Iisus, ce dulce nume ai !

    CUPRINS:

1.    Deschidere   25 IC – „O, Isus ce dulce nume”
2.    Rugăciune
3.    Introducere –
4.    Tema I – Isus, Modelul Divin –
5.    Poezie: Isus, colegul meu ironizat –
6.    COR + COM: 14/100 Isus, ca Fiu de Dumnezeu (de învățat)
7.    Experiențe 1,2,3,4 –
8.    Tema II – Părerile oamenilor mari despre Domnul Hristos
9.    Poezie – Rugă –
10.    COR + COM: 97/100 Doamne, pe cărarea Ta (de repetat)
11.    Tema III – Tu ești cel mai frumos dintre oameni –
12.    Poezie – La picioarele lui Isus –
13.    Închidere 36/100 „Isus și eu”
14.    Rugăciune
15.    Postludiu – ieșire

…Cred că ne aflăm aici pentru că dorim ca Dumnezeu să vorbească inimilor noastre însetate după lumină și adevăr.
Subiectele care rând pe rând ne-au îmbogățit cunoștințele pe calea mântuirii, s-au ocupat cu cele mai diverse și actuale probleme ale credinței. Am rămas însă datori față do o problemă care se află în centrul tuturor preocupărilor noastre de credință, și în jurul căreia gravitează totul – Hristos, centrul nădejdii și mântuirii noastre.
Daniel Poling, redactor la revista Cristian Herald a fost odată întrebat: "Ce cunoaște despre Dumnezeu și despre Isus Hristos?" El a răspuns: "Grozav de puțin, dar ceea ce cunosc a schimbat viața mea".
Iată, stimați frați (dragi prieteni), unul din valoroasele secrete pe care le ascunde în Sine Domnul Hristos și pe care nu-1 putem găsi în nici un loc în cer și pe pământ.
În Hristos stau ascunse comorile mântuirii: "Isus Hristos – născut în ieslea din Betleem, Isus Hristos răstignit pe crucea de pe Golgota, Isus Hristos înviat din morți și înălțat la Tronul Tatălui, Isus Hristos revenind pe norii cerului în glorie și în mărire, iată știința cerului în glorie și în mărire, iată știința mântuirii pe care noi ar trebui s-o învățăm și s-o spunem și altora".
Problema lui Isus Hristos este și problema creștinismului care se întemeiază pe El ca pe o stâncă neclintită. Este problema istorică, care se învârte în jurul Lui ca în jurul Soarelui moral al Universului. Este problema fiecărui om care în mod instinctiv dorește după El.
Este chestiunea mântuirii personale, care poate fi obținută numai prin El. Temelia creștinismului este Hristos, și dacă nu poate pieri niciodată aceasta se datorează numai lui Hristos, care trăiește și este același ieri, azi și în veci.
Noi toți avem cunoștințe despre Hristos: auzim ceea ce spun alții despre El; dar, îl cunoaștem noi personal? "Hristos nu are nici o valoare pentru noi dacă nu-L cunoaștem ca Mântuitor personal".
"Dacă ochiul este păstrat fix la Domnul Hristos, lucrarea Duhului Sfânt nu încetează până când sufletul nu este transformat după chipul Său".
Iată dar, de ce ne-am propus ca în această oră muzicală să ne ocupăm în mod special de persoana Domnului Hristos, persoana cea mai scumpă, sublimă și adorată în ceruri și pe pământ, centrul nădejdii, bucuriei, fericii și mântuirii noastre.
Dorim tuturor ca, privind o oră spre Hristos să se găsească aici începutul trăirii cu Hristos, nu numai în viața aceasta, ci și în toată veșnicia.
Domnul să ne ajute la aceasta, AMIN!

Viața lui Isus a fost în deplină armonie cu Dumnezeu. Când a fost copil a vorbit și a gândit ca un copil, dar nici o umbră de păcat nu a mânjit chipul lui Dumnezeu din El. Cu toate acestea, nu a fost lipsit de ispite. Locuitorii din Nazaret ajunseseră proverbiali prin stricăciunea lor. Isus a fost pus în locuri unde caracterul Său putea fi ispitit. El trebuia să vegheze necontenit pentru a păstra neprihănirea. A fost supus la toate luptele pe care trebuie să le ducem noi, ca să ne poată fi o pildă în copilărie, tinerețe și maturitate. Satana era neobosit în străduințele lui de a birui pe Isus. Nu va fi copil care să fie chemat să ducă o viață sfântă și să se zbată cu atâtea ispite cum a avut Mântuitorul nostru. Hristos a fost singura ființă lipsită de păcat care a locuit pe pământ printre locuitorii stricați din Nazaret. După cum crinul și nufărul sunt îmbrăcați într-o haină de un alb imaculat din mâlul cel negru al apelor pământului, tot așa Hristos, în mijlocul corupției și al stricăciunii a fost singura ființă omenească care a păstrat o curăție desăvârșită, după cum sintetizează cuvântul psalmistului. "Tu ești cel mai frumos dintre oameni!"
Pentru Isus fiecare păcat, fiecare plăcere murdară pe care o adusese neascultarea, era o tortură potrivit cuvântului lui Habacuc: "Ochii Tăi sunt așa de curați că nu pot să privească răul și nu pot să privească nelegiuirea."  Ochii Lui curați în atingere cu păcatul erau un foc mistuitor, Iosif, Daniel și Iov sunt niște slabe sclipiri de curățeniei în comparație cu giganticul astru al veacurilor: Isus Hristos, Mântuitorul nostru, care invită la El pentru putere pe cei care vor să trăiască o viață de curăție. Iubite ascultător, ți-e dor de o viață curată? Vino azi la Isus, și El te va ajuta.

Blândețea, bunătatea, iubirea și viața Sa de rugăciune, împreună cu o viață plină de trudă, formează puternicul sceptru al persoanei Sale, care lasă o puternică lumină de la Nazaret și până la Golgota. În timpul vieții Sale, Isus a fost un harnic și statornic lucrător. Din zori și până-n noapte, El lucra pentru alinarea suferințelor trupești și sufletești ale tuturor celor ce veneau la El. Niciodată nu a strigat un suflet omenesc în nevoia lui și să nu primească ajutor.

Isus a fost pentru lumea aceasta o fântână de har vindecător… Viața Lui s-a răspândit în râuri de iubire și milă. Bătrâni, oameni apăsați de păcate, copiii în bucuria lor nevinovată, toți se simțeau mai bine lângă El. Isus nu a trecut pe lângă nici un suflet ca fiind fără valoare, ci a căutat să dea fiecăruia leacul (vindecător) alinător. Isus vindeca și sufletul și trupul, iubirea Lui fără margini pentru salvarea păcătosului atinge apogeul între Ghetsemani și Golgota.
Oricare ar fi nevoia noastră, Isus ne poate da, ajutor. El corespunde oricărei situații ai fiilor oamenilor. Pentru artist, El este Cel cu totul plăcut, pentru arhitect El este Piatra de Colț Principală, pentru brutar, El este Pâinea Vie, pentru cel bogat El este Comoara Ascunsă, pentru constructor El este Temelie Sigură, pentru doctor El este Marele Medic, pentru educator El este Marele Învățător, pentru plugar El este Semănătorul și Domnul secerișului, pentru horticultor El este Crinul din vale și Trandafirul din Saron.

Pentru geolog – El este Stânca Veacurilor, pentru judecător – El este Judecătorul cel drept, pentru ziarist El este Vestea cea bună de mare bucurie, pentru binefăcător, El este Darul de nemărginit, pentru filozof El este Înțelepciunea lui Dumnezeu, pentru predicator El este Cuvântul lui Dumnezeu, pentru singuratic El este Prietenul care se alipește mai mult decât un frate, pentru slujitor, El este Stăpânul cel bun, pentru truditor El este Dătătorul de odihnă, pentru cel întristat El este Mângâietorul, pentru cel rămas singur prin moartea celor dragi El este Învierea și Viața, pentru păcătos El este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii, pentru oricine El este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul, Răscumpărătorul și Domnul.

ISUS, COLEGUL TĂ‚U IRONIZAT

Colegul meu de bancă
este de la țară.
Nu prea-I umblat pe la oraș.

Nu-I unul din aceia cu relații,
e altfel;
Nu știu cum să spun…
nu-I arogant, nu-I nici flegmatic;
E-un tip de treabă, n-am ce spune,
dar nu prea-mi place că-I cinstit.

Am bănuit că poate-I pocăit,
Sau e călugăr.

Acasă n-au televizor,
Nu-I microbist…
Colegii mei râdeau de El;
Pe undeva am râs și eu;
Era prea depășit.

În noaptea asta am aflat c-ar fi plecat.

Am o scrisoare de la El,
Îmi spune:
Deși Eu n-am fost pocăit
Și n-am televizor, nici n-am trăit pe la oraș,
Am fost și-ți sunt prieten;
Te voi iubi pân’la sfârșit.
    
                ISUS,
                colegul tău ironizat…

                    Daniel, Chirileanu

Un reporter a oprit șase oameni de pe străzile New York-ului și le-a pus următoarea întrebare: "Care a fost întâmplarea cea mai însemnată din istorie?" Răspunsurile au fost tot așa de felurite, după cum era de așteptat. Întâmplările sugerate erau:
– înființarea de către englezi a orașului Jamertown.
– înfrângerea sarazinilor la Tour.
– fuziunea atomului.
– înfrângerea japonezilor în al doilea război mondial.
– inventarea roții.
Al șaselea răspuns a venit din partea unui tânăr de 14 ani care a răspuns: "Întâmplarea cea mai importantă din istoria omenirii a fost nașterea lui Isus Hristos în Betleem."
A fost nevoie de un copil să spună adevărul pe care nu-1 poate nimeni tăgădui. El cunoștea însemnătatea așezării Domnului Hristos în centrul tuturor activităților vieții. El era de aceeași părere cu marele apostol Pavel când a exclamat: "Pentru mine, a trăi este Hristos" • Filipeni 1:21

Hristos – legătura cea mai de seamă în realizarea unității         (II)

În 1909 un fost ministru al Angliei vorbea la Universitatea din Edinburg despre: "Valorile morale care unesc națiunile". În cuvântarea lui el a tratat diferite legături care unesc popoarele lumii, legături ale științei, ale comerțului, ale diplomației și legăturile prieteniei oamenilor. Când a terminat, un student japonez care studia la Universitatea națională, s-a ridicat și a întrebat; "Da, domnule ministru, despre Isus Hristos nu se poate spune nimic?"
Ai fi putut auzi căderea unui ac. A fost o tăcere mormântală, când cei de față și-au dat seama de justețea mustrării. Un bărbat de stat, creștin de seamă, se ocupa cu legăturile care ar trebui să-i unească pe oameni, și lăsase la o parte legătura cea mai de seamă. Și cel care a atras atenția la ceea ce se pierduse din vedere era un student dintr-o țară necreștină.

Să   cunoaștem   pe   Dumnezeu    (III)

Când Mark Twain a vizitat Europa împreună, cu soția sa și o fiică de 12 ani, turneul lui a fost triumfal. Universitățile i-au oferit titluri onorifice, oameni de afaceri l-au onorat, regii se luau la întrecere să-i aducă onoare și apreciere. Pe când familia era singură într-un automobil particular în drumul spre portul de plecare spre Africa, Mark Twain a citit numele celor ce l-au onorat. Era o listă impresionantă. Atunci fetița a spus:
"Tăticule, cred că în curând ai să-i cunoști pe toți, afară, de Domnul Isus Hristos. Pe El n-ai să mai ai timp să-L cunoști."
Este bine să ascultăm cât mai mult, să cunoaștem cât mai multe, dar nu cu riscul de a neglija pe Isus Hristos și de a scurta timpul cunoașterii de Dumnezeu, care să ne îndepărteze de la mântuire.

Isus,   centrul   vieții   și   mântuirii    (IV)

În orașul Nürenberg din Germania, un credincios a săpat din lemn chipul Mântuitorului și al celor 12 apostoli. Chipurile stăteau în picioare. Sunt însă în așa fel făcute, încât dacă atingi și răstorni chipul Mântuitorului, se răstoarnă toți apostolii. Dar, în schimb, poți răsturna pe toți apostolii, însă Domnul rămâne nemișcat.
Domnul Isus este centrul vieții și mântuirii noastre sufletești. Luați acest centru – ați răsturnat totul, lipsește acest centru, lipsește totul. Luați pe Domnul și jertfa Lui din Biblie; veți rămâne cu tunetele și fulgerele mâniei lui Dumnezeu pentru păcatele voastre. Luați pe Domnul din viața unui creștin adevărat, i-ați luat toată puterea. Luați-i totul, dar lăsați-L pe Domnul; n-a pierdut nimic. Dumnezeu să ne ajute să facem din Hristos centrul vieții noastre acum și în veșnicie.
Stimați ascultători, cât de real este Domnul Hristos pentru noi, aceasta încă de pe acum se poate observa. Avem însă o făgăduință pe care Domnul ne-a lăsat-o și care spune: "Iată, Eu vin curând !" El se va arăta în toată plinătatea Sa și orice ochi îl va vedea. Iov spunea: "Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor."
El a fost Creator. El a fost Mântuitor, El va fi la venirea Sa liberator de păcat și Suprem Stăpânitor. Astăzi, El se află încă în Sanctuarul Ceresc ca Mare Preot, Mijlocitor și te așteaptă să te întorci la El cât mai este har.
Aceasta este solia vremii, acesta este adevărul prezent al zilelor noastre: "Isus Hristos te invită să-L primești azi ca Mântuitor."

Contemplând pe Domnul Hristos, noi vedem idealul Lui ridicându-se. El cel prezentat în Evanghelie, este acela care se înalță, pe care nu-L poate asemui nimeni cu pensula, nici cu dalta, nici cu condeiul, nici cu inima.
Aceasta făcea să curgă lacrimile lui Angelico Frenoli, numit pictorul negrilor (1387-1455), care în neputința de a picta o asemenea frumusețe, smulge de necaz pensula din mâna lui Leonardo da Vinci.

Pentru întâia dată, sau mai bine zis pentru singura dată, desăvârșirea supremă a artei rămâne mult mai prejos față de adevărul istoric și închipuirea chiar (înțelegerea) genială nu reușește să prindă realitatea. Acest gând ar fi deajuns ca să facă pe orice spirit să înțeleagă că acest caracter al lui Isus Hristos, deși într-adevăr omenesc și natural, se ridică cu mult mai presus de proporții omenești.

Isus este modelul universal. Copilul, fiica, mama, bătrânul, oamenii de orice stare sau condiție se apropie de El pentru ca să găsească într-Însul o mângâiere, o putere. Lumea și civilizația dau la iveală oameni noi. Isus Hristos nu este străin pentru niciunul; nici pentru grec, măcar că El se îngrijea prea puțin de filozofie, nici pentru roman, măcar că El nu a câștigat nici o bătălie, nici pentru barbarul din secolul IV ori pentru civilizatul din secolul XXI, deși ideile lor, obiceiurile lor nu se aseamănă întru nimic.

El a fost adorat de către pieile roșii din America, de către sălbaticii din Africa, de către brahmanii din India, și mahomedanii din Turcia. Omenirea merge înainte, merge repede, veșnic grăbită.
Ea binecuvintează și laudă în drumul ei geniile ce se ridică pentru a o lumina. Apoi repede îi lasă în urma ei. Faraonii, Nebucadnețar, Napoleon și toți strategii, piese de diferite mărimi în galeriile lumii, denumite "Istorie".

Homer, Eschil, Socrate, Fidias, Sofocle, Platon, Virgil, Tacitus, Dante, Michel Angelo, Shakespeare, Milton, Corneille, Goethe, Racine, Haendel, Bach, Mozart, Beethoven ascultați cu drag, admirați ca oameni mari, genii și atâta tot.
Filozofia lui Platon a fost bună, dar ea nu mai este în deajuns. Știința lui Newton, admirabilă, dar ea a fost întrecută de alții. Geologia la Cuvier a fost o revoluție, dar rămâne în urmă. Hipocrate a fost întrecut. Arhimede depășit, Copernic complexat, Galileo întrecut. ISUS HRISTOS, NU! El a venit cu noi, în noi. Ochiul îl vede, urechea aude vorbindu-se despre El, inima îl simte.

Învățătura lui Hristos străbătând veacurile, este parcă mai nouă, mai puternică în generația care apare. Când se crede mică, slăbită, atunci grandoarea ei se manifestă în tărie, curăție și frumusețe desăvârșită. După scurgerea a mai bine de 13 veacuri, ea stăpânește veacurile ca în ziua cea dintâi. „Ne înflăcărăm”, zice Napoleon, „la citirea cuceririi Alexandriei, dar iată un cuceritor care cucerește nu numai o națiune, ci întreg neamul omenesc! Ce minunat!”

Chiar și cei care nu L-au cunoscut, n-au putut să-I nege suprema autoritate. Auziți-l pe Ernest Renan, când în încheierea volumului său intitulat: "Isus Hristos", la pagina 278 exclamă: "Cu prețul suferinței Tale, Å¢i-ai câștigat cea mai desăvârșită nemurire. Pentru mii de ani, lumea se va înălța prin Tine. Steag al speranțelor noastre, vei fi Semnul în jurul căruia se va da cea mai arzătoare luptă. De mii de ori viu, de mii de ori iubit, după moartea Ta vei ajunge atât de mult cheia omenirii, încât a smulge Numele Tău din lumea aceasta, ar însemna s-o zgudui din temelii, între Tine și Dumnezeu nu se va face nici o deosebire. Pe deplin învingător al vieții, ia-Å¢i în stăpânire împărăția Ta, în care Te vor urma veacuri de adoratori, în mijlocul acestei pleiade se ridică spre cer coloane ce dovedesc o menire mai nobilă. Isus este cea mai înaltă dintre aceste coloane, care arată omului de unde vine și la ce trebuie să năzuiască. În El s-a condensat tot ce-i mai bun și mai înalt în firea noastră. Isus nu va fi întrecut. Cultul lui va întineri pururea, amintirea Lui va smulge lacrimi din cei mai frumoși ochi, suferințele Lui vor înduioșa sufletele cele bune. În toate veacurile se va spune că printre fiii oamenilor, nu s-a aflat vreunul mai mare decât Isus."

Spinoza, spunea: "Eterna înțelepciune a lui Dumnezeu s-a manifestat în toate lucrurile, în deosebi în spiritul omului, și mai presus de toate în Isus Hristos. Isus a fost trimis nu numai pentru răscumpărarea unui popor, ci pentru aceea a întregii rase omenești. Învățăturile Lui se adresează noroadelor, și ascultându-L pe Isus se înalță până la dragostea lui Dumnezeu. Nobila figură a Domnului Hristos atrage pe toți oamenii către El".
"Tu ești cel mai frumos dintre oameni".

RUGĂ‚

Doamne,
Dă-mi cuvântul cu care să pot vorbi
Despre Tine
Dă-mi lacrima în care să-mi ascund
Comoara durerilor Tale
Învrednicește-mi privirile
Să pot poposi prin limpezimea lor
Asupra cununii Tale de spini.

Doamne,
Pune-mi în inimă făcliile cunoașterii
Spre Emausul meu
Ca după ce-mi vei spune „Pace ție”
Să-mi ardă-n suflet cuvânt despre Tine
La întoarcere
Peste stânci în noapte
Spre cetatea dragostei Tale
Ierusalim

Doamne,
Mi-e dor să-i găsesc pe frații mei
Adunați azi în camera lor de sus
Și încă de pe trepte să le strig
„L-am văzut pe Isus…”

Benone Burtescu, Poezii, pag. 29

Guvernatorul Lentului zicea: "Se vorbește pe aici că asemenea om nu s-a mai văzut prin locurile acestea." În adevăr că asemenea om nu mai văzuse pământul, și nici nu se va mai vedea, până la finele istoriei, când Acest "Cel mai frumos dintre oameni", va veni pe norii cerului, ca să, aducă răsplătire tuturor celor ce L-au urmat pe pământ, și s-au străduit să devină asemenea caracterului Său.

În decursul secolelor, omenirea și-a văzut marii ei binefăcători. Oameni cu o putere uriașă de convingere, oameni ai binelui, ai rugăciunii și ai dreptății, savanți celebri, artiști iluștri care au lăsat posterității capodoperele diferitelor arte fără precedent până astăzi, datorită răbdării lor îndelungi, eforturilor lor susținute, lepădării lor de sine, cum ar fi Michelangelo, Titian, Newton, Galileo Galilei și alții. Istoria biblică abundă în exemple de oameni, eroi ai lui Dumnezeu care au lăsat omenirii exemple uriașe de caractere puternice, ce au servit ca model pentru cei ce au venit după ei, cum au fost: Abraam, Moise, Iosif, Daniel, Neemia. Dar toți aceștia, față de Domnul Hristos nu pot fi comparați decât cu niște sateliți ai soarelui care își pierd strălucirea odată cu ivirea primelor lui raze. Profeții și poeții Vechiului și Noului Testament, sub inspirația Duhului Sfânt, s-au străduit ca în cele mai frumoase figuri de stil să descrie caracterul și persoana Aceluia ce este mai deosebit dintre oameni și îngeri. Așa după cum vârful Everest din munții Himalaia nu poate fi comparat cu alți giganți ai pământului, tot așa nu putem găsi exemple potrivite prin care să putem compara pe Isus Hristos, care e mai presus de îngeri, serafimi și heruvimi.

Însuși Dumnezeu Tatăl declară în mod solemn: "Acesta este Fiul Meu iubit în care-Mi găsesc plăcerea Mea". Ioan vizionarul confirmă acest fapt când se găsea în viziune la Tronul lui Dumnezeu, unde i s-a dat să vadă și să audă cum un înger puternic de lângă Tronul lui Dumnezeu striga cu glas tare: "Cine este vrednic să deschidă cartea cu privire la planul de mântuire și să-i rupă pecețile ?" Și nu se găsea nimeni, nici în cer, nici pe pământ care să deschidă cartea și să se uite în ea. În momente de apăsare copleșitoare, s-a auzit un glas: "Iată că Leul din seminția lui Iuda, din Rădăcina lui David, Mielul lui Dumnezeu, El este singur în stare să deschidă cartea și să-i rupă pecețile." În momentul următor, un cor măreț de voci sublime, cânta: "Vrednic este Mielul care a fost junghiat să primească pururea bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda în vecii vocilor." Domnul Isus, ilustrul Suveran al cerului, unicul Fiu al Celui Prea înalt, Prinț al vastului Univers, în care roiesc mulțimi imense de galaxii cu constelațiile lor grandioase, compuse din mii și mii de planete care gravitează orbitele lor uriașe, cu ființe de ordine superioară nouă și fără păcat, pe care numai cerul Ie cunoaște, acest Minunat Isus, S-a coborât din curăția și pacea cerului, din bucuria, strălucirea și viața Sa nemuritoare, pentru ca să vină în contact cu corupția pământului, spre a suferi rușinea și moartea pentru mântuirea oamenilor.

Prin nașterea Sa la Betleem, Isus a dat tronul cerului pentru staul și vecinătatea îngerilor strălucitori pentru vitele din grajd.
A trăit pe pământ în locuri grele și neprietenoase. Mărirea Lui a fost acoperită, ca Majestatea înfățișării Lui să nu devină un obiect de atracție.
Isus hotărâse ca nici o strălucire pământească să nu atragă pe oameni în jurul Său, afară de frumusețea adevărului divin, trăită în caracterul Său nobil, curat și sfânt.

Deși era obișnuit cu suferința, om al durerii și de mulți nebăgat în seamă, pentru mult mai mulți chipul Mântuitorului era balsam vindecător, rază dătătoare de viață, bucurie și speranță, căci harul era turnat pe buzele Sale și chipul Său minunat, mai frumos decât al tuturor oamenilor, era reprodus în toți aceia ce îl urmau, închinându-I viața și inima lor.
Facă Bunul Dumnezeu ca și noi să fim printre urmașii Săi demni, ce-L reprezintă cu cinste, și vor rămâne trofee ale iubirii Sale mântuitoare.

LA PICIOARELE LUI ISUS

La picioarele lui Isus
Vei găsi totdeauna putere
Pentru biruința după care alergi
Atunci când ești slab.
La picioarele lui Isus,
Departe de zgomot și plâns
Vei putea îmbrăca cu surâs
Al Lui veșmânt alb.
La picioarele lui Isus,
Rezimat cu fruntea de lemnul pe care atârnă,
Vei înțelege pentru prima dată
Ce înseamnă Iubire.
La picioarele lui Isus
Speranța va străluci întâia oară.
Departe de marea durere ce vine
Vei fi întărit dintr-o privire.
La picioarele lui Isus
E cel mai înalt podium ce poți să-l urci,
Unde asemenea unei medalii
Vei primi din nou viața.
Aleargă să urci pe Golgota schimbată,
Din durere și plâns,
Din jale amară și milă,
Azi e un munte-al schimbării la față,
Ce minunat e la picioarele lui Isus,
Ce minunat e lângă Isus.

Iacob Coman, Versuri, pag. 68

ISUSE   SFÂNT

Isuse sfânt și prea iubit
Desăvârșit în strălucire!
În ceruri sus ești proslăvit,
Căci îngerii îți dau mărire,

Ca fiu de om pe-acest pământ,
Ai coborât de sus din ceruri,
Până-n adâncuri de mormânt,
De moarte să ne scapi de-apururi.

Tu ai purtat umil și blând
A noastre chinuri de păcate,
De fericire-n cerul sfânt
Făcându-ne și nouă parte,

Căci Tu, Isuse ai plătit
Cu sfânta-Å¢i viață nepătată
Prețul cel mult neprețuit
Pentru porunca cea călcată.

Asupra morții și păcat
Tu ești acum Biruitorul.
Prin jertfa-Å¢i sfântă-ai împăcat
În veci pe om cu Creatorul.
………………………………….

De Tine-n viață a asculta,
Mereu ajută-mi Tu și mie,
Ca-n sfânta-mpărăți-a Ta,
Să-Å¢i pot cânta în veșnicie.

    ISUSE    SCUMP

Un nume scump cunosc pe lume,
Cum altul nu-i din veșnicii.
E plin de farmec acest Nume,
E plin de sfinte bucurii.

La El e locul plin de tihni
Și-atâtea sfinte mângâierii
Cel obosit găsește-odihnă
Iar cel slăbit curaj, puteri.

Orfanul află îndurare,
Bolnavul leac alinător,
Sărmanul păcătos, iertare.
Iar cel căzut, Mântuitor.

Bătrânii în a lor iubire,
Se-nchină-atunci când îl rostesc,
Și pentru ei în omenire,
E cel mai mare dar ceresc.

Iar îngerii, ființe sfinte,
Și lumile din infinit,
Slăvesc prin fapte și cuvinte
Un Nume drag, pe veci slăvit!

Balsam și har, comoară vie,
Izvor de sfântă bucurie,
A fost, e azi și o să fie
Din veșnicii în veșnicii.

Un Nume scump există-n lume
Cum altul nu-i nici jos nici sus.
Slăvit să fie acest NUME
În veac și-n veșnicii: Isus!

      
DE   MULT   ISUSE

De mult, Isuse Tu ai trecut
Pe-aicea, doar odată. . .
Și zeci de veacuri n-au putut
Să șteargă chipul Tău plăcut
Din ochii care Å¢i-au văzut
Ființa-Ti minunată.

Ce har putut-ai oare-avea
în vorbă și-n privire?
Că veacuri au trecut așa
Și nu te-au mai putut uita,
De-ai fermecat cu viața
Ta întreaga lor simțire.

Prin ce minune le-ai răpit
întreaga lor ființă?
Căci toți au plâns, au pătimit,
Și totuși nu Te-au părăsit.
Au fost zdrobiți, chiar au murit
Crezând în biruință.

Că ne-ncetat de când Te-ai dus,
Å¢i-așteaptă revenirea,
Că-n focul mai aprins, Isus,
Din răsărit până-n apus,
Å¢i-așteaptă-n dorul lor nespus
Poporul Tău, venirea.

Și azi de mii de ani privesc,
Cu-același dor în cale,
Iar așteptările ce cresc
Mai mult iubirea le-o măresc
Și tot nai mult, mai mult doresc
Lumina Feței Tale,

O, de-ai veni cât mai curând,
Te-așteaptă-ntreaga fire !
Te cheamă, stelele lucind
Și zori și-apus în cânt se-aprind
Cu cei ce-așteaptă azi veghind
Să-Ti cânte: "Preamărire".

Material preluat de la www.intercer.net