Iisus ne cheama

CUPRINS:

1.    Deschidere 6
2.    Rugăciune
3.    COR: Rugăciune
4.    Introducere: Isus ne cheamă
5.    COR: Sub stindardul lui Hristos
6.    Tema I
7.    Tema II
8.    COR: Cântecul secerișului
9.    Experiență
10.   COR+COM 70
11.   Tema III: Isus ne cheamă
12.   Tema IV
13.   COR: Iată-mă, trimite-mă
14.   Tema V: Tinere, te cheamă culmile
15.   Poezie: Urcă pe munte
16.   COR: 28 TA O viață mai sfântă
17.   Închidere 368
18.   Rugăciune
19.   Postludiu – ieșire

Trăim în timpuri foarte solemne, istoria acestui pământ se apropie de sfârșit înainte ca ceasornicul vremii să anunțe ultima oră, copiii lui Dumnezeu sunt chemați să lucreze cu toată puterea lor la desăvârșirea misiunii pe care Hristos le-a încredințat-o.
În acest timp de mare însemnătate, pentru ca lucrarea să poată înainta în toate ramurile ei, Dumnezeu apelează, în special, la puterea, râvna și curajul tineretului. Este nevoie de puteri proaspete și întregi spre a face planuri cu minte limpede și a-i îndeplini cu o mână plină de curaj.
Dumnezeu dorește ca tinerii să devină bărbați plini de râvnă, gata să ia parte la nobila Sa lucrare și în stare să poarte răspunderi. Dumnezeu cheamă tineri cu inima neîntinată, tari, plini de curaj și hotărâți să lupte cu bărbăție în lupta ce le stă în față, spre a preamări pe Dumnezeu și a fi o binecuvântare pentru omenire.
Tinere, Dumnezeu te invită astăzi să-i predai tăria tinereții tale, pentru ca prin folosirea puterilor tale, prin cugetarea ta vioaie, sănătatea ta robustă și hărnicia lucrării tale, să-i poți aduce Lui glorie, iar ție și semenilor tăi, mântuire. Ești gata să răspunzi la chemarea Sa!? Ești gata să-i predai întreaga ta ființă și cugetul tău, pentru binele tău în primul rând, iar apoi pentru folosul celor ce te înconjoară?
Răspunde azi la chemarea Sa, pentru ca mâine să nu fie prea târziu, pentru binele sufletului tău, pentru Hristos care s-a dat ca jertfă spre a te salva din păcat, oprește-te în pragul vieții tale și cântărește-ți bine răspunderile, prilejurile și posibilitățile tale. Dumnezeu ți-a dat prilejul de a-ți făuri o viață înaltă, influența ta poate să se așeze în slujba adevărului lui Dumnezeu; tu poți fi un conlucrător cu Dumnezeu în marea lucrare de răscumpărare a neamului omenesc…
Dumnezeu te ajută să iei această hotărâre cât mai curând. Fericirea din viața aceasta, cât și din cea viitoare, depinde de tine. Desigur e greu să te hotărăști, dar privește la exemplul pe care Tatăl ceresc ți L-a dat ca să-L urmezi.

Domnul Isus Hristos este modelul nostru în toate. După orânduirea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru și-a petrecut copilăria în Nazaret, unde locuitorii aveau un așa caracter, încât Ei era continuu expus ispitelor, și era necesar pentru El să se păzească spre a rămâne curat și nepătat în mijlocul mulțimii de păcate și răutății. Nu Hristos și-a ales ținutul acesta, Tatăl Său alese pentru El locul acesta unde caracterul Său avea să fie pus la probă și încercat în diferite chipuri. Anii tinereții lui Isus au fost puși la încercări, greutăți și lupte grele pentru ca să-și poată forma un caracter integru, care să facă din El un exemplu desăvârșit pentru copii, tineret și întreaga omenire. Viața sa avea drept scop să arate că curățenia, statornicia și tăria de principii nu atârnă de viața liberată de greutăți, sărăcie și împotrivire.

El a fost ispitit în toate, dar fără păcat. Dimpotrivă El a biruit păcatul luând asupră-și păcatele întregii omeniri, prin moartea Sa pe cruce. Astăzi El e la tronul veșnic de unde privește la fiecare suflet care își îndreaptă fața către El, căutând după mântuire. El cunoaște din însăși viața Sa care sunt slăbiciunile omenești, care sunt nevoile noastre. El priveghează asupra ta, fiu înfricoșat al lui Dumnezeu. Ești ispitit? El te scapă. Ești slab? El își dă puteri. Ești lipsit de pricepere? El te luminează. Ești rănit? El te vindecă.

Hristos te cheamă deci să mergi pe calea pe care El a mers prima dată. „Veniți la Mine” este chemarea Lui. Oricare ar fi grijile și frământările tale, înfățișează cazul tău înaintea Domnului. Se va deschide o cale ca să poți scăpa de greutăți. Cu cât ți se arată că ești mai slab și mai fără ajutor, cu atât vei deveni mai puternic în tăria Lui.
Exemplul lui Hristos ne arată că singura noastră nădejde de biruință e transformarea caracterului nostru după modelul Său. Dacă tu, vei fi asemenea lui Hristos, vei putea respinge toate atacurile celui rău și vei deveni un ostaș destoinic în răspândirea luminii adevărului lui Dumnezeu.
Nu precupețiți nici un efort pentru realizarea acestui scop. Hristos cheamă voluntari ca să poarte stindardul crucii înaintea întregii lumi. Nu uita că Biserica tânjește după ajutorul tinerilor, care să depună mărturie plină de curaj și care prin zelul lor arzător să trezească forțele amorțite ale poporului lui Dumnezeu. E nevoie de tineri care să se împotrivească valului spiritului lumesc și să ridice glasul de avertizare împotriva pașilor pe calea păcatului.
Lucrează deci la curățirea caracterului tău, iar după ce templul sufletului tău va fi eliberat de tot ce nu e după voia lui Dumnezeu, întronează pe Hristos în inima ta. Atunci, prin El și împreună cu El, străduințele tale vor căpăta noi puteri, vor da pe față un zel plin de entuziasm în a îndemna pe oameni să se împace cu Hristos. În tot ce faci, lucrează cu credință și cu nădejdea biruinței prin Răscumpărătorul tău.
Priviți numai înainte și în sus. Isus vă întinde mâna Sa spre a vă ajuta, nu veți avea altceva de făcut decât să-i atingeți mâna în simplă încredere și să-L lăsați să vă conducă. Nu uitați El vă conduce la cea mai prețioasă comoară; mântuirea sufletelor voastre și dobândirea vieții veșnice în Împărăția lui Dumnezeu.
Fie ca tineretul să-și amintească de datoria pe care o are, de a-și forma caracterul pentru veșnicie, și că Dumnezeu cere de la el să facă tot ce poate fi mai bine. Fie ca cei cu experiență mai multă să vegheze asupra celor mai tineri și atunci când îi văd ispitiți să-i ia deoparte să se roage cu ei și pentru ei. Dumnezeu va vedea din partea noastră o recunoaștere a marelui sacrificiu făcut de Hristos pentru noi, dacă noi vom arăta un interes pentru salvarea acelora pentru care El a venit. Dacă tineretul va căuta pe Hristos atunci El va face rodnice sforțările lor.
Domnul să ajute la aceasta, începutul fiind ziua de azi. Amin!

O tânără îmbrăcată într-o rochie colorată, prea mare pentru ea, a venit la una din școlile noastre misionare. Fața ei era deformată, nu avea nas și era puțin redusă mintal. Ea e întrebată de directorul școlii:
–    "Pentru ce ai venit?"
–    „Să învăț la școală” – răspunde fetița.
–    "De la ce distanță vii tu aici?"
–    „De la 200 de mile”
–    "Ai venit pe jos, până aici?"
–    „Da, pentru că n-am avut bani să vin altfel.”
Ea a stat acolo trei luni de zile, apoi s-a făcut selecționarea elevilor și directorul împreună cu comisia constată că această tânără trebuie să plece înapoi de unde a venit, pentru că nu poate fi de folos lucrării lui Dumnezeu. Tânăra este chemată să i se spună cu multă delicatețe:
–    „Tu trebuie să pleci înapoi". Fata răspunde după ce a stat mult timp împietrită:
–    „Să plec?” Ea fusese fericită la școală. Da, răspunde directorul, trebuie să mergi înapoi acasă.
Ea a plecat. Trecură doi ani. Apeluri urgente veneau la misionari pentru ca să fie trimiși la 200 de mile, unde era interes pentru Evanghelie.
A mai trecut încă un an până să meargă cineva pe insula aceea, când a sosit misionarul pe insulă s-a gândit:
– „Trebuie să încep lucrarea aici.” Dar a observat la un moment dat că nu în port trebuia să înceapă lucrarea, ci pe coasta unui deal unde era mulțime adunată, toți locuitori de pe insulă.
Misionarul își îndreptă pașii către locul acesta. Toți locuitorii se ridicară în picioare urându-i: "Bun venit". „Trebuie să încep predicarea chiar în locul acesta”, își zise el. Iar mai întâi zise către oamenii aceia: vreau să vă învăț o cântare, să cântați și să-L lăudați pe Dumnezeu.
A citit cuvintele cântării, apoi începu să cânte melodia. Fețele celor adunați acolo străluceau de bucurie. Dar la un moment dat se aude o voce: “cunoaștem cântarea”. Misionarul rămâne uimit și pentru că era cunoscută, anunță o altă cântare. Mulțimea din nou exclamă: “o cunoaștem și pe aceasta”. Misionarul încearcă pentru a treia oară să-i învețe o cântare. Dar și de data aceasta aude: “cunoaștem și aceasta cântare.”
El a rămas uimit, privind pe cei adunați și puse întrebarea:
– „Cine va învățat aceste cântări? Cine v-a învățat să le cântați?” Mulțimea și-a îndreptat privirea spre tânăra care fusese la Școala Misionară, unde stătuse aproape 3 luni și învățase și ea câteva cântări să le cânte.
A venit pe insulă, în satul ei, și a învățat pe toți locuitorii să cânte cântările pe care ea le învățase la școală. Și acum ei arătau cu degetul spre ea. Ea se tot ascundea în grupurile acelea ca să nu fie văzută. Misionarul merse la ea și o întrebă:
–    "De unde cunoști toate acestea?”
–    "De la Școala Misionară.
–    "Când ai fost acolo?"
–    „Acum trei ani” – veni răspunsul.
–    „De ce n-ai mai rămas acolo?”
–    „Am fost trimisă acasă”, spunea cu lacrimi în ochi acest lucru.
Ea prin cele ce prinsese, în trei luni, în trei ani a câștigat un sat pentru Dumnezeu. Ea nu avea alt talant, nici să vorbească, nici să facă altceva – decât cu singurul talent – de ai cânta, a pregătit o insulă întreagă pentru vestirea soliei lui Dumnezeu.
Dacă o fată din junglă a putut câștiga un sat, cu singurul ei talant, ce am putea face noi? Ea a dat totul ce a avut Domnului, și a pus în slujba Lui cele ce a primit în cele trei luni.
Ce facem noi cu multele noastre daruri?
Ce facem noi cu multele noastre ocazii?
Ce facem noi cu multele noastre talente?
O tânără, ridică-te și lucrează pentru Dumnezeu. Exemplul acestei tinere este o mustrare pentru mine și pentru mulți dintre dumneavoastră. Ea știa asta: să cânte. Și cu aceasta a câștigat satul ei întreg.
Amin!

Fiecare generație de oameni din istoria omenirii a avut o anumită misiune în înaintarea lucrării lui Dumnezeu.
Dumnezeu a avut totdeauna în planul Său oameni destoinici, vrednici de toată cinstea, care i-au adus numai onoare.
Răspunsuri de felul:
– "Cum aș putea să fac un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?"
– "Mai bine sufăr împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să obțin mărire lumească."
– "Eu vin înaintea ta nu cu sabia, cu sulița, și cu pavăza, ci eu vin înaintea ta în Numele Domnului Oștirilor!"
– "Mă voi ruga și mai departe Dumnezeului meu, la fel ca și până acum, chiar dacă voi fi aruncat în mijlocul leilor!"
– "Nu mă voi întina cu bucatele de la masa împăratului!"
– "Chiar de ne vor arunca în cuptorul de foc, noi vom sluji numai Dumnezeului nostru, iar El ne va salva"
Răspunsuri de felul acesta și multe altele sunt demne de tineri ca: Iosif, Moise, David, Daniel, Șadrac, Meșac, Abed-Nego.. .
De astfel de caractere statornice are nevoie și astăzi Dumnezeu. Adevărul care trebuie vestit lumii întregi, a doua revenire a lui Hristos, trebuie să fie dusă în toate colțurile pământului de oameni plini de curaj, putere și avânt, statornici în păzirea adevărului sfânt.

Misiunea tuturor credincioșilor este de a aduce la cunoștința lumii întregi nevoia unei pocăințe cât mai grabnice, voia împăcării cu Dumnezeu, în vederea pregătirii de a întâmpina pe norii cerului pe Cel ce ne-a răscumpărat din păcat.
„Aici este răbdarea sfinților care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus” este solia prezentă, solia pentru timpurile din urmă.
Trebuie de aceea să ne străduim să conlucrăm cu toții la răspândirea Evangheliei pentru ca astfel multe suflete să fie salvate și să fie întoarse spre Dumnezeul adevărat căruia să-ți servească cu toată credincioșia și să primească pe Isus Hristos ca Mântuitor personal.
În această lucrare de salvare a sufletelor Dumnezeu cheamă în special pe tineri, care prin devotamentul, râvna și zelul tinereții lor să lucreze cu spor pentru a grăbi astfel revenirea lui Hristos.
Pentru aceasta, Mântuitorul nostru îndeamnă să folosim toți talanții încredințați nouă în dar. Am văzut cu toții care a fost efectul folosirii unui singur talant.
Oricât de mari sau oricât de mici ar fi talentele voastre, puneți-le în slujba lui Hristos. Lui îi datorați toată destoinicia voastră. Lui îi aparțin puterile voastre corporale, sufletești și spirituale, și pentru El trebuie să fie folosite toate acestea. Timpul vostru, influența voastră, însușirile voastre, priceperea voastră, toate trebuie puse în slujba Aceluia care dă totul. Cel care caută cu stăruință sa aducă la îndeplinire planul cel mare al lui Dumnezeu, pentru mântuirea oamenilor, folosește cel mai bine darurile ce i-au fost încredințate.
Predându-ne Lui și servind lucrarea Sa cu toată ființa noastră, să-L rugăm pe bunul Dumnezeu să ne ajute să ajungem să salvăm și pe alții pentru mântuire și astfel cu toții să ne bucurăm odată în Å¢ara cea Minunată, în Împărăția slavei lui Dumnezeu.                            Amin!

Å¢i-a fost hărăzit să trăiești în vremea în care se făurește din sânge și foc istoria.
În viața ta veselia și melancolia, entuziasmul și frica, binele și răul sunt niște simptome alternative.
Vârsta te poartă pe valurile îndoielii și nesiguranței. La etatea în care te afli sufletul ți-e gata să erupă asemenea unui vulcan, învingând rezistența trupului de lut pentru a-ți croi drum nou la răscrucea drumurilor.
Bunul Dumnezeu îți atrage atenția asupra a două drumuri, două posibilități de trai.
Tu concentrează în tine CULMILE, închide în inima ta cerul. Înarmează-te cu armele voinței, convingerii, înfrângerii și muncii.
După un marș greu vei gusta pe culme fericirea meritată.
Soarele biruinței îți va săruta fruntea ta tânără, lucie de unduirea asaltului încoronat. Hristos te va primi cu un zâmbet dulce, iubitor…
VINO!
Iată culmile! Cucerește-le!……

URCĂ‚   PE   MUNTE

Urcă pe munte
Să vezi splendoarea de dincolo
Splendoarea Canaanului.
Urcă pe munte să fii la un pas de Eden
Să-ți oglindești privirile-obosite
Pe măreția orașului veșnic
Să înțelegi că viața
Nu-i frângere de drum
Nici sfâșieri de timp
Și nici sfârșit de noi
Că ceea ce se pare încheiere
E numai început
Că-n zarea ce se stinge
Se înfiripă zorii veșniciei
Cu revărsări de fluvii de lumină

Urcă pe munte
Numai pe vârf de munte poți pricepe
Că nu ești doar un bulgare de tină
Ci colț de cer, fărâmă de divin
De veșnicie
Urcă pe munte
Pe muntele credinței
Pe stâncile speranței
Pe crestele făgăduințelor minune
Privirile tale să plângă fericite
Oprite de măreția patriei promise

Urcă pe munte
Chiar obosit de anii ce te-așteaptă
De templele cărunte
De brațele-n durere frânte
De fruntea-nsângerată
Și de picioarele rănite
Urcă pe munte
De nu poate altfel
Urcă-n genunchi
Chiar dacă sufletul ție sfâșiat de ne-mpliniri
De căutări zadarnice
De doruri risipite

Urcă pe munte
Chiar dacă-ți pare aspră, fără sens
Cărarea ce te poartă către culme
Chiar dacă pașii simt
Prăpăstiile fricii
Chiar dacă-auzi șuvoaiele de lacrimi
Sălbatice vuind
Urcă pe munte
Ele curg la vale
Din ce în ce se-aud mai jos
Dezamăgirile și plânsul
Din ce în ce e mai aproape cerul

Urca pe munte
Acolo-ți cad pe fruntea de văpaie
Stropi de balsam de Paradis
O împlinire-a armoniei
Ce-o-ncerci acuma fără rost
Acolo-n vârf de tot
Aripi în loc de pași încătușați
În loc de mers e zbor netulburat
Urcă pe munte
Sub vegherea îngerilor buni
Acolo sus
Ce-i pământesc din tine
Să se stingă
Și să te-aprinzi pe bolta veșniciei
Ca o stea nemuritoare

Acolo sus, pe muntele credinței
Pe muntele Golgotei
Spre dincolo, spre Dumnezeu.

Material preluat de la www.intercer.net