Coconcea T. Octavian
1. Cântare deschidere 70 I.C. Vin’ la Isus azi, nu-ntârzia
2. Rugăciune
3. Introducere: Alegerea –
4. Tema I: Alegerea: Actul voit și personal –
5. Poezie: Invitație –
6. COR + COM – 34/100 Ce bun e Dumnezeu
10. Tema II: Un principiu divin –
11. Citate Spiritul Profetic –
12. COR + COM – 45/52 O veste bună pe înălțimi
13. Tema III: Urmările unor alegeri fericite –
14. Poezie: Rămâi la datorie –
15. COR + COM – 38/52 Îți predau întreaga viață
16. Povestire: Ați venit prea târziu –
17. Încheiere: Puterea care face alegerea –
18. Cântare închidere 183 I.C. Simt un dor nespus, Isuse
19. Rugăciune
20. Postludiu – ieșire
"Iată, îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul. Căci îți poruncesc azi să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui și să păzești poruncile Lui, legile și rânduielile Lui, ca să trăiești, și ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze… Alege viața, ca să trăiești!" Deuteronom 30,15
Dumnezeu a pus în fața copiilor Săi, "viața și binele, moartea și răul", cu îndemnul stăruitor: "Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui și să păzești poruncile Lui… ca să trăiești… Alege viața, ca să trăiești!"
Cu o nemăsurată bunăvoință, înțelegere, răbdare și adevărată iubire părintească, Tatăl nostru ceresc, ne caută insistent în nemăsurata zare a acestei lumi, căci ne dorește cu gelozie. Și atunci când ne găsește ne spune duios: "Å¢i-am pus totul la dispoziție și toate sunt pregătite ca să poți câștiga veșnicia, am dat pentru tine tot ce am avut mai scump, pe Fiul Divin, care S-a jertfit ca să poți moșteni toate lucrurile… Dar cer de la tine, să faci și tu ceva, să alegi, de bună voie, din propria ta apreciere, să alegi cu propria ta voință să-Mi slujești. Alege viața!"
Multe și deosebite îndemnuri – niște adevărate pledoarii – ni se vor prezenta în ora de față în această privință. Aceasta pentru că nu este vorba de lucrurile mărunte ale vieții acesteia, sau vreun joc de cuvinte. Ci de niște urmări cu rezultate veșnice. Deci, pentru veșnicia care stă să înceapă și durata ei, să medităm și să acționăm serios și solemn!
Amin!
Î N C E A R C Ă‚ !
Când ești provocat să vorbești la mânie
Și firea deșartă la ceartă te-mbie
De-ocară pe alții să faci,
Oprește-ți șuvoiul de gânduri murdare
Ce vrei s’ le-arunci în a ta exprimare;
încearcă să taci!
Când toți te lovesc cu săgeți otrăvite
Și mii de batjocuri spre tine-s pornite;
De ură tu poate să cazi;
Dar nu lovi încă-n mâna ta mare,
încearcă spre bine o altă scăpare,
încearcă să rabzi!
Când fratele tău ți-a adus o jignire
Și simți că mai sângerează-această rănire,
Iar firea nu vrea ca să-l cruți;
Deși întâmplarea îți vine în minte
Și fapta ți-apare mereu înainte,
încearcă să uiți!
Și chiar dacă-ai tăi îți provoacă durerea
Și-n ce-ți aparține e legea lor vrere,
Cu lacrimi să-cerci să-i îndrepți,
încearcă să uiți câte rele ți-am spus
Și câtă ocară asupră-ți au pus,
încearcă să ierți!
Benone Burtescu
TEMA I – ALEGEREA: ACTUL VOIT ȘI PERSONAL
Ce este alegerea? Dicționarul ne spune: "Alegerea este actul voit al omului, este dreptul sau posibilitatea actului alegerii. Ea se poate face atunci când există o diversitate, căci poate fi vorba de persoane sau lucruri care pot fi alese. Selecție, opțiune, alternativă." Alegerea este deci actul pe care cineva îl face în mod deliberat, voit și personal, călăuzit fiind de considerente personale, după ce în prealabil a văzut, a ascultat, a examinat, a constatat și a hotărât în sine însuși. Rolul hotărâtor în alegere îl îndeplinește dorința, căci până nu dorești ceva nimic nu se poate împlini, urmând apoi interesul, preferința și judecata. Oricine va alege întotdeauna ceea ce crede că este mai avantajos, mai ieftin, mai puțin costisitor; va alege ceea ce place ochiului, inimii sau minții.
Atunci când creștinul este călăuzit de intenții bune, sănătoase, sfinte, are întotdeauna posibilitatea de a face o alegere bună; dar când prejudecata, influența rea, impulsul, subiectivismul, dorințele nesfințite, dictează și influențează, alegerea va fi expresia negativă a tabloului, și va aduce mai devreme sau mai târziu, un naufragiu parțial sau total. Sau dacă aceasta nu se va întâmpla, va contribui la zidirea unui caracter fără vreo temelie durabilă, asemenea unui turn înalt și frumos, dar care Ia temelie nu are decât carton.
Voința este determinanta alegerii, deoarece fără ea, alegerea nu poate fi materializată, care este urmată apoi nemijlocit de hotărâre – ultimul pas în procesul alegerii – după care urmează materializarea actului propriu-zis.
Prin voință, înțelegem capacitatea omului de a declanșa, suspenda sau amâna o acțiune, în mod conștient. Voința este o dorință, acțiune și nu doar un elan rațional către un lucru. Voința țintește scopul și nu mijloacele care duc la scop, căci scopul este lucrul voit. Baza ființei noastre este voința, a spus Goethe, iar Paul Doumer completează: "Omul care știe să dobândească putere de voință, decide propria-i soartă; în timp ce omul fără voință, chiar dacă ar fi înzestrat cu o mare inteligență, n-are decât o influență slabă asupra propriei lui soarte. El este jucăria evenimentelor. Soarta sa o face întâmplarea, în schimb, omul cu o voință fermă, obișnuit să-și comande, obține o victorie repede și ușoară." Voința, e puterea care face din însușirile bune, adevărate virtuți, după cum lipsa ei poate aduce cu sine toate cusururile. Voința este ființa reală a vieții noastre interioare.
Cunoașterea, este de asemeni un factor important în alegere. Atunci când cunoști deplin, nu poți fi cu ușurință abătut din drum, însă când cunoașterea este parțială, alegerea te poate duce la greșeli regretabile, în cazul când cunoașterea lipsește, nici n-ar mai trebui spus că alegerea este o imprudență fatală.
Atenție deci, în ce fel punem în valoare actul voit și personal al alegerii. Să nu-l punem îndoielnic, nesigur sau cu rezerve, ci printr-o bună inspirație.
Amin!
RĂ‚MÂI LA DATORIE
Rămâi la datorie, cu ochii înainte,
Oricât de aspru-i gerul, sau para de fierbinte;
Oricine-ar fi să plece,
Și-oricât de greu să-ți fie,
Rămâi la datorie, rămâi la datorie!
Hristos te-a pus acolo, și El te cercetează,
în cea mai grea furtună, tu luptă și veghează,
Orice te amenință
Sau orice te îmbie,
Rămâi la datorie, rămâi la datorie!
Nu ține la viață mai mult ca la-nviere,
Nu-ți vinde conștiința pe nici un fel de-avere,
Hristos te-a pus acolo
Și cât poți sta, El știe;
Rămâi la datorie, rămâi la datorie!
Nimic să nu-ți întreacă puterea de răbdare,
La timp sfârși-va totul
în imn de sărbătoare,
Cununa Lui de slavă
Hristos ți-o dă și ție,
Rămâi la datorie, rămâi la datorie!
Troian Dorz
Auzirea și analiza situaților nu pot fi considerate drept alegere; acestea contribuie, sunt schelele, auxiliarele zidirii. Admirația, exclamația, lupta cu tine însuți, dacă nu sunt urmate de atitudini concrete și fapte, rămân doar argumentele, fazele incipiente ale alegerii, în zadar dorești un lucru, o cale sau o schimbare, o reformă sau chiar nașterea din nou, dacă nu ești dispus să faci pașii următori spre a ajunge la o hotărâre finală, la realizare.
Este necesar ca în privința alegerii să facem distincție esențială: alegerile pe care noi le facem pentru viața aceasta, se situează pe un plan secundar, iar alegerea principiilor împărăției lui Dumnezeu este factorul care hotărăște soarta finală a ființei create de mâna Celui Atotputernic, în mod normal, și este evident faptul că alegerile făcute pentru planul secundar al vieții, vor influența în mod hotărâtor alegerea ce trebuie făcută pentru Dumnezeu.
Libertatea alegerii este un principiu consfințit în Planul de Mântuire și în procedeele lui Dumnezeu cu urmașii lui Adam. El spune hotărât: "Iți pun înainte astăzi viața binele, moartea și răul"... Ca apoi să te îndemne stăruitor: "Alege viața ca să trăiești!"… Caracterul, care este suma tuturor deprinderilor însușite, se formează în baza alegerii; alegerea repetată a îndoielilor, va rezulta în necredință, dar alegerea drumului invizibil al credinței, va rezulta în formarea spiritului trăirii prin credință. Alegerea plăcerilor deșarte ale păcatului va duce la coborâșuri la capătul cărora te pândește dezastrul, dar alegerea binelui si vieții divine te va urca necontenit pe scara lui Iacob, care unește pământul cu cerul.
"Conducerea lui Dumnezeu nu se bazează, așa cum ar vrea Satana să se înțeleagă, pe o supunere oarbă, pe un con¬trol lipsit de rațiune. Ea apelează la rațiunea și la conștiința noastră… Dumnezeu nu forțează voința făpturilor Sale. El nu poate primi o închinare care nu este adusă de bună voie și în mod inteligent. O supunere forțată ar fi o piedica în calea unei adevărate dezvoltări a minții și caracterului și ar face din om un simplu automat. Și nu acesta este scopul Creatorului cu noi. El dorește ca omul – coroana puterii Sale creatoare – să atingă cele mai înalte culmi posibile ale dezvoltării… El ne invită să ne predăm cu totul Lui, ca să poată lucra în noi după voința Sa. Rămâne ca noi să alegem dacă dorim să fim liberi de robia păcatului și să ne bucurăm de glorioasa libertate a fiilor lui Dumnezeu." CH 44
În deplină cunoștință de cauză, dar poate prea mult sigură pe sine, Eva, mama tuturor celor vii, a ales să se afle în preajma pomului cunoștinței binelui și răului. A ales apoi, să stea de vorbă cu șarpele și să-i răspundă. Apoi a urmat materializarea: primirea în mâna ei a fructului – faptul. Astfel de alegeri se află la originea multor înfrângeri ale noastre, pe care apoi le regretăm timp îndelungat, în mod deliberat, Cain, și-a ales un propriu mod de viață. "Cain avusese aceleași ocazii de a cunoaște aceste adevăruri (sistemul și scopul jertfelor animale) și a le primi ca Abel. El nu era victima unei intenții rău voitoare și violente. Cei doi nu erau destinați, unul să fie primit de Dumnezeu iar altul să fie lepădat. Abel alese credința și ascultarea, iar Cain necredința și răzvrătirea. Alegerea fiecăruia era problema fundamentală… Lui Cain i se lăsase posibilitatea unei alegeri libere și deliberate." PP 65
Faptul că libertatea alegerii este un principiu divin și că este respectat de Dumnezeu și astăzi ca întotdeauna, trebuie să ne dea mult de gândit. Aceasta este în primul rând o lecție pe care trebuie să o învățăm bine. Curând vine timpul. Chiar acum este timpul în care să dovedim că am învățat-o și cum am învățat-o. Mai corect ar fi spus: Dumnezeu să ne ajute s-o învățăm și să dovedim practic acest lucru.
Amin!
"Istoria națiunilor ne vorbește astăzi. Fiecărui popor și fiecărui om personal, Dumnezeu i-a desemnat un loc în planul Său cel mare. Astăzi, indivizi și popoare sunt puși la încercare cu ajutorul balanței din mâna Aceluia care nu face nici o greșeală. Toți își hotărăsc soarta prin propria lor alegere, iar Dumnezeu dirijează totul pentru împlinirea planurilor Sale." PR 389
"Fiecare om este liber să aleagă de care putere vrea să fie stăpânit. Nimeni nu a căzut atât de jos, nimeni nu este atât de ticălos, încât să nu găsească liberare în Hristos." Aceia care vor consimți să intre în legământ cu Dumnezeul cerului, nu vor fi lăsați în puterea lui Satana, sau în slăbiciunile firii lor." H.L.L. 244
"În lucrarea de mântuire nu există constrângere. Nu există nici o forță exterioară. Sub influența Duhului lui Dumnezeu, omul este liber să aleagă cui vrea să slujească. In schimbarea care are loc atunci când sufletul se predă lui Hristos, este simțământul celei mai înalte libertăți. Izgonirea păcatului este un act al sufletului însuși." H.L.L 445
"Dumnezeu nu constrânge pe oameni să lepede necredința, în fața lor se află lumina și întunericul, adevărul și rătăcirea. Singuri ei trebuie să hotărască pe care vor să o primească. Mintea omului este înzestrată cu puterea de a deosebi între bine și rău. Dumnezeu vrea ca oamenii să nu ia hotărâri din impulsuri, ci din cântărirea dovezilor, comparând cu grijă text cu text." H.L.L. 447
"Domnul Hristos ne învață că dacă Cuvântul lui Dumnezeu dă greș în îndeplinirea lucrării Sale în inimile și viața noastră, motivul eșecului trebuie căutat la noi. Dar rezultatul nu este în afara controlului nostru. Este adevărat că noi nu ne putem schimba singuri; dar puterea alegerii ne aparține și depinde de noi să hotărâm drumul pe care vom merge și ce vom deveni." PD 37
"Nimicirea celor păcătoși nu este un act al puterii arbitrare din partea lui Dumnezeu. Cei ce au respins mila Sa, vor culege ceea ce au semănat. Dumnezeu este izvorul vieții, iar atunci când cineva alege să slujească păcatului se desparte de Dumnezeu și în acest fel nu mai are legătură cu viața." H.L.L. 763
DACĂ‚ – AI RĂ‚MÂNE – ACELAȘI…
Dacă-ai rămâne – același…,
cum ești din timp în timp
Cu inima un fagur din care curge mierea,
Și nu ți-ar fi simțirea, cum este-un anotimp,
Ce vie mi-ar fi pacea și veștedă durerea…
Dacă-ai rămâne-același,
când pari un soare-n geam,
Și vorbelor dai drumul din țarcurile minții,
De-ai pune hotărârea, cu fapta într-un ham,
S-ar stinge-atunci în mine motivul suferinței…
Dacă-ai rămâne – același,
când lupți a mă lovi
Purtând otrava urii în suflet și pe limbă,
Mi-ai face viața noapte ce nu se va sfârși;
Așa, nu fii același, încearcă și te schimbă!
Dacă-ai rămâne – același,
oricare-n drumul său
Și n-ar mai fi schimbare de gând și piept condusă,
Pe calea vieții noastre ar fi atât de rău,
Speranța din simțire ar fi pe veci răpusă…
Rămâne totuși numai știi și să scoți,
Când trebuie-același să fii, și când nu-i bine.
Nu pune carul minții la drum pe orice roți,
Principiul, fie singur, conducător în tine!
Cornel Greissing
TEMA III – URMĂ‚RILE UNOR ALEGERI FERICITE
În plin centrul păgânismului din orașul Ur al Caldeii, Avram a ales, fără putința de a fi rău influențat, să servească pe Dumnezeul cel adevărat, iar atunci când a fost chemat pentru a fi trimis ca mărturie, în altă parte, a ales să asculte. Puțin vedea el la vârsta plecării sale de 75 de ani, cum va fi împlinirea făgăduinței rostită de Dumnezeu. Alegerea făcută de el a fost și o dovadă a temeinicei sale credințe puternic ancorată în Dumnezeu. Tot acest bărbat al credinței a ales să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, când i-a zis: "Ia pe fiul tău și adu-l ca ardere de tot, acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune!" Era cu totul împotriva firii, dar orizontul încrederii depline, îndeplinește și acte de felul acesta, deoarece Cel a toate știutor nu poate greși. Atunci când credinciosul alege să se arunce de pe trambulina îndoielii în văzduhul necunoscut al încrederii depline, al credinței unde tronează Cel veșnic, chiar dacă totul este negură și întunecime, atingerea limanului este sigură. Dumnezeu va ști să răsplătească alegerea făcută – chiar prin necunoscut sau ironie – pentru EL.
Isaac, fiul său, a ales și el la rândul lui, să asculte și să însoțească pe tatăl său, acolo unde fuseseră chemați, pe munte și apoi să se urce chiar pe altarul de jertfă, în ciuda unor planuri care real se năruiau, conștient și deliberat a ales să asculte. Alegerea, atunci când este făcută pentru Dumnezeu, chiar dacă pare sfârșitul vieții și al planurilor, este schimbată de El – dumnezeiește apreciată și schimbată – din spini în trandafiri, din ghimpi în crini plăcut mirositori și în loc să însemne un sfârșit va marca în mod sigur un nou și fericit început.
Bătrânul și înaintatul în vârstă Iosua, conducătorul poporului după Moise, după ce a ținut cu Israel cea din urmă adunare în care a trecut în revistă toate biruințele date de Domnul, spunea: "Și dacă nu găsiți cu cale să slujiți Domnului, alegeți astăzi cui vreți să slujiți… Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului." Problema alegerii slujirii lui Dumnezeu este esențială. Raportul biblic spune că Iosua a atins vârsta de 110 ani și că a fost binecuvântat împreună cu tot poporul Israel, care a slujit Domnului în tot timpul vieții lui Iosua. Nu este oare spus destul în acest scurt raport?
„Nu stă în puterea noastră să ne schimbăm inima și nici să-I predăm lui Dumnezeu simțămintele noastre; dar putem alege să-I slujim. Noi putem să-I dăm voința noastră; atunci El va lucra în noi și voința și înfăptuirea, după a Sa găsire cu cale. în acest fel, întreaga noastră ființă va fi adusă sub controlul Duhului Sfânt. Simțămintele noastre vor fi atunci îndreptate numai spre El, iar gândurile vor fi în armonie cu El.” C.H. 48
Cauza cea sfântă a lui Dumnezeu cere ca cei chemați și aleși de El, să fie oameni care să înțeleagă importanța momentului istoric dat, precum și aceștia să fie oameni ai acțiunii și ai faptelor corespunzătoare acelui moment. Deci, atât o acțiune în contratimp, cât și una care a fost depășită de timp, nu sunt indicate. Astfel, accentul trebuie pus în primul rând pe înțelegerea momentului căci aceasta rezolvă sau generează bunele și justele atitudini sau alegeri care se impun a fi luate și care sunt și necesare.
Chiar în mărețele zile de început ale mișcării advente au existat persoane care au dispus de multiple mijloace financiare, dar care, neînțelegând importanța momentului dat și le-au păstrat împotrivindu-se din răsputeri convingerii că toți banii lor ar trebui să fie folosiți pentru înaintarea lucrării de vestire a marelui eveniment așteptat la data de 22 octombrie 1844, până când a fost prea târziu ca aceștia să mai poată fi investiți undeva.
Aceste persoane s-au prezentat în cele din urmă la cei care tipăreau publicațiile soliei advente, implorându-i chiar cu lacrimi în ochi să le primească și ajutorul lor, la care li s-a răspuns hotărât: "Ați venit prea târziu! Noi am plătit toate publicațiile pe care sperăm să le difuzăm până la sfârșit. Am achitat și chiriile la câteva tipografii care să lucreze pentru noi zi și noapte. Nu mai dorim și nu ne mai trebuie nici un ban!"
"Un martor ocular, mi-a relatat, spune fr. Loughborough, că a văzut cum oamenii lăsau mii de dolari pe masa redactorilor publicației Vocea Adevărului, implorându-i cu mare chin sufletesc să-i ia și să-i folosească. Dar răspunsul lor neschimbat era: "Ați venit prea târziu! Acum nu ne mai trebuiesc bani, căci nici nu-i mai putem folosi!" Ei insistau totuși: "Luați-i atunci și dați-i la săraci!" Răspunsul era invariabil: "Am îndestulat pe toți săracii pe care-i cunoaștem și la care am putut ajunge!" Și în mare disperare, oamenii își luau banii înapoi, strigând în gura mare că mânia lui Dumnezeu a venit asupra lor din lipsa lor de credință si speranță, și din cauza demonului zgârceniei care i-a determinat să rețină mijloacele financiare care ar fi putut să intre în visteria lui Dumnezeu, atunci când puteau fi folosite cu mare succes pentru răspândirea soliei advente în vederea mărețului eveniment."
O lecție deosebită este cuprinsă în această tristă experiență, anume că omul, atunci când se află în fața unei alegeri de importanță majoră, este necesar să acționeze la momentul oportun. Zadarnic alegi după ce lotul a trecut sau s-a sfârșit. Mulți oameni vor alege să se întoarcă de la faptele lor rele, după ce harul va fi închis. Alegeri hotărâte prea târziu!
Suntem astăzi în preajma celui de-al doilea măreț eveniment așteptat. Numai că el nu are o dată fixă și nu are natura celui dintâi. Este chiar acel adevărat eveniment al revenirii pe nori pe care 1-au așteptat toate secolele acestui pământ; este realizarea finală a planului de mântuire. Vor mai exista oare suflete îndoielnice, nesigure, necredincioase? Vor mai exista oare oameni care să nu arunce în balanța Sanctuarului ceresc, tot ce au, ce pot de grabă? Ce gând tulburător este acesta!
ÎNCHEIERE – PUTEREA CARE FACE ALEGEREA
„Ceea ce trebuie să înțelegi este adevărata putere a voinței. Aceasta este puterea care guvernează natura omului, puterea ce ia hotărâri sau care face alegerea. Totul depinde de dreapta lucrare a voinței. Dumnezeu a dat tuturor urmașilor lui Adam, puterea alegerii, datoria lor este aceea de a o exercita.” C.H.48
"Marele Conducător al mântuirii noastre, a biruit în locul nostru, ca prin El să putem fi și noi biruitori, dacă dorim, în propriul nostru folos. Domnul Hristos nu va mântui pe nimeni împotriva alegerii sale; El nu obligă pe nimeni la ascultare. El a adus o jertfă desăvârșită ca noi să putem fi deplin biruitori în Numele Său și să ne poată fi atribuită îndreptățirea Sa." 3 T 457
"Toți urmașii lui Adam au puterea să primească sau să respingă Duhul Sfânt; puterea alegerii le aparține. Ei dispun de libertatea de acțiune; pot fi ascultători în numele și prin harul Mântuitorului, sau neascultători, suportând consecințele."
"Isus prezintă minunățiile cerului căutând să atragă ochii noștri de la păcat zicând: "Pe cine veți alege, pe Mine sau păcatul? Nu puteți în același timp să Mă aveți și pe Mine si lumea. Mă vei sacrifica oare pe Mine care am murit pentru tine, pentru lăudăroșenia vieții sau pentru comorile deșarte ale păcatului? Alegeți între Mine și lume. "Căci lumea și pofta ei trece", ea n-are nici o parte cu Mine." 2 T 494"
"Atunci când toate cazurile sunt aduse la judecată iar cei pierduți vor suferi pentru disprețul lor față de Dumnezeu, nici unul nu va putea avea vreo scuză. A fost lăsat în pro¬pria lor alegere cine să fie conducătorul vieții lor: Hristos sau Satana. Tot ajutorul primit de Domnul Hristos, poate fi primit de orice om în clipa cea grea a încercării. Crucea este și va rămâne garanția că nimeni nu trebuie să se piardă și că un ajutor abundent este asigurat fiecărui suflet." l SM 96
"Iată, îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul… Alege viața ca să trăiești!" Deuteronom 30,15.
Fie ca gândul acesta să însuflețească pe toți aceia ce sunt sfințiți prin harul și sângele Domnului Hristos.
Amin!
INVITAÅ¢IE
Tinere,
În seara asta te aștept la mine
Å¢i-am pregătit ceva distrugător:
Un film îngrozitor
Cu răul travestit în bine.
Nu-ți fă probleme, tu ești numai slujitor!
Băiete,
De atâtea mii de ani te-am așteptat,
Pețindu-te cu insistență,
Dar tu prea credincios
Te pleci, umil, cu reverență
Numai în crezul ce te ține încurcat.
Încearcă
Să descoperi gustul unor clipe tari,
Nu fi sectar și îndărătnic:
Păcatul nu mai este rar,
Aruncă-te-n blestem eroic
Și spală-ți gândul de chemări prea mari!
Pricepe,
Că sunt mulți de-ai tăi mai păcătoși
Și nu uita că mâine nu e sigur.
Nu aștepta prea mult;
Vor trece iute anii tăi frumoși
Și vei rămâne pentru totdeauna singur.
…………….
Oricine-ai fi
Tu voce insistentă și vicleană
Răspunsul meu e Nu, fierbinte.
Mai bine temnița
Întunecată și dușmană
Decât păcat în viață și-n cuvinte.
Daniel Chirileanu, Un vuiet pe ‘nălțimi, pag. 14
Material preluat de la www.intercer.net
