Autor Florin Laiu
Înțelegerea viziunilor biblice este în general viciată de o percepție literală a imaginilor. Profetul este înțeles de mulți credincioși ca un șaman, care intră în transă, după care spiritul lui părăsește lumea, călătorind în supranatural, de unde se întoarce în trup, aducând semenilor cunoștințe supraomenești. Din punct de vedere subiectiv, profetul poate simți experiența exact ca pe o călătorie, de unde și expresiile „Duhul m-a răpit și m-a dus…." (Ez 8:3; 11:1, 24; 43:5); „răpit până în al treilea cer" (2 Cor 12:1).
Din acest motiv, acea schimbare fizică specifică profetului în viziune este numită „răpire sufletească" (FA 10:10; 11:5; 22:17), deși în textul original avem denumirea de ekstasis (stupoare, uimire, „transă”). În realitate însă, toate scenele se petrec în mintea vizionarului (Da 4:10.13; 7:15; 8:2), ca într-un vis, dar experiența este atât de minunat realizată de puterea lui Dumnezeu, încât subiectul, dacă este singur, nu poate distinge viziunea de realitate („dacă a fost în trup sau fără trup, nu știu”: 2Cor 12:1).
Dar, indiferent de metoda prin care profetul este făcut martor al unor realități nevăzute de cei de lângă el, întrebarea capitală este: i se arată profetului realitatea fizică a lucrurilor cerești și viitoare, ca și cum ar lua imagini cu videocamera ? Sau, mai degrabă, i se prezintă o transfigurare a realităților cerești și viitoare, în scenarii cultural-adaptate, cu rol didactic, spiritual, fără intenția de a ne informa exact despre realitatea fizică de sus sau din viitor?
În urma analizei unui număr suficient de viziuni biblice și a unor profeți autentici dar necanonici (William Foy, Ellen White), am ajuns la concluzia că imaginile descrise de vizionari au, mai degrabă, rol didactic, și nu s-a intenționat informarea noastră cu privire la designul exact al civilizației și culturii cerești, în ce privește „geografia” cerească, urbanistica, topografia, arhitectura, mobilierul, instrumentele muzicale etc.). Imaginile din viziuni sunt construcții foarte inteligente și estetice, cu o mare forță de impresie asupra minții cititorului, dar ele nu sunt decât un simplu material didactic, cu un mesaj spiritual specific, și nu trebuie înțelese ca reflectare exactă a realității. Afirmația mea devine foarte relevantă și pertinentă, dacă încercați să răspundeți la întrebări ca acestea:
L-a dus Duhul pe Ezechiel la Ierusalim în realitate? L-a luat în realitate de păr și l-a transportat prin văzduh până acolo? (Ez 8:3).
A intrat el cu adevărat în încăperea unde prinții evrei se închinau la idoli? (8:9-11). Dacă a intrat, cum de nu l-au văzut? Iar dacă profetul era teleportat în natură spirituală, ce nevoie avea de ușă (8:7-8)?
Heruvimii vizionați de Ezechiel sunt o arătare reală a unor ființe inteligente cu înfățișări animaliere compuse (Ez 1), sau prin aceste imagini simbolice ni s-a transmis un adevăr spiritual? Dacă ele sunt imaginea exactă a heruvimilor cerești, de ce Ioan i-a văzut altfel decât Ezechiel ? (Ap 4).[23]
Este adevărat că Christosul ceresc are în gură o sabie ? (Ap 1 și 19). Va veni Domnul călare pe un cal alb, cu o haină mânjită de sânge (Ap 19), sau pe un nor alb, îmbrăcat în strălucire și având în mână o seceră (Ap 14)?
A existat, în cer o femeie însărcinată, așa cum a văzut-o Ioan (Ap 12:1), sau un mare balaur roșu? Există la tronul lui Dumnezeu un miel real înjunghiat, așa cum clar a văzut Ioan (Ap 5)? Oare ființele cerești umblă cu tămâie și cântă cu liră grecească (kitharra, Ap 5)?
Există, oare niște suflete de martiri care dorm undeva, sub un altar, în univers (Ap 6), și care se mai trezesc din când în când, ca să ceară răzbunare? Au îngerii trâmbițe și aripi în realitate? Ce ar putea face cu aripile când traversează spațiul cosmic ? Iar dacă ei sunt spirite, la ce le-ar servi niște aripi care să bată aerul ?
Un asemănător tir de întrebări s-ar putea pune cu privire la viziunile Ellenei White:
Vor veni cei răi, în ultima confruntare să-i caute cu sabia în mână pe credincioși? Este evident că sabia este aici simbolul războiului și al uciderii. Dar forma și părțile ei componente nu au nici o legătură cu evenimentele din viitor, chiar dacă în unele cazuri s-ar folosi chiar sabia. Ioan de asemenea vede pe comercianții, industriașii și muzicienii Babilonului din ultimele zile în limbajul imagistic al timpului lui: corăbii încărcate de mărfuri antice (lemn de tiin, purpură și in subțire), mori, citarezi, fluerași și trâmbițași (Ap 18:12.22).
La venirea Domnului vor cădea niște lanțuri reale de pe sclavi? Este adevărat, ea așa a văzut, cum și Ioan a văzut că balaurul a fost legat cu lanțuri în Ap 20 – dar acele lanțuri sunt la fel de simbolice ca și fântâna abisului în care va fi aruncat balaurul.
Vor fi răpiți mântuiții la cer în niște trăsuri de nori cu roți înaripate, care laudă pe Dumnezeu, ca în viziunile lui Foy și ale lui Elisei? Nici cea mai rapidă și mai sigură navetă spațială nu ar putea asigura o călătorie atât de îndrăzneață, darămite niște trăsuri, fie ele și de nori sau de foc. Unii sunt înclinați să traducă asemenea imagini în tehnică astronautică de tip SF, dar putem fi siguri că vizionarii ne-au spus exact ce au văzut. Treaba noastră este să descifrăm mesajul spiritual, nu să-l interpretăm transformând imaginea antică într-una ultramodernă sau futuristă.
Au îngerii, în realitate, ecusoane (de aur) cu care se legitimează la porțile Cetății? Și la ce le-ar folosi, dacă ele pot fi piratate de mafia fraților lor exilați pe pământ ?
Are pomul vieții două tulpini reale, de ambele maluri ale râului? Imaginea aceasta este dezvoltată în viziunea Ellenei White,[24] dar ea derivă din Ap 22:2, ca imagine dependentă de Ez:47:12, unde apar pomi roditori de ambele părți ale unui râu de viață. Cum în ebraică se folosește în acest caz singularul (kÅl-‘Ă“ț = orice fel de pom), și așa s-a tradus și în Septuaginta (πᾶν ξÏλον = orice fel de pom), este foarte probabil că și greaca Apocalipsei reflectă același limbaj semitic. Tradusă literal, exprimarea lui Ioan este: „…deoparte și de alta a râului, [este] pom de viață”. Din nefericire, puține traduceri au redat expresia aceasta prin plural,[25] cum ar fi trebuit. Cei mai mulți au preferat singularul, cu articol definit, desigur sub influența scenariului din Geneza 3.
De observat însă, că Inspirația, în cazul viziunii Ellen White, s-a adaptat la înțelegerea populară. Dacă traducerea a creat imaginea unui pom cu două tulpini și două rădăcini, pe ambele maluri ale râului vieții, atunci Domnul, care a putut „copia” uneori imagini chiar și din cărți neinspirate, a folosit și o asemenea imagine „greșită” pentru a descrie un adevăr ceresc, deoarece El nu era interesat în a transmite realitatea fizică exactă, ci doar o lecție spirituală. Este foarte probabil ca noul paradis (care în Apocalipsă este plasat în Cetate), să aibă unele lucruri comune cu primul paradis. Dar cum Moise nu descrie arborele vieții, iar imaginea lui din Apocalipsă depinde mai mult de viziunea lui Ezechiel, reiese că imaginea acestui arbore, dincolo de felul cum ar arăta realitatea fizică, este intenționată aici să dea lecții spirituale. Observând denumirea neobișnuită pentru pom aici (xylon = lemn), deja în Biserica istorică arborele vieții a fost văzut ca un simbol al Crucii și al euharistiei[26] (cf. 1Pt 2:24; Dt 21:23; Gal 3:13), iar Ellen White vede în același pom un simbol al lui Christos, al jertfei Lui, al legii și evangheliei Lui, al Scripturii.[27] Această excelentă tipologie, imaginea unui pom cu două trunchiuri, printre care trece râul vieții, sugerează cele două testamente ale Scripturii, sau Legea și Evanghelia, deși imaginea provine dintr-o traducere greșită a textului lui Ezechiel.
Tema condescendenței lui Dumnezeu, care Se adaptează la înțelegerea umană limitată a limbajului Scripturii, merită un studiu special. Pentru moment, este suficient să spunem că exemplele date aici sunt doar o mică parte din imaginile vizionare (biblice sau din scrierile EGW), care au sens, dacă le înțelegem rolul didactic, dar devin ridicole și uneori absurde, când sunt luate în sens literal. Limbajul viziunilor este un limbaj copilăresc adesea, tocmai pentru că el este intenționat să atragă pe oamenii simpli, chiar și pe copii, și pe cei care sunt destul de inteligenți ca să se umilească pentru a-l studia cu respect. Acest limbaj aparent infantil, pueril este calculat să trezească, prin imaginație, gândirea cea mai profundă, în cazul celor care se apropie de viziuni, descălțându-se de prejudecăți.
________________________________________
Note
[23] Denumirea ebraică pentru heruvim (kerub) este străină limbii ebraice, dar se întâlnește la asiro-babilonieni (karibu, kuribu), denumind preoți mijlocitori sau spirite cerești, genii păzitoare, imaginate artistic cu trupuri compuse, ca niște sfincși. Termenul derivă de la rădăcina akkadiană karabu, karubu (a binecuvânta, a se ruga, a consacra. Aceasta sugerează că Dumnezeu a vorbit evreilor, folosind limbajul cultural al lumii în care trăiau.
[24] „Out of the throne came a pure river of water, and on either side of the river was the tree of life. On one side of the river was a trunk of a tree, and a trunk on the other side of the river, both like pure, transparent gold.” (2SG 1860: 32).
[25] NJB: „Down the middle of the city street, on either bank of the river were the trees of life"; FBJ „il y a des arbres de Vie"
[26] http://en.wikipedia.org/wiki/Tree_of_Life_(Judeo-Christian)
[27] „… Bible ….the only foundation of faith. God’s people will receive the word as the leaves of the tree of life" (8T 193). "…Christ as a personal Saviour… He is the Tree of life …" (MR 1525; Let 132 / 1900). „The garden of Eden was not only Adam’s dwelling, but his school-room. As in that school, so in the school of earth today, two trees are planted,–the tree of life, which bears the fruit of the true education: the tree of knowledge yielding the fruit of ‘science falsely so called.’ All who have a connection with Christ have access to the tree of life, a source of knowledge of which the world is ignorant. After sin entered this world, the heavenly Husbandman transplanted the tree of life to the paradise above; but its branches hang over the wall to the lower world. Through the redemption purchased by the blood of the Son of God, man may now partake of its life-giving fruit. The tree of knowledge has its roots in the earth – it is of the earth, earthy. All who have tasted of the heavenly fruit, the Bread of Life, are to be co-workers with God, pointing others from the tree of knowledge to the tree of life, that they also may partake of its fruits” (GC Bulletin, March 6, 1899; 8T 288; ST March 31, 1909; 7BC 988, 989)
Sursa: www.florinlaiu.com
