alabama. Ploaia udase nu numai hainele mele, ci inundase și sufletul meu. Atunci ai venit dumneata. Datorită ajutorului pe care mi l-ai oferit, am reușit să ajung la timp pentru că soțul meu, care se afla de mai multe zile bolnav la pat, să nu moară. Dumnezeu să te binecuvânteze pentru m-ai ajutat atunci când eram în mare nevoie.”
Cu sinceritate,
Mrs. Nat King Cole
CÂNTEC DE NAȘTEREA DOMNULUI
Când până la noi străluci steaua Ta
Și vestea cea bună citit-am în ea
Din soare – Răsare la drum am plecat
Să-ți dăm închinare, mărite-Împărat!
Am căutat prin vechi tezaur
Daruri multe de-am afla
Cu desagii plini de aur
Am sosit la ieslea Ta.
După cum spuneau străbunii,
Smirna-i leacul cel mai rar
Noi, strângând o viață-ntreagă
Smirnă Å¢i-am adus în dar.
Ca o rugă care suie
Dintr-un templu prea sfințit
Iată, Å¢i-am adus tămâie
Cu miros neprețuit.
Dar cât de puțin e tot ce-am adus
Când ieslea e plină de slava de sus.
Și fără de glas ne prosternem umil
Un cer de măriri e-n divinul copil.
ISUS – PRINÅ¢UL PĂ‚CII
Proorocul a vorbit în zilele din vechime cu glasul lui puternic: „Iată că fecioara va rămânea însărcinată, va naște un fiu, și-i va pune numele Emanuel – Dumnezeu cu noi.” (Isaia 7:14) Copilul ei, Fiul lui Dumnezeu va stăpâni peste tot pământul. „Îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, domn al păcii.” (Isaia 9:6) „Va fi numit Prințul Păcii pentru că acolo unde va domni El războaiele vor înceta, păcatul și moartea or dispărea. Iată! Timpul acela este aproape!”
De-a lungul unui drum șerpuit, prăfuit, un măgăruș își purta povara – pe Maria. Iosif, logodnicul ei, mergea pe lângă măgăruș răbdător. Împreună se îndreptau spre Betleem. Cerul se întuneca. Ziua aproape trecuse, dar ei încă mai aveau de mers. Începuse să se facă frig. Măgărușul nici nu mai avea timp să-și tragă răsuflarea. Prințul Păcii era pe cale să se nască.
Ajunși la Betleem toate hanurile erau pline de oaspeți. Maria era frântă de oboseală și mai presus de aceasta o apucaseră și durerile nașterii. Atunci un hangiu, îndemnat de Duhul lui Dumnezeu le-a spus: „Haideți! Puteți rămâne în grajdul meu!”. Și când s-a strigat miezul nopții, Prințul Păcii se născuse. Mielușeii și oile din grajd au asistat tăcute la nașterea Sa.
Câmpiile din jurul Betleemului erau cuprinse de întuneric. Păstorii străjuiau țarcul turmelor lor, când deodată slava lui Dumnezeu a umplut cerul. Plini de frică au ascultat vestea îngerului: „Nu vă temeți! Vă aduc o feste bună! Astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul!… Îl veți găsi înfășat în scutece și culcat într-o iesle.” (Luca 2: 10-11) Această veste a schimbat cu totul dispoziția păstorilor, Mielul lui Dumnezeu venise ca să-i salveze! Haideți păstori! Haideți să-l vedeți!
Cerul s-a luminat și un cor de îngeri cânta laudă lui Dumnezeu: „Slavă lui Dumnezeu în locurile înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui!”(Luca 2:14). Entuziasmul creștea în inima păstorilor și când totul a dispărut, uitând de turmele lor au plecat să găsească pe Prințul Păcii. În grajdul întunecos și mic, păstorii s-au adunat împreună cu oile care se aflau deja acolo pentru a spune bun venit Celui de curând născut.
Cântați păstori! Într-o zi El va conduce întreaga planetă cu pace și iubire. Dar azi încă nu are un tron pe care să domnească, ci doar inima noastră! Când El va deveni Regele nostru, toate luptele vor înceta și suspinele se vor opri. Vom simți dragostea Lui și vom avea pace.
Cântați ceruri! Bucurați-vă locuitori ai pământului! Bucurați-vă de nașterea Domnului Păcii! El a venit să se nască și azi – în inima noastră!
BETLEEM
În ieslea Betleemului, demult
Un Prunc fără de seamă s-a născut
Spre care, „steaua” Duhului cel Sfânt
Călăuzește-ntruna pe pământ,
De mii de ani, pe toți acei
Ce văd cu ochii minții, raza ei.
Pe toți cei care simt în pieptul lor
Nevoia de-alinare și-ajutor,
Pe toți cei care cred al Lui Cuvânt
Și-așteaptă să îl vadă în curând!
EU VIN SĂ‚-Å¢I MULÅ¢UMESC
Smerit plecat în rugă, cu mâinile întinse
Spre tronul Tău de slavă, Copil dumnezeiesc
Cu gândurile toate, cu dorurile-aprinse
Cu inima întreagă, eu vin să-Å¢i mulțumesc!
Nici aur, nici tămâie, nici smirnă, scump Isus
Nu Ţi-am adus-nainte, cum magii Ţi-au adus;
Nici jertfe, ca-n vechime, pe altar nu-Å¢i stau depuse
Nici alte daruri scumpe nu Ţi-am adus, Isuse.
Eu am doar mulțumirea. Cu ea-Å¢i cad înainte
Întocmai ca păstorii ce-ntâi Te-au întâlnit
Îți simt în piept iubirea și parcă n-am cuvinte
Să-Å¢i mulțumesc cum vreau, Mântuitor iubit!
În staul ori în templu, pe drumuri, în cetate,
La Cina cea de taină ori prins pe cruce sus,
Și-n zilele senine și-n cale-ntunecate
Smerit întotdeauna Te-am cunoscut Isus.
Mireasma Ta aleasă, prin lume răspândită
Din floarea umilinței, deplin m-a cucerit…
Îi simt mereu parfumul, ea stă neveștejită
Și spune tuturor de chipul Tău smerit.
Isuse, Tu ești darul Cerescului Părinte
EMANUEL, MESIA, COPILUL cel slăvit
În Tine-s împlinite prezicerile sfinte
Prin Tine am iertarea, în Tine-s mântuit!
De-aceea, azi, în rugă, cu mâinile întinse
Spre tronul Tău din slavă, Copil dumnezeiesc
Cu gândurile-mi toate, cu dorurile-aprinse
Cu inima-ntreagă, eu vin să-Å¢i mulțumesc!
LA IESLEA TA
Cu tălpile împovărate ale așteptării
Cu palmele însângerate de spinii drumului
Și-n inimă cu crengi de gânduri așternute
Am poposit la ieslea Ta…
Ieslea Ta – făclie de speranță și lumină
Aprinsă în noaptea deznădejdii;
„Vrăjmășie voi pune între tine și femeie
între sămânța ta și sămânța ei…”
ieslea Ta – rază de nădejde și așteptare
ce a străbătut desișul secolelor
iluminând altarul fiecărui suflet:
„Am căpătat un copil cu ajutorul Domnului”.
Ieslea Ta – miracol al întrupării, al renunțării
Și al umilinței: „Ci S-a dezbrăcat pe sine însuși
Și a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor…”
Ieslea Ta – solie purtată pe drumurile timpului
Din neam în neam, din generație în generație
Din suflet în suflet: „Îl văd, dar nu acum,
Îl privesc, dar nu de aproape…
O stea răsare din Iacov, un toiag de cârmuire
Se ridică din Israel…”
Ieslea Ta – altar al împlinirii
Ridicat pe maluri de istorie
Între moarte și viață, între bine și rău
Între pedeapsă și iertare:
„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni S-a dat
și domnia va fi pe umărul Lui…”
Ieslea Ta – fereastră deschisă spre un paradis pierdut:
„Apoi am văzut ceruri noi și un pământ nou
pentru că cerul dintâi și pământul dintâi
pieriseră și marea nu mai era…”
Ieslea Ta – popas în drumul meu,
Betel la capătul oboselii mele:
„Veniți la Mine toți cei trudiți și-mpovărați
și Eu vă voi da odihnă…”
Ieslea Ta – locaș de rugăciune pentru sufletul meu.
CĂ‚LĂ‚TORIND PRIN NOAPTE
Pe drumul care suie de la Ierihon către Muntele Măslinilor un grup de cămile înainta agale. Ziua se apropia de sfârșit. Cămilele și bărbații care le mânau arătau foarte obosiți ca și cum ar veni de depărtare. Portul acestor oameni era diferit de cel al israeliților pin țara cărora treceau acum. Capul le era acoperit de diademe din aur și argint împodobite cu pietre prețioase. La gât aveau salbe și lănțișoare din aur. Inelele de la degete reflectau lumina soarelui care cobora spre apus. Ajungând pe vârful Muntelui Măslinilor au făcut un scurt popas pentru ca animalele lor să mai răsufle un pic.
Cel care era cel mai bătrân dintre ei, le-a spus:
– „Ar trebui să întrebăm pe primul om pe care îl vom întâlni unde am putea să găsim pe Regele de curând născut al iudeilor.” (1)
– „Eu cred că vom afla imediat unde se află pentru că suntem foarte aproape de Ierusalim!” a spus un altul. (2)
Un iudeu care era îmbrăcat ca un levit venea din direcția opusă.
– „Pace ție!” a spus bătrânul care vorbise și mai înainte. „Ai putea să ne spui unde Îl putem găsi pe Regele de curând născut al iudeilor? Am văzut steaua Lui din Est și vrem să ne închinăm înaintea Lui!” (1)
După ce a răspuns cu același salut, levitul a continuat:
– „Irod este regele nostru. În palatul lui nu s-a născut nimeni. Regele și-a omorât toți copiii de teamă ca nu cumva vreunul dintre ei să-i ia tronul. Blestemat să fie de Dumnezeu. Apoi copii se nasc în fiecare zi, dar nu știu nimic despre așa ceva. Un rege al iudeilor, spui?”(3)
Bătrânul care întrebase a dat din cap în semn de încuviințare.
– „Îmi pare rău, dar nu am cum să vă ajut. Întrebați la Templu, sau la palat. Domnul să vă binecuvânteze!” (3)
Călătorii obosiți au privit unul către celălalt întrebători.
– „Mă așteptam ca toată lumea să știe de El! Oare este posibil ca să fi urmat doar o iluzie de-a noastră? Steaua aceea ne-a condus atâta drum până aici… Nu! Este imposibil să fi greșit! Mesia S-a născut în mod sigur și cineva trebuie să știe unde!”(4)
Umbrele nopții coborau peste văi în timp ce magii din Răsărit au stat la masă discutând despre steaua pe care o văzuseră și care îi îndrumase până aici. Când întunericul a cuprins cetatea Ierusalimului, călătorii scrutau bolta înstelată pentru a regăsi Steaua călăuzitoare.
– „Acolo! Uite! Aceea este steaua! Să pornim! Să ne continuăm drumul!”(4)
Printre măslini, pe drumul abrupt, magii au coborât până la poalele muntelui, apoi au intrat pe porțile Ierusalimului. Ochii lor erau permanent îndreptați către Stea. Pentru un moment, Steaua s-a oprit asupra Templului, apoi a dispărut. Călătorii au intrat în curtea Templului. Acolo nimeni nu se bucura de venirea pe lume a noului Rege. Hainele lor deosebite au atras privirea celor care veniseră să se închine. Oamenii aceștia străini au întrebat pe toți cei pe care îi întâlneau despre Regele de curând născut la iudeilor, dar nimeni nu părea să știe ceva despre aceasta.
Unul dintre preoți a răspuns la întrebarea lor:
– „Noi nu avem alt rege decât pe Irod. Ce întrebare este aceasta la voi? Vreți să ne faceți probleme? Dacă sunteți într-adevăr prietenii noștri terminați cu astfel de întrebări!”(5)
Un alt închinător a continuat:
– „Spuneți că ați văzut o stea? Păi nu sunt atâtea stele pe cer!”(6)
– „Da! Așa este!” au răspuns magii, „Dar nu vă aduceți aminte de profeția lui Balaam: „O stea răsare în Iacob și toiagul de domnie nu se va depărta din Israel?” Acesta este Steaua pe care am urmat-o până acum!”(2)
– „Da… sigur că da. Acea profeție se referă la Mesia! Preoții noștri cred că știu mai multe despre aceasta! Haideți să-i întrebăm!” (6) a răspuns un închinător.
Un alt închinător s-a adresa străinilor spunându-le:
– „Ce știți voi despre Mesia? Mesia este al iudeilor. Ce aveți voi a face cu El?”(5)
– „Prietene”, a răspuns cel mai în vârstă dintre călători, „este adevărat că Mesia, Regele vostru este iudeu; dar El va fi Mântuitorul întregii lumi și tot pământul se va lumina de slava Lui!”
Dezamăgiți de ignoranța închinătorilor iudei, călătorii au plecat din curtea Templului. Venirea lor la Ierusalim a stârnit mare agitație. Întrebarea lor ciudată era acum mult discutată. Până și Irod a auzit în palatul său despre ce discută poporul. Magii din Răsărit, sperând că poate la palat vor găsi răspuns, au căutat să stea de vorbă cu Irod. Alarmat de această veste, Irod a chemat pe toți preoții la palat pentru a afla unde anume trebuia să se nască Mesia.
Este ciudat faptul că învățătorii lui Israel nu știau exact unde urma să se nască Mesia și a fost nevoie ca să cerceteze sulurile. Să fi uitat ei oare povestirea păstorilor? După ce au cercetat profețiile au spus regelui că Mesia trebuia să se nască în Betleemul lui Iuda.
După plecarea preoților, Irod a chemat în taină pe magi și le-a spus:
– „Fără îndoială că noul rege al iudeilor pe care Îl căutați este Mesia pe care Îl așteaptă iudeii. El trebuie să se nască în Betleemul lui Iuda. Mergeți voi și vedeți locul unde se află, apoi să-mi dați de veste și mie ca să merg și să mă închin înaintea Lui.”
Când magii au ieșit din palatul lui Irod, au zărit din nou Steaua călăuzitoare care i-a condus până la casa unde se afla Isus. Nu au găsit un copil așezat într-un pătuț regal. Părinții lui nu erau oameni bogați. Dar în ciuda acestor aparențe, ei au știut că stau în fața Fiului lui Dumnezeu. Plini de respect au îngenuncheat și I s-au închinat. Au venit dintr-o țară bogată ca să se închine înaintea unui copilaș sărac. Darurile lor au onorat pe Isus și erau o exprimare a închinării lor sincere față de El.
„Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri!” Matei 5:16
În întunericul moral și spiritual al acestei lumi, când împărații și preoții nu mai știu unde poate fi găsit Isus, doar „stelele” – mai pot călăuzi pe călătorii ce caută un Mântuitor. Cu toată cunoștința la îndemână, foarte mulți trăiesc în confuzie și nu știu cum să găsească pe Acela care îi poate salva. „Cei de departe”, conduși de „stele” au găsit, mergând prin noapte, drumul lor către Regele de curând născut. Această realitate se repetă în fiecare an, când se sărbătorește nașterea Domnului. „Cei de aproape”, care au toată cunoștința nu se grăbesc să onoreze pe Regele de curând născut, și „magii din răsărit” vin ca să spele această rușine!
„Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea stelelor, și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci!” Daniel 12:3
Fiecare dintre noi, „Cei de aproape” putem deveni stele călăuzitoare pentru „Cei care vin de departe” ca să se închine Regelui de curând născut. În noaptea acestei lumi „cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire, vor străluci ca stelele!” Toți aceia care devin acum stele călăuzitoare pentru semenii lor vor avea bucuria ca într-o zi – atunci când Regele va veni – să primească o coroană împodobită cu stele.
Material preluat de la www.intercer.net
