Mama pentru totdeauna

CUPRINS:

1.    Deschidere 5 / 100 Tată iubit, Te-adorăm!
2.    Rugăciune
3.    Poezie: Rugăciune mică
4.    Proză I: Nu e drept!…
5.    COR + COM – 92/100 Ce fericit e-acel cămin!
6.    Proză II: Și totuși…
7.    Poezie: Știu doar atât
8.    Proză III: Mamă pentru totdeauna
9.    Experiență: Dragoste de mamă
10.    COR + COM – 32/52 Dacă vrăbii pot să cadă
11.    Proză IV: Suferință
12.    Proză V: Miracolul
13.    Experiență: Mama – cangur –
14.    COR + COM – 98/100 Un nume scump (de învățat) 77
15.    Poezie:                  
16.    Proză VI: Cursă cu obstacole
17.    Întrebări biblice – concurs
18.    Închidere 85/100 Suntem una-n iubirea Lui
19.    Rugăciune
20.    Postludiu – anunțuri

RUGĂ‚CIUNE   MICĂ‚

Mamă, tu semeni cu primăvara
sau primăvara seamănă cu tine?
Când întinzi brațele albe
albia inimii noastre se umple de ape
ce curg,
Curg prin câmpii în valuri de glasuri zglobii
Deasupra ochilor tineri.
Tu ești plină de zboruri,
ca o tresărire de aripi
purtând mereu grija de copii în palme.

Mamă, buna mea mamă,
în seva nopților calde,
când somnul cu pleoapa deschisă
te-ndeamnă să legeni
zâmbetul lumii de mâine,
eu mă rog pentru tine:

Doamne sfinte, dă-i mamei mele
o coroană
cu stele mici și mari
câte boabe de mărgăritar are lumina ochilor ei,
dă-i ziua de a fi fericită
și cântec senin,
dă-i muntele de rubin al veșniciei,
Amin!

        Gabriel Rusu, „Șansa eternității”, pag. 131

Nu! Nu e drept! De ce să avem o zi a mamei și să nu avem și o zi a tatălui?.. Dacă este egalitate, să fie egalitate!Cei doi sunt una! Sunt două jumătăți care se completează, care au obligații și drepturi egale.Dumnezeu, când a creat-o pe Eva, nu a luat un os din capul lui Adam, ca Eva să fie mai importantă; și nici nu a luat un os de la călcâi, ca să arate că Eva avea să fie mai puțin importantă decât Adam. A luat o coastă, adică un os chiar de la mijloc… Adică egalitate!  Dar ce fel de egalitate este aceasta?

În fiecare an avem o zi a mamei!Este o ocazie deosebită pentru ea: la ea ne gândim, spunem poezii, cântăm, îi oferim un buchet de flori sau un cadou… Dar tata? Prin urmare va trebui să pregătim și o zi a tatălui. De ce nu

Și totuși există ceva, ceva deosebit, care face să avem doar o zi a mamei… Și acest ceva este ascuns în chiar numele ei. Cine spune cuvântul „mamă”, nu vorbește, ci cântă… Muzicalitatea acestui cuvânt nu poate fi egalată de nici o simfonie. Frumusețea lui nu se regăsește nici măcar în crinii care sunt îmbrăcați mai imperial decât Solomon… Este primul cuvânt care se învață, pentru că fără el nu le-am putea învăța pe toate celelalte… Este primul zâmbet pe care-l vedem, pentru că fără el, nu le-am putea vedea pe toate celelalte… Este primul cântec, primul joc, primul abecedar…

Și nu poate fi un alt nume mai frumos pentru copil, pentru că în el se găsește și numele lui Isus. Prin mama lui, copilul Îl descoperă și Îl cunoaște pe Isus.  Dragostea lui Dumnezeu pentru om nu poate fi povestită mai bine, prin cuvinte și exemplu, de nici o altă ființă din univers…

ȘTIU   DOAR   ATÂT

Nu știu cine te-a-nvățat
Să trăiești frumos pe lume;
Știu atât, că ai un nume
Mai domol și mai curat
Decât soarele apune
Și ești bună ne-ncetat.

Nu știu cine ți-a-nflorit
Zâmbetul din poarta gurii
Știu atât: că nu te-nfurii
Când vreodată obosit
Depășesc pragul măsurii
Ori te critic răzvrătit.

Nu știu mamă, nu știu tot,
Cât s-ar cuveni să știe
Blânda mea copilărie.
Știu atât: că n-am să pot
Nici acum, nici în vecie
Să te răsplătesc de tot.

Rog pe tata să îți dea
Un alint și-o prețuire
Pentru marea ta iubire
Pentru frumusețea ta.
Și te rog! Drept răsplătire
Ia și mulțumirea mea!

Rog pe Dumnezeul meu
Să-ți lumine doru-n zare
Să rămâi netrecătoare
Și să nu-ți mai fie greu!
Mama mea, fermecătoare;
Te iubesc mereu, mereu!

Daniel Chirileanu, „Corigenți la… a doua venire”, pag. 324

Cu adevărat în numele mamei este și iubirea lui Isus! Să ne gândim la faptul că Fiul lui Dumnezeu, dorind să moară pentru noi, a trebuit să ia un trup omenesc… A murit și a înviat, și S-a înălțat la cer cu trupul uman în care va rămâne pentru veșnicie. El va fi fratele nostru mai mare și Emanuel, Dumnezeu cu noi! Fiul lui Dumnezeu a devenit și Fiul omului, și astfel va rămâne cât vor ține veșniciile. Ce dragoste! Ce sacrificiu!

Tot la fel, o mamă, din clipa când s-a hotărât să fie mamă, va rămâne mamă pentru veșnicie. A fost un timp când nu era mamă. Putea alege să nu fie mamă. Dar n-a putut să nu reverse, din iubirea ei, iubire unor ființe mici și gingașe, și de aceea a devenit mamă, și mamă va rămâne pentru copiii ei, pentru totdeauna! Fără concediu, fără vacanță, fără recreații!…

Un articol din revista National Geographic oferea cu câțiva ani în urmă o imagine pătrunzătoare a iubirii unei mame. După un incendiu care cuprinsese pădurea din Parcul National Yellowstone, pădurarii au început escaladarea masivului muntos pentru a evalua pagubele produse de acel infern.

        Un pădurar a găsit o pasăre literalmente pietrificată în cenușa, așezată ca o statuie pe pământul de la rădăcina unui copac. Tulburat de imaginea stranie pădurarul a lovit ușor pasărea cu un băț. Când a atins-o trei puișori mititei s-au ivit de sub aripile mamei lor moarte. Mama iubitoare, conștienta de dezastrul iminent, și-a dus puii la baza copacului și i-a strâns sub aripile sale, intuind ca în curând aveau să se ridice gaze toxice. Ar fi putut zbura pentru a fi în siguranță dar ea a refuzat să-și abandoneze puii. Când vâlvătaia focului a sosit și flăcările au ars trupul ei mic, pasărea a stat nemișcată. Pentru că ea a acceptat să moară, cei de sub aripile ei aveau să trăiască.

Când spunem „mamă” spunem „suferință”… „Cu durere vei naște copii” – se aud peste veacuri cuvintele rostite la poarta Edenului și de atunci încoace mama a devenit întruchiparea suferinței. După durerile nașterii, ea trebuie să sufere durerile creșterii, nopțile frământate, luptele stăruitoare pentru copiii ei. Cine ar putea plăti sau răsplăti cum se cuvine toate suferințele unei mame? Dar cine ar fi în stare să numere toate oftările ei? Sau a existat vreo mamă care să fi ținut o contabilitate a acestora?

De ce nu? Pentru că dragostea uită să scrie, uită să numere, uită să calculeze… Matematica iubirii este așa de ciudată!
Dragostea e mai tare ca moartea și de aceea în iubirea unei mame se topesc toate necazurile și toate durerile. Iar dacă acestea vor rămâne tipărite pe chipul ei, pe tabla de carne a inimii nu va rămâne decât dragostea…

Și din nou, mama este un tablou aproape perfect pentru suferințele lui Isus pentru noi. El ne-a iubit, și de aceea n-a ținut seamă de durerile pe care le-a sorbit, pentru că avea ochii pironiți spre salvarea noastră.  „Poate o mamă să uite de copilul pe care-l alăptează? Și chiar dacă l-ar uita, spune El, cu nici un chip Eu nu te voi uita!”…

„Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele… Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor!”

În ceste cuvinte recunoaște psalmistul miracolul ivirii unei noi vieți, și acest miracol face ca mama să ocupe o poziție atât de onorată!
În cele 9 luni, în care două ființe așa de apropiate conviețuiesc, au loc evenimente extraordinare, ascunse de orice ochi, dar la fel de zguduitoare ca exploziile stelare… Timp de 9 luni cele două ființe comunică fără voia lor, fără știrea lor. În 9 luni, are loc cel mai perfect proces de învățământ, în care un educator transmite cu eficiență tot ce știe și  tot ce este…

Și ce bucurie mai mare poate să fie, decât aceea de a vedea rodul muncii sufletului tău: o ființă mică, dar atât de asemănătoare cu tine!… Îți mai trebuie o altă răsplată? A, da! Poate mai târziu în niște copii cuminți și ascultători!…

În Australia verile sunt toride…Crescătorii de animale n-ar avea apa necesară dacă nu ar săpa gropi mari pentru apă, poate chiar  în vecinătatea unei umbre răcoroase de pădure… Și, ca nu cumva să se întâmple ca animalele sălbatice să vină și să bea apa, cu atâta grijă adunată, trebuie să fie angajat un paznic care să aibă o armă și să fie oricând gata să tragă  dacă fiarele pădurii ar îndrăzni să se apropie…
Iată-l pe paznic cum moțăie la umbră, dar cu urechile ciulite la fiecare foșnet…

Este amiază, o amiază de cuptor. În căldura soarelui fierbinte toate stau în nemișcare: copacii, apa, paznicul… Deodată un foșnet se aud scurt… Paznicul întoarce capul și vede un cangur… Era un cangur mamă cu un puișor drăgălaș în buzunarul lui de la piept… Probabil că setea este atât de mare încât le-a dat curaj celor două făpturi să se apropie, care nici pe departe nu seamănă cu niște fiare, ci mai degrabă cu două ființe drăgălașe pe care paznicul le-ar lăsa să bea, dacă nu ar fi fost ordinul stăpânului… Cu ochii țintă la paznic, cangurița mai face un pas spre apă…

Paznicul ia pușca de la picior. Cangurul mai face doi pași…Paznicul pune arma la ochi și îi spune în gând: Mai bine ai face să nu te apropii să bei că am să trag! Cangurița mai face un pas… apoi încă unul…și încă doi, încet de tot,  și în acest timp nu-și ia ochii din ochii paznicului…
Acesta e pus într-o mare încurcătură: Cum să tragă? Dar în cine să tragă? Dacă trage în mamă,  o să rămână puiul singur… Cine o să aibă grijă de el?…

Mama hotărâtă mai face un pas…Paznicul pune degetul pe trăgaci…Cele două făpturi însetate ajung chiar la marginea gropii și paznicul își spune: Dacă te apleci să bei, am să trag!Dar cangurița nu mai face nici un pas.
Un glas neauzit de paznic îi spune puiului: “Du-te și bea!”

Puiul sare bucuros, se duce până la apă, bea pe săturate și se întoarce. Se așează și mai bucuros la locul lui, spune cu un glas neauzit “mulțumesc!”, dar de data aceasta paznicul parcă prinde sunetele acestui glas și rămâne mut de uimire: Mama pleacă fără să bea… Fără să bea măcar un strop de apă!  La multe se aștepta paznicul dar la asta nu! Cum e posibil? Să înțeleagă această mamă ce înseamnă sacrificiu? Să înțeleagă oare că trebuie să riște și până unde să riște pentru puiul ei?

Da! Cu adevărat dragostea găsește o cale! Dragostea suferă totul, crede totul, nădăjduiește totul! Și cu atât mai mult dragostea unei mame!

DE   VORBĂ‚   CU   MAMA

Mamă,
Tu nu ești zână și nici zeu,
Nu ești nici om, nici Dumnezeu.
Ești și prieten, și stăpân,
Copil de școală și bătrân;
Ești alergând, răstimpul greu
Dar, de rămas, rămâi mereu
Ceva din om,
Ceva din Dumnezeu.

Să știi,
Ești ceasul bun ce-mi dă ocol
Când visele își spală ochii de nămol;
Tu-mi scuturi pleoapa în lumină,
Ca limpezimea zorilor, senină,
Iar când tristețile îmi cer obol
Tu-mi despletești al vremii rotocol
Și iarăși
Totul mi-este mai ușor.

Ce dacă
Nu ești idol, nici măcar erou?
Tu ești al dragostei curat ecou.
Tu niciodată nu vei fi regină,
Iubești prea mult, ca să devii străină
Și lacrimile tale, blând izvor
Petrec târziu în nopțile cu nor
O caldă strângere de mână.

Ești, mamă, buna mea stăpână
Cu chip de Dumnezeu
Și chip de om.

        Daniel Chirileanu, „Corigenți la… a doua venire”, pag. 326

Viața unei mame este o experiență complexă și deosebit de plină. Mama are parte de momente prețioase la care n-ar renunța pentru nimic în lume; totuși câteodată simte că este la capătul puterilor. Este o deosebită cursă cu obstacole… Și pe măsură ce trece timpul, obstacolele parcă sunt tot mai multe și mai mari… Face tot timpul de gardă și este la post fără întrerupere: Rufele trebuie spălate și împachetate! Mâncarea trebuie să fie gata la timp! Somnul ei rămâne adesea neîmplinit, iar planurile trebuie schimbate din mers și la fața locului… Între venituri și cheltuieli trebuie să se dovedească a fi un contabil iscusit; dar trebuie să fie și bucătăreasă, și soră medicală și educatoare, poate chiar avocat sau judecător..

Dar dacă trebuie să meargă și la serviciu? În câte să se împartă ca să facă lucrurile mari, și chiar pe cele mici care nu se observă, și pentru care nu primește de la nimeni, nici o plată…?De fapt nici nu se gândește la plată, căci le face pe toate cu dragoste…
Și atunci, un zâmbet spontan, un dulce „mulțumesc, mami!” și o caldă îmbrățișare sunt ceea ce o ajută să meargă mai departe.
Adăugați și un „te iubesc!” și fiți siguri că prin acest cuvânt fermecat mama va dobândi forța necesară să treacă peste încă vreo zece obstacole…

Numărul întrebărilor poate fi redus, sau completat, după inspirație și împrejurări.
De asemenea întrebările pot fi puse direct în sală, sau se poate organiza foarte rapid un cadru de concurs: sala se poate împărți în două echipe, după așezarea scaunelor, sau în echipa tinerilor contra echipa vârstnicilor, sau în echipa fetelor și a băieților, etc.
Sugerați la sfârșit, ca punctele obținute de cele două echipe să se adune, iar rezultatul să fie al tuturor! Toți sunt câștigători!

I – Cum se numește mama?

1. Cum se numește mama lui Solomon? (1 Regi 2,13) Bat-Șeba
2. Cum se numește mama lui Esau? (Gen 28,5) Rebeca
3. Cum se numește mama lui Moise (Exod 2,8) fără nume
4. Cum se numește mama lui Timotei (2 Tim 1,5) Eunice
5. Cum se numește mama lui Ioan Botez. (Luca 1,57) Elisabeta
6. Cum se numește mama lui Samuel (1 Sam 2,19)

II – Cine a spus?

1.    Cine a spus: „Jurați-mi că veți lăsa cu viață pe mama mea și pe tatăl meu?” (Iosua 2,13) Rahav
2.    Cine a spus: „Lasă-mă să sărut pe mama mea și pe tatăl meu și te voi urma!”? (1 Regi 19,20) Elisei
3.    Cine a spus: „Blestemată să fie ziua în care m-a născut mama mea?” (2 Persoane: Iov 3,3  Ier. 20,14) Iov, Ieremia
4.    Cine a spus: „Nu cumva voi veni eu, mama ta și frații tăi să ne închinăm înaintea ta?” (Geneza 37, 10) Iacov
5.    Cine a spus: „Căpeteniile erau fără putere până când m-am ridicat eu ca o mamă în Israel!”? (Jud 5,7) Debora
6.    Cine a spus: „Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine și m-au pus păzitoare la vie!” (Cânt. 1,6) Solomon

III – Completează textul:

1. ”Fata a ieșit afară și a zis mamei sale: Ce să cer?  Și mamă-sa i-a zis: . . . . . . . . . . . . . .
    (Marcu 6,24) Capul lui Ioan Botezătorul.
2. ”Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
    (Matei 12,50) Îmi este frate, soră și mamă.
3. Dacă cineva blestemă pe mama sa și pe tatăl său, aceluia i se va . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
(Prov. 20,20) i se va stinge lumina în mijlocul întunericului.
4. Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar. . . . . . . . . . . . . . . .  (Isaia 49,15) chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu nici un chip.

IV – Unde scrie? (Pentru un punct să se spună măcar cartea)

1. Unde scrie: „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta!” (2 locuri; Exod 20,12; Efeseni 6,2)
2. Unde scrie: „Cine fură pe tatăl său și pe mama sa și zice că nu face păcat, este tovarăș cu nimicitorul” (Prov.28,24)
3. Unde scrie: „Căci tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește” (Ps.27,10)
4. Unde scrie: Cum mângâie pe cineva mamă-sa, așa vă voi mângâia Eu”  (Isaia 66,13)
5. Unde scrie: „Ascultă fiule învățăturile tatălui tău și nu lepăda îndrumările mamei tale!” (Proverbe 1,8)
6. Unde scrie: „Duceți-vă și întoarceți-vă fiecare la casa mamei ei!” (Rut 1,8) p. 287

1. Ce trebuia să facă un israelit dacă găsea un cuib de pasăre cu pui sau ouă, și pe mama lor șezând peste pui sau peste ouă?  Deut. 22,6-7
2. Care mamă dorind ca fiul ei să trăiască, a fost gata să-l doneze? 1 Regi 3,26
3. Ce trebuia să i se facă unui israelit care a blestemat pe mama sau pe tata? Lev. 20,9
    (pedeapsa cu moartea)
4. Ce trebuia să i se facă unui israelit care a vorbit de rău pe mama sau pe tata? Marcu 7,10
    (pedeapsa cu moartea)
5. Ce trebuia să i se facă unui israelit care a lovit pe mama sau pe tata? Exod 21,15
    (pedeapsa cu moartea)
6. Ce trebuia să i se facă unui israelit care nu asculta de mama și de tata? Deut 21,18-21
    (pedeapsa cu moartea)
7. Despre cine s-a spus că va fi mama unor neamuri întregi? Gen 17,16 (Sara)
8. Despre cine s-a spus că este mama celor vii? Gen 3,20 (Eva)
9. Despre cine s-a spus că nu avea nici mamă nici tată? (2 persoane: Melhisedec Evrei 7,3; și Estera: Est.2,7)
10. Despre cine s-a spus că trebuia să rămână 7 zile cu mama lui și apoi să fie adus Domnului? (Exod 22,30; Lev.22,27) (animale)
11. Ce mamă și-a exprimat dorința ca un anumit blestem să cadă peste ea, și nu peste fiul ei?
(Gen.27,13) (Rebeca)

MAMEI

Sunt stinse cu săruturi blânde
mâinile tale, focuri pale
de flăcări tremurânde.
Te rog măicuță închide ochii
și-ntoarce-ți palmele spre soare;
De vei ghici ce pun în ele,
obrajii mei – boboc de floare,
ori lacrimi calde de iubire,
îți dau în dar o primăvară
rotundă ca o inimioară
de fetiță
sau de băiat cuminte.

Sunt pline de săruturi blânde
mâinile tale mamă bună;
acum când martie adună
copiii să-ți aducă darul,
întoarce-ți palmele spre soare
să curgă-n ele dinspre cer
potop de dragoste înfloritoare.

Gabriel Rusu, Șansa eternității, pag. 133

CÂNTEC DE LEAGĂ‚N

Nani-nani, mica mea,
Hai, adormi cu mine,
Mama te va legăna
În cântări senine…

 M-am rugat, odorul meu,
Azi ca niciodată,
Ca să-ți țină Dumnezeu
Inima curată…

Pe-al tău cer senin oricând,
Nori să nu se-adune,
Sufletul să-ți crească blând,
Ca o rugăciune.

Dormi că mama-ți va cânta,
Șoaptele visării
Să-ți cuprindă inima
Dragostea cântării.

Să-ți vegheze păzitori
Îngerii iubirii,
Cum veghează până-n zori
Roua, trandafirii…

FAMILIA MEA

Orice fetiță mică
are mămică și are și-o bunică…
și orice băiețel mic
are un tătic și are un bunic…
Nu știu de ce tata e tată…
probabil pentru că se mai supără câteodată,
… că mai folosește și nuiaua… altădată…

Și nu știu de ce mamei i se spune "mamă"…
Poate pentru că, de bună seamă,
se naște din prima silabă
și din primul gângurit
pe care copilul l-a rostit:
Mmmmmmma….. sau cam așa ceva…
Iar dacă din greșală, sau chiar premeditat
același Mmmmma l-a repetat,
numele e gata: Mmmma-Mmmma,
și sigur că nu-i altcineva
aceea care-l ține-n brațe
de care vorba-i să se-agațe…

Dar bunicul? Dar bunica?
Chiar că despre ei nu știu nimica!
E drept: bunicul e mai blând ca tata
Când ia nepoții rând pe rând
și-i poartă pe genunchi când scoate ciocolata…

Și asta-i!  Ce să vă mai spun?
Bunicul este parcă-un pic mai bun…
Și mi se pare că-nțeleg un pic
De ce îi zicem noi "bunic"!
Și tot așa e cu bunica
Știți? Mama-i nervoasă toată ziulica
Dar o bunică este bună
Ca liniștea după furtună!

Dar oare ce-aș putea să spun
De-acei bunici ce nu-s așa de buni?
Dacă e bun, eu pot să-i zic "bunic",
Dar dacă nu, cum aș putea să-i zic? "Răic"?

Iar dacă e mai rea, sărmana de bunică,
E bine s-o numim "Răică"?
Dar eu vă spun că-n viața mea
Eu n-am văzut bunică rea,
Și n-am văzut bunic
Să nu aducă la nepoți nimic…

Ei, ce frumoasă-i viața noastră
Cu mamă și cu tată, și cu frați mai mici,
Dar mai ales… cu bunii de bunici!

B.C.

MAMĂ‚,   AZI   E   SĂ‚RBĂ‚TOARE

Mamă, azi e sărbătoarea
Dulcelui tău nume!
Ce-aș putea să-ți dau eu oare
Mai frumos pe lume?

Ce-aș putea să-ți dau eu ție
Mama mea iubită,
În această sărbătoare
Cea mai fericită?

Pentru-această sărbătoare
Iată, mamă dragă,
Un sărut curat și-o floare
Cu iubirea-ntreagă!

MAMA  M-A-NVĂ‚Å¢AT  (B.C.)

Mama m-a-nvățat că Domnul
Mă iubește și pe mine
Seara-L rog să ne trimită
Îngerii din slăvi senine.

Mama m-a-nvățat că Domnul
Sub aripa Lui mă are
In zori știu că pentru mine
Soarele din nou răsare.

Cum să nu ascult de Domnul
Când mi-arată tot ce-i bine?
El cu dragoste mă cheamă
Ca să cresc cum se cuvine.

MAMA   SEAMĂ‚NĂ‚   IUBIRE

Mama seamănă iubire
Să culeagă fericire
Mama seamănă cântare
Să culeagă desfătare.

Doamne, viața mea să fie
Mamei mele bucurie
Doamne, vreau frumos să cresc
Mamei ca să-i mulțumesc.

MĂ‚MICA   MEA

Mămica mea,
Comoară cu ochi de stele,
Cu zâmbet de narcise și zorele,
Primește azi din inima mea copilărească,
Un buchet minunat de iubire cerească,
Un buchet enorm de recunoștință,
Pentru că-ai simțit împreună cu mine în suferință,
Pentru că m-ai putut iubi când am fost rea și urâcioasă…

Pentru că ești dintre toate mamele,
Cea mai bună și mai duioasă,
Pentru că-L iubești pe Isus ca și mine,
Pentru că vrei să-L urmezi și la rău, și la bine,
Pentru că n-ai să-L părăsești niciodată,
Pentru că Biblia este și va fi Cartea ta preferată,
Pentru că îmi ești cea mai de preț comoară pământească,
Pentru că dragostea ta niciodată n-o să mă rănească…

Mămica mea, comoară cu ochi de stele,
Cu zâmbet de narcise și zorele…

Material preluat de la www.intercer.net