Textul biblic: Luca 18:15-17
Schița predicii
I. Introducere
Tema acestei predici este aducerea copiilor la cunoștința lui Isus Hristos. Acesta este un subiect vital și delicat în același timp și solicită din partea noastră o atenție specială.
II. Motive pentru aducerea copiilor la Hristos
A. Hristos a poruncit aceasta.
În textul nostru și peste tot în NT, Isus ne poruncește să aducem copiii la El. El nu se referă la aducerea lor la biserică, nici nu sugerează că ar avea nevoie să fie botezați sau să primească confirmarea. El vorbește doar de cunoașterea și primirea Sa de acești copilași.
B. Părinții au cea mai mare influență. Copilul are încredere în părinții lui, iar această încredere este un sol fertil pentru instruirea creștină, lucru nu totdeauna posibil atunci când copiii sunt lăsați pe seama străinilor sau a instructorilor de la biserică în care poate nu au aceeași încredere.
C. Copiii sunt ușor de câștigat. Inimile lor sunt receptive la adevărul religios, nefiind încă împietrite de păcat. Acum se supun cu ușurință voii lui Dumnezeu, însă mai târziu se pot răzvrăti.
D. Părintele are cele mai bune ocazii. Părintele cunoaște firea și nevoile copilului și poate observa cel mai ușor apariția conștiinței păcatului. Părintelui îi este acordată șansa de a semăna adevărul salvator.
E. Vieți și suflete sunt salvate. Când un copil vine la Hristos se creează ocazia unei vieți de slujire pentru El. Avem tendința să ne bucurăm mai mult de întoarcerea la Dumnezeu a unei persoane în vârstă, a cărei viață e aproape de sfârșit și nu mai are multe posibilități de slujire decât de convertirea unui copil a cărui viață poate deveni o forță în Împărăția lui Dumnezeu.
III. Motive pentru prudență în evanghelizarea copiilor
A. Sunt ușor de convins. Acesta este unul dintre motivele în favoarea mărturisirii lui Hristos înaintea copiilor, dar și un motiv pentru prudență. Trebuie să avem grijă nu cumva să exagerăm în încercarea de convingere și entuziasmare a copiilor. Cel mai bine este să îi hrănim cu „laptele Cuvântului”. Copiii trebuie să răspundă chemării lui Hristos, însă ca urmare a înțelegerii planului de mântuire, iar nu în baza emoțiilor sau de teamă.
B. Copiii pot confunda chemarea lui Hristos cu educația primită de la părinți. Venirea la Hristos este o datorie față de Dumnezeu, nu față de om. Lucrul acesta trebuie să ne fie foarte clar. Copiii trebuie lăsați să acționeze liber. Părinții să le vorbească din Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la mântuire, mărturisire, biserică, botez, însă fără să îi intimideze astfel încât copii să aibă impresia că prin faptul că nu se predau lui Hristos, se arată neascultători față de părinți.
C. Exemplul părinților poate dezminți mărturisirea lui Hristos. Viața și comportamentul părinților se pot dovedi exact opusul mărturiei pe care încearcă să o dea pentru Hristos. Trebuie să trăim fără prihană înaintea copiilor noștri, ca să nu le fim o pricină de poticnire. Ce acuză teribilă dacă viețile noastre îi vor ține pe copii departe de cunoștința lui Hristos! (Luca 17:2)
IV. Lecții din Biblie
Luca 17:2; Luca 18:15-17; Deut. 11:18-21; Isaia 38:19; Mat. 17:18; 2Sam. 18:29,33; 2Împ. 4:8-33; Mat. 15:21-28; Luca 9:37-42
V. Ilustrație
Dr. W.B. Riley povestește vizita pe care i-a făcut-o unui păstor. Gazda l-a întâmpinat curtenitor la gară, însă pe drumul lung până la fermă, s-a arătat ciudat de tăcut. Ca și cum inima i-ar fi fost apăsată de o grea povară. Întrebat de pricina tăcerii sale, bătrânul păstor a plâns de parcă ar fi rămas fără copiii. „Astă-noapte am pierdut 65 din mieii cei mai buni. Au dat iama lupii” Pastorul și-a exprimat regretul pentru pierderea suferită. „Și oi câte au ucis?”, l-a întrebat. Păstorul l-a privit surprins. „Nu știți că lupul nu ia niciodată o oaie bătrână atâta timp cât are miei la îndemână?” În aceste zile, „mieii” sunt prădați cu cruzime de vrăjmașul sufletelor. Cine va lucra să aducă mieii și oițele la adăpostul pe care numai Hristos îl poate oferi?
