CUPRINS:
1. Deschidere 258
2. Rugăciune
3. COR: Flori și stele
4. Poezie: Rugă
5. COR: Pune Doamne
6. Introducere
7. COR: Azi, cântec de iubire
8. Tema I
9. COR: L-am văzut pe Isus
10. Tema II
11. COR: Cine-a crezut
12. Poezie: Pentru cine?
13. COR: Pentru mine
14. Tema III A
15. Tema III B
16. Tema III C
17. COR: Cât de mult
18. Tema IV A
19. Tema IV B
20. COR: Plâng trandafirii
21. Poezie: Unde-l căutați pe Domnul?
22. COR: Pune Doamne
23. Poezie: Isus a murit pentru noi
24. COR: Aleluia, ce iubire
25. Tema V
26. COR: Cine?
27. Poezie: Noi suntem
28. Poezie: Va reveni Isus curând
29. COR: Glorie, Aleluia
30. Închidere
31. Rugăciune
32. Postludiu – ieșire
RUGĂ‚
Doamne,
Dă-mi cuvântul cu care să pot vorbi despre Tine
Dă-mi lacrima în care să-mi ascund
Comoara durerilor Tale,
Învrednicește-mi privirile
Să pot poposi prin limpezimea lor
Asupra cununii Tale de spini…
Doamne,
Pune-mi în mână făclia cunoașterii
Spre Emausul meu
Ca după ce-mi vei spune “Pace ție”
Să-mi ardă în suflet cuvânt despre Tine
La întoarcere
Peste stânci, în noapte
În cetatea dragostei Tale
Ierusalim
Doamne,
Mi-e dor să-i găsesc pe frații mei,
Adunați azi, în camera lor de sus
Și încă de pe trepte să le strig:
„L-am văzut pe Isus! L-am văzut pe Isus!”
INTRODUCERE
PSALMUL 45
Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă și zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru împăratului!”
Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba.
Tu ești cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele Tale; de aceea Te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.
Războinic viteaz, încinge-ți sabia, podoaba și slava.
Da, slava Ta! – Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blândețea și neprihănirea, și dreapta Ta să strălucească prin isprăvi minunate!…
Tu iubești neprihănirea… de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un undelemn de bucurie.
Din neam în neam îți voi pomeni numele: de aceea în veci de veci te vor lăuda popoarele!
TEMA I
„Auzim o chemare”
Undeva, în locul tainic al tăcerii… auzim o chemare – parcă vine din adâncuri, parcă se aude din stele,… poate o aduce în unda sa…izvorul sau mireasma primăverii…
Se aude tot mai aproape, ne inundă sufletele bântuite de bucurii și tristeți, speranțe și deziluzii… E glasul Lui. Îl recunoașteți? – PRIETENUL PĂ‚MÂNTENILOR –
Ne cheamă să mergem cu El acolo sus unde aleargă și mulțimea!… Auziți?!
Hohote de râs și batjocuri… vaiet și plâns!..
Iată! Sulițe și coifuri lucesc în soare. Mai încolo se vede mantia unui preot. Sunt mulți prinți… și oameni de nimic!… Profesori cu părul alb și copii și tineri – toți au uitat de bunele manierei – râd, scuipă, lovesc, se înghiontesc, vor să vadă ceva! Dar ce anume?
UN OM CĂ‚ZUT SUB CRUCE!
TEMA II
"TU EȘTI?" (fond muzical)
Îi văd și eu ochii triști… privirea caldă.
Are coroană! E împărat!
Dar coroana e din spini, și spinii sunt scăldații în sânge…
Tu ești Împăratul promis?
Unde Ţi-e garda?
Unde podoaba și slava?
Nu ai slujitori? Nu ai nici prieteni?
Toți te lovesc! – cu trestia, cu vorba, cu râsul!
Tu ești străini, nu ești de-al lor!
Dar de unde vii, Împărate?
EU SUNT CEL DIN SCRIPTURI!
PENTRU CINE?
Cine duce, cine duce
Sus pe Golgota o cruce?…
Domnul duce, Domnul duce…
Până sus de tot o cruce.
Pentru cine? pentru cine?
Pentru mine, pentru mine.
Cine plânge, cine plânge
Purtând spini pe frunte-n sânge
Domnul plânge, Domnul plânge
Sub durere El se frânge…
Pentru cine, pentru cine,
Pentru mine, pentru mine.
Cine moare, cine moare,
De se-ascunde-n ceruri soare
Domnul moare, Domnul moare
Până-n cer pământul doare.
Pentru cine, pentru pine?
Pentru mine, pentru mine.
TEMA III A
Te recunosc, străine! Tu ești Isus! Ești singur pentru că Iuda Te-a vândut, Petru Te-a trădat, ceilalți au fugit, iar noi… Noi privim împreună cu alții, la o dată anume, de la o distanță de secole – GOLGOTA…
Ne curge o lacrimă, ne umbrește un zâmbet… Și Tu ești singur!…Tu și crucea grea ce Te zdrobește! Dar astăzi, luptându-ne cu timpul și spațiul, urcăm și noi, acolo sus pe dealul uscat de arșița Orientului… pe urmele pașilor Tăi…
Vai! Piroanele Îți străpung mâinile și picioarele… Cu un zgomot surd, crucea își înfige piciorul în stânca tare a Golgotei iar trupul Tău învăluit în răni se ridică spre soarele arzător al țării unde curge lapte și miere. Cerul pare boltă de granit și durerea parcă numai noi Å¢i-o înțelegere…
Ochii noștri nu mai pot privi scena jalnică a morții care vine!
Isuse, unde e Tatăl Tău? Unde sunt îngerii? Nu văd? Nu aud? Nu le pasă?
Ascultați! Vorbește Suveranul Universului:
„Cum să te dau Efraime?… Cum să te predau, Israele?.. Mi se zbate inima în Mine și-tot lăuntrul Mi se mișcă de milă!”…
S-a oprit muzica cerului! Durerea inundă spațiul… Tot cerul suferă…, iar tu, om mărginit nu poți să înțelegi durerea "Celui nemărginit! Ea este mai mare decât poți tu gândi! E infinit mai grea decât ai putea duce…
Cel veșnic poate pieri pentru tine – om de geniu!… sau, poate un anonim printre oameni… Isus Și-a riscat veșnicia coborând pe pământ… iar Tatăl, chinuit de durere și dragoste, atât de mult te-a iubit, încât L-a dat… prețul trebuia plătit întreg!
TEMA III C
Un înger ar vrea să spele cu lacrimile sale rănile lui Isus, dar nu poate!Oști cerești ar vrea să smulgă crucea, să amuțească acele voci batjocoritoare, să șteargă fruntea însângerată… dar nu pot!
Dacă ei ar face aceasta omenirea ar trece în neființă pentru totdeauna! Acum doar noi, pământenii, putem face ceva pentru El!
Doar NOI! Noi putem alina durerea… Noi putem aduce zâmbetul pe fața muribundă…
TEMA IV A
„S-A SFÂRȘIT”
„Inima îmi spune din partea Ta: Caută fața mea" și fața Ta, Doamne, o caut!…
Dar ce se întâmplă? Mulțimea a tăcut… Ce liniște sinistră!… Totul pare încremenit!… Lumina se stinge, lăsând, trist întunericul să coboare…
Privesc la Tine!..:
Fața Å¢i-e schimonosită de durere… iar inima Å¢ie apăsată de veacuri de păcate… Văd acolo ura, minciuna, batjocura, desfrâul… Te doare sângele vărsat în atâtea războaie și crime… Tu, Cel fără pată, Te-ai făcut păcat pentru NOI!
TEMA IV B
Acolo, în inima Ta, e nepăsarea mea, glumele mele urâte, ironiile, jocul cu răul, cățelușul pe care l-am lovit, pasărea pe care am ucis-o…
Văd, o lacrimă pe fața Ta însângerată! E pentru că eu n-am ascultat-o pe mama… și pentru că l-am mințit pe tata, pentru că nu am împărțit bucățica mea cu cel flămând…
E acolo păcatul omenirii de veacuri… și păcatul meu.
Ești zdrobit de tot!…
Aș vrea să Te cobor de pe cruce, să Te așez în cel mai comod fotoliu… Oricum vei muri.
Nu crucea Te ucide, nu bătaia, nu cuiele, ci păcatul meu!…
Da! Păcatul meu, Isuse, el Te-a zdrobit!… Și totuși, privirea Ta caldă mă învăluie… și pacea îmi umple sufletul…
"S-A SFÂRȘIT!"
UNDE-L CĂ‚UTAÅ¢I PE DOMNUL?
De ce-L mai căutați pe Domnul
În mormânt?
El a-nviat!
Nu credeți?
Priviți!
Este răsturnată piatra cea grea.
Unde este El?
Este în cer
Și este în inima mea…
De ce-L mai căutați pe Domnul
În mormânt!?
El a-nviat!
Nu v-amintiți?
Așa era profetizat.
Unde este El?
Este în slavă
Printre veșniciile Sale
Și este la ușa inimii tale…
Nu-l mai căutăm pe Domnul
În mormânt!
El este-n cer,
Dar vine din nou pe pământ
Cu nădejdea aceasta
Lacrimile ni le vom șterge
Și vom învăța picioarele să alerge
Către marea Lui întâmpinare
Cu inimile-o candelă fiecare –
ISUS A MURIT PENTRU NOI
Isus a murit pentru noi!
Nu este o veste mai bună!
Tăcut a răbdat umilințe
Ca astăzi să-i fim în cunună…
Isus, răstignit pe o cruce
Cu gândul la mine-a răbdat…
Deci, cum aș putea să nu-L caut
"Conversație despre mărturie"
Doamne,
Cine putea să ne facă
O poartă de intrat în cer
Așa de minunată, ca Tine,
Din atâta iubire și adevăr,
Din atâta lumină și bine?..
Doamne,
Noi, știm cât de mult Te-a durut
Atâta frumos, atâta jertfire și iertare
Din care poartă mântuirii ne-ai făcut.
Fiecare piatră a ei de-nălțare,
Ai pus-o
Cu o durere cât crucea de mare.
Ca să ne facă o poartă spre lumea cerească
Sângera pentru noi
Fruntea Ta Împărătească,
Și ai purtat cununa de spini,
Ca să ne treci prin ea
Spre marile lumini…
Să ne despartă de-a pământului jale
Trudeau pentru noi mâinile Tale;
Prin poarta izbăvirii
În slavă să ne suie
Palmele Tale au fost prinse în cuie.
Și când inima Ta
A încetat să mai bată,
Doamne,
Poarta mântuirii noastre este terminată.
Apoi,
printr-o mare înviere.
Ne-ai deschis-o
Către frumusețile divine
Și ne-ai chemat:
„Voi, cei trudiți și-mpovărați,
Veniți la Mine!”
Ce poartă minunată!
Ce poartă minunată!
Din aur, din argint, din pietre scumpe,
Mărgăritar ceresc de mare preț,
Pentru oricine-ar vrea
Să treacă prin ea
Către stele drumeț.
Haideți repede, să trecem și noi!
De ce vă e teamă?
N-auziți că Domnul ne cheamă?
Ba da, vom trece toți prin ea;
Dar mai întâi
Să ne gândim puțin;
Prin poarta mântuirii
De-i măreție – așa de mare,
Cum am putea intra cu nepăsare?
N-ar trebui să fim ca ea l-a-nfățișare?…
Ia să vedem
IUBIRE, câtă avem?
Ia să ne așezăm lângă el,
Suntem și noi ca ADEVĂ‚RUL, la fel?
Ia să ne cercetăm,
Cât de mult luminăm?
Ia să ne privim de sus până jos,
FRUMOSUL nostru, e destul de frumos?
Ia să ne uităm la toți
La mine, la tine
Avem în inima noastră numai BINE?
Ia să ne mai aruncăm o privire,
Este și viața noastră JERTFIRE?
Ia să ne întrebăm fiecare, semănăm a IERTARE?
NOI SUNTEM
Noi suntem slava, mâinilor Lui
Noi suntem gloria Golgotei Lui
Noi suntem lumina cuvântului său
Noi suntem nume din Numele său.
Nimic nu ne poate opri să-L urmăm
Nimic nu ne poate opri să-I cântăm
Nici o povară nu este prea grea
Chiar moartea ușoară cu El ne-ar părea.
Noi suntem martorii Lui pe pământ
Din orice lacrimă noi facem cânt
Noi suntem solii divinei lumini
Făclie purtăm spre-ale slavei ‘nălțimi
Nici o furtună din drum nu ne-oprește
Nici o durere, oricât ne lovește
Doru-i fierbinte, mergem ‘nainte
Sus ne așteaptă locașuri sfinte
VA REVENI ISUS CURÂND!
Noi vrem să ducem către lume
Frumosul tot pe care-l știm;
Ne e de-ajuns un singur Nume:
ISUS – pe care să-L rostim…
Și tuturor sub zări de zare,
Și fiecărui, rând pe rând,
Noi spunem arși de nerăbdare:
„Va reveni Isus, curând!”
Noi vrem durerilor prea grele
Să le găsim senin hotar
Și rostul lumii către stele
Să-l înălțăm prin har de har;
Noi trecem lumea pe la cruce
Să vadă ceru-ntreg plângând.
Noi spunem inimii-n răscruce:
„Va reveni Isus curând!”
De jertfa Lui nemăsurată
Cu jertfa noastră ne-am legat
Să nu ne tacă niciodată
Iubirea câtă am aflat…
Din veșnicii purtăm rostire
Și dor de cer în orice gând
Cântăm oricui spre mântuire:
„Va reveni Isus, curând!”…
Material preluat de la www.intercer.net