Iisus, crucea Sa si eu – autor Lavinia Bertalan

CUPRINS:

1.    Deschidere 388    1.2.4
2.    Rugăciune
3.    COR: În Ghetsemani Isus 33TA
4.    Poezie: Dați-mi o haină
5.    Introducere I
6.    Introducere II
7.    COR: Într-un tainic apus  53 TA
8.    Tema I
9.    Poezie: O, Doamne…
10.    COR: Ps. 51
11.    Tema II
12.    Poezie: Tu și pe mine M-ai iubit
13.    Tema III
14.    COR: Clopotul vremii
15.    Poezie: La cruce
16.    COR
17.    Tema IV
18.    COR: Luminează spre calvar  87 TA
19.    Poezie: Ne întrebam cândva
20.    Tema V
21.    COR:
22.    Încheiere 138
23.    Rugăciune
24.    Poezie: Vino
25.    COR: Asemeni Lui în tot

Aud un glas de înger
Străfulgerând pământul
Încă puțină vreme și Domnul va veni
Sufletul mi l-am privit îngrozit
Întrebându-mă
În ce veșmânt pe Domnul voi primi?…

Strigând
Am prins s-alerg pe drumurile lumii
Dați-mi o haină!

Și meșterii omenirii
Ieșiră la porți cu haine mulțime
Dar fiecare veșmânt ce mi se-ntind
E-o falsă splendoare
Ce-ascunde o zdreanță.

Și îngerul vestind venirea lui Isus
L-aud tot mai aproape
Doar câțiva pași mai are Domnul
Pân’ la mine
Zăresc printre lacrimi de nevrednicie
Minunea zilei Lui de lumină
Iar haina ce-o port
E încă din ce în ce mai murdară
Dați-mi o haină!

Să m-ascund în suflet
Și să mi-o țes acolo
Dar sufletul îmi e pustiu
Și-o haină cu care să-L întâmpin
Pe Domnul
Încă nu am, încă nu știu…
Prietenii-au fugit râd de mine
Dar tot mai strig și tot mai plâng
Și tot mai sper.

Când… iată îngerul
Același înger îmi arată
O cale către cruce și-mi zice
Este acolo un veșmânt
Veșmântul lui Isus
Ce n-a fost rupt
Ostașul roman îngrozit a fugit
Și a lăsat acolo veșmântul Lui
Întreg
Căzut ia sorți
Ostașul roman…
Dar cine-i ostașul roman?…
Nu-s oare eu?
Și-alerg sângerând
Cum trebuie s-alerg la răstignirea Lui
Și iată-mă ajuns lângă cruce
Dar e veșmântul Lui
Al Celui ce vine
E cel de care eu L-am dezbrăcat
Isus mi L-a lăsat aici la cruce
Și l-a luat pe-al meu
E prea nemeritat
Și iată crucea mă privește…
Și dacă nu… unde să plec
Și unde să m-ascund?

Dar îngerul îmi spune iar
Orice veșmânt pătat
Este spălat în sângele lui Isus
Pe cruce vărsat.
În sângele Celui ce vine
Și dezbrăcându-mi haina cea murdară
M-a îmbrăcat cu haina jertfei Sale
Și lângă cruce stau
Și plâng de bucurie
Și îngerul l-aud din nou
Strigând în cele patru zări
"Încă puțină vreme
Și Domnul va să vie!"

Iar eu
În genunchi mă ridic
Spre lacrima lumii
Strigând bucuria salvării
Dacă mai este cineva ce caută o haină
Pentru marea întâlnire cu Domnul
Ce vine…
Să urce la cruce
Aici, veșmântul jertfei Sale
Așteaptă pe oricine.

Guvernatorul roman meditează și iar meditează… Ce-ar putea să facă? Cum L-ar putea scăpa pe acest Isus Hristos, la care nu poate găsi nici o vină, de mânia marilor preoți și a poporului ațâțat de aceștia? Atunci îi vine un gând. El avea obiceiul ce la fiecare sărbătoare a paștelui să slobozească poporului iudeu câte un întemnițat. Însuși poporul avea voie să aleagă cine să fie eliberat.Am găsit soluția, se gândește Pilat: Voi lăsa poporul să aleagă pe cine vrea să-l elibereze, căci nu va alege pe ucigaș. Tu știi cum continuă povestea.

„Vreți să vi-l eliberez pe Isus sau pe Baraba? Ce rău a făcut acest Isus? Eu nu găsesc nici o vină în El! Și de trei ori poporul ca orbit strigă: „Pe cruce cu El! Pe cruce! Dațini-l pe Baraba!” Și lui Baraba i se dă drumul…
Străzile capitalei iudaice sunt ca pustii. Mulți din oraș au mers la Golgota, la locul de execuție, ca să asiste la răstignirea răufăcătorilor. De-a lungul străzii se strecoară un om: Baraba. Nu-i vine a crede că este liber! El este liber! Însuși guvernatorul roman i-a dat drumul. Atunci îi vine un gând în minte: "Vreau să merg și eu o dată până la Golgota. Doar astăzi acolo, ar fi trebuit să-mi bată ceasul!" Astfel el se urcă încet și se amestecă necunoscut printre norodul ce se uită cu gura căscată și slujitorii zeloși ai călăilor. Când se oprește în dreptul celor trei cruci cugetă în sinea lui: "Pe cel din stânga îl cunosc bine, iar cel din dreapta, a fost tovarășul meu de furt și omor. Da, aceștia sunt tovarășii mei. Acolo, în mijlocul celor doi ar fi trebuit să-mi fie sfârșitul. Dar, omul din mijloc, pe acesta nu-l cunosc. Nu era dintr-ai noștri. Însă un lucru știu precis: crucea pe care el este răstignit, era pregătită pentru mine…

Ai stat și tu vreodată să cugeti la Isus? Ai recunoscut și tu zicând că "acest Isus a suferit în locul meu? Dumnezeu a făcut un schimb minunat. Eu trebuia să fi căzut pradă blestemului de-a fi părăsit de Dumnezeu. Eu trebuia să mor părăsit de Dumnezeu, eu trebuia să mor din pricina dreptății și nu Fiul lui Dumnezeu care este sfânt și fără pată.

Aceasta este taina de la Golgota. Păcatele mele care sunt roșii ca sângele, le-a luat asupra Lui. Dumnezeu L-a tratat pe Fiul Său ca pe un păcătos trebuind să-L părăsească. Ce iubire incomensurabilă a putut găsi o astfel de cale pentru a merge pe ea! Roagă-te inima mea! Eu sunt eliberat de păcate, sunt împăcat cu Dumnezeu! Aceasta este vestea cea mai bună din lume!

Osânda este abrogată! O comunicare specială fără seamăn! Ea este prevăzută cu semnătura lui Dumnezeu și nici-o putere din lume nu poate revoca vreodată hotărârea lui Dumnezeu. De aceea, să mergem și noi la cele trei cruci de pe Golgota, să privim la Fiul lui Dumnezeu care sângerează până când sufletul ni se va limpezi și fiecare dintre noi va recunoaște:  „Crucea din mijloc a fost înălțată pentru mine; omul din mijloc a murit în locul meu” Iată motivul pentru care în minutele următoare vom purta un dialog direct cu Cerul încercând să spunem Tatălui divin: "Pentru că știu toate acestea, mă bucur, preamărind mila Ta!".

Simt nevoia să-ți vorbesc. Și mă simt atât de bine atunci când ești alături de mine și… la fiecare dialog al nostru mulțumesc Celui care a deschis cerul special pentru mine.
Îmi place să cred că El a murit pentru mine ca și cum aș fi fost singurul păcătos. Eu… obiectul dragostei Sale.
Și mă gândesc adesea cât de lungă a fost scara coborâtă pentru mine!
Și mă gândesc la Tine. Sunt sigur că ai plâns. Tu i-ai dat forță, curaj și noblețe. L-ai înarmat ca să poată înfrunta fiecare răsărit , fiecare apus…
Și cu toate acestea cu cât mă iubești mai mult, cu atât sunt mai departe de Tine.
Cât de mult lupți cu mine! Câtă răbdare și… câtă dragoste!
Aș vrea să-mi amintesc de acel moment – Golgota. Și sunt fericit că singura mea speranță este Hristos cel răstignit și înviat.
A câta oară sărbătorim moartea și învierea Fiului Tău? Nici nu mai știu, dar, te rog, fă Tu Tată ca acest eveniment să se petreacă permanent în inima mea.
Și… te rog, Tată… rămâi cu mine.

O,   DOAMNE…

O, Doamne…
Știu că drumul către ceruri trece pe la Cruce
Dar eu…
În graba mea nestăvilită spre cetate
Nu am găsit altar de închinare
Unde să las povara… greu de dus
Nu am găsit a jertfei Tale cruce.
Numai în gând mai regăsesc Golgota,
Din chinul Tău, nimic nu simt în suflet
Fântână seacă…
Unde apa vie nu mai găsește cupă să o ție,
Și inima…
Sinistru gong,
Spasmatic mai strânge din vârtejul încleștării
Câte-un ecou…
Sosit din vremi trecute
Să-i potolească dorul călător…
Zadarnic alergarea mă poartă înainte
Și pașilor poruncă nu pot a le mai da,
Opriți-vă o clipă!
Nu văd pe astă cale
Nici Ghetsemani în noapte, nici jertfă pe Calvar.
Opriți-vă!…
O, Doamne
Să fi trecut pe-alături
Fără să văd pe frunte
Coroana cea de spini?!
Fără să văd păcatul planetei cum străpunge
Pe-al lumilor Stăpân?
Să fi trecut pe-alături
Fără s-aud infernul cum clocotea de ură
Fără s-aud iertarea cea pronunțată acolo?
Ce oarbă rătăcire am încercat pe drumul
Ce singur socotit-am a fi cel bun de mers,
E târziu…
Acum mă voi întoarce-acolo
Și de-am să-L văd pe Domnul
Că mă așteaptă-n cale…
Voi lua asupra-mi crucea,
Să trec pe la Calvar.

Părinte Sfânt,
Dă-mi voie să mă reflect chiar astăzi
În lacrima-Å¢i fierbinte
Ce-a umezit obrazul atâtor generații
Să aflu fericirea că Te-am găsit la Cruce!

Azi am recitit un pasaj din „Suferințele Domnului Hristos.” Dă-mi voie să-Å¢i scriu câte ceva din ceea ce mi-a plăcut: "Dintr-o nespusă dragoste pentru tine, Fiul lui Dumnezeu S-a hotărât să ia asupra Sa îngrozitoarea povară a fărădelegilor tale, pentru tine a nimicit El puterea și împărăția morții, deschizându-ți porțile Paradisului și a nemuririi. El care prin cuvântul Său a liniștit marea cea înfuriată călcând peste talazurile ei înspumate, El care făcea pe demoni să tremure și, la atingerea Lui, bolile și suferințele dispăreau, El, care dădea orbilor vederea și chema pe morți la viață, Și-a întins de bună voie mâinile pe cruce spre a deveni singurul sacrificiu deplin și valabil pentru omenirea decăzută"
O, Tată, dac-aș fi permanent conștient(ă) de sacrificiul făcut pentru mine. Știu că asta ți-ai dori, și, te rog, ajută-mă! Eu știu că Tu câștigi întotdeauna. Ia-mă cu Tine, Știu că sunt un mare păcătos, dar mai știu că în lumina Crucii de pe Golgota, gingășia, mila și nepărtinirea și dreptatea, simpatia și iubirea infinită se revarsă asupra mea.
Și atunci, Tată, te iubesc și mai mult.

TU   ȘI   PE   MINE   M – AI   IUBIT

Când ai strigat cu glasul Tău de sânge
Spre depărtatu-așa de depărtat
Să-l chemi pe cel ce-n văi de moarte plânge
Eram ca cel mai de pe urmă-nstrăinat
Simțeam vinovăția că mă frânge
Și totuși și pe mine M-ai chemat.

Când ai jertfit iubirea Ta divină
Pe crucea întunericului des
S-alegi din noapte stropii de lumină
Cât niciodat’ nu poate fi-nțeles
Eram doar o fărâmă de ruină
Și totuși, și pe mine M-ai ales.

Și când erai în ceasul de durere
Am fost ca cel dintâi ce Te-am lovit
Plângeau și osanalele-n tăcere
Când Îți găseam un loc de răstignit
Cu cerul tot într-un mormânt cădere
Și totuși și pe mine M-ai iubit.

Vor trece toate câte-n lung și-n lat
Pământ și cer avea-vor un sfârșit
Dar va rămâne cântec neschimbat
Din veac în veac de stele auzit
Că Doamne, prea-i frumos nemeritat
Că Tu chiar și pe mine M-ai iubit.

Tată,
Astăzi sunt fericit. Parcă toate lucrurile merg bine. Aș vrea să participi și Tu la bucuria mea. Hai, nu vrei să ne bucurăm împreună?
Și totuși, aș vrea să te întreb de ce sunt mai aproape de Tine atunci când am necazuri?
Dar, o să-Mi răspunzi altădată! Acum vreau să-ți arăt o ilustrată cu un deal din apropierea Ierusalimului. Nu-i așa că-i minunat?
Aici, cu mult timp în urmă, un Om, un Fiu de Dumnezeu smulgea lumea din ignoranța ei, din păcat, din moarte și din condamnare.
De aceea dealul din apropierea Ierusalimului este mai mult decât un punct turistic. Este colina de pe care crucea domină istoria și eternitatea. Și atunci când cu inima strânsă mă apropii de cruce, nu pot decât să exclam: "Departe de mine gândul să mă fălesc cu altceva decât cu crucea Domnului Hristos prin care lumea fost răstignită și prin care El a fost răstignit pentru lume!
Și atunci când citesc Isaia mă gândesc că Isus ar fi putut să se prezinte în fața mea în toată puterea Sa. Și atunci eu m-aș fi simțit mic și neajutorat. Dar până una alta, El S-a apropiat de mine ca un nou-născut și ca un tâmplar schimbând lumina pentru o zi tenebroasă a Calvarului și pacea pentru păcatele mele.
Asta într-adevăr e măreț. Iar dacă adeseori grijile mă copleșesc, Te rog, Tată, lasă crucea Ta să-mi facă puțină umbră.

LA   CRUCE

Mulțime de drumuri se-ntretaie
Care-ncotro
Printre ele drumul fericirii căutăm
Cineva tot aruncă îndoieli și întuneric
Să renunțăm
Cineva tot ne îmbie
Pe cărări plăcute, ușoare
Spre-a ne rătăci pașii
Prin locuri înșelătoare
Și totuși
Prin beznă căutând adevărul
Chiar în teama zilei de mâine
Înfometați de-a vieții Pâine
Nu stăm pe loc
O lumină cerească ne risipește jalea
Pe cruce
Săpat în aur și-n vreme și-n foc
E scris:
PE AICI ESTE CALEA!

Prea adesea simțim inima mult răvășită
Și-o vedem cum încearcă
Urmele păcatului să șteargă
Ascunzându-și chipul de rușine
Sub o mască de bine
Crezând că astfel se uită trecutul
Dar vine-o zi
Când în durere sufletul
Își leapădă nevrednicia sa
Și chiar în marele foc
În care ne arde cercarea
Zărim strălucind sus pe cruce
AICI ESTE RĂ‚BDAREA!

De multe ori Legea
Prea aspră ne pare
Mai dură decât o chemare la bine
Și-adesea bem cupă de lacrimi amare
Prea multe bucurii și plăceri
Inima ne-o prefac în ruine
Și totuși
Chiar și în zbaterea nopții
Când în noi se agită
Neliniștea-nențelegerii cumplită
Printre presimțirile sumbre-ale morții
Ca pe un țărm de lumină
O cărare spre cruce se face
AICI ESTE PACE!

Tată,
Astăzi am învățat că dragostea există. Că ea schimbă viața mea. Că este o forță ce vine de la Tine.
Acum știu că în spatele tuturor faptelor Tale, există, în primul rând, dragostea. Începând din prima zi a creațiunii, până azi, traversând spațiul și timpul, Tu, ne trimiți acest mesaj: "Vă iubesc!"
Tu ne iubești atât de mult încât Ti-ai dat propriul Fiu ca să ne salveze. Un adevărat Părinte!
Eu simt că Ești în totdeauna cu mine. Alături de mine. Acum știu de ce Isus pe cruce a strigat nu: Doamne, ci Tată.
Știi, încerc să-mi închipui cât de mult suferi Tu Tată, atunci când ignorăm dragostea Ta pentru noi. Și pentru a nu uita îmi amintesc niște cuvinte adresate mie, personal, de către o cunoștință comună. Te rog, ascultă împreună cu mine:
"Tatăl Meu te iubește pentru că Mi-am dat viața pentru mântuirea Ta.
Făcându-mă reprezentantul și garantul tău, luând asupra Mea slăbiciunile trupului tău și vinovăția ta, prin sacrificiul și învierea Mea, Dumnezeu poate fi drept față de tine și totuși să te îndreptățească în urma credinței tale"!
Și-acum mă întreb: ce l-a ținut pe Isus pe cruce? Numai cuiele? În mod sigur că nu, deoarece el putea să le smulgă și să pună capăt suferințelor Sale. De ce a rămas totuși pironit pe lemn până la moarte? Din dragoste pentru mine. Din dragoste pentru om, pentru hippi, pentru drogați, pentru cei tineri și stingheri…
Cum, Tată plângi? Ajută-mă să prețuiesc mai mult crucea și lasă-mă, Te rog, să plâng cu Tine.
NE   ÎNTREBAM   CÂNDVA

Ne întrebam cândva la porți de Ghetsemani
De ce peste Domnul coboară o noapte așa deplină
Ni se răspunde acum peste noianul de ani:
Ca să poată fi azi peste noi atâta lumină.

Ne uimeau cândva durerile crucii prea grele
Rămânea ne-nțeleasă atâta cerească jertfire
Ne spune acum cântecul ce se aude între glie și stele
Ca să poată fi azi, aici, atâta iubire.

Ca să poată fi azi cu vecia solemn legământ
Ca să poată fi azi peste pământ oceanul de har
Către noi atârna răstignit între cer și pământ
Și vorbea Domnul vieții al morții pahar.

La Golgota este un capăt din firul iubirii
La celălalt capăt, în ceruri, la masa cea mare
Cu mâinile întinse prinos izbăvirii
Ne leagă Isus de dragostea Sa cât vecia de tare!

Aș vrea să fac din crucea Ta un punct de sprijin pentru viața mea. Tu ști câtă nevoie am de Tine, vreau în mod special să-Å¢i mulțumesc pentru că Tu îmi împlinești această nevoie.
Îți mulțumesc că printr-o moarte și-o înviere eu pot să-mi trăiesc viața. De fapt viața Ta pentru că, nu-i așa, ce-aș valora eu fără Tine?
Fără Golgota aș fi un pumn de țărână. N-aș avea nici un viitor, nici o nădejde.
O, Tată, iartă-mă. Sunt atât de trist. Știu că Tu vrei să am o inimă veselă, dar câteodată… știi, când mă gândesc la starea mea…
Dar, hai și privesc mai bine la Tine.
O, Tată, e minunat, prin Tine pot fi bun, pot fi după voia Ta. Pot fi mântuit, pot fi spălat cu apă din fântâna sângelui lui Hristos răstignit, sânge care spre mântuirea mea, răscumpără imensa vină a păcatului.
Te rog, nu mă lăsa singur! Dă-mi voie să mă privesc în umbra Fiului Tău și să mă vezi bun, puternic și bogat în harul Tău.
Isus, crucea Sa și eu. Așa sunt unic. Sunt neprețuit în ochii Tăi.
Te rog, privește-Mă mereu în lumina crucii și-ajută-mă să nu plec niciodată de lângă ea. Să fim mereu doi: Isus și eu.
„Dă-mi iarăși bucuria mântuirii și sprijinește-mă cu un duh de bunăvoință”
Toate acestea prin Isus Hristos.
Amin!

VINO

Viața ta, a fost săpată în două palme
Strivită de cuiul în care ciocanul lovea fără milă
Prima palmă și-a stors din viața ei, câteva picături
Care au adus vindecarea rănii deschise
De atâția ani: păcatul
Când tortura, a trecut la cealaltă palmă,
Stropii de sânge ce se prelingeau printre degete
Vorbeau despre infinita iubire
Ce dă viață tuturor celor ce cred.
Printre ramurile cununii de spini
Fruntea divină emană multă seninătate
În care era ascunsă dragostea lui Dumnezeu
Deși pironit, Hristos Domnul
A făcut ultimul pas, dobândind biruința finală "S-A SFÂRȘIT"
Acest glas de tunet a cutremurat pământul
Înmărmurind tot universul.
Peste veacuri încă i se aude ecoul
Iubite ascultător, tu nu-l auzi?
Dinspre Golgota, continuă să vină aceeași veste bună:
Viața ta, a fost săpată în două palme.
Iar glasul divin de dincolo de mormânt.
Îți amintește că timpul se încheie, spunându-ți:
"Vino! Și cel ce aude, să zică:
„Vino!” Și celui ce îi este sete să vină;
cine vrea să ia apa vieții fără plată"

Material preluat de la www.intercer.net