CUPRINS:
1. Deschidere 96 1.2.4
2. Rugăciune
3. COR: Semnele timpului
4. Poezie: Ce să fie oare?
5. Introducere
6. COR: Se arată-n nor 1 CS
7. Poezie: Maranata
8. Tema I
9. Poezie: Dor
10. Poezie: Mi-e dor
11. COR 85 TA
12. Tema II
13. Întrebări biblice
14. Poezie: Adu-Å¢i aminte de noi
15. COR: Isuse vin
16. Tema III
17. Simpozion: Va fi o zi
18. Tema IV
19. COR 27 TA
20. Poezie: Hristos nădejdea noastră
21. COR: Domnul revine
22. Încheiere 98 1.3.4
23. Rugăciune
24. COR 96 TA
CE SĂ‚ FIE OARE?
Ce să fie oare
De parcă cerul se strânge
De se-ntunecă soarele
De se face luna roșie ca sângele
Iar stelele își părăsesc hotarele?…
Ce să fie oare
Că pământului i se strâng făcliile
Că i se clatină temeliile
Și oamenii se-ngrozesc ca de moarte
De ce va fi mai departe?..,
Și oare ce să mai fie
Că îngerii vestesc
Evanghelie de veșnicie
Peste întregul pământ
Anunțând puținele clipe care mai sunt?…
Semne, semne, semne
Trec prin fața noastră și ne vestesc
Sfârșitul timpului de-aici
Sosirea timpului ceresc
Și fiecare semn spre noi e mărturie
Că Domnul va să vie
Și toate strigă spre noi deodată
„Isus într-o clipă pe nori se arată”
Cu fapte de-ascultare
Cu inimi de iubire
Venirii Tale toți să facem pregătire
Unul din cel mai solemne și totuși unul din cele mai glorioase adevăruri, descoperite în Sfânta Scriptură este cel despre a doua venire a lui Isus pentru desăvârșirea Marii lucrări a mântuirii. Doctrina cu privire la cea de a doua venire a lui Isus, este ideea principală a Bibliei.
Din ziua când prima pereche a părăsit cu pași triști grădina Edenului, copii credinței au așteptat venirea Celui Făgăduit pentru a sfărâma puterile nimicitorului și a duce pe om din nou în paradisul care a fost pierdut.
Din moment ce un om înțelege adevărul că Isus previne pentru a lua la Sine pe ai Săi, lumea aceasta și toate cele trecătoare vor trece.
Venirea Domnului Hristos a fost în toate veacurile speranța urmașilor săi sinceri, Făgăduința pe care a dat-o Domnul Isus la plecarea Sa de pe muntele Măslinilor, că El va veni a doua oară, a luminat mințile ucenicilor Săi, umplând inimile lor de bucurie și nădejde, așa că întristarea nu le putea stinge și nici încercările nu le putea opri strălucirea, în mijlocul suferințelor și persecuțiilor în flăcările rugurilor, arătarea glorioasă a lui Hristos a format în toate timpurile fericita lor speranță.
Cu cât ne apropiem mai mult de acest eveniment scump nouă cu atât ne vibrează mai mult sufletul de așteptarea arătării glorioase a lui Isus. Aceasta dorește să ne înfățișeze prezentul program.
Va reveni Isus, pe-aceeași alee de cer,
Pe același drum de stele pe care,
Cu veacuri în urmă purta-n zbor
Secretul biruinței și-al vieții,
Surâsul etern al dimineții.
Isus va veni… nu știm când
Va face primul pas spre pământ…
Dar gândul acesta ne poartă,
Spre-a cerului cale,
Spre-a cerului poartă…
Din lumea de-aici ce încă păstrează
Urme de plâns, de suspin și trădare…
Noi, ultimii soli răspândiți prin mulțime
Å¢i-aducem în dar, o Isus câte-o floare,
E semnul iubirii pornite din Tine.
Revino… pe genele nopții…
Ce încă păstrează,
Înnoptarea din ziua de groază,
Revino… aici te-așteptăm
Cu dorința cunună,
De-a fi pentru veci, fericiți împreună.
TEMA I
Din cele peste 31.000 de mii de făgăduințe ale Bibliei nu mai puțin de 2800 ne vorbesc despre a doua venire a lui Isus.
Botezați pe făgăduința Mântuitorului (citește Ioan 14,1-3) precum și a trimișilor cerului (citește Fapte 1,9-11) bărbații ai credinței au împletit credința, dorința și speranța cu celelalte făgăduințe, așteptând cu dor împlinirea lor.
Marele reformator Luther declară; "Mă conving pe mine însumi că se apropie ziua revenirii lui Isus".
L. Moody scriind despre subiectul acesta zicea: „Pentru mintea mea, acest subiect este cel mai scump, deoarece așa trebuie să zic despre venirea lui Isus pe nori"
Pe insula stâncoasă a Patmosului, ucenicul iubit, Ioan, reauzi făgăduința: „Iată Eu vin curând!” iar dorul lui răspunde ca o rugăciune din partea Bisericii în decursul pregătirii ei:
Amin! "VINO DOAMNE ISUSE!"
DOR
La fiecare margine de vis,
Rămâne neîmplinirea,
Numită fiind: dor de ceva.
Câte lacrimi ar rămâne neșterse?
Câte suflete ar rămâne nemângâiate?
Dacă n-ai fi Tu, Dorule…?
Au încercat mulți,
Să Te finalizeze în persoana unui
Copil mult așteptat,
În persoana unei soții ideale,
În revederea patriei mamă,
Sau în căutarea copilăriei;
Zadarnic…
Pare să fi rămas pentru noi
În neant,
Sau poate că ești
tocmai la marginea acestei inexistențe.
Viața noastră e răsfrântă din Tine,
pentru că fiecare om are un dor,
Și pentru că Tu ești dorul tuturor.
Găsește de bine Te rugăm,
Și vino…
Să știe toată lumea ce înseamnă “Dor”
Să știe toată lumea cine ești.
Să găsească fiecare inimă zdrobită
Căreia i-a fost dor de Tine Dorule,
Mângâiere.
Adu-ți aminte de făgăduința Ta,
Care străpunge și azi inimile noastre:
"Da, Eu vin curând"
Ne e mult tare dor de Tine
„Amin! Vino Doamne Isuse”.
MI – E DOR
Mi-e dor,
Mi-e așa de dor de zările-albastre.
pe cumpăna lor
stă legată ca o jertfă între cer și pământ
O vadră plină cu apa vieții.
Unii muritori însetați
Au băut din această apă;
Și osemintele lor s-au îmbrăcat
în slavă pe muntele schimbării la față.
Mi-e dor,
Mi-e așa de dor de norul alb.
Sub aripile lui,
Sunt îndestulătoare locuri
pentru cei ce vor mântuirea.
Ce această frumusețe
Mă desparte doar câteva clipe,
Clipe în care îmi voi lua rămas bun
De la planeta Pământ.
Mi-e dor,
Mi-e așa de dor de Isus.
"Chiar dacă mi se va nimici pielea,
și chiar dacă nu voi mai avea carne,
voi vedea totuși pe Dumnezeu,
Îl voi vedea
și-mi va fi binevoitor;
Ochii mei îl vor vedea
și nu ai altuia.
Sufletul meu tânjește de dorul acesta
Înlăuntrul meu”.
Mi-e dor,
Mi-e așa de dor de tine Isuse.
Dacă timpul revenirii Mântuitorului, pare că se lungește, dacă apăsați de întristări și istoviți de muncă suntem nerăbdători spre a încheia serviciul și a primi o onorabilă liberare din luptă, să ne amintim, și această amintire să înăbușe orice murmur că Dumnezeu ne lasă să întâmpinăm furtuni și lupte pe pământ, spre desăvârșirea caracterului divin, spre a face o mai bună cunoștință cu Dumnezeu Tatăl și cu Domnul Isus fratele nostru mai mare, spre a îndeplini o lucrare de câștigare de suflete.
„Domnul însă nu întârzie în împlinirea făgăduințelor Lui cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, și dorește ca nici unul să nu piară, ci toți să vie la pocăință” 2 Petru 3,9.
1. Dintre numele pe care Adam le-a dat creaturilor lui Dumnezeu, este amintit numai unul. Care este acela?
R: Eva – Geneza 3,20
2. Cum se numește bărbatul care a murit înainte de a se fi născut?
R: Adam. El nu s-a născut ci a fost creat. (Gen. 2,7)
3. Unde stă scris că magii de la răsărit au fost în număr de trei?
R: În nici un loc. S-a tras această concluzie după darurile aduse. (Matei 2,11)
4. Cine a plâns timp de șapte zile, din cauza curiozității?
R: Soția lui Samson. Judecători 14,17
ADU – Å¢I AMINTE DE NOI
Doamne,
Vei putea oare să uiți
moștenirea Ta?
Noi la porunca-Å¢i
Am clădit o corabie salvatoare
Și parcă nu-i semn de ploaie.
Iar lumea se-mbulzește să vadă
Și steagul ne stă gata să cadă.
Vino Doamne, nu ne uita.
Doamne,
Vei putea oare să-ntârzii
făgăduința Ta?
Noi la porunca-Å¢i
Stăm cu candela aprinsă,
Și-o noapte deasă bântuie sinistră.
Iar lumea se adună a mirare
Batjocura-i din ce în ce mai mare,
S-aprind apoi lumini ca să ne vadă.
Și steagul ne stă gata sa cadă
O! Vino Doamne, nu ne uita.
Doamne,
Vei putea oare să uiți jertfa Ta?
Noi la porunca-Å¢i
Am lăsat tot:
Și plasele de pești și boii în arat,
Și fără șovăire Å¢i-am urmat.
Părem ai nimănui, rătăcitori, sărmani,
Vestim venirea Ta de-atâția ani.
Și se-mbulzește lumea să ne vadă,
Și steagul ne stă gata să cadă.
Doamne, adu-Å¢i aminte de noi nu ne uita.
După această venire nu va mai fi nici-o durere. Negurile întristării care au făcut pe copii lui Dumnezeu să plângă atâta timp, vor dispare pentru totdeauna. Suferințele, durerea, întristarea, necazuri și moarte nu vor mai fi. Acoperământul celui Atotputernic va fi bucurie de negrăit. După această venire nu va mai fi nici un cimitir cu groapa lui deschisă pentru ca să conducem pe cei dragi, asupra cărora să se vadă urmele bolii, durerii și suferințelor, valea umbrei morții nu va mai fi.
În curând va apare pe nor. Îți vibrează sufletul la auzirea acestor cuvinte. Ai dori să te întâlnești cu Mântuitorul care să te ducă în cetatea cea de aur și cu porți de mărgăritar? Ai avea plăcere să te plimbi pe lângă râul vieții și să mănânci din Pomul Vieții?
Isus te așteaptă, dar nu purtând haina batjocurii nici încoronat cu coroana de spini și nici cu crucea în spinare. El a trecut prin Grădina Ghetsemani și Golgota ca în locul celor dăruite de noi El să ne dea în schimb o haină strălucitoare, o coroană de aur nepieritoare și un Paradis refăcut.
Limba omenească cea mai iscusită nu poate să descrie frumusețea Cerului pe care le pregătește Isus pentru noi.
De aceea putem de pe acum cânta: „Lângă Isus am găsit pacea sfântă”
VA FI O ZI
Printre dureri învață inima mea s-aștepți
Va fi cândva o zi a celor drepți
Învață printre rele nădejde să aduni
Va fi curând o zi a celor buni
Încearcă printre neguri lumina s-o răzbați.
Va fi, va fi o zi a celor prea uitați
Din câte sunt pe-aicea nimic nu e de strâns
Va fi o zi, va fi a celor ce au plâns
Mai cântă chiar când pasul se-afundă în tristeți
Va fi curând o zi de frumuseți
Mai, cântă, mai te roagă sub multele loviri
Va fi o zi a marii fericiri
Nu, nu e stinsă trudă când anii par pierduți
Va fi o zi a celor neștiuți
O mână ce s-ajute mereu a fost întinsă
Ca zorii dimineții pe cer va fi întinsă
Piciorul ce spre bine a străbătut pământ
Va odihni o dată pe muntele cel sfânt
O frunte prea plecată suspinul să-l asculte
Va fi încununată cu stele, multe, multe
O vorbă doar, o faptă născută din iubire
Va fi curând schimbată în strop de nemurire
Un glas ce-n osanale din lacrimi s-a nălțat
În lumile măririi va fi străluminat
Și gândul pentru altul durut în greu de noapte
Va fi ca un luceafăr plutind spre miazănoapte
Inima mea învață printre dureri s-aștepți
Va fi o zi a celor buni și drepți
Gândul cu privire la a doua venire a lui Isus este cel mai dulce și cel mai aducător de bucurie. Este necesar să vină Hristos! Dacă n-ar veni, viața și învățăturile Lui ar fi fără sens. Agonia și moartea Lui pe cruce ar fi zadarnice dacă n-ar veni din nou să adune pe păcătoșii mântuiți prin har.
Învierea Lui în slavă nemărginită și puterea Sa asupra mormântului, a câștigat prea puțin dacă puterea Lui nu este folosită și pentru aceia care dorm.
El va veni și va termina lucrarea de reașezare a împărăției pierdute.
Prima Lui venire ne asigură spre a doua venire și deci avem garanția că va veni cu siguranță și încă foarte curând.
Să împletim speranța noastră în dorința: "VIE IMPĂ‚RĂ‚Å¢IA TA!"
Aici suntem doar străini și călători, dar țara noastră este sus de unde și așteptăm pe Marele nostru Domn și Mântuitor Isus.
Ah, ce nume minunat! Slava și cinstea i se cuvine Lui de-apururi și în veac de veac.
Amin!
Și să-L cunosc pe El…
Ridicați-vă pietre și vorbiți,
Spuneți că pentru veșnicie
Hristos este nădejdea noastră.
Bate mai tare clopot al vremii
Să audă și cei ce nu vor,
Și să-nțeleagă și cei ce nu înțeleg
Că Hristos este nădejdea noastră.
Și să-L cunosc pe El…
Să înțeleg acest drum de jertfă
Cine-ar putea? Dacă nu,
Duhul Sfânt să mă învețe,
Să îl cunosc pe El
Și puterea învierii Lui.
Și să-L cunoaștem pe El,
Singurul existent,
Piatra din capul unghiului,
Temelia dreptății,
Pe El: Viața și nădejdea noastră.
Și să-L aștept pe El…
Încep să-nmugurească
crengile smochinului acestui pământ,
Semn că primăvara-i aproape
și că Hristos vine curând.
O, se va mai despica
încă odată marea albastră,
Ca să-nțeleagă atunci și stânca
că Hristos este nădejdea noastră.
Doamne, adu-ți aminte
de-a mâinilor Tale zidire,
Sunt tot mai mulți
cei ce așteaptă a Ta răsplătire.
O, de-am putea să-ți aducem
măcar osanale.
Doar ca un gest
pentru rana din palmele Tale.
Și să-L aștept pe El…
Atâtea zvonuri merg și vin
sub bolta-ntinsă-albastră
Dar pentru noi rămâi din veacuri:
Hristos nădejdea noastră.
Și să fiu veșnic cu El…
Doamne,
Ascultă ruga robilor Tăi
Și ai milă de lucrarea mâinilor Tale.
Doamne,
Dă poruncă să se deschidă
porțile Ierusalimului Nou…
O, fericită nădejde a noastră
e că vom fi cu Tine.
Și să fim veșnic cu El…
Adu-ți aminte de speranța
robilor Tăi,
Adu-Å¢i aminte de atâtea lacrimi,
De atâtea dureri,
De atâția copii orfani,
De atâtea mame ce și-au înmormântat copiii;
Și aducându-Å¢i aminte Vino!
Tu ești pentru noi
singura nădejde,
Da Doamne,
Tu ești pentru noi singura nădejde,
Tu Doamne,
Tu vei rămâne pentru noi
singura nădejde.
Material preluat de la www.intercer.net
