CUPRINS:
1. Deschidere
2. Rugă
3. Introducere
4. Poezie: Isus Hristos.
5. COR + COM
6. Tema I: Betleem și Ghetsemani
7. Poezie: Lăudat să fii
8. COR + COM
9. Tema II A.
10. Poezie: Tu și pe mine m-ai iubit
11. Tema II B.
12. COR + COM
13. Tema III A.
14. Poezie: Grăbiți-vă
15. Tema III B
16. COR + COM
17. Încheiere.
18. Poezie: Isus revine!
19. Închidere
20. Rugă
21. Postludiu – ieșire
Nu se așezaseră temeliile Pământului… întunericul dens de deasupra Pământului nu se risipise încă…. În sistemul nostru solar nimic nu se adusese la împlinire și capodopera creațiunii nu obținuse încă formă și viață… În clipa aceea, dacă veșnicia are clipe, mii și mii de ființe cerești au dorit ca greutatea crucii să zdrobească trupul lor, numai și numai pentru ca Fiul lui Dumnezeu să nu părăsească atmosfera de fără prihană a Cerului.
O tăcere grea a cuprins spațiul imens și nimeni nu îndrăznea să deschidă cartea și să-i rupă pecețile…Cerul întreg a înțeles acum că Dumnezeu trebuie să intervină și cu pași siguri, cu fața senină, Fiul lui Dumnezeu se apropie, luă cartea și-i rupse pecețile…
Atunci stele, luceferi, îngeri, heruvimi și serafimi, totul a izbucnit într-un glorios: "Aleluia" și temeliile Universului se cutremurară sub greutatea imensei explozii a bucuriei… Și în timp ce totul radia de cântec și osanale. Fiul lui Dumnezeu privi cu ochiul Său scrutător spre o mica planetă albastră, aflată undeva la capătul Universului.
Aici printre norii denși ai întunericului ce acoperă totul cu hainele sale cernite, descoperi un deal singuratic și pe vârful acestui deal descoperi o cruce de lemn.
ISUS HRISTOS
Isus Hristos
Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor,
Slava veșnică Å¢ie!
Pentru dragostea cea mare cu care
ne-ai iubit
înainte de a fi noi
și înainte de a ști ceva despre Tine
pentru îndelunga răbdare
cu care ne-ai căutat,
ne-ai chemat și ai suferit pentru noi.
pentru nesperata minune
cu care ai înnoit nu ființele noastre.
pentru cărarea
spre care ai întocmit
tot restul umblărilor noastre
Și pentru toate suferințele crucii Tale,
cu care ne-ai luminat fața pe urmele Tale,
slavă unică Å¢ie!
Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor,
Isus Hristos !
Un drum lung, cât o viață de om… O viață în care Fiul lui Dumnezeu a făcut atât de puțin pentru El și atât de mult pentru noi…O viață trăită în deplină curățenie, acolo unde păcatul domnea sub cele mai hidoase din formele sale.O viață încununată de biruință, dar tot atât de bogată în suferinți și lipsuri…
De mic copil Isus a simțit ce-i ura și egoismul atunci când nu Se alătura colegilor de joacă în faptele lor ascunse. Ca adolescent, a știut să-Și ascundă durerea când prietenii Îl considerau stânjenitor, respectând cu strictețe principii și legi ce păreau a fi de mult timp depășite.
Au urmat apoi greii ani ai lucrării de salvare, lucrare în care a investit toată voința și puterea Sa. Dar pe nesimțite, la orizont se deslușeau din ce în ce mai clar umbrele crucii…Urmărit cu furie de învinsul din ceruri, înconjurat fără menajamente de trimișii cercurilor religioase și urmărit din umbră de agenții secreți ai puterii romane, Isus a continuat cu succes timp de trei ani și jumătate glorioasa lucrare de salvare a neamului omenesc. Călător fără cămin, Împărat fără tron și Rege fără supuși, Isus a suportat dureri psihice și fizice pe care nicicând un alt om de pe Pământ nu le-a îndurat.
Încet, încet paharul pe care 1-a primit din mâna Tatălui în momentul numit "Betleem" s-a umplut, zdrobind de durere trupul extenuat al Celui căzut pe pământul rece al grădinii în care "palmierii și cedrii nu învățaseră încă să plângă…"
LĂ‚UDAT SĂ‚ FII !
Lăudat să fii,
Tu, Doamne al cerului
Și al pământului,
pentru că ne-ai iubit
așa cum n-am putea înțelege vreodată!…
Lăudat să fii,
pentru că n -ai putut să trăiești
în slava fericirii eterne,
știindu-ne căzuți
Și fără de speranță!
Lăudat să fii,
că n-ai trecut pe alături,
ci Te-ai plecat spre noi,
să ne legi rănile
și să le alini cu untdelemn…
Lăudat să fii,
pentru că ai sorbit paharul
în care erau amestecate
suferințele noastre, ale tuturor!
Pentru iubirea Ta,
care încălzește sufletul nostru,
Pentru Cuvântul Tău,
plin de bunătate și înțelegere,
pentru privirea Ta,
care a știut să găsească ceva de preț
dincolo de păcatele,
care ne acopereau…
Pentru că ai murit pentru cei păcătoși,
Doamne, fii lăudat
Și Numele Tău să-l rostească
întreg pământul,
Să fie vestit în tot necuprinsul,
pentru ca numai Tu, Doamne,
Să fii glorificat veci de veci !
TEMA II A
Ne înduioșăm ori de câte ori privim tabloul ce Îl reprezintă pe Isus în Ghetsemani. Există însă și un alt tablou care ar trebui să impresioneze tot atât de mult inimile noastre, pentru că lasă un spațiu liber, spațiu ce poate deveni oricând experiența totalei predări a credinciosului în brațul iubitor al Tatălui.
Sfârșitul rugăciunii din Ghetsemani a constituit începutul unor chinuri și dureri insuportabile: de la Ana la Caiafa, de la Pilat la Irod, din insultă în insultă, din batjocură în batjocură, torturat de două ori, bătut cu bice, epuizat de atâta suferință, pentru ca apoi o cruce grea să-I fie pusă pe umeri.
În cuvinte care ne mișcă inima, Ellen G. White ne spune că „în momentul în care a fost pusă crucea asupra Sa, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus, natura omenească n-a mai putut suporta. El a leșinat, căzând sub povara crucii.”
Dar oamenii orbiți de puterea celui rău n-au fost înduioșați și din nou povara a fost pusă asupra Sa și El iarăși căzu la pământ. Oridecâteori citim sau ne gândim la ce a fost atunci, nu putem să nu simțim un imens gol în inima noastră. În sufletul nostru, sub influența caldă a Duhului Sfânt apar sincere regrete pentru toate păcatele noastre care au împovărat umerii Săi zdrobiți sub lemnul crucii.
"Isus, ducându-Și crucea" a constituit un adânc izvor de inspirație pentru mulți reprezentanți ai artelor, dar aceasta nu este suficient.
Acest tablou inspirator trebuie să constituie în primul rând un motiv pentru o meditație adâncă. Și dacă sufletul nostru simte adâncimea și valoarea sa, dacă sincer regretăm că fiecare am contribuit la provocarea durerii și suferinței Fiului lui Dumnezeu, vom putea să ne exprimăm regretul prin a lăsa ca Duhul Sfânt să transforme viața noastră.
Printr-o ascultare izvorâtă din iubire pentru Cel care a suferit pentru noi, vom descoperi tuturor că tabloul acesta a avut asupra vieții noastre o influență covârșitoare.
TU ȘI PE MINE M – AI IUBIT
Când ai strigat cu glasul Tău de sânge
Spre depărtatu-așa de depărtat
Să-l chemi pe cei ce-n văi de moarte plânge,
Eram ca cel mai de pe urmă-nstrăinat
Simțeam vinovăția că mă frânge
Și totuși, și pe mine m-ai chemat.
Când ai jertfit mărirea Ta divină
Pe crucea întunericului des
S-alegi din noapte stropii de lumină
Cât niciodată nu poate fi-nțeles…
Eram doar o fărâmă de ruina
Și totuși, și pe mine m-ai ales.
Și când erai în ceasul de durere
Am fost ca cel dintâi ce Te-am lovit,
Plângeau și osanalele-n tăcere
Când Îți găteam un loc de răstignit
Cu Cerul tot într-un mormânt cădere…
Și totuși si pe mine m-ai iubit.
Vor trece toate câte-n lung și lat
Pământ și Cer avea-vor un sfârșit,
Dar va rămâne cântec minunat
Din veac de veac de stele auzit
Că Doamne, prea-i frumos, nemeritat
Că Tu, chiar și pe mine m-ai iubit.
Cu deosebită afectivitate, oameni ai literelor au descris durerosul act al răstignirii Mântuitorului nostru.
Nu de puține ori am ascultat sau am citit aceste relatări și trebuie să recunoaștem că tot de atâtea ori Duhul Sfânt a impresionat sufletul și inima.
În cuvinte mișcătoare, descriind momentele răstignirii, Ellena White ne descoperă, că "în timp ce piroanele intrau în carnea moale, Mântuitorul nu a scos nici un murmur de durere. " Fața Sa a rămas calmă și senină, dar stropi mari de sudoare erau pe fruntea Sa.
De îndată ce a fost pironit pe cruce, aceasta a fost ridicată de bărbați puternici și trântită cu violență în groapa mai dinainte pregătită. Faptul acesta a provocat mari dureri și a făcut ca Fiul lui Dumnezeu să simtă cea mai cumplită durere fizică. Ucenicii, cu inima zdrobită, au dus departe de scena aceea plină de cruzime trupul leșinat al mamei Sale… Pentru Isus, în clipele acelea pline de durere, nu s-a găsit nici o mână milostivă care să șteargă sudoarea morții de pe fruntea Sa, nici o credincioșie statornică, care să stea alături de inima Sa omenească…
Privesc imaginea aceasta și mă cutremur… Recunosc între chipurile hidoase ale celor ce sfârtecă fără milă carnea moale sub greutatea ciocanelor, chipul meu, iar crucea, pe care zace în adânca suferință Fiul lui Dumnezeu, constat cu adâncă uimire că este crucea mea…
Pe crucea mea Isus zace atârnat între Cer și Pământ purtând păcatele mele. El, care n-a cunoscut niciodată păcatul, zace pe lemn împovărat de păcatele mele…
În fața acestui adevăr, mă plec consternat și strig: "O, Doamne, voi putea oare vreodată să-Å¢i răsplătesc pentru trupul și sângele pe care Tu le-ai jertfit pentru mine ?"
Ca într-un sanctuar pășesc cu teamă în preajma crucii.. Sunt un credincios al secolului XXI și pentru câteva ore aparțin secolului I, zilei în care pe dealul Golgotei a fost crucificat Isus Hristos. În mijlocul gloatei înfuriate părăsesc orașul cu templul, a cărui frumusețe încântă ochiul și mă îndrept spre un deal din afara orașului. Spectacolul la care sunt martor este înfiorător…
Mă apropii de cruce, de locul unde am auzit că a fost răstignit un mare Învățător al iudeilor. Privesc în jur, pentru a-i descoperi pe ucenicii Săi, pe cei care zi de zi au fost cu El, dar nu-i găsesc nicăieri… Privesc chipul Celui răstignit, aud cuvintele Sale și înțeleg că durerile morții Îi provoacă o sete cumplită, dar nimeni nu se oferă să-I împlinească nici cel puțin ultima dorință…
Dar, iată! Se apropie de cruce un grup de preoți, de cărturari și mă bucur pentru Isus, căci, cred că va fi ajutat de cei ce propovăduiesc iubirea și mila… Dar ei trec mai departe, nu înainte de a arunca un ultim reproș Celui despre care citiseră în cărțile profeților. Și trec mai departe, pe la cruce, oameni de rând, oameni ai căror prunci și soții au fost vindecați de Isus, vameși și farisei, soldați și negustori și nimeni, nimeni nu manifestă nici un gest de iubire…
O singură rază de mângâiere am zărit îndreptându-se spre Isus și pe fața Sa palidă a răsărit ceva ca un zâmbet un tainic surâs, ce a îmbrăcat sufletul muribund al celui răstignit alături de El.
Și când ochii mei au privit chipul ce a îndreptat ultima sa dorință spre Isus, am descoperit pe chipul acesta trăsăturile chipului meu, și lacrimile mi-au inundat ființa…
"O, Doamne, Îți mulțumesc din toată inima pentru această minunată făgăduință! Îți mulțumesc și cu duhul zdrobit cad în umilință la crucea Ta și strig; "Adu-ți aminte de dorința mea, când vei reveni în mărirea Ta ”
Amin!
GRĂ‚BIÅ¢I – VĂ‚!
Există un loc în lume
unde să venim
atunci când inima plânge
și când visul se frânge…
Există un loc în lume…
Grăbiți-vă!
Mai este loc lângă cruce….
Mai este lumină
Mai este divină iubire
Mai este loc lângă cruce !
Mă simt departe de Tine, Isuse
și alerg să Te caut
La crucea Ta
să-mi descarc sacii cu lacrimi
și până voi ajunge
Te strig
ca să-mi ieși înainte,
să-mi fie mai scurte durerea și calea.
Grăbiți-vă!
Mai este loc lângă cruce.
Mai este un timp
să-i prindem în dragoste trunchiul
acum când inima plânge,
acum când țâșnesc izvoarele iubirii
și când mucul
care mai arde, El nu-l frânge.
Grăbiți-vă,
Mai este loc lângă cruce !
Mai este har!
Hristos mai împarte salvare !
Ultimele clipe trăite de Domnul Isus pe cruce au oferit celor prezenți momente de neliniște și încordare.
Fenomene naturale ieșite din comun s-au manifestat pentru a descoperi tuturor că Omul de pe cruce era Fiul lui Dumnezeu.
La puțin timp după răstignire, trupul Mântuitorului pierdu și ultima suflare de viață și strigătul Său: "S-a sfârșit!" anunță întreg Universul că în lupta dintre bine și rău Isus a ieșit biruitor.
Moartea lui Isus i-a surprins pe ostașii romani și pentru a se adeveri aceasta, un ostaș roman împlini cu vârful lancei sale o veche proorocie referitoare la felul în care oamenii Îl vor trata pe Cel ce era Mesia.
… Înainte ca soarele să coboare dincolo de dealul supliciului, când razele sale calde mai mângâiau fețele oamenilor, mâini binevoitoare au desfăcut din strânsoarea fierului, trupul inert al Mântuitorului lumii, pentru a fi depus pentru odihnă într-un mormânt.
Cine ar fi crezut că zorii zilei întâia a săptămânii aveau să aducă tuturor credincioșilor vestea cea mai minunată a tuturor timpurilor ?
În zadar mii și mii de îngeri căzuți au încercat să rețină în mormântul rece pe Cel ce avea să biruiască puterea morții…
În zadar sigiliul roman a căutat să oprească să iasă din mormânt pe Cel ce era Calea, Adevărul și Viața…
Totul s-a dovedit în zadar, pentru că Fiul lui Dumnezeu a înviat!
… Stau și privesc în fața mormântului gol…
Privesc și văd o zi, o zi minunată, în care mii și mii de asemenea morminte se vor deschide și vor lăsa liber zborul spre o lume mai bună a miilor de credincioși, a căror mântuire a deveni posibilă prin învierea Celui ce a spus despre Sine, cu glas ca de tunet: "Eu sunt învierea și viața !"
Va veni o zi când toți oamenii care au trăit pe planeta noastră vor revedea viața plină de durere a Mântuitorului.
Ca într-un film se va derula filă cu filă drumul de la Betleem la Golgota… Va fi ultimul film pe care-1 vor vedea toți cei care nu au reușit să facă din Isus Mântuitorul lor personal… Ce va urma după vizionarea acestui film, este cutremurător să descriem. Poate că vi se pare prea departe această zi sau poate credeți că-i de domeniul imposibilului.
Indiferent ce credeți este bine să știți că omenirea va avea prilejul să vadă la scară naturală ceea ce noi am privit la scara credinței, ce în curând va deveni realitate. V-ați gândit ce se va întâmpla dacă nu veți fi apărați în ziua aceea de brațul Mântuitorului?Sunteți conștienți că nu va mai fi nici o scăpare?
Ați putea să vă imaginați ce veți simți când fiul, fiica, soțul sau soția vor fi alături de Isus, în cetatea făgăduită din Cer, iar dumneavoastră veți fi dincolo, în grupul celor ce vor pieri pentru totdeauna? Rezervați-vă timp și meditați mai mult la o asemenea posibilitate. Nu vă lăsați păcăliți de cel care vă șoptește că aveți timp destul în care vă veți putea pregăti pentru întâmpinarea lui Isus! Timpul care vă aparține este ziua de astăzi, acum!
Opriți-vă din fuga pentru rezolvarea multiplelor probleme pământești și priviți!
Priviți mai des spre Golgota! Priviți mai des spre Isus! El încă mai este sus în ceruri și mijlocește pentru noi.
Nu uitați însă ca va veni o zi când această lucrare se va sfârși și El va veni ca Judecător. Atunci, pentru toți cei care stau departe de El totul va fi pierdut. Acum este timpul să-L primiți în inimă pe Isus ca Mântuitor personal! Priviți-L ! Isus revine! Pașii Lui se aud deja mai aproape!
EL VINE!!
ISUS REVINE
Isus revine în curând !
Pașii Lui se-aud tot mai aproape!…
Mii și mii de îngeri
Îi pregătesc cortegiul triumfal
Pentru marea întâlnire
A biruitorilor, la marea de cristal!
Trâmbiți și harpe de argint
Sunt gata să sune,
Deschizând drum de stele
Și de fericire,
Ce-n veci nu va apune !
Trei îngeri sunt trimiși cu putere
Să strige zburând,
Să fie auzită de toți
Să fie-nțeleasă de toți
Marea veste !
Isus revine în curând !
Cine e gata să-L întâmpine ?
Cine va fi găsit veghind ?
Covor de flori de mulțumiri
Și inimi de creștini ?
– Doamne, noi,
Și noi cânta-vom
Cu miile de heruvimi:
„Mărire, slavă, glorie,
Căci Å¢ie Se cuvine-n veșnicii!”
Material preluat de la www.intercer.net
