Rejudecarea lui Iisus Christos din Nazaret

CUPRINS:
1.    Deschidere: 21/100 Pe o cruce, răstignit
2.    Rugă
3.    Introducere:  
4.    Versuri – Procesul:
5.    COR
6.    Prezentarea cazului judecat:
7.    Procesul – partea I – acuzarea:
8.    Procesul – partea I – apărarea:  
9.    Răspuns la concluzia apărării:
10.    COR
11.    Versuri – Pilat:
12.    Procesul – partea II – acuzarea:
13.    Procesul – partea II – apărarea:
14.    Versuri – Proces:
15.    COR
16.    Versuri: Mirajul probabilității:
17.    Încheiere – apel:
18.    COR
19.    Închidere: 24/100 Da, Hristos a-nviat!
20.    Rugă
21.    Postludiu – ieșire
                

    NOTĂ‚: Acuzarea și apărarea vor citi alternativ fiecare punct.

„Praznicul azimilor, numit Paștele, se apropia” (Luca 22:1)
„Atunci preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa; și s-au sfătuit, cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare.” (Matei 26:3.4)

Oare de să-L omoare pe Isus?

În fiecare an creștinătatea sărbătorește Paștele – moartea prin răstignire și învierea lui Isus Hristos.
Din nefericire însă, semnificația reală a acestei sărbători s-a pierdut… Pentru cei mai mulți, Paștele a devenit o ocazie de întâlnire, de petrecere chiar, mai degrabă decât o aducere aminte a Sacrificiului adus de Mântuitorul nostru Isus Hristos.

În programul de astăzi, încercăm să re-judecăm motivele pentru care Isus a fost răstignit acum 2000 de ani.

Pentru desfășurarea acestui proces, ne-am gândit la următoarea formulă de judecată:
1.    Asistența – cei ce se află astăzi în această sală – formează completul de judecată. Eu și dumneavoastră va trebui să dăm – în finalul acestui program – o sentință asupra acestui caz: este, sau nu, Isus vinovat?
2.    Procurorul – prin persoana procurorului vom prezenta grupat, motivele tuturor acelora care au

pledat pentru vinovăția lui Isus: fariseii, saducheii, marele-preot, Pilat, ș.a.
3.    Persoanele desemnate să apere pe Inculpat – cu ajutorul lor, vom aduna laolaltă motivele tuturor acelora care au pledat pentru nevinovăția lui Isus: ucenicii, soția lui Pilat, Nicodim, femeile – Maria Magdalena, Ioana, Susana – ș.a.

Toți jurații implicați în acest proces vor spune adevărul și numai adevărul, întrucât toate argumentele acuzării și apărării s-au păstrat: le găsim în Sfânta Scriptură!

Programul de astăzi ridică în fața noastră trei întrebări ca acestea:

•    Dacă Isus ar mai trăi azi cu noi – dacă am fi contemporani cu El – cum L-am considera: vinovat sau nevinovat?
•    L-am răstigni din nou?
•    Care ar fi verdictul nostru acum, la rejudecarea cazului Său, același ca cel de acum 2000 de ani?

… Vrem sau nu vrem, răstignirea lui Isus pe cruce, moartea Sa, ne implică pe fiecare dintre noi.
… Vrem sau nu… noi Îl achităm pe Isus din Nazaret sau, Îl răstignim iarăși!

În fața acestor întrebări – ce răspuns dăm?

PROCESUL

Ești martor în procesul Lui.
Din pridvorul inimii tale
Å¢i se strigă:
Îl vrei pe El ori pe Baraba?

Dacă Îl vrei pe El,
Te-ai stricat cu mulțimea,
Dacă te vrei pe tine, va muri;
Dar vei muri și tu…
……………………………..

Mormântul Lui va fi pe veșnicie gol,
Iar tu
Nici groapă n-ai;
Alege mai degrabă veșnicia.

    Daniel Chirileanu, Corigenți la… a doua venire, pag. 147

Astăzi vom încerca să transformăm această sală într-o aulă de judecată în care ne va redesfășura un proces celebru. Dorim ca fiecare dintre dumneavoastră să fiți implicați în acest proces, să pronunțați sentința.

…Să prezentăm, mai întâi, câteva informații despre Cel care va fi judecat: S-a născut acum aproximativ 2000 de ani, într-o localitate din Iudeea, numită Betleem. Părinții Săi se numeau MARIA și IOSIF. Însăși nașterea Lui este subiect de aprigă controversă: adversarii Săi vorbesc batjocoritor despre acest eveniment, în timp ce El și adepții Lui afirmă că Tatăl Său este Însuși Dumnezeu!

Copilăria se desfășoară liniștit într-un orășel din Galileea – Nazaret – în modestul cămin al părinți lor Săi. N-a urmat la nici una din școlile rabinice ale timpului … Mama Îi este educator iar obiecte de studiu, Sfintele Scripturi și natura. Se remarcă de timpuriu cu ocazie unei vizite pe care o face împreună cu familia – la vârsta de 12 ani – la Ierusalim. Aici, Copilul deosebit are o discuție interesantă cu rabinii (învățații) cei mai de seamă ai poporului, care-I apreciază înțelepciunea și sunt ui¬miți de corectitudinea cu care Acesta interpretează profețiile…

Apoi, viața lui ISUS intră în anonimat; lucrează ca tâmplar alături de Iosif contribuind la întreținerea familiei Sale. În această perioadă nu are loc nici un eveniment care să-L impună aten¬ției publice; cu toate acestea, cei cere au fost aproape de El în anii copilăriei, adolescenței și tinereții, afirmă că nimic necurat și  păcătos n-a întinat viața Sa care se caracteriza prin iubire și sacrificiu față de fiecare om.

Un eveniment, însă, Îl impune atenției poporului: atunci când este în vârsta de 30 de ani – alături de mulți alții – cere să fie botezat de Ioan, acest predicator al pocăinței. Acum se întâmplă ceva: Ioan Botezătorul, pe care mulți îl priveau ca fiind Mesia, arată spre acest tânăr – necunoscut spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu care  ridică păcatul lumii”.

Martori oculari afirmă că un porumbel  s-a pogorât asupra Lui și "din ceruri s-a auzit un glas care zicea: ‘Acesta este Fiul Meu prea iubit în care îmi găsesc plăcerea!’ " Acest moment marchează începutul celor trei ani și jumătate de activitate publică a lui Isus. Însoțit de 12 ucenici, oamenii umili și fără învățătură, El străbate satele și orașele Galileii, Iudeii și Samariei vorbind oamenilor despre iubirea lui Dumnezeu și despre dorința Sa ca toți să fie mântuiți. De asemenea, El i-a învățat pe oameni să-și iubească semenii, chiar și pe aceia care le sunt vrăjmași. Pentru că învățăturile Lui nu aveau nimic comun cu cele ale rabinilor, aceștia au început să-L urască și să se opună lucrării Sale.
Dar, ceea ce-I sporește enorm popularitatea, este activitatea de Vindecător. Leproși, paralitici, oameni care de-o viață sunt măcinați în trupurile lor…, acum sunt vindecați de Isus din Nazaret. Mai mult chiar: El înviază morți și hrănește mii de oameni din câteva pâini și puțini pești…

Acest OM, Isus, Se află pe banca acuzării. Pentru prezentarea motivelor acuzării, dăm cuvântul Procurorului.

Onorat tribunal, al poporului!
Astăzi este pe rol rejudecarea procesului penal privind pe inculpatul Isus din Nazaret – Mântuitorul lumii – trimis în judecată pentru comiterea unor infracțiuni prevăzute și pedepsite de Lege, pentru păcatele noastre…; cauza fiind reținută pentru rejudecare (după casare) în urma recursului extraordinar declarat de Procurorul General – Conștiința Omului -.

La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile – părțile sunt reprezentate de apărători, de avocați.  Rugăm Tribunalul Suprem să rețină următoarea întrebare: Poate o hotărâre greșită – Decizia luată acum 2000 de ani în palatul de justiție al lui Pilat și care constituie pentru mulți „autoritate de lucru judecat” (prin aceasta înțelegând că o hotărâre definitivă luată de un tribunal nu mai poate fi atacată decât de Instanța Supremă) – să ducă la desființarea unei hotărâri bune și drepte pe care trebuie s-o luăm astăzi? Poate! Acest lucru nu este însă drept!…

Principiile de drept ale „autorității de lucru judecat”, ale restabilirii situației anterioare – de acum 2000 de ani – trebuie să realizeze DREPTATEA și ADEVĂ‚RUL! Prin urmare, Tribunalul, în urma depozițiilor făcute de martori reține de la instanța de fond (de acum 2000 de ani) din vremea aceea – mai multe capete de acuzare împotriva pârâtului Isus din Nazaret.

Aceste capete de acuzare au fost formulate de către mai-marii preoților, conducători și rabini, de către partidele saducheilor și fariseilor, de însuși prințul acestei Planete răzvrătite, Satana sau Diavolul.

Iată, Onorată Instanță a lumii creștine, primul capăt de acuzare împotriva Omului Isus – Cel care pretinde că ridică păcatele lumii:

1.    Isus Hristos, Galileanul, Se dă drept Fiul lui Dumnezeu, Mesia Cel promis și făgăduit națiunii iudaice și întregului neam omenesc. Pe baza dovezilor formulate de către fruntașii poporului se știe că El nu este decât un om simplu, modest  – fiul tâmplarului Iosif din Nazaret – un om ca și noi, care, în nici – un caz, nu poate fi Fiul lui Dumnezeu …
Rugăm apărarea dacă are ceva de spus…

2. Al doilea cap de acuzare: în urma unor fapte dovedite cu ajutorul martorilor – e adevărat, care nu au fost la fața locului – Isus este acuzat de „crimă împotriva statului; este un criminal politic”. El ațâță norodul la răscoală împotriva stăpânirii romane. Din depozițiile marilor–preoți ANA și CAIAFA, reiese că El are o organizație secretă care acționează împotriva legilor civile din imperiul roman.  El oprește poporul a plăti bir Cezarului… Este împotriva Cezarului pe care, de fapt, noi îl respectăm foarte mult… (Luca 23,2)

    3. Pârâtul Isus merge din loc în loc și spune poporului că El este „Împăratul iudeilor”. În acest sens – amăgind prostimea, plebea – I S-a făcut chiar o primire triumfală, de curând, în Ierusalim; dar El nu este investit de noi, nu-L recunoaștem ca împărat al nostru. Noi avem un singur împărat: Cezarul de la Roma!

    4. Prin ideile Sale, Isus strică ordinea lucrurilor din lumea aceasta, ignorând toată știința, filosofia și cultura civilizației noastre străvechi punând bazele unei noi teorii și unei lumi a păcii și iubirii chiar față de vrăjmaș…El condamnă lupta pentru ocuparea unui loc în gloria acestei lumi – în defavoarea sufletului – condamnă viața noastră trecătoare, condamnă „religia” noastră…

    5. Pe baza declarațiilor Sale, El, Isus, este acuzat că intenționează, de fapt intenționa, să strice Templul lui Dumnezeu și să-L ridice apoi în trei zile. Cu minunile pe care le-a făcut, ar fi fost în stare… Se știe că acest templu este fala națiunii noastre în care s-a investit mult aur și timp. El este una din minunile vechi, este existența noastră ca națiune… Isus este un hulitor și un trădător de neam!

    CONCLUZIA   ACUZĂ‚RII: (se citește după punctul V din „pledoaria” apărării)
    Procurorul general conchide, prezumtiv, până la noi fapte probatorii: „Mai bine să piară un singur om decât tot neamul!”

I. În prezentarea faptului de necontestat că ISUS HRISTOS este FIUL LUI DUMNEZEU, apărarea cere permisiunea de a prezenta în proces probele ce le deține… Procuratura e de acord?
Da… mulțumim!
Aducem în fața dumneavoastră dovezi:

1. Mărturiile Patriarhilor și Profeților din Vechiul Testament. Deși au trăit la intervale de timp diferite, ei au relatat prin inspirație amănunte cu privire la Persoana Mântuitorului. Eu au profetizat despre timpul și locul nașterii, despre lucrarea vieții Lui, despre moartea Sa pe cruce și despre învierea Lui. Toate s-au împlinit cu exactitate.
Acești patriarhi și profeți ne-au lăsat testamentar depozițiile lor scrise și apărarea cere permisiunea instanței de a da citire afirmațiilor lor cu privire la Isus Hristos.
Numeri 24:17
Mica 5:2
Psalm 45:1.2.6.7 – notați vă rog: Autorii psalmului – fiii lui Core – Îl numesc DUMNEZEU pe Fiul!
Psalm 2:12
Isaia 53:5

2. O a doua categorie de dovezi o constituie mărturiile Evangheliștilor. Ei sunt martori oculari sau – ca-n cazul doctorului Luca – îi cunosc pe cei care sunt în preajma lui Isus.

3. Viața lui Isus – este poate cea mai convingătoare dovadă. El trăiește în curăție și așa îi învață și pe semenii Săi să trăiască. Un singur exemplu doar: femeii păcătoase, după ce o iartă îi spune: „Du-te și să nu mai păcătuiești” (Ioan 8,11)
El vindecă. Matei ne spune: „I S-a dus vestea în toată Siria și aduceau la El pe toți cei ce sufereau de diferite boli și chinuri: pe cei demonizați, pe cei lunatici și pe cei slăbănogi; și El Îi vindeca” (Matei 4:24)

El înviază pe morți. La acest punct am dori să-l amintim numai pe Lazăr… Lazăr era mort de patru zile când Isus i-a zis: „Vino afară!”. Ca urmare, mulți iudei „când au văzut ce a făcut Isus au crezut în El” (Ioan 11:43.45)
Concluzia apărării la acest capăt de acuzare: Isus din Nazaret este FIUL LUI DUMNEZEU! și stabilește nevinovăția Inculpatului Isus Hristos.

II. Este vorba de declarația lui Isus certificată prin depoziția a trei martori. Proba este depusă la dosarul procesului, dosar pe care îl aveți în mână.
Vă rugăm să-l deschideți și să citim depoziția martorului Matei capitolul 22 începând cu alineatul 15…

Al doilea martor este Marcu ce în depoziția sa – numită Evanghelia după Marcu – la capitolul 12 alineatul 13 până la 17 consemnează aceeași mărturie…

Cea de-a treia probă vine din partea lui Luca. Citim capitolul 8 alineatul 1… De aici reținem expresia: „umbla… și propovăduia și vestea Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu”! Deci, o activitate cu totul și cu totul spirituală, religioasă și nicidecum ca să organizeze o revoluție sau un complot militar!
Pentru aceasta, considerăm că acuzațiile împotriva lui Isus Hristos sunt nedemne, inumane, neadevărate…și ca atare, le respingem!

III. Că mulți din popor au văzut în Isus „Împăratul iudeilor”, pe baza dovezilor scripturistice și a procedurilor de drept universal, vă rog să rețineți:
Era drept să fie așa pentru că acest titlu este doar un tip, unul din simbolurile ce arată spre proprietatea de drept ce-I aparținea – la început, înainte de cădere – și cei-va aparține pe deplin – prin restaurare finală, lui Isus ca ÎMPĂ‚RAT!
În ceea ce privește intrarea triumfală în Ierusalim, aceasta poartă în ea semnificații mult mai larg cu privire la mântuire. Spunem așa pentru că El este Împăratul NU doar al iudeilor, ci, al întregului Pământ; El este Domnul Universului!

„Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer și slavă în locurile prea înalte!” (Luca 19:38).
În legătură cu investirea de către o autoritate pământească, El Însuși a declarat: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta!” (Ioan 18:36 pp).

IV. Hristos nu a atacat cultura nici pe oamenii culți. A atacat cu tărie faptele păcătoase ale unor oameni care se consideră culți. Cultura nu e egală cu moralitatea sau viața unei persoane culte.
Vă rugăm să ascultați declarația martorului – pe care-l cităm în proces – OCTAVIAN PALER. Cartea „Polemici cordiale” pagina 118: „Ce să creadă  – mă întreb – cititorii dacă li se spune că scriitorii sunt borfași, escroci, bețivi, … bătăuși și că mitul creatorului (de artă) nu e decât o minciună…? N-ar avea oare dreptul să repete ei înșiși aceste nelegiuiri din moment ce chiar din gura sau de sub pana unor scriitori au aflat că a fi creator este egal uneori cu a te învârti foarte aproape de codul penal, dacă nu cumva chiar înlăuntrul lui?”

Mă opresc aici.
Hristos i-a învățat pe ucenicii Săi să spună: „Noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci… împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6:12)

V. La această acuzație răspundem:
La dosarul procurorului se află o scrisoare a apostolului Pavel trimisă locuitorilor din Corint; este vorba de Întâia sa Epistolă, în capitolul 6, alineatul 19 se spune:  „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt… ?” comparați, vă rog, această declarație cu ce spune martorul Ioan, în capitolul 2, alineatul 19:  „Drept răspuns, Isus le-a zis: Stricați Templul acesta și în trei zile îl voi ridica”
Evident – concluzionăm această argumentație tot cu mărturia lui Ioan, alineat 21 din același capitol: Isus „le vorbea despre Templul TRUPULUI Său”.

A accepta acuzația dumneavoastră, domnule Procuror, înseamnă a aduce în mod abuziv un prejudiciu Persoanei Inculpatului Isus HRISTOS, fără a I Se preciza sau stabili vinovăția.

Rechizitorul dumneavoastră ocolește în mod vădit adevărul, îl ignoră. Ori a admite  acuzație fără a se stabili și demonstra vinovăția cuiva, ar fi un act ilegal, nedemn și inuman; o eroare judiciară inadmisibilă în codul de procedură penală și în dreptul internațional.  Dând sentința acestui proces, Pilat a încălcat atât propria-i conștiință, cât și dreptul roman. Doriți să-i repetați greșeala?

P I L A T

Pilat,
Eu sunt Pilat
Cât de groaznic!
O, dați-mi alt nume.
Nu, nu vreau Pilat,
De ce tocmai eu sunt Pilat?

Ce gloată agitată din somn mă trezește.
Cu urlete, iată
mi-aduc un legat
„Condamnă-L!, condamnă-L!”
De ce să-L condamn?
De ce tocmai eu sunt Pilat?
Să-L judec; dar nu pot.
Îl știu, Îl cunosc, e nevinovat…

Ce urlet, ce strigăt!
Ah, ce pot să fac?…
Ce rea e mulțimea,
Mă rupe-n bucăți
Pe El Îl sfâșie.
Soldați n-am destui
S-o aduc la tăcere,
Ah, ce pot să fac?…

Să-L trimit la Irod, să-l judece el.
Dar nu, nu se poate.
Căci eu sunt Pilat.
Da, eu să-L condamn…
De ce tocmai eu să-L condamn?…

Să-L slobod,
Să-I dau drumul, acuma de Paști,
Mă duc să le spun…
Dar cât sunt de orbi, fără minte
Îl vor pe Baraba,
Ah, nu-i înțeleg, îl vor pe Baraba,
De ce pe Baraba?…

Aduceți-mi apă,
Aduceți-mi multă
Turnați-mi…
Dar apă,
De ce apa aceasta e sânge?…
O, mâinile mele-s pătate de sânge,
Și inima, totul…
Zadarnic încerc, nu se spală…

Nu, nu e în El nici o vină,
Dar nu pot vorbi
Cât urlă mulțimea,
La moarte, la moarte…
Nu e în El nici o vină,
Să facă ce vor, treaba lor…
Dar cum treaba lor?
Căci eu Îl condamn;
De ce tocmai eu sunt Pilat?…

Răstignit El, Isus, Împăratul…
Ce este Adevărul?
O, eu L-am răstignit…
Ba nu, nu eu, eu nu sunt Pilat,
Eu vreau un alt nume…
O, dați-mi alt nume,
Nu, nu vreau Pilat!

De vină e Iuda,
Sunt preoții, gloata,
Ei toți sunt de vină…
Ba nu, nu sunt ei
Pilat e de vină
Dar cine-i Pilat…?
Ah, eu sunt Pilat.
Da, eu sunt de vină…

Lăsați-mă, sunt obosit, plecați…
„Ce-am scris… am scris!…”

            Benone Burtescu, Poezii, pag. 43

Iată acum 3 întrebări suplimentare – pentru apărare – pentru a se da o sentință dreaptă! Fiind un dosar unic, în speța de față trebuie să ne facem o imagine reală și justă a faptelor condamnatului…

1.    Rugăm apărarea să spună pentru ce a venit, pentru ce a murit în lumea aceasta, ce L-a determinat să-Și dea viața pentru oameni, pentru mine și dumneavoastră?…

2.    Am dori să știm cu ce putere lucra Condamnatul atunci când vindeca și trupul și sufletul (dar mai ales „sufletul”, lucru pe care nici-un om nu-l poate face…), făcând minuni de tot felul? Este în posesia bio-energiei, stăpânește  secretele parapsihologiei moderne?

3.    Cerem Acuzatului să jure pe Dumnezeu Cel Viu dacă este Fiul lui Dumnezeu, ca să credem în viața veșnică și eu, și dumneavoastră …

Onorat Tribunal Suprem al lumii creștine și al Universului:  Aveți în fața dumneavoastră un „procuror” – un fost condamnat la moarte, de fapt, azi: un răscumpărat prin Jertfă… Oricare dintre noi putem fi un procuror al acuzării prin atitudinea pe care zilnic o luăm față de Fiul lui Dumnezeu, prin hotărârea între viață sau moarte!

Oricare dintre noi putem fi, însă, un apărător în favoarea lui Isus: iubind pe Dumnezeu cu toată ființa noastră și pe aproapele ca pe noi înșine!
… Față de aceste motive, vă rog să admiteți recursului extraordinar declarat de Procurorul General al Conștiinței noastre, și să achitați pe condamnatul ISUS HRISTOS din Nazaret – Mântuitorul meu și al dumneavoastră – cu casarea sentinței!
Aceasta fiind o hotărâre dreaptă!
                        AMIN!

I. Neascultarea față de Legea lui Dumnezeu a adus moartea și răzvrătirea. Pentru ca să poată exista din nou viață veșnică și să se poată restabili armonia din Univers, Dumnezeirea a înfăptuit – încă din veșnicii – un plan de salvare.

Iată pe scurt, obiectivele acestui Plan de Mântuire:
1.    mântuirea omului
2.    îndreptățirea caracterului lui Dumnezeu
3.    asigurarea valabilității Legii
4.    descoperirea adevăratei naturi a păcatului
5.    justificarea procedeelor lui Dumnezeu în legătură cu pedepsirea lui Satana și a nelegiuiților.

Tuturor acestor cerințe li s-a răspuns prin Jertfa lui Isus Hristos.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3:16)

II. Acela însă, care l-a făcut pe om, care cunoaște tainele vieții, este Același care – cu iubire, cu milă, cu multă atenție – Se apropie de cei bolnavi și îi vindecă. Atunci când Izvorul vieții apare între oameni, boala, durerea, moartea – dispar. Iar în locul lor, liniștea și pace se aștern pe chipul celor ce-L primesc pe Isus. Aici este viață.
„Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut nu a fost făcut fără El. În El era viața și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1:3.4)

III. Matei 24:64
Da… El este Fiul lui Dumnezeu …
Isus a părăsit tronul de slavă al Tatălui, a venit aici la noi, pe Pământ, a devenit Om; Și-a dat „viața ca jertfă pentru păcat” (Isaia 53:10), și prin puterea care era în El, a biruit mormântul.

Apoi, S-a înălțat la ceruri, a intrat în Sanctuar unde, ca Mare preot, a început mijlocirea pentru toți aceia care se roagă și cred în Numele Lui.
În curând, „acest Isus” va veni iarăși înconjurat de îngeri pentru a-Și lua la Sine pe cei ce sunt ai Lui!

MIRAJUL   PROBABILITĂ‚Å¢II

Dacă născându-ne
Am fi avut doar o altă probabilitate
De timp
Fiecare din noi
Ar fi putut avea
Șansa
De a fi contemporan
Aceluia
Care-a venit să dreagă
Spărtura din Lege.
Te-aș fi întâlnit
Atunci
Prin mulțime:
La cumpăna dintre
Hotar și hotar
La capăt de vremi…
Am fi fost dintr-ai Lui?
Sau am fi făcut
Ca marea de capete iritate
Să fie mai mare
Cu doi?!
Ca unii care
Umblă cu El ziua
Am fi venit cu El
Și în noaptea de la mijlocul săptămânii
Ca să vedem
Frângerea perdelei în Templu,
Ca să gustăm
Darul de mâncare
Al Dumnezeirii?
Am fi venit printre aceia
Pentru care
A venit El
Și-am fi stat… undeva…
În acele coordonate ale spațiului
Care redau cel mai exact
Poziția noastră
Reală
Față de cer
Sau
Pământ?
Poate-n Ghetsemani
Pe genunchi
Așteptând
Ca noaptea să se facă lumină…
Sub cruce
Să-I fie mai ușoară povara…
Ori
Alături de soldatul roman
Ducându-I cuiele;
Ar fi fost mai convenabil
În curte?
Mai în urmă…
Mai puțin evident…
Se poate și-n curte
Lângă foc
S-auzim slujnica și
Cocoșii…
Å¢i-ar fi fost frică?
În fond
Circumstanțele sunt echivalente
Cu Azi
Familie – copii,
Serviciu sau scoală
Și poate…
Aceeași criză de timp:
Å¢i-e frică?
S-ar fi putut să fii
Dregător roman,
Să simți cumpăna cu brațe egale
Zvâcnind între degete
La strigătul timpului harpele tac.
Cad lacrimi de stele
În palmele norilor.
Undeva
Străjerul angelic
Așează ultimul fir
În clepsidră.
E-mplinirea vremii.
Clipa deciziei
Te va găsi
Optând
Pentru ipostaza…
Justiției?
Cu ochii legați, nu?
Sau cu sufletul flămând de lumină…
Sau
În căutarea ștergarului
Și a apei
Așa… ca să profite
Nu numai mâinile
Ci și conștiința
Mai ales…
Altminteri
Cumpăna cu brațe egale
Va trebui să lucreze
Cântărind
Fie neliniștea gloatei
Fie zâmbetul preoților
Sau Adevărul…
Ce-I Adevărul?
Oare preoții știu
Unde-ar putea fi găsit?
În Templu –
Dacă perdeaua neruptă
S-ar da la o parte
Să intre El
Și să ierte.
În Sinedriu –
Dacă bătrânii-ar pricepe
Tainele accesibile doar
Copiilor.
Aici –
De nu L-am plimba de la unul la altul
Nevoindu-ne a ne rupe veșmintele!
De-L slobod
Ce se va spune
Despre marele preot?
Că-nvață
Ca Lazăr sau ca Maria
La picioarele Lui…
Că a venit Malhu
Arătându-i urechea lipită
Pe care Petru
Cu gestul sabiei
I-o zvârlise-n țărână…
Că a văzut un
Mai Mare Preot
Căruia nu-i vrednic
Să-I dezlege cureaua încălțămintei
Ca-n rânduiala
Lui Melhisedec…
Gloatele așteaptă
Clipa deciziei…
Le-am spus noi
Adevărul?

Dacă născându-se
Am fi avut doar
 O altă probabilitate de timp
L-am fi întâlnit
Poate-n seara
Când
Apele lunii căzând pe pământ
Anticipau parcă
Taina Genezei
În care
Apa și Duhul
Au implicații specifice
Noului fel de a fi
Și-am fi stat…
Ca acum…
În aceleași poziții de azi:
În genunchi lângă El
Ștergându-I sudoarea de sânge
De nu ne va prinde-nserarea
Bătând cuie
Afară…
Sau vom deschide Sabatul
Cântând
Cu mulțimea
„Răstignește-L”?
o fi strigat și Malhu „Răstignește-L”?
și tămăduiții leproși anonimi?
Dar orbii când L-au văzut
Cu cununa de spini
Alături de Baraba?
Dar eu?
Oi fi strigat și eu
„Răstignește-L”?
 
Niciodată!
Niciodată de când m-am născut

                Marlen Trâncă

Am asistat la un proces. Procesul s-a încheiat, întrebările însă, rămân: Este Isus vinovat? Care este sentința mea? Ce fac EU cu Isus?
Procesul rejudecării lui Isus s-a încheiat… și totuși; el abia începe pentru că cine Îl vede pe Isus pe banca acuzării, cine Îi aude mărturia și cine Îl vede apoi printre condamnați, acela nu poate avea liniște în cuget până când nu se știe el la adăpostul achitării. „Dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?” (Luca 23:31)

Întâlnirea cu Isus înseamnă – pe de o parte – sentință, condamnare – pentru păcat și pentru viața noastră din trecut; dar – pe de altă parte – această întâlnire mai înseamnă: eliberarea, achitare, un nou început.  În trupul Său, Isus, a purtat propria noastră condamnare…
„Hristos a fost tratat cum meritam noi, pentru ca noi să putem fi tratați cum merita El. El a fost condamnat pentru păcatele noastre, la care El n-a contribuit cu nimic, pentru ca noi să putem fi îndreptățiți prin neprihănirea Lui, la care noi n-am contribuit cu nimic. El a suferit moartea care era a noastră, ca noi să putem primi viața care era a Lui. Prin rănile Lui suntem tămăduiți!” (HLL 17)

… de pe culoarele palatului de justiție al lui Pilat, se aud și acum cuvintele: „Ecce homo!” „Iată Omul!”… iar Omul acesta privește spre noi – scrutând istoria – și în mila Sa duioasă ne spune fiecăruia: „Te-am săpat pe palmele Mele!” (Isaia 49:16)
„Te chem pe nume: ești al Meu”

„Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeu Tău… Mântuitorul tău!” „Pentru că ai preț în ochii Mei, pentru că ești prețuit și te iubesc, dau oameni pentru tine și popoare pentru viața ta” (Isaia 43:1.3.4)

… În sfârșit, liber. Omul Isus – FIUL LUI DUMNEZEU, judecat și condamnat în locul meu, iar eu, LIBER! Ce voi face acum cu această libertate? Ce altceva decât să I-o închin Celui ce mi-a dat-o – lui Isus, Domnul meu – și să spun:
„Îți mulțumesc Doamne, că m-ai salvat de la condamnare.Cât voi trăi voi vesti îndurările Tale minunate față de mine. Te voi lăuda cu toată ființa mea! Cu tot ce am, cu tot ce sunt vreau să-Å¢i slujesc și să fiu asemenea Å¢ie. Păstrează-mă pentru Tine… până când Te voi vedea în slavă!”

PROCES

Tu ai avut dreptul să taci
Și n-ai tăcut.
Dragostea a folosit împotriva ta fiecare cuvânt
Și în fața acuzelor că iubești
Ai fost dovedit și înfrânt.

Tu ai avut dreptul să nu știi nimic…
Din gândurile născute în ochii lui verzi
Puteai să nu fi citit,
Dar martor ni-e astăzi inima ta,
C-ai știut și-ai dorit.

Tu ai avut dreptul să nu îi fi zâmbit,
Puteai să nu fi vrut s-o vezi
Atât de des, și-atât de fericit…

Iar tu puteai să nu-l fi căutat,
De nu ți-ar fi plăcut
Să-l vezi atât de des și atât de încurcat…

Voi pleda, de aceea, Onorată instanță,
Pe deplin: vinovat
Dar martori îmi sunteți cu toții
Că azi i-am iertat!

        Norel Iacob, Oglindă de buzunar, pag. 103

        PENTRU   CINE

        Glas de cer însângerat
Strigă la răscruce
Drumul marilor dureri
Până unde duce?
Până unde va urca
Domnul vina noastră grea?
Până-n moarte Jertfa Sa
Moartea sus pe cruce

Plin paharul prea amar
De dureri străine
Suferinți fără hotar
Oare pentru cine?
Pentru cei ce spin culeg
Chinul Său să fie-ntreg
Stau sub cruce și-nțeleg
    Totul pentru mine.        

ÎN   GHETSEMANI

În Ghetsemani
Paharul durerii tăcut aștepta
Am turnat fiecare vina noastră în el
Și-am trecut mai departe
Doar Isus a rămas
Întristat ca de moarte
Să-L soarbă în noaptea pustie.
Cedrii se pleacă să-i mângâie
Fruntea în sânge
Se clatină pământul sub cerul ce plânge
Unde sunt cei ce strigau osanale?

Sursa: www.intercer.net