CUPRINS:
1. Deschidere
2. Rugăciune
3. Poezie: Buletin de știri
4. Introducere
5. Tema I
6. COR: E noapte sfântă
7. Poezie: Venit pentru noi
8. Tema II
9. COR: Bate clopot
10. Poezie: Când până la noi străluci steaua
11. Tema III
12. Poezie: Cântec la iesle
13. COR
14. Poezie: Rugă la iesle
15. Poezie: Mult aș vrea
16. Poezie: Găsiți-mi un cântec
17. Tema IV
18. Poezie: Luminează steaua iar
19. COR
20. Încheiere
21. Rugăciune
22. Postludiu – ieșire
BULETIN DE ȘTIRI
În Orient… nimic deosebit
Nopțile-s reci și zilele fierbinți…
Aceiași sete pusă în dorinți
După câștig și titlu și profit.
Dinspre nord-vest filozofia greacă
Incendiază mințile profane,
Iar forța dură-a armatelor romane
Lasă-n Iudea ulițe să treacă.
Învățători ai Legii perorează
Cât poți să mergi în Sabat, cât să duci,
Ce fapte, jertfe și-ncotro s-apuci
Când Tora și-obiceiul guvernează.
Văd Saduchei și farisei în cete
Aprinși în certuri despre înviere
De fapt este o ceartă de putere
După o veche căutată sete.
Suntem pe vremea lui Cezar August
În preajma zilei de recensământ,
Scopul se poate că e cunoscut:
Câți mai sunt vii din cei ce nu-s în mormânt
… Și ar mai fi ceva de semnalat,
(Uni-i conferă înțeles adânc)
Că-n Betleem s-ar fi născut un Prunc
Venit din cerul vast și înstelat
Bine-nțeles că este amuzant
Și nu concepem pe vestitul Faur
Că poate să trimeată sol divin
În ambianța rece-a unui staul.
… Aceasta a fost un buletin de știri
Ce-l difuzăm la timpul potrivit,
Pe scurt, putem să recapitulăm:
“În Orient… nimic deosebit…”
De 2000 de ani, aceleași știri,
Aceiași necredință și-ndoieli,
Aceleași neplăcute bănuieli
Hrănind către pierzare ne-mpliniri.
Dar pur și simplu e revoltător
Și adevărul e denaturat,
Vă spun precis și clar și-adevărat
Ni s-a trimis din cer Mântuitor.
Și vreau să știți, dar nu-n cuvinte reci
Și vreau s-argumentez prin Sfânt Cuvânt,
Că vestea ce v-aduc este un cânt
Ce trebuie căutat în veci de veci.
Vă-mpiedicați că s-a născut umil?
Dar faptu-acesta este minunat,
Căci primul lucru demn de învățat
E umilința lui de sfânt copil
Vă-mpiedicați că n-au fost invitați
Oameni de rând sau prinți sau împărați?
Dar s-au trimis de secole scrisori
Ca nu cumva, cu timpul, să uitați.
Citiți în Isaia, cinzeci-și-trei
Și vă uimiți de Planul minunat
Ce prin Isus Hristos, răscumpărat
Devii alt om, vlăstar de cer de vrei.
Și sincer, mi-ar plăcea să fiu păstor
În prejma zilei de recensământ
Să mă invite îngerii cu cânt
Și să alerg la iesle dus de-un dor.
Și mi-ar plăcea să vin de răsărit
Chiar în persoana unui mag bătrân,
Să fiu de stea și gând călăuzit
La Cel promis de Bunul meu Stăpân.
INTRODUCERE – BETLEEMUL
"Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din Tine îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel…."
Și timpul pământenilor se rostogoli în ani până la împlinirea vremii-atunci o nouă zi începu pentru Betleem, cu aceeași soare, același cer senin, doar că în ziua aceea, micul oraș gemea de mulțimea celor veniți pentru recensământ – un gând banal ce i-a trecut Cezarului prin minte.
Și totul fremăta de bucurie…
Pretutindeni puteai să vezi grupuri vesele de copii ce alergau, râdeau, se jucau… veselia lor inunda străzile și maidanele, împletindu-se cu graba femeilor care nu mai pridideau pregătind mese bogate pentru musafiri… și cu sfaturile tainice ale bărbaților din neamul lui David.
Despre ce or fi vorbind oare?
Un oftat prelung izvorăște din pieptul unui bunic "Noi, IUDA, robi…"
Iar fața crispată a unui tânăr trădează că acolo se pune ceva la cale.
Dar zgomotul acoperă totul… Răgetul măgarilor se împletește cu clinchetul banilor, fețele negustorilor sunt luminate de luciul arginți lor – astăzi afacerile merg strună!
Hangii, cu fețele vesele, urând să pară cât mai amabili, cântăresc din priviri fiecare clinchet – unii sunt primiți, alții respinși.
Și peste toată zarva, cadența pașilor unor soldați romani așterne o undă de tăcere grea și apăsătoare, în timp ce casele semețe sfidează cerul arzător al Orientului. Acesta este Betleemul!
Pe nesimțite, înserarea începe să acopere orașul… și pași grăbiți poartă pe călătorii întârziați spre casele de poposire…
Pe boltă apare prima stea, apoi răsare alta și alta… ca niște lacrimi de mărgăritar…
Acum e ora când se închid ușile, se trag zăvoarele și obloanele. E ora când, deși cei mari sărbătoresc, copiii trebuie să meargă la culcare….
Și nu mai are cine să privească pe fereastră o tainică lumină ce coboară dintre stele…
Nu mai e nimeni care să asculte muzica ce îmbracă Betleemul într-o mantie de bucurie..
La han a bătut în poartă Cerul… dar toate locurile-s ocupate.
Puțin mai departe, o ușă scârțâie în balamale, lăsând să intre în staul, doi călători obosiți…
E așa de frumos acum în Betleem… e atâta lumină și pace… atâta armonie și libertate… e așa de mare sărbătoare!… Tot cerul s-a-mbrăcat în haină de gală și a venit în cetatea lui Iuda.
Dar acolo e noapte…
E ora când ușile sunt zăvorâte… geamurile acoperite… iar copiii s-au dus la culcare.
COR: "E noapte sfântă"
VENIT PENTRU NOI
A venit pentru noi pe-o cărare uitată
Presărată cu lacrimi și cu sânge udată
Nevegheate mureau mii de candele-n noapte
Și, lumina era ne-nțeles de departe.
Deodată un cântec de tânără stea
A făcut să tresară din somn inima
Doar păstorii veghind ne-ncetat lângă turme
Au știut că se-arată un semn peste lume
Era noapte și frig și o lume prea mică
Se-arătau umbre reci cu mureau într-o clipă
Nici un loc de popas nu era-n pragul casei.
Neprimit de ai Săi s-a oprit printre miei.
S-a născut ca să poarte o povară străină
A venit ca un blând condamnat fără vină
I S-a dat să stropească pământul cu sânge
A venit ca să șteargă orice ochi care plânge
Pentru noi s-a născut prunc uitat într-o iesle
Pentru noi a venit ca să-mpartă o veste
Cât de mult ne-a iubit Tatăl nostru din cer
Ne-a vorbit dintr-un staul, ne-a vorbit de pe lemn
S-au aprins iar lumini pe cărarea uitată
Se arată Isus coborând încă-odată
Căutând printre noi un cuvânt de primire
Să reverse în ploi un potop de iubire.
Se arată și-acum așteptând un suspin
Ca s-aducă și azi pentru lacrimi alin
Să se-aprindă în ochi o nestinsă făclie
Pas cu pas să-L urmăm pe cărarea cea vie.
E noapte-n Betleemul meu…
Dormeam, dar m-a trezit raza ta, stea frumoasă ca-n povești!… și am ieșit la geam ca să vorbesc cu tine…
Spune-mi, cum e-n cerul tău de unde vii?
– Acolo, totul e în sărbătoare… totul e frumos și minunat…
La fel ar trebui să fie și aici la voi… De ce v-ați zăvorât în case? Astăzi vine la voi Prințul Cerului! Noi, îngerii, ne-am îmbrăcat în strălucire și-am coborât la Betleem să vă aducem veste minunată!…
Astăzi este împlinirea vremii!
Astăzi este împlinirea vremii!
Timp de veacuri, Prințul Universului, trădat de pământeni, a suferit de dorul lor și vrea să-i aducă acasă…
A pregătit pentru bunicii voștri, viață și tinerețe veșnică… pentru părinții voștri, lucruri minunate, cum nici nu gândesc… iar pentru voi, copiii, grădini și castele de vis… ape cu peștișori zglobii… tigri blânzi și miei zburdalnici… Lucruri minunate s-au pregătit acolo sus… în cerul plin de slavă, care vă așteaptă…
Acolo-i casa voastră!
Amin!
COR: "Bate clopot"
Bate clopot de iubire!…
Printre aștri-n zbor, ca un cântec, Prințul a venit la voi, pentru a vă face din trupul Său un drum spre casă…
A venit Cel din vecii, "pace în cer și pace pe pământ"…
– Dar nimeni nu-L așteaptă?!…
– Chiar nimeni?!…
– Ba da. În Răsărit, 3 magi când m-au zărit au și pornit spre Betleem luând cu ei și daruri… iar acolo sus , pe dealul Betleemului, niște păstori umili s-au adunat în jurul Scripturii așteptând "împlinirea vremii"…
– Dar unde este Prințul? O fi la han, în camera aceea frumoasă, pusă de-o-parte pentru cei din neam împărătesc?…
– Vino să vezi
Și am pornit la drum…
Am trecut pe la han, dar nu era acolo.
Și-am pornit mai departe… până când Steaua, cu sclipiri de diamant, se cobora deasupra unui staul
Acolo L-am găsit pe Isus!
CÂND PÂNĂ‚ LA NOI STRĂ‚LUCI STEAUA TA
Când până la noi străluci steaua Ta
Și vestea cea bună citit-am în ea,
Din soare răsare la drum am plecat
Să-Å¢i dăm închinare Mărite-mpărat.
Am căutat prin vechi tezaur
Daruri multe de-am afla,
Cu desagii plini de aur
Am sosit la ieslea Ta.
După cum spuneau străbunii,
Smirnă-i leacul cel mai rar;
Noi, strângând-o viață-ntreagă,
Smirnă Å¢i-am adus în dar.
Ca o rugă care suie
Dintr-un templu prea sfințit,
Iată, Å¢i-am adus tămâie
Cu miros neprețuit.
Dar cât de puțin este tot ce-am adus,
Când ieslea e plină de slava de sus,
Și fără glas ne prosternem umil
Un cer de măriri e-n Divinul Copil.
TEMA III – PĂ‚STORII
Când noapte plină de mister învăluie Betleemul… sulurile Scripturii sunt așezate cu grijă la locul lor. Acolo nu e nici bunic și nici copil care să nu cunoască Tora.
Și ce frumos descrie Mica orașul marii "împliniri" chiar dacă e mai mic între cetățile lui Iuda…
În noaptea-aceea, însă, câteva Scripturi lipseau din raftul lor. Un băiat, cu răsuflarea tăiată, aleargă pe dealurile Betleemului cu niște suluri sub braț și o traistă cu merinde în spinare… Și iată-l ajuns acolo unde tatăl său împreună cu alți păstori adunați în jurul unui foc, îl întâmpină cu o privire caldă de bun venit. Așează pe iarba pârjolită bruma de mâncare și se alătura în grabă păstorilor întinzându-și sulul la lumina palidă e flăcărilor. Citi apoi cu dor Cuvântul Scripturii: "Și tu, Betleeme, Efrata…
O vino! Vino, Mesia!
Și cuvintele îi clocotesc în inimă… când deodată, cerul se revarsă în potop de lumină, și muzică divină pe colinele Betleemului…
Un cor de îngeri, adunați într-o "stea" proclamă "împlinirea vremii"
"S-a născut Emanuel!"
"Dumnezeu este cu noi"
(COR: Cântul îngerilor)
Și cântecul ce-aduse vestea minunată a "împlinirii vremii", se stinge-n depărtări.
Cu Scriptura strânsă la piept, păstorașul aleargă alături de tovarășii lui în urma îngerilor care pluteau pe cer ca o stea luminătoare…
Și iată… un staul!… o iesle… Un Prunc, ce seamănă cu-n copil de păstori…
Ce lucru minunat!
Dumnezeu este cu noi!
CÂNTEC LA IESLE
Flori de pace cresc pe drum de Betleem
Haideți toți la iesle Pruncul să-L vedem!
Îngerii-L veghează într-o iesle jos
Doamne, cât e de frumos…
Cu sclipiri de stele totu-i presărat.
Ne-a venit din slavă Marele-mpărat;
Haideți toți la iesle, Lui să ne-nchinăm,
Preamărire să-i cântăm!
Flori de bucurie-n inimi ne răsar…
Mântuirea trece către noi hotar,
Haideți toți copiii lângă el să stăm
Inimile să-I predăm!
RUGĂ‚ LA IESLE
Nu-i vreo vorbă ce să-mi zică
Și nici gând ca să-nțeleg,
Că-ntr-o iesle-așa de mică
A-ncăput un cer întreg.
Unde aș găsi privire
Să ajungă până sus,
Despre-atâta mântuire
Câtă steaua ne-a adus?…
Unde-i glasul ce să-mi spună
Cântec încă neștiut,
Despre-atâta veste bună,
Că Mesia s-a născut?…
Numai inima fierbinte
Rost iubirii prinde iar;
Și din staulul cuvinte
Crește vieții sanctuar.
Doamne, fă-mă închinare,
Fă-mă iesle, strop de stea.
Cât e cerul Tău de mare
Să încapă tot în ea.
MULT AȘ VREA
Mult aș vrea să fiu păstor
Pe coline-n noapte
S-aud înger vestitor,
De prin ceruri șoapte
Și când cărți de profeții.
Tainic voi desface,
Slavă-n ceruri voi găsi
Și-ntre oameni pace.
Noapte este și acum,
Turme pe coline,
Vestitor pornit la drum
Vine pân’ la mine.
Să las totul și să-I ies
Lui Isus în cale,
Din iubire să Îi țes
Mii de osanale.
GĂ‚SIÅ¢I – MI UN CÂNTEC
Găsiți-mi un cântec
Și când Betleemul
La flacăra versului plină…
Aici la fereastra iubirii de ceruri
Aștept tot mai multă lumină
Găsiți-mi un cântec
De pus pe vioară
Și noaptea aceea să vină…
În foșnetul razelor calde de seară
Un cântec să văd și-o colină.
Găsiți-mi un cântec
Să-l cânt cu zefirii
În pas legănat de păstorii…
Pe drumul ce vine, cu magii, bătrânii,
S-alerg cu buchetul de flori,
Găsiți-mi un cântec
Să cânt steaua vieții
În strunele harfei lui David…
Pe drumul credinței sub astrul iubirii
Și gândul ne este mai candid.
… Găsiți-mi un cântec
De pus pe vioară
La flacăra versului plină…
Aici la fereastra iubirii de ceruri
Aștept tot mai multă lumină.
În cetatea plină de mister a Betleemului privesc spre noi, cu chipuri blânde, Iosif și Maria…
Păstorii trec întrebători pe lângă noi întorcându-se pe dealurile Betleemului…
Magii au luat și ei drumul înapoi, învăluiți într-un nor de praf…
Am rămas aici doar noi și Copilul cu ochi senini ce ne zâmbește din ieslea săracă…
Ce-am putea face pentru El?
Să-i cântăm de leagăn?…
Cu ce să-L onorăm?
Noi ne plecăm genunchii…
Facem din inimile noastre palate…
Deschide porțile ferecate…
Așternem drumul cu dragoste și dor…
Întindem cu lacrimile bucuriei un pat și primim acolo, cu osanale, pe Prințul Cerului!
OSANA, FIUL LUI DAVID!
LUMINEAZĂ‚ STEAUA IAR
Luminează steaua iar,
Spre Isus departe;
Cine știe rostul ei
Scris în Sfânta Carte?…
Luminează steaua iar;
Cine-i mag și vine
Drumuri până la Isus
Ca să-I se-nchine?…
Doamne, către Tine iar
Gândul ne străbate,
Fiindcă norul Tău cel alb.
Gata-i să se-arate.
În curând va străluci
Steaua veșniciei,
Și cu îngeri vom porni
Drumul bucuriei.
Și cu daruri – inimi noi –
Vom veni la Tine,
Osanale-n veci de veci
Să ne tot lumine.
ÎNCHEIERE – CÂNTECUL BETLEEMULUI
E așa frumos să retrăim Betleemul de odinioară…
Dar sărbătoarea a trecut.
S-au dus și magii, și păstorii… și veacuri ne despart de noaptea aceea minunată.
Scriptura ne vorbește însă despre o altă noapte, o noapte când în cetatea ruinată a lumii noastre, cea mai mică dintre "cetățile" Universului, va cobora din cerul înstelat, Același Prinț, înconjurat cu slavă mare și cu îngeri mii…
Să rechemăm păstorii și magii să-L aștepte?
O NU!…
Vom scoate din rafturi Scriptura, îi vom sorbi Cuvântul, ne vom hrăni cu el și pe coline, în noapte, vom cânta "Cântecul Betleemului":
Vino, Mesia!…
Vino, Isuse!… Ne este dor de Tine!.."
Material preluat de la www.intercer.net
