Iosua 7

    Nimănui nu-i plac problemele, dar adevărul e că problemele și luptele ne fac să ne bizuim mai mult pe Dumnezeu. Ne silesc să mergem la El pentru ajutor. Când nu stau bine cu finanțele, mă rog pentru ajutor. Când corpul este bolnav, mă rog pentru însănătoșire. Ori de câte ori se ivește o criză sau o luptă mi se aduce aminte să merg la Domnul.

    În succes se poate ascunde o primejdie. Succesul poate cultiva delăsarea. Când toate merg bine, mi se insinuează ideea greșită că mă pot descurca foarte bine și singur și uit să mă încred în Domnul. Cineva a captat esența pericolului succesului în cuvintele: „La o mie de oameni care pot trece cu bine peste greutăți, doar unul poate trece cu bine peste succes.”

    Cartea lui Iosua ilustrează acest adevăr. Dumnezeu l-a ajutat pe Israel să biruie pe împărații din Og și Sihon, l-a învestit pe Iosua conducător, a oprit apele umflate ale Ierihonului pentru ca Israel să poate trece și a învins cetatea Ierihonului, făcând să se prăbușească zidurile-i puternice. Toate acestea erau un semn pentru popor că Dumnezeu era cu ei. Victoriile succesive le-au mărit încrederea până la un nivel de risc. Iată prima lecție pe care trebuie s-o învățăm:

I. În momentele de succes evident suntem extrem de vulnerabili la ispită.
    Următorul oraș de pe agenda israeliților era cetatea Ai. Iosua a trimis oameni care să spioneze cetatea, iar aceștia s-au întors cu vestea că Ai era o cetate slabă, iar bătălia avea să fie una ușoară (7:3). Însă iată ce s-a întâmplat până la urmă: 3000 de oameni s-au urcat împotriva cetății și au fost puși pe fugă de armata locală, iar 36 dintre ei au fost uciși. Observați succesiunea evenimentelor: inima oamenilor s-a înmuiat (vers.5), Iosua a căzut în genunchi înaintea Domnului și s-a rugat (vers. 6-9).

    Uneori putem fi victorioși asupra unora dintre cele mai tari ispite imaginabile, doar ca să le lăsăm pe cele mai slabe, mai mici, mai insignifiante să ne fie prăbușirea.
    Înfrângerea de la Ai l-a adus pe Israel în genunchi înaintea lui Dumnezeu. Încrederea în Dumnezeu care le adusese succesele și biruințele anterioare s-a transformat repede în încredere de sine.

    Observați răspunsul lui Dumnezeu la apelul lui Iosua (vers.10): ridică-te în picioare! De ce stai cu fața la pământ? Dumnezeu nu tolerează descurajarea lui Iosua și atitudinea pesimistă. Dumnezeu le dăduse israeliților victorie după victorie, iar după o înfrângere, erau cu toții prăbușiți la pământ. Cunoașteți pe cineva care este într-o astfel de situație? Avem nevoie să reauzim cuvintele spuse de Dumnezeu lui Iosua: „Scoală-te! Pentru ce stai astfel culcat pe fața ta?”

    Victoria de ieri nu ne garantează victoria de azi, dar nici o înfrângere nu înseamnă sfârșitul. Scoală-te, scutură praful de pe tine și vezi care e motivul înfrângerii. Asta încerca Dumnezeu să-i spună lui Iosua. Înfrângerea avea un motiv (vers. 11). „Israel a păcătuit.” Isus și-a prevenit ucenicii că ceea ce se face în particular are consecințe publice.

II. Neascultarea unuia poate avea efecte negative asupra întregii comunități.
Pentru a descoperi identitatea celui care păcătuise, Dumnezeu i-a spus lui Iosua să convoace tot poporul, pe seminție, pe neam, pe familie, pe cap de familie. Era nevoie de curățare și sfințire. Casa lui Dumnezeu fusese întinată și era timpul ca murdăria să fie îndepărtată.

    Acan a fost găsit vinovat (vers. 20). Acan reprezintă fața întunecată din fiecare individ și comunitate. Toți prezentăm potențialul de a cădea. Acan a recunoscut că își însușise lucruri care ar fi trebuit distruse sau depuse în trezoreria Domnului: o splendidă haină babiloniană, 200 de sicli de argint și un lingou de aur, în greutate de 50 de sicli.

    Observați cum prezintă Acan evenimentele care au condus la păcat:
1.    „Am văzut…” (vers. 21). Acesta este începutul tuturor păcatelor.
2.    „le-am  poftit”  (vers. 21). Fără îndoială că Acan nu avea nevoie de aceste lucruri. Atunci de ce și le-a însușit? Nici nu le putea folosi! Acan a spus: „am văzut…le-am poftit…le-am luat….sunt ascunse.” Aceasta e succesiunea de evenimente pe care cu toți o urmăm atunci când cădem în păcat.

    Păcatul lui Acan ne descoperă un alt adevăr mai adânc: neascultarea față de Dumnezeu are efecte grave asupra întregii comunități. 36 de bărbați și-au pierdut viața din cauza păcatului lui Acan. Păcatul meu nu poate fi izolat de ceilalți, iar păcatul altora nu poate fi izolat de mine. Păcatele noastre, chiar și cele ascunse de ochii oamenilor, au consecințe colective. Familia bisericii poate fi sabotată de răul păcatului nemărturisit al unuia dintre membrii ei.

III. Judecata lui Dumnezeu nu trebuie luată în glumă.
    Istoria lui Acan este una din cele mai triste din Biblie. Este istoria unui om bun care a fost biruit de dorințele rele ale inimii lui. Este o istorie care s-a repetat în toate veacurile. Copiii lui Dumnezeu care se leagă să facă voia Lui, care au fost binecuvântați cu succes datorită evlaviei lor, într-o clipă pot ajunge jos de tot, cedând ispitelor lui Satan.

    Mi-ar fi plăcut să vă pot spune că Acan și-a mărturisit păcatul, că Dumnezeu l-a iertat și totul s-a terminat cu bine, însă nu aceasta s-a întâmplat. Acan a fost dus cu tot cu haină, aur și argint, în valea Acor și acolo a fost ucis cu pietre, ars în foc și îngropat sub o grămadă de pietre care avea să le amintească evreilor de păcatul lui Acan.

    Peste tot în jurul nostru vedem oameni care comit atrocități teribile și niciodată nu ajung să plătească, să sufere consecințele. În același timp, oameni buni, oameni evlavioși, printr-un act de neascultare, par să sufere consecințe disproporționat de mari.

IV. Dumnezeu poate transforma dezastrul în speranță și victorie.
    Locul unde Acan a fost ucis cu pietre s-a numit Valea Acor, în amintirea nenorocirii care s-a abătut asupra lui Israel din cauza păcatului lui. Ani mulți după aceea, i s-a dat un sens nou. În cartea lui Osea (2.15), Dumnezeu spune că Valea Acor care înseamnă „nenorocire, necaz” va fi prefăcută într-o „ușă de nădejde”.

    Istoria aceasta ne arată cum păcatul unui om a adus înfrângerea unei națiuni întregi, dar și cum, prin pocăință și încredere în Dumnezeu, înfrângerea a fost transformată în biruință. Dumnezeu îi spune lui Iosua că de data aceasta vor ieși biruitori (8:1).

Sursa: http://resursepredici.blogspot.com