CUPRINS:
1. Deschidere: 6 str. 1.2.4.5
2. Rugă
3. COR
4. Poezie:
5. Introducere – Te iubesc
6. COR
7. Tema I – Și tu mă iubești?
8. Poezie: Confesiune de dragoste
9. COR
10. Tema II – Și tu mă iubești?
11. Poezie:
12. COR
13. Tema III – Ce înseamnă „să iubești”?
14. Tema IV – O provocare
15. COR: 1 TA
16. Poezie:
17. Încheiere – Venind Hristos
18. COR
19. Închidere: 28 str. 1.3.4
20. Rugă
21. COR 180
Începând din prima zi a creațiunii până astăzi, traversând spațiul și timpul Dumnezeu ne trimite acest mesaj: „Vă iubesc!”.
Chiar din prima pagină a Scripturii și până la ultima Dumnezeu ne spune: „Vă iubesc!”.
Pentru a se face înțeles, El a folosit imagini. De exemplu imaginea Păstorului sau mergând mult mai departe El devine Părintele nostru. Un Părinte care este întotdeauna cu noi, alături de noi.
Chiar înainte de a ne naște Dumnezeu deja ne iubea. Atunci când ne-am născut, cerul a tresăltat de bucurie, îngeri au înălțat imnuri. De câte ori, am fost ocrotiți… Ați uitat?
„Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu. Și suntem.” Scrie apostolul Ioan (1 Ioan 3:1). Ne iubește așa cum suntem, fără să ne pună condiții.
Când cineva se simte iubit astfel, nu poate fi decât vesel, încrezător în viitor.
Aveți sentimentul că Dumnezeu vă iubește așa? Stați de vorbă cu El? Îi spuneți bucuriile, problemele, necazurile voastre? Uneori I-am închis, poate, ușa inimii noastre…
El însă a rămas credincios:
– nu ne-a abandonat
– a stat întotdeauna la ușă
– a bătut sperând că, într-o zi, Îi vom deschide.
Unde vă găsiți în relațiile personale cu Dumnezeu? Au devenit ele ceva învechit – o imagine a trecutului, puțin demodată…?
Noi, probabil, nu L-am pus pe Dumnezeu deoparte, în pivniță sau pod, dar, pentru unii, sertarul este deja deschis…
În ce măsură sunteți în această situație? Înainte de a închide sertarul să știți că Dumnezeu vă iubește încă și mereu.
Dumnezeu ne iubește. Îi acceptăm dragostea? Pare stupid să pui o astfel de întrebare, și totuși… Căci avem dreptul de a răspunde:
„Doamne, dragostea Ta nu mă interesează!”.
Dar azi, acum, avem și posibilitatea să-I spunem: Doamne, Te iubesc, Îți mulțumesc pentru dragostea Ta. Vreau să-Å¢i dau viața mea așa cum Tu ai dat-o pe a Ta pentru mine.
Doamne, Å¢i-o ofer împreună cu talentele și planurile mele de azi înainte.
Amin.
Ioan 21:17
„A treia oară i-a zis Isus: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?
Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: Mă iubești? Și I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le știi, știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: Paști oile Mele!”
Un veteran al armatei romane a fost citat într-o zi să se prezinte în fața unui tribunal. El a mers să-l caute pe Cezar și i-a cerut să-i asigure apărarea. Cezar, conducătorul imperiului fu foarte surprins. Cum îndrăznea un simplu soldat să-i facă o astfel de cerere? Dar pentru a-și demonstra noblețea inimii, îi răspunse: „Ei bine, de acord, voi trimite pe cineva în locul meu”.
Atunci, soldatul, deschizându-și puțin tunica și arătându-ți cicatricele, replică: „Cezare, atunci când, în timpul luptei, am zărit o lance gata să te străpungă, eu n-am trimis pe nimeni în locul meu să te apere.”
Fiecăruia dintre noi, Isus i-ar putea spune: „Atunci când am fost respins, umilit, bătut, torturat și crucificat pentru tine, n-am trimis pe nimeni în locul Meu, fiindcă te iubesc și Mi-am dat viața pentru tine”.
Dumnezeu ne iubește. Dumnezeu, Creatorul nostru, ne iubește. Dar noi, noi Îl iubim? Aici este întrebarea. Noi acceptăm ideea de a fi iubiți, dar ce dăm în schimb. Dragostea lui Dumnezeu este o dragoste în „sens unic”?
Ne interesează Dumnezeu?
Deut. 10:12 „Acum Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să umbli în toate căile Lui, să iubești și să slujești Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău.”
Dumnezeu nu este o ființă îndepărtată, ireală. Nu este un bătrân care zâmbește blajin, 24 de ore din 24 și Își amintește din timp în timp că are copii pe pământ.
Biblia spune că ne iubește mai mult de cât un tată, mai mult decât o mamă. Că El cunoaște numărul perilor capului nostru. Aceasta vrea să spună că tot ceea ce privește ființa noastră Îl interesează.
Te iubesc, dar tu…
Acest Dumnezeu al dragostei, acest Dumnezeu cu adevărat viu, are nevoie de dragostea noastră. El dorește să primească un răspuns la soliile Sale și are nevoie de dovezi ale dragostei și interesării noastre. Iată de ce, Dumnezeu nu se mulțumește numai să ne spună: „Te iubesc!”. El, Atotputernicul, Creatorul, îndrăznește să ne pună întrebarea următoare:
„DAR TU… TU MĂ‚ IUBEȘTI?”
CONFESIUNE DE DRAGOSTE
Te iubesc cum n-am știut să iubesc pân’ acum
Inima mea știe când te-apropii,
Când vrei să-mi zâmbești
Când spui că am preț și-mi arăți,
Dovedești că și Tu mă iubești
Înainte de a ști eu ce e dragostea
Înainte de-a pătrunde cu-adevărat
Rosul vieții în mintea mea,
Tu mă iubești.
Dacă mă pun în genunchi
Aud ușa norilor deschizându-se
Ca să cobori în cămăruța mea tainică;
Inima mea tresaltă când aude
Freamătul pașilor Tăi,
Și tac
Și zâmbesc
Te privesc.
Și-mi ajunge…
Atunci aș tot sta cu Tine de vorbă
Așezată, ca Maria, la picioare
Fără să-mi pese că Marta-i pe-aproape
Și-o să mă dojenească.
Atunci Te implor să nu Te faci nevăzut,
Te-aș prinde de haină,
Å¢i-aș lua picioarele-n brațe să le spăl,
Să le sărut,
Dar nu-mi dai voi niciodată,
Nu mă lași să Te-ating până n-am s-ajung
Și eu acolo sus, la Tatăl
Când genunchii îmi obosesc
Când lutul meu slab pare să se destrame
De fericirea locuirii cu Tine,
Mă trimiți printre cei din lume să le povestesc
Despre dragostea noastră
Doamne, când m-acoperă dragostea Ta,
E ca și cum aș fi deja Acasă.
Iată problema pe care Isus i-a pus-o într-o zi lui Petru. Vă amintiți, întâmplarea se petrecea la malul lacului Galileii, după înviere. (Ioan 21: 15-17) Luându-l deoparte pe Petru, Isus i-a zis: –
– „Simone, ful lui Iona, Mă iubești?”
– „Da, Doamne, știi că Te iubesc.”
Din nou, Isus i-a zis:
– „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu?”
– „Da, Doamne, știi că Te iubesc.”
Din nou, Isus i-a zis:
– „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu?”
– „Tu toate le știi, Doamne, știi că Te iubesc.”
Toți dăm același răspuns. Cum Îl iubim pe Dumnezeu? Cum se manifestă dragostea noastră?
Prin rugăciuni și imnuri. Există serviciile de cult, darurile… Nu este rău. (Aveți dreptate). Dar să privim lucrurile puțin mai de aproape… De exemplu, foarte adesea, rugăciunile noastre sunt alcătuite din clișee verbale sau au scurtimea telegramelor spuse în fugă, în pragul ușii sau înainte de servirea mesei:
– "(Bună ziua) Doamne. Fii cu mine Doamne. (poftă bună) Mulțumesc pentru masă. Noapte bună, Doamne. "
Ce ați zice de un cuplu care ar funcționa pe principii asemănătoare? Dimineața la trezire:
– „Bună dimineața, draga mea. Dejunul este gata?”
La prânz:
– „Poftă bună, dragă! (Sper că ți-a reușit tarta cu vișine!)”
Seara:
– „Noapte bună, iubito. Pe mâine”.
Încheiat. Și aceasta 365 de zile pe an, de-a lungul a 40 de ani. V-ar conveni un partener care să vă trateze astfel? Sunteți de acord că ar lipsi ceva acestui cuplu?
Lipsește ceva dragostei mele pentru Dumnezeu? Cum am trăit-o până în prezent? Ca și Petru, încercăm sentimentul tristeții, când gândim la acest fapt. Isus a trebuit să-i pună de trei ori întrebarea: „Mă iubești?” pentru ca Petru să conștientizeze superficialitatea dragostei Sale. Pentru ca să înțeleagă că nimic nu este posibil fără dragoste.
Petru avea nevoie să realizeze că viața sa spirituală, viitorul său, slujba sa depindea, în mod esențial, de dragostea sa pentru Dumnezeu.
Dumnezeu nu consideră necesare acțiunile eroice, mărturisirile de credință spectaculoase. El nu cere banii, inteligența, dibăcia. El ne cere, pur și simplu, să-L iubim, să-I răspundem dragostei prin dragoste.
„Să iubești pe Isus” – ce vor să spună aceste cuvinte? Mai întâi, înseamnă a menține o relație continuă cu El. ca atunci când cineva este logodit sau căsătorit. Dragostea este o problemă de relație. Dacă nu sunt fericit să o regăsesc pe cea pe care o iubesc, să-i vorbesc, mai există încă dragoste? Nu!
Dacă trăim această relație de dragoste cu Dumnezeu, răul nu va avea putere asupra noastră. Unii dintre noi am cunoscut momente în care este foarte dificil să rămâi credincios. Pierderea unui post, a unei prietenii, umilire, batjocură, lovituri, închisoare.
V-aș întreba: cum a-ți proceda pentru a rămâne în picioare? Este aceasta efectul unei puteri excepționale a caracterului? A unei voințe puternice? Sunt convins că mulți ar răspunde: „Am rămas credincios prin dragostea lui Dumnezeu.”
Suntem amenințați de o religie a obiceiurilor. Riscăm să ne instalăm într-o serie de practici fără viață. Credem că suntem înrădăcinați în convingerile noastre, pentru că ne simțim bine la biserică. Acolo avem prieteni. Și, într-o zi, dintr-o rațiune sau alta, nu mai merge. Decepție. Criză. Totul se prăbușește. Destui oameni și-au pierdut astfel credința. Totul se năruiește pentru că, în spatele obiceiurilor, nu mai există relația personală cu Dumnezeu.
Dragostea pe care o nutrim pentru Dumnezeu, nu trebuie să depindă nici de ființe, nici de lucrurile care ne înconjoară, ci de o relație personală cu El.
TEMA IV – O PROVOCARE
Dacă Isus ne-ar lua deoparte și, cum a făcut cu Petru, ne-ar spune simplu: „Nu-i așa că mă iubești? Tu, care adesea M-ai uitat, care aproape nu-Mi mai vorbești, tu, pe care te iubesc ca pe un fiu, chiar mai mult, mă iubești tu? Tu, tânăr sau vârstnic, tu, care ai suferit pentru credința ta. Mă iubești tu?
Tu, care asculți aceste cuvinte, mă iubești cu adevărat?”
Ce răspuns dăm? Bineînțeles, putem să o facem pe surzii sau să ne gândim la altceva.Putem răspunde printr-un NU.
Dar, putem, de asemenea, răspunde DA. „Da, Doamne, știi că Te iubesc. În ciuda eșecurilor și defectelor mele, în ciuda lașității mele, a ocaziilor când Te-am părăsit, știi că Te iubesc, știi că vreau să-Å¢i urmez.”
Dacă aceasta este alegerea noastră, atunci Domnul ar putea să ne spună: „Ești gata să trăiești marea aventură a credinței. Ești gata să-ți îndeplinești misiunea, să fii un exemplu în această lume, o lumină pe drum. De ce? Simplu. Pentru că Mă iubești!”
Isaia 43: 4 ne adresează mesajul Bibliei personal pentru fiecare dintre noi: „pentru că ai preț în ochii mei, valorezi mult pentru Mine, și te iubesc”.
„Noaptea a întârziat. Ziua se apropie”. Inima mea tremură la ideea aceasta. Să fie oare adevărat? Noapte, lunga noapte a lumii acesteia cu spaimele ei de moarte și cu poftele și răutățile ei oarbe, să fie aproape trecută? Și ziua să fie atât de aproape?
„Și atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere și mărire mare”.
„Când însă încep toate acestea să fie, mișcați-vă și ridicați-vă capetele voastre căci s-a apropiat mântuirea voastră.”
– Va să zică, El vine iarăși! Fiul lui Dumnezeu vine! El vine iar pe pământ, de astă dată cu mare putere și mărire. Fi-va aceasta cu adevărat? Îl va vedea în realitate lumea noastră, când cerul va fi luminat de mărirea Lui? Și locuitorii acestui oraș privi-vor ei pe Domnul venind? Cine ar mai crede azi una ca aceasta și cine și mai gândește la așa ceva?
– Da, așa predicase servul Domnului în mod serios. Eu simțeam în seara aceea toată realitatea faptului, drept care mi-am și propus ca pe viitor să mă conformez acestei credințe în viața mea. Dar când am părăsit adunarea în care se predicase despre venirea Domnului, amicul meu, domnul A îmi șopti să nu uit că luni este un consiliu la care trebuie să iau parte, iar doamna F aminti soției mele că joi seara să nu lipsească de la serata proiectată. În legătură cu aceasta soția mea mă întrebă dacă am văzut bogata toaletă pe care o purta domnișoara B, atât de luxoasă și cheltuitoare, zise ea, și știu bine că veniturile lor nu sunt nici pe jumătate cât ale noastre. Și eu, una, niciodată nu mi-aș comanda așa ceva la modă, mi s-ar părea o risipă nedreaptă.
– Eu începui să aduc vorba despre predica auzită. „Da”, zise soția mea, „a fost o predică frumoasă, serioasă și solemnă. Mă mir că n-am fost toți așa de impresionați de ea, ca mine. Dar, pentru că-mi veni în minte, știi că inelul Mărioarei noastre trebuie schimbat, căci ea ar vrea mai bine un diamant, sau altceva mai scump. Ah, păcatele mele, mintea îmi era atât de frământată de întrebarea ce cadouri să-i luăm Mărioarei de ziua ei, încât nici n-am fost atât de atentă la predică. Era nedrept din partea mea, dar nu-mi puteam de loc aduna ideile.”
– „Scumpa mea, îi zisei eu, „de multe ori mi se pare că viața noastră este numai o înșelătorie. Ne înșelăm pe noi și pe alții. Iată de exemplu, noi mergem să ascultăm regulat predicile la biserică. Cele auzite acolo sunt sau false sau adevărate. Dacă ar fi false, de ce ne mai ducem să le auzim? Așa de exemplu, predica din seara asta. Dacă noi așteptăm cu adevărat venirea Domnului, atunci trebuie să trăim și să fim altfel ca până acum. Credem noi cu adevărat spusele Cuvântului lui Dumnezeu sau sunt toate numai basme?”.
– „Cred”, zise soția mea serios, „cred cu adevărat tot ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. E drept că și eu la fel ca tine simt că nu suntem ceea ce ar trebui să fim, mă văd prea obosită de cele din lumea aceasta, și regret că trebuie să-mi ocup mintea cu atâtea lucruri pământești.” Și zicând aceasta ea oftă.
După o pauză am zis: „Dacă Hristos ar veni pe pământ chiar mâine, ce ar fi atunci?”
– „Îmi închipui”, răspunse soția mea, „că mulți din orașul nostru ar face mari pregătiri să-L primească.” „Sigur, însă că Domnul ar refuza asemenea onoruri”, zisei eu. Bogatele și luxoasele noastre biserici L-ar ruga în zadar să-Și facă intrarea în ele, căci El nu locuiește în palate.”
– „O”, zise soția mea, „dacă banii noștri, averea noastră, confortul nostru, L-ar ține departe de noi, eu bucuroasă aș da totul, dar absolut totul, numai ca să-L pot vedea”.
Aceasta, ea o spuse dom toată inima, și chiar pe față i se putea citi cât de mult s-ar bucura de venirea Domnului.
Iubiți frați și stimați oaspeți;
Ne dăm seama cât de adevărat este faptul că, cu cât ziua Domnului este mai aproape, cu atât noi suntem mai nepregătiți să-L întâmpinăm?
Bunul Dumnezeu să ne ajute, ca nimeni și nimic din ce este trecător, să nu ne aducă în situația ca venirea Domnului să ne apuce prin surprindere.
El să ne ajute să facem parte dintre aceia care la venirea Sa să fim gata de a-L întâmpina și a intra în fericita Sa Împărăție, unde pentru veșnicie să-L putem slăvi. Amin!
Material preluat de la www.intercer.net