Astazi, o noua zi – autor Coconcea T. Octavian

CUPRINS:

1.    Deschidere 86/100 O zi popas divin
2.    Rugăciune
3.    COR: 46 TA Să nu te temi  1.2.4.
4.    Poezie: O zi de plictiseală?-
5.    Prezentare: Astăzi, o zi nouă –
6.    Tema I: Orice zi e-o nouă cale –
7.    COR + COM 45/100 (de învățat)
8.    Cuvinte înțelepte  –
9.    Tema II: Astăzi, o zi nouă –
10.  Poezie: Între două hotare –
11.  COR 27 TA Va veni o zi  1.3.4.
12.  Povestire: în ciuda imposibilului –
13.  Poezie: Nu dispera –
14.  Tema III: Astăzi dacă auziți glasul Lui –
15.  Versuri: În fiecare zi –
16.  Închidere 58/100 Eu am nevoie-n orice zi să știu
17.  Rugăciune
18.  Postludiu – ieșire

O  ZI  DE  PLICTISEALĂ‚?

Probabil când ți-aduci și tu din când în când, aminte
Sau dacă ești surprins cumva în reflector,
Declari că-aștepți și nu mai poți de-atâta dor
Convins că ziua de pe urmă stă cuminte

Dar Revenirea Lui, va fi așa, neașteptată,
N-același timp cu crime, droguri și război;
Odată chiar cu răfuiala dintre noi
Și cu iubirea noastră acră, prea formalizată.

Va fi o zi la fel de monotonă ca oricare.
Iar tu, erou, privind emisiunea
Te vei trezi mahmur, scurtând închinăciunea,
Pierzându-te din nou în târguială și trișare.

Va fi o zi, poate de trudă, ori de plictiseală,
Când tu flămând nepotolit după mai nou
Vei pierde timpul cu reviste la birou
Sau colindând prin magazine-așa la nimereală.

Vom fi și-n ziua Lui la fel de „nimeni nu-i ca mine”?
La fel de buni afaceriști sau trădători
Și toți din jur vor fi la fel de muritori,
Va fi o zi când nimeni nu mai crede că El vine.

O zi de despărțire, cu minciună și cu glume;
La fel cu cea de azi și cea apusă ieri,
Cu schimburi de valută, rock și târguieli
Și cu atât de transparenta noastră rugăciune.
….
Nu-ți fă iluzii, toate într-o zi se vor desface;
Și târgul de mașini și piața mare.
Să nu te-aștepți să scrie în ziare,
Azi încă poți alege; ori aștepți, ori „dormi în pace”!

Daniel Chirileanu, Un vuiet pe ’nălțimi, pag. 5

Dumnezeu cheamă necontenit pe om; de la prima chemare ce a răsunat în paradisul de pe pământ, când Cel Atotputernic 1-a chemat pe om, Dumnezeu îl caută și-l cheamă necontenit. Și omul, îi aude glasul, îl cunoaște, știe de unde vine, dar fuge și se ascunde tot mai departe de El. De ce așa?…

În fiecare zi, în fiecare astăzi, răsună o chemare nouă, pe care orice om o înțelege, o cunoaște. Domnul acordă omului în fiecare zi, o cale nouă, o ocazie de har, un nou prilej de a se întoarce la El, un nou mijloc de a-L cunoaște, în speranța că inima cea nestatornică se va hotărî, iar cea de piatră se va sfărâma de Stânca Veacurilor.

O chemare este și tema noastră de astăzi. O chemare fierbinte la prețuirea zilei pe care o trăim, la punerea în valoare a eternului astăzi, cu apelurile și invitațiile sale; o chemare la noi înțelegeri și aprecieri.
Rând pe rând vor fi auzite în versuri, psalmi, coruri, teme, povestiri, chemări peste chemări… invitații peste invitații. Mic și mare, tânăr sau vârstnic, să luăm aminte la chemările cerului, care în marea sa îndurare ne-a mai îngăduit o zi de har. Un nou ASTĂ‚ZI, O NOUĂ‚ CALE, O NOUĂ‚ VIAÅ¢Ă‚, UN NOU VIITOR!

Marele filozof, sociolog și vizionar american Emerson, spunea: "Astăzi, trebuie să însemne pentru fiecare dintre noi o zi nouă."
Ce să vedem în fiecare astăzi?
Astăzi – lumina unei noi zile
Astăzi – o nouă zi de har
Astăzi – o nouă ocazie de a fi mai bun
Astăzi – un nou prilej de a vorbi mai frumos, de a cugeta mai mult la binele aproapelui
Astăzi – o nouă treaptă a experienței
Astăzi – un nou drum al iubirii
Astăzi – o zi de noi hotărâri
Astăzi – Să urci tot mai sus

Dacă astăzi nu înseamnă nimic nou în viata noastră, monotonia își va întinde vălul ei peste ea și va deveni plictisitoare. Dacă în viața noastră cu Dumnezeu nu intervine NOUL, prin care căldura divină să străbată încă odată sufletul nostru înghețat de grijile și temerile acestei vieți, atunci vechiul ne va cuprinde într-o ceață a nepăsării, indiferenței și răutății…

Satana dorește să fim creștini cu o viată de rutină și monotonă. El nu dorește să murim întru totul față de lume, ci parțial. El îndeamnă pe tineri să nu creadă că păcatul este atât de grozav, și-i inspiră să facă o alianță deghizată cu el. Dacă ar fi după Satana, n-ar mai avea loc niciodată vreo redeșteptare, mare sau mică, până la vremea sfârșitului.

„Am văzut că dacă nu are loc o schimbare totală în tineri (oameni), dacă nu are loc o convertire deplină, ei nu pot nădăjdui să aibă parte de cer. Din cele ce mi-au fost arătate, dintre tinerii (oamenii)ce mărturisesc religia și adevărul, nu sunt mai mult de jumătate care au fost cu adevărat convertiți. Dacă ar fi fost convertiți, ar fi adus roade pentru slava lui Dumnezeu. Mulți se bizuie pe o nădejde înșelătoare, fără o adevărată temelie. Izvorul nu este curat, de aceea și torentele de apă care curg din izvor, nu sunt curate. Curățiți izvorul și torentele vor fi curate."

Dar noutatea fiecărei zile trăite cu Isus, trebuie să aducă în sufletele noastre o nouă experiență, o nouă viziune, un nou avânt, și o nouă putere. Atunci când marele astăzi va fi trăit, va avea loc o importantă creștere în viața noastră creștină.

„Inutili sunt oamenii care studiază să facă exact ceea ce se făcea înainte de ei și care nu pot să înțeleagă că astăzi, înseamnă o zi nouă", a spus marele Emerson. Prin acest astăzi, o zi nouă, trebuie să fii vizionar. Adică să descoperi, să dezvălui, să dai lumii noutatea care este amestecată printre lucrurile de rând. Astfel, trăirea practică a acestui astăzi minunat, a adus întotdeauna societății, lucruri mari: a ridicat arta la culmi nebănuite, a înălțat spiritual până la tronul lui Dumnezeu, a înzestrat știința cu cei mai destoinici oameni și cu cele mai uluitoare cuceriri, atât în microcosmos cât și în macrocosmos, a adus medicina și fizica la cele mai mari cutezanțe, și, cu mult mai mult, a șters lacrimile omului pierdut aducându-i speranța mântuirii și dându-i crucea de pe Calvar.
Minunat este acest astăzi! Este cu adevărat divin, o revelație cerească. Cine dintre noi nu vrea să-l trăiască?

"Pentru fiecare zi, ori un mănunchi de fapte, ori sufletul tău, e o treaptă mai sus." – N. Iorga
"Nu căuta să fii admirat, ci trăiește ceasul de față, în experiența aspră a vieții de toate zilele." – Emerson
"Când unii țes haina vremii, ceilalți, a vremii coji adun: Viață unii dau problemei, Ceilalți gândirea-i o supun." – Eminescu
"Nu ești născut pentru glorie dacă nu știi să prețuiești timpul." – Vauvenarg.
"Într-o inimă în care stăpânește egoismul și ura, nu poate crește floarea devotamentului. Apa bună se poate obține numai dintr-un izvor curat."
"O înfrângere e numai mijlocul pe care ni-l oferă viața ca să vedem ce ne lipsește încă, pentru a învinge, pentru a ajunge la desăvârșire". Nicolae Iorga
"Scopul vieții nu este fericirea, ci desăvârșirea.
"Lucrează așa ca și cum faptele tale ar trebui să fie pildă și lege întregii omeniri". E. Kant.
"A te lupta cu tine însuți, este lupta cea mai grea; a te învinge pe tine însuți, e biruința cea mai mare." Logan
"Descurajarea în fața primejdiei, face primejdia de două ori mai mare."
"A ne învăța datoria, nu înseamnă nimic, dacă nu ne învățăm s-o și iubim."
"Ai toată viața un școlar pe care nu trebuie să-1 pierzi din ochi: tu însuți". Nicolae. Iorga
"Un cuget curat este ca un far puternic, care nu lucrează atât de mult pentru el cât pentru cei din jur."
"Este o mare calitate a spune și a face ceea ce poate uni pe oameni. Lambert"
"Vorba, ca și săgeata, nu mai revine; observă deci, înainte de a o arunca, să nu fie nici ascuțită, nici otrăvită." Mabire
"Singurul dar valabil e o părticică din tine însuți. Emerson"

Acela care a înțeles însemnătatea noului astăzi, a pătruns o adâncă taină a vieții pe acest pământ și a descoperit un secret extraordinar, în loc să fie înecat în trecut și acoperit de mulțimea amintirilor ce-l împresoară, la finele oricărei zile își face bilanțul trăirilor. E înțelept făcând acest bilanț, să-ți revizuiești autocritic și chiar aspru, toate succesele precum și înfrângerile, toate insuccesele, precum și căderile, ca în căutările ascensiunii tale spirituale, să îndepărtezi tot ceea ce a fost nedemn, să reduci la tăcere glasul firii, ca să poți trage o linie hotărâtă între ieri și astăzi.

Ziua de ieri a fost, a intrat în trecut; nu în trecutul îndepărtat, dar în trecut. Și împreună cu ea s-au dus toate, atât ceea ce regreți, cât și ceea ce nu regreți. Nu se mai merită vreo discuție cu privire la ceea ce nu regreți, și este verificat de semeni că nu este bine, dar se merită o analiză minuțioasă asupra a ceea ce regreți. Revizuiește totul într-o formă de astăzi, adică nouă. Aceasta îți va primeni sufletul și îți va înnoi viața. Iți va aduce noi înțelegeri, un suflu nou și proaspăt. Dar nu-ți încărca magaziile sufletului cu ceea ce a fost. Ai destul gabarit, destulă viziune, să vezi în fiecare astăzi, noi ocazii, noi privilegii, noi deschideri, noi perspec¬tive. Și bineînțeles noi binecuvântări care te caută și așteaptă. Aceasta este calea prin care se realizează omul cel nou.

"Este privilegiul tuturor ca pe măsură ce cresc în Isus, să crească în har și cunoștință spirituală. Noi avem posibilitatea să ne îmbogățim cunoștințele despre Isus printr-o cercetare plină de râvnă a Scripturilor, și apoi să urmăm căile adevărului și dreptății care sunt descoperite în ele. Aceia care cresc necontenit în har, vor fi tari în credință și vor înainta."

„În inima oricărui tânăr (om) care țintește să fie un ucenic (urmaș) al lui Isus Hristos, trebuie să se afle o dorință arzătoare de a ajunge cea mai înaltă treaptă creștină, aceea de a fi lucrător împreună cu Hristos… Singura cale de a rămâne statornic este înaintarea zilnică într-o viață sfântă. Credința va crește dacă atunci când ajunge să lupte împotriva îndoielilor și piedicilor le va învinge. Dacă creșteți în harul și cunoștința Mântuitorului nostru Isus Hristos, veți folosi orice privilegiu și ocazie de a căpăta mai multă cunoștință despre viața și caracterul lui Hristos” Solii 93

„Credința voastră va crește dacă vă alipiți tot mai mult de Răscumpărătorul vostru, stăruind asupra vieții Sale nepătată și iubirii Sale fără margini. Nu poate fi mai mare dezonoare pentru Dumnezeu din partea voastră, decât să vă dați drept ucenicii Săi în timp ce stați departe de El și nu sunteți hrăniți și întreținuți prin Duhul Său cel Sfânt. Crescând în har, veți simți plăcere să luați parte la adunările religioase și veți fi bucuroși să dați mărturie despre iubirea lui Hristos în fața adunării. Dumnezeu, prin harul Său, poate să facă pe tânăr înțelept și El poate să dea copiilor cunoștință și experiență. Ei pot să crească în har în fiecare zi.” Solii pag. 93.

„Voi deci, preaiubiților, știind mai dinainte aceste lucruri, păziți-vă ca nu cumva să vă lăsați târâți de rătăcirea acestor nelegiuiți și să vă pierdeți tăria; ci, creșteți în harul și în cunoștința Domnului nostru Isus Hristos.” 2 Petru 3,17-18.

ÎNTRE  DOUĂ‚  HOTARE

Stăm între două hotare: viață și moarte,
Departe de răsărit…
Și mult prea departe de apus.
Curând se va deschide-o carte,
Și înainte de al vieții tale asfințit,
Numele tău are să fie șters, ori pus.

Stăm între două cuvinte: salvat și pierdut,
Departe, departe de întuneric;
Și mult prea departe de lumină.
Curând se va vedea ce nimeni n-a văzut,
Și dincolo de cerul sferic
Se va vedea mărirea Lui; deplină.

Stăm între două cuvinte: curat și murdar,
Departe de minciună,
Și mult prea departe de dreptate.
Curând vom înțelege ce-nseamnă gust amar.
Să cultivăm o dragoste ce ne adună,
Făcând din a noastră nădejde… realitate.

Stăm între două cuvinte: vino… sau pleacă,
Departe de marea cetate,
Și mult prea aproape de Hristos.
Încă un clopot mai trebuie să bată,
Sfârșindu-se apoi cu toate.
Însă o mână încă-ți stă întinsă, sărmane păcătos.

Stăm deci în fața alegerii noastre,
Având înainte sfârșitul ori veșnicia.
Plecând, poți să rămâi plângând sau bucuros nespus.
Lasă plăcerile, privește către astre,
Și dacă poți s-alegi, nu cumpăni,
Alege-l pe ISUS.
                    Iacob Coman, Poezii, pag. 7

"Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!" Psalmi 119,11
Ferice de toți aceia care au vederea sănătoasă, căci ochiul este lumina trupului; și cine are lumina trupului poate avea și lumina vieții.
Ochiul adună din abundență bogăția Cuvântului divin, ochiul selectează ceea ce mintea lucrează. Ochiul citește printre rânduri, întocmai ca un modern aparat electronic, ochiul transmite creierului, impulsurile dorite. Cât de privilegiați sunt cei care au privirea sănătoasă! Ce ocazii neprețuite, ce har deosebii, ce mână divină! Nu știu cât suntem noi de conștienți de posibilitatea vederii, cât și cum o prețuim!

Doar cu câțiva ani mai înainte unul dintre frați a avut un accident pe când lucra într-o carieră de marmoră. S-a produs o puternică explozie care i-a afectat fața, ca urmare rămânând fără vedere, precum și mâinile care i-au fost zdrobite cu totul. Pe când era încă în spital, atunci când și-a revenit din comă, și-a dat seama că nu mai are vedere și că niciodată nu va mai putea să-și citească Biblia.

Unii oamenii care nu au vedere, învață să citească prin intermediul degetelor de la mâini, datorită unor semne în relief, dar fratele nostru nu mai avea degete ca să mai poată avea vreo speranță în aceasta privință.
Trecuseră patru ani de la explozia care i-a schimbat cursul vieții sale, când află într-o zi despre o femeie care în aceeași situație fiind a învățat să citească alfabetul Braille cu ajutorul buzelor ei. Și după un anumit timp, datorită obișnuinței, ea putea citi cu ușurință în Biblie. Însă, nici această cale nu era eficientă pentru fratele nostru deoarece în urma accidentului și buzele sale fuseseră rănite. Singura posibilitate care îi rămăsese era aceea a limbii, dar cum să folosești limba într-o lucrare pentru care ea n-a fost creată?

Și totuși, în ciuda imposibilului, cu ajutorul unui alfabet Braille, scris pe plăci din plastic și unse cu lichide speciale, el începu să învețe. După trei săptămâni rezultatele au fost pline de succes: deținea alfabetul foarte bine, și chiar făcu prima probă citind rugăciunea Domnului. Pentru el, studiul Cuvântului Sfânt era o adevărată pasiune, căci flămânzea cu adevărat după pâinea vieții. Iar după ce a descoperit secretul, citea în fiecare zi cât putea mai mult. Atunci când am aflat despre el, citise Biblia de trei ori cu ajutorul limbii.

Pot exista deci oameni care cu ajutorul acestui organ care este limba, să simtă nu numai gustul pâinii cea de toate zilele ci și gustul pâinii Cuvântului divin pe care nimeni dintre noi nu-l poate simți în felul acesta. Oare cum este apreciată Pâinea Vieții pe calea aceasta?
Dacă ceva ne-a dezamăgit ieri, nu înseamnă că trebuie să ne descurajeze astăzi și nici că suntem pierduți. Viața are numeroase urcușuri și coborâșuri. Ne ridicăm din nou, și cu o lecție bine învățată, pornim înainte. În fiecare astăzi ne sunt ascunse destule posibilități de biruință. Noi trebuie să pornim biruitori ca să biruim. Astăzi, este un veșnic și minunat privilegiu.
Din volumul "Soarele este gara să apună"

NU DISPERA !

Nu dispera!
Agață-te chiar de un fir de iarbă
Când vrea abisul vieții să te-absoarbă;
Cu sfărâmați genunchi,
Și glezne sângerânde,    
Înalță-ți iar spre țintă sforțările-ți plăpânde!
Nu dispera!
Nu jefui pe lași de dreptul lor!
în luptă, ce e drept, poți să aluneci la pământ;
Dar, te ridică! Nu înseamnă că ai fost înfrânt!
Ce ieri sau azi a fost îngenunchere,
Va deveni prin luptă o treaptă spre putere…
Nu dispera!
Cu jertfă e săpată a Golgotei cărare,
Și orice strop de sânge, e-o slavă viitoare;
Cu tălpile rănite să urci necontenit
Și să-ți sculptezi prin luptă ‘n-al zilelor granit
Statuia biruinței de om neprihănit!
Nu dispera!
Credința, nădejdea și iubirea
în rostul vieții tale să-și afle împlinirea;
Refuză îndoiala,
Și crede că-n curând
Sărbători-vei pacea pe-al dragostei pământ!

Evrei 3,15
În capitolele 3 și 4 din Epistola către Evrei, Inspirația folosește cu insistență adverbul astăzi, așa cum n-o face în vreo altă parte. Probabil că nu am stăruit niciodată asupra acestui amănunt.
S-ar fi putut destul de bine să fie spus: "Dacă auziți glasul Lui nu vă împietriți inimile"; sau "îndemnați-vă unii pe alții, în fiecare zi". Noi știm însă că în Sfintele Scripturi, nici un cuvânt nu este de prisos, și că orice expresie, chiar dacă ar părea neînsemnată, este potrivită cu toată precizia, lucru pe care nu l-au făcut oamenii, ci Inspirația. Apostolul Pavel, de altfel și precizează: "De aceea, cum zice Duhul Sfânt: "Astăzi dacă auziți glasul Lui"’…

Termenul ASTĂ‚ZI, este deci o precizare găsită și aleasă în special de Duhul Sfânt pentru că El dorește să facă o subliniere importantă, care să aducă o lumină deosebită, o chemare urgentă.
De pildă, el exprimă cel mai fidel oportunitatea momentului sau momentul indicat în îndeplinirea unei acțiuni date, fără să dea vreo indicație că ar putea fi vorba de un moment din trecut sau viitor. Duhul Sfânt nu se referă aici la acțiuni trecute și nici viitoare, pe care nu contează, deoarece El stă de vorbă cu omul la timpul prezent.

ASTĂ‚ZI, subînțelege: îndată, imediat, numaidecât, acum, fără întârziere, de grabă, în acest moment, în toate aceste sinonime este ascunsă importanța cuvântului.
Este de o extremă importanță ca omul să se trezească la realitatea momentului solicitării lui. Aceasta, pentru că din fire el este întârzietor cu inima și cu viața. Nu odată amână el o hotărâre cerută și așteptată la un moment dat de Duhul care face apelul.

"M-am botezat cu un regret, s-a exprimat un tânăr atunci când a ieșit din apa botezului."
"Și care ar putea fi acest regret?", interveni mirat pastorul oficiant.
"Regretul meu este că puteam s-o fac încă din anul trecut, când mi-am zis că mă voi boteza după ce voi termina și ultimul an de liceu. Dacă aș fi făcut-o încă de pe atunci, sunt sigur că viața mea ar fi avut o altă turnură, că experiența mea creștină ar fi fost mult mai matură. Nu înțelegeam atunci lucrurile așa cum le înțeleg acum. Maturitatea creștinismului meu, ar fi fost astăzi mai dezvoltată…"
Dar nu acum…

"Ar fi bine să te hotărăști, așa cum așteaptă Dumnezeu, dar nu acum… Mai sunt încă niște probleme, mai așteptăm niște rezolvări, mai luptăm încă pentru niște biruințe…" Toate acestea sunt subtile șoptiri ale Satanei, inspirațiile lui. Toate amânările răspunsurilor la chemarea harului mântuitor, sunt inspirate de arhivrăjmașul, în timp ce Isus zice: "Vino acum, așa cum ești". Satan îți șoptește: "Desigur, așa să faci, dar nu acum, pentru că tu ești un tânăr deosebit și n-ai să reușești în totul." în timp ce Isus îți spune: "Vino chiar cu slăbiciunile și păcatele tale, ca să-ți dau o putere și iertare". El îți șoptește: „N-o să fie mare pierdere dacă mai zăbovești puțin. Nu astăzi, ci mâine, ca să-ți pui în rânduiala viața, în așa fel ca atunci când alții te vor privi să te aprecieze.”

În timp ce Mântuitorul îți întinde iubitor mâna salvării Sale, vrăjmașul te trage înapoi, prin amânare deghizându-și intenția de a te pierde pentru veșnicie.
În această ordine de idei, apostolul Pavel, în Evrei cap. 4,1 ne atrage în modul cel mai serios atenția prin îndemnul: "Să luăm dar bine seama… ca nici unul dintre voi să nu se pomenească venit prea târziu". Este ca și cum ne-ar spune: "Să știți că toate apelurile pe care Dumnezeu le face, în primul rând sunt făcute ca să fie ascultate, luate în seamă și aplicate în practica vieții de toate zilele, fără negocieri și tocmeli; iar în al doilea rând, în acestea trebuie să avem o chemare directă și personală din partea Sa, ca o exprimare a grijii și dragostei divine față de om."
Deci astăzi, acum este momentul; clipa prezentă ne aparține. Să punem în acțiune toate forțele caracterului, să ridicăm toate pânzele, ca importantul astăzi, să nu ne scape, să nu-l pierdem.                Amin!

ÎN  FIECARE  ZI

În fiecare zi stau de vorbă cu mâinile mele
Despre lucrurile minunate de dincolo de stele
Ne închipuim atingerea cu porțile cetății de slavă
Ne vedem parcă mângâind ca o dulce lumină
Florile din cea mai miresmată dumbravă
Din razele ce cresc pe drumurile frumuseții
Noi împletim panere
În care s-adunăm fructele pomului vieții
Și prin osanale cu îngerii-n răgaz
Noi învățăm să punem safir lângă topaz
Șiraguri să le prindem pe trepte și pe praguri
Să-mpodobim cu ele ale veciei steaguri
Și tot așa le povestesc, le povestesc
Până ce într-un gest de ardoare se unesc
Să-Å¢i mulțumească, Doamne
Că le-ai deprins cu lucrul Tău ceresc.

În fiecare zi spun ochilor mei
Despre mărirea împărăției promise
Despre armonia formelor și culorilor ei
Ca și cum strălucirile cetății de aur
Înfiorând nesfârșirea apelor albastre
Ar fi deja ale noastre
Privim norii albi desprinși parcă din cerul de glorie
Ca niște vulturi de lumină
Pe drumurile aștrilor într-o plutire senină
Trec prin fața privirilor de uimire-ncărcate
Munții cei sfinți, mărturii de adevăr și dreptate
Pe toate râurile de iubire
Se oglindesc imagini din sfânta noastră mântuire
Și așa le povestesc, le povestesc ochilor mei înainte
Până ce lăcrimează-ntr-o rugă cuminte
Un aleluia pentru că Tu Doamne îi iubești
Și îi înveți de pe acum cu priveliștile cerești

În fiecare zi stau de vorbă cu inima mea
Ca pasărea peste zbaterea puilor în cuib
Mă plec peste ea
O fac să audă cum bate Orionul în univers
Cum își transmit constelațiile viața în mers
O fac să simtă pulsul regesc al luminii
Legând nemurire de nemurire
O fac să înțeleagă cum bat în lumile nevăzute
Inima împărăției de iubire
Lângă inimile îngerilor mi-o așez
Și ascultând-o, de fericire-ngenunchiez
Doamne, îți mulțumesc
Inima mea a început să bată ceresc.

Benone Burtescu, Poezii, pag. 9

UN CLOPOT

În suflet, funii parcă,
De-un clopot sunt legate;
Și vreuna dintre toate
Când rău să miște-ncearcă,
El bate, bate, bate…
Nu funii care-nhamă
La oiște telegarul,
Să tragă iute carul,
Nici clopot de aramă
Ce-l toarnă argintarul.

Ci fapte, care toate
Se prind de bolta minții
Ci țin lumina ființei;
Iar clopotul ce bate
E clopotul conștiinței…
O faptă ce te-atrage
Dar n-are haină bună,
El n-o să te răpună,
Căci funia-i se trage
Iar clopotul răsună…
Dar nu la toți, la unii
Al faptei rele tropot
N-aduce-n suflet hohot,
În van vor trage funii
De ruginitu-i clopot!

Cornelius Greissing

DAR   PÂNĂ‚   CÂND?

Te mai aștept o clipă… Te mai îndemn odată,
Căci inima-Mi se zbate! Făptura Mea e toată
Cuprinsă de durere;
O, cum să-l văd că piere?
Å¢i-am dăruit viață murind zdrobit pe cruce,
Dar viața ta, tot chinuri in inimă-Mi aduce…
O, până când?

Am revărsat din slavă potop de bunătate,
Lăsând să cadă-asupra-ți lumini din veșnicie,
Ca să-ți arăt cărarea.
Dar iată, nepăsarea
Te-neacă-n încropeală, când tu te stingi de sete,
Veșmântul alb de nuntă, e totul numai pete…
O, până când?

Ascultă glasul vremii… E ceasul de pe urmă!
Auzi cum cerne pleava și tainele cum scurmă,
Rostindu-și judecata!
Dar care-ți va fi plata?
Citesc pe fața-ți pală și-n trupul tremurând,
Că încă nu ești gata. De nu acuma, când?
O, spune-mi când?

Ah, până când vrei oare să șchiopătezi într-una
De ambele picioare? Nu vrei să știi de-acuma
De-a duhului orbire?
Tu, plin de-ndreptățire,
În loc să-abați păcatul ce azi dospește-n tine,
Te lupți cu disperare ca să-1 ascunzi mai bine… Dar până când?

O, vino-ți dar în fire, amar jelindu-ți viața,
Când Tatăl încă astăzi nu își ascunde fața…
În sac și în cenușă,
Căiește-te! Și-o ușă
În cer îți stă deschisă: Isus cu drag te-mbie
Să cumperi aur veșnic, să bei din apa vie…
Mai zăbovești?

Florin Lăiu

ȘI   DACĂ‚ – ASUPRA – Å¢I   VIN   CERCĂ‚RI…

Și dacă-asupra-ți vin cercări
Ce greu pot să te-nfrunte,
E ca-n credință, peste zări,
Spre Hrist să-ntinzi o punte…

Și dacă ele vin mereu
Și cad ca bruma rece,
E că așa vrea Dumnezeu
Credința ta s-o ncerce.

Iar de cercările vin des
Din sferele curate,
E ca Acel ce te-a ales,
Iubire să-ți arate.

Spre tine Domnu-ndurător
E gata să Se-aplece;
Dar, de-i nevoie, prin cuptor,
Spre-a te salva, te trece.

Iar de-i ascuns de ochiul tău
Sublimul cer feeric,
E ca în rugă tot mereu,
Să-l vezi prin întuneric.

Nădejdea ta-n iubirea Sa,
O clipă nu-nceteze;
Prin suferință, El nu vrea,
Decât să te salveze.

Gh. Indricău

Material preluat de la www.intercer,net