Prietenul nostru, Printul

CUPRINS:
1.    Deschidere 6   1.2.5
2.    Rugăciune
3.    COR
4.    Introducere
5.    Tema I
6.    Poezie: Vâslim spre iubire
7.    COR
8.    Tema II
9.    Tema III
10.    Poezie: Fiul cerului
11.    Întrebări biblice
12.    Tema: Prietenii Prințului
13.    Poezie: Psalmul 63
14.    COR
15.    Încheiere
16.    Poezie: Între două hotare
17.    COR
18.    Închidere 292
19.    Rugăciune
20.    Postludiu – ieșire

Cuvinte pline de farmec ne clocotesc în inimă și zicem împreună cu Psalmistul: "Lucrarea noastră de laudă este pentru PRINÅ¢UL (ÎMPĂ‚RATUL)"
Ca pana unui scriitor iscusit să ne fie limba căci Tu ești cel mai frumos… "harul este turnat pe buzele tale; de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie."
Războinic viteaz, încingeți sabia, podoaba și slava.
Da, slava, Ta! Fii biruitor, suiete în carul Tău de luptă, apără adevărul, blândețea și neprihănirea, și dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate!
Scaunul Tău de domnie Dumnezeule, este veșnic; toiagul de domnie și împărăției Tale este un toiag de dreptate.
Tu iubești neprihănirea, și urăști răutatea.
De aceea Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu undelemn de bucurie.
Mai pe sus decât tovarășii tăi de slujbă
Smirna, aloia și casia îți umplu de miros plăcut toate veșmintele;
În casele Tale împărătești de fildeș reînveselesc instrumentele cu coarde.
Din neam în neam îți voi pomeni numele: De aceea în veci de veci Te vor lăuda popoarele"!
(Psalmul 45 – fragmente)

Programul nostru vrem să fie o lucrare de laudă pentru Prințul Universului. Noi am cunoscut pe Cel Nemărginit, pe Cel care conduce stelele în vastul lor circuit fără grabă sau întârziere, am cunoscut pe Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor și înfiorări de frumusețea Lui – la fel ca și Psalmistul pe care l-am citat anterior – din slabele noastre cuvinte dorim să înfiripăm o – Laudă – să-I povestim minunile pentru ca în veci de veci să-L lăudați și voi și tot pământul.

Vă întrebați cum putem noi cunoaște pe Cel de dincolo de hotarele timpului și spațiului? Da! Privirile ochilor noștri (fizici) se opresc pe bolta înstelată, și nu am avut ocazia să privim cu telescoape perfecționate cerul, dincolo de ceea ce poate vedea fiecare om.
Inteligența, bogăția și puterea noastră? Nu! Nu ne putem lăuda cu ele!

Și totuși, noi – oameni comuni – tineri ca toți ceilalți – am cunoscut pe Prințul Universului. Cum? El ni s-a descoperit! S-a făcut asemenea nouă, ca să-L putem cunoaște și a venit la noi Emanuel "Dumnezeu cu noi", Isus, Mântuitorul, Hristos, Mesia, Cel Uns ca Mare Preot, Împărat, Învățătorul Galilean, Vindecătorul, MIELUL și apoi ne-a spus că ne este FRATE, PRIETEN! "Voi sunteți prietenii Mei…"
PRINÅ¢UL – prietenul meu!! Prietenul tău!!! Prietenul nostru al pământenilor!!!

Închipuiți-vă că vine la noi un monarh al acestei lumi și ne oferă prietenia sa! Vă dați seama ce ar însemna pentru fiecare din noi aceasta? Ar fi cineva care ar refuza aceea prietenie? Libertate, bani, onoare, tot ce-și poate dori?Dar un monarh cu mult mai mare stă la ușa noastră! De mult așteaptă să ne ofere prietenia Sa. "Eu stau și bat!" – dacă aude cineva și deschide, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine" – e Suveranul Universului – PRINÅ¢UL – ISUS.

Prietenia cu El este mai de preț decât orice pentru un tânăr înțelept. Aceasta pentru că Domnul Isus simte cu noi în toate durerile, în toate dezamăgirile, în toate greutățile și încercările noastre, și anume din cauză că "El fu ispitit în toate ca și noi ca să poată avea milă de slăbiciunile noastre și să ajute pe cei ispitiți."

Există colțuri și ascunzișuri în inima noastră, unde nu poate vedea nici un ochi omenesc, există cercări, în care nu ne poate fi de folos nici un prieten-om, există situații grele și complicate, există doruri scumpe inimii noastre, dar pe care nu le putem destăinui nici celui mai de aproape dintre oameni. Dar Isus cunoaște și înțelege totul, El ne iubește foarte mult, și dorește să ajute și să ne mângâie și poate face aceasta deoarece El este Prințul Universului.

Pentru prietenii Lui este garantată pacea, pacea netulburată, în această lume de zbucium și de frământare. Cât de mângâiat și de fericit te simți în fața unui prieten care te iubește și în care ai deplină încredere! Dar omul n-a ajuns să cunoască cele mai înalte bucurii ale fericirii, dacă n-a ajuns să știe și să simtă că Domnul Isus este cel mai bun Prieten al său. Căci despre Domnul zice David: "Înaintea, feței Tale este plinătatea bucuriei, iar la dreapta Ta sunt desfătări fără seamăn".

Prin negura păcatului vâslim spre țintă
Spre-acel liman al iubirii cerești
E drumul prea lung și prea greu
dar vâslim spre iubire…
Secretul e simplu…
"Isus e prietenul meu!"

Catarge de vise deșarte se rup,
Furtuna distruge speranțele slabe
Pe cheiul dreptății, acolo… așteaptă
Acel ce-a spus mării vorbă-nțeleaptă..
pe cheiul de sus
E Isus…

Vor pieri cei ce merg fără rost… fără țintă
Căci apele vin… și vânturi se duc
Seninul de-o clipă dispare sub nor.
Dar mai e cineva ce așteaptă cu dor
Și timpul se duce și clipele mor…

Dar iată…
În noaptea uitării se-aude-ntreită chemare.
Solia iubirii curate încearcă în clipa din urmă
S-arate realul în contrast cu-acea crudă eroare

Treziți-vă, oameni!
Pe arca iubirii Isus e la cârmă…
Putea-veți ajunge la El… aprinderi lumină
Căci Domnul vieții e gata să vină…

E drumul prea lung și prea greu?
Șoptiți între voi, repetați adevărul:
"Isus e prietenul meu!"

Istoria Prințului pentru noi pământenii a început pe frumoasele poteci ale Edenului. În răcoarea dimineții El venea să se întâlnească cu omul. O dragoste tainică și adâncă îl lega de această ființa care era lucrarea mâinilor Lui. Făcuse un plan măreț pentru om. Prințul, voia să-l ridice pe culmile cunoașterii și bucuriei fără să cunoască eșecul dar știa în preștiința Sa că omul prietenul Lui, va urma o altă cale, și un plan tainic a fost pus la cale de Prinț împreună cu Dumnezeu Tatăl și Duhul Sfânt.

Când Lucifer, uzurpatorul tronului lui Dumnezeu își căuta tovarăși la trădare, îl găsi pe prietenul Domnului: omul. Acesta își trădă Suveranul și se făcu prieten cu cel care dorea să ia locul lui Dumnezeu. Jalnică era situația trădătorului! Unde putea să fugă de Cel pe care l-a trădat? Durere, suferință și moarte era standardul înalt de viață pe care Lucifer îl oferea celor ce-l urmau. Ce învălmășeală de sentimente a inundat sufletul omului în acele zile de început? Mustrare de conștiință, frică…ură și iubire, dorința de-a se întoarce, dorul după Prinț și chemarea întunericului – ce să facă, să se ascundă, să fugă! Unde? Cât timp?

O durere adâncă sfâșia inima Prințului. Iubea atât de mult pe om și omul L-a trădat, nu a avut încredere în dragostea Lui și acum… vedea înaintea Sa o întreagă istorie de lacrimii. A alergat printre smochini după prietenul său, dar omul s-a ascuns.
Și de atunci îl urmărește mereu cu dragostea Sa și omul se ascunde mereu. E o mare taină această dragoste a celui trădat față de trădător, dar iubirea cerului nu cunoaște margini.

Ascultați-L: "Cum să te dau…? Cum să te predau?… Mi se zbate inima în Mine și tot lăuntrul Mi se mișcă de milă. Nu voi lucra după mânia Mea… nu voi nimici, căci Eu sunt Dumnezeu nu om, Eu sunt Sfântul în mijlocul tău și nu voi veni să prăpădesc." (Osea) "Ascultați munții, pricina Domnului, și luați aminte temelii tari ale pământului! Căci Domnul are o judecată cu "prietenul Său" "… ce Å¢i-am făcut? Și cu ce te-am ostenit? Răspunde-Mi!" (Mica)

În dragostea Sa, Prințul a părăsit tronul, mărirea, strălucirea și armonia cerului, a îmbrăcat un corp omenesc, hainele oamenilor simplii din Orient, El nu a crezut că este un lucru de apucat să fie Prinț ci s-a dezbrăcat pe Sine și a venit la noi, pe planeta noastră, planeta trădării, să ne răscumpere și să ne salveze de moarte.

Puțini au cunoscut în fiul dulgherului din Nazaret pe un împărat. Dar El era. Omul acela sărac care străbătea pe jos drumurile fierbinți ale Palestinei era Fiu de Dumnezeu, și Fiul lui Dumnezeu era Isus, Mielul care a fost junghiat. Astăzi pașii Lui străbat drumurile noastre. El este sus în cer la tronul Tatălui dar este cu fiecare dintre noi. În casă sau pe stradă, când suntem singuri sau cu prieteni, El e lângă noi, când suntem în necaz sau în bucurie, Prințul pășește alături de noi. El se poartă cu fiecare dintre noi așa ca și când am fi singura ființă de care ar trebui să se intereseze.

Prințul Universului este prietenul pământenilor, prietenul meu, al tău, dar El dorește să-i fim și noi prieteni, ne-a iertat trădarea, ne iartă mereu revoltele împotriva Lui și dorește cu dor prietenia noastră. De ce? … e taina dragostei Sale. Pentru noi însă e supremul privilegiu: Eu – prietenul Prințului! Și ce ne pregătește El! Și ce e gata să ne ofere! Noul Ierusalim, veșnicia! Și mai presus de toate mi se oferă prietenia.

FIUL   CERULUI
Isus
a umblet printre oameni
cu mâinile întinse
spre toate durerile lumii aprinse.

A strigat
către cele patru părți ale lumii
cu glas nepământesc:
„Apropiați-vă de Mine
toți
cei pe care lumea v-a primit
Veniți! Vă iubesc!”

L-au durut lacrimile
tuturor celor ce au plâns,
de aceea dragostea Lui i-a adunat și i-a strâns.

Fiul cerului
i-a căutat pe toți
cei zdrobiți sub povară
și cu glas domol i-a rugat;
„Lăsați-o aici
și luați sarcina Mea cea ușoară!”

ÎNTREBĂ‚RI   BIBLICE
1.    Domnul vorbea cu Moise față a în față, cum vorbește un om cu prietenul lui. Scrie în:…
R: Ex. 33,11

2.    Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate. Acest citat îl găsim în:…
R: Proverbe l7,17.

3.    "Prietene" cum ai întrat aici?
R: Matei 22,12

4.    "Prietene" ce ai venit să faci, fă!
R: Matei 26,50

5.    Isus un prieten al vameșilor și al păcătoșilor.
R: Luca 7, 34

6.    Un prieten al lui Isus a dormit bine.
R: Lazăr, Ioan 11,11

7.    Când dai un prânz sau o cină să nu chemi pe prietenii tăi…
R: Luca 14,.12

8.    A fost numit prietenul lui Dumnezeu.
R: Avraam. Iacov 2,23

9.    Prietenia lumii, vrăjmășie cu Dumnezeu.
R: Iacov 4,4

10.    S-a rugat pentru prietenii săi care nu l-au…
R: Iov 42, 10

„Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ce vă poruncesc Eu”.E lucru minunat să fi prieten al Prințului și Prințul să fie Prietenul tău.
Dar ascultați următoarea parabolă:

Un tânăr s-a căsătorit la Washington cu o fată. Imediat după oficierea căsătoriei fiecare a pornit într-o altă țară. După doi ani de zile tânărul se întâlnește cu un prieten iar acesta îl întreabă dacă e căsătorit.
–    Da, răspunde acesta.
–    Dar unde e soția ta?
–    Nu știu.
–    Nu vă vedeți?
–    Nu.
–    Dar nu vă scrieți?
–    Nu.
–    Dar ești căsătorit cu siguranță?
–    Da. Doar am spus un "DA" acum doi ani la starea civilă…
Ce părere aveți dumneavoastră despre iubirea acestor doi soți, despre prietenia lor?(…)

Sunt multe căi prin care doi prieteni pot comunica dar fără comunicare nu este prietenie, nu este dragoste. Dumnezeu ne iubește, El e mereu lângă noi, în orice clipă, Prințul dorește cu dor comuniunea cu noi. Ce facem noi… comunicăm cu El?… Dacă astăzi nu ne place sa trăim cu El ne va plăcea oare în veșnicii? (timp de gândire)

Nimeni nu ar spune unui asemenea Prieten – cum e Isus – care ne oferă cerul: – Nu vreau să fi fim prieteni, nu-i va spune: "Nu Te mai iubesc." Dar El cunoaște. Și cu sufletul întristat Prințul va pleca o dată de la ușa inimii care nu-L primește. Prin natură, Biblie și providență, Isus vorbește cu noi, comunică cu noi. Rugăciunea este marele nostru privilegiu oferit de cer, să comunicăm cu Isus, în gândurile și simțămintele noastre să vorbim lui Isus despre iubirea noastră față de El, în viața noastră să se audă ecoul iubirii divine, îl iubim, îi suntem prieteni dacă facem ceea ce a spus El.

Cerul încă ne așteaptă cu mâna întinsă – Prințul ne oferă prietenia – ce facem noi?… Noi tinerii?… Ce fac cei maturi, cei cu părul nins, cei chemați?… În curând foarte curând, Îl vom vedea față în față, pe Prințul Universului – acum vedem ca într-o oglindă, dar atunci Îl vom vedea așa cum este. Căci El este Cel mai frumos. Ne vom zice atunci: Bun venit, sau…

PSALMUL   63

PRINÅ¢ AL UNIVERSULUI
"Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut!
Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjește trupul după Tine.
Într-un pământ sec și fără apă.
Așa Te privesc eu în locașul cel sfânt, ca să-Å¢i văd puterea și slava,
Fiindcă bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața,
de aceea buzele mele cântă laudele Tale,
Te voi binecuvânta dar toată viața mea, și în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.
Mi se satură sufletul ca de niște bucate grase și miezoase,
și gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze,
când mi-aduc aminte de Tine… și când mă gândesc la Tine…
Căci Tu ești ajutorul meu și sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.
Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijinește."
(Psalmul 63 fragment)

Mă numesc Jared, cetățean al Universului, membru al Observatorilor cerești. În acest moment privirea mea este îndreptată către pământ și vreau să vă spun de ce este așa de importantă pentru mine o planetă atât de mică și îndepărtată. Datoria Observatorilor cerești este de a ține o evidență a activităților de pe planeta Pământ. Noi am înregistrat războaie și tratate de pace, inundații, foamete, revoluții, perioade de prosperitate și atrocități dincolo de orice imaginație. Desigur, biserica a fost punctul central al observațiilor noastre, dat fiind că Prințul a învestit în ea mai mult decât se va putea înțelege vreodată.

Noi, observatorii cerești, am fost uluiți de orbirea pământenilor. Ei se poartă ca și cum Pământul ar fi centrul Universului și nu un fir de praf cosmic. Omenirea are o părere îngustă despre starea ei, deși Împăratul le-a spus-o lămurit în cartea pe care ei o numesc Biblia. Mulți nu o iau în serios, unii nu cred în ea deloc și chiar cei ce pretind a-L urma pe Prinț, par deseori mai interesați de o mașină nouă sau de o excursie, decât de revenirea Lui.

Totuși, El are câțiva urmași serioși care Îi fac atâta bucurie. Uneori El radiază de bucurie privind ici și colo câte unul care reflectă propria Sa persoană. Deseori simțeam o sfântă nerăbdare față de ei. Ingratitudinea lor părea de neiertat, o rasă atât de arogantă, fără nici un motiv de a fi arogant. Dar încet, de-a lungul secolelor, am început să-i iubesc, mai ales de când Prințul a venit să trăiască cu ei. Privindu-L acolo, așa de asemănător cu ei încât, uneori trebuia să privesc de două ori spre a-L identifica din mulțime, am început să-i văd prin ochii Lui. Când am văzut suferința Lui, am înțeles-o pe-a lor. Când Rebelul îl urmărea pe El fără încetare, am înțeles situația lor disperată Când a plâns El, am simțit lacrimile lor. Ei sunt legați împreună într-un fel misterios, probabil că s-a întâmplat la cruce sau poate mai înainte, în staulul din Betleem, sau poate când mergea pe drumurile lor, mânca la mesele lor, și se atingea de bolnavii lor.

Pământenii ar putea afla multe dacă și-ar închide televizoarele și ar lăsa cărțile și revistele. Biblia este plină de descoperiri extraordinare. Normal ar fi ca oamenii să petreacă fiecare clipă studiind și rugându-se .pentru înțelepciune, dar Rebelul târându-i, i-a amăgit într-o indiferență mortală. Aș vrea să scriu pe cer soluția simplă pentru nenorocirea lor: "ISUS HRISTOS, PRINÅ¢UL UNIVERSULUI ESTE AL VOSTRU, PLANETA PĂ‚MÂNT!"

Al vostru pentru vindecarea rănilor voastre, pentru alinarea singurătății voastre. Ridicați-vă capetele! Bucurați-vă și cântați! Primiți darul pe care vi l-a făcut cu un așa preț și dați-I în schimb dragostea voastră!
Amin

ÎNTRE   DOUĂ‚   HOTARE

Stăm între două cuvinte, viață și moarte,
Departe de răsărit…
Și mult prea departe de apus
Curând se va deschide-o carte
Și înainte de al vieții tale asfințit
Numele tău are să fie șters, ori pus.

Stăm între două cuvinte: salvat sau pierdut,
Departe, departe de întuneric
Și mult prea departe de lumină.
Curând se va vedea ce nimeni n-a văzut
Și dincolo de cerul sferic
Se va vedea mărirea Lui, deplină.

Stăm între două cuvinte: curat și murdar
Departe de minciună
Și mult prea departe de dreptate.
Curând vom înțelege ce-nseamnă gust amar…
Să cultivăm o dragoste ce ne adună
Făcând din a noastră nădejde… realitate.

Stăm între două cuvinte: vină… sau pleacă,
Departe de marea cetate
Și mult prea departe de Hristos,
Încă un clopot mai trebuie și bată
Sfârșindu-se apoi cu toate.
Încă o mână îți stă întinsă, sărmane păcătos
Stăm deci în fața alegerii noastre
Având înainte sfârșitul ori veșnicia
Plecând, poți să rămâi: plângând sau bucuros nespus
Lasă, plăcerile, privește către astre,
Și dacă poți s-alegi, nu cumpăni
Alege-L pe ISUS!

Material preluat de la www.intercer.net