Mi-a fost dat sa aud fel de fel de pareri si teorii, dar si sa vad obiceiuri si traditii legate de delicatul subiect al rolului si pozitiei femeii in biserica. Am auzit cu propriile urechi pe un barbat, care se credea un stalp al bisericii, afirmand ca acolo unde conduce femeia, lucrurile ies prost. De asemenea, facand o vizita intr-o anumita regiune a tarii, am ramas surprins cand, intrand in biserica, mi-a fost dat sa vad toate femeile imbrobodite sezand intro parte a bisericii, in timp ce barbatii sedeau in cealalta parte. Familii crestine, care in viata de zi-cu-zi isi vedeau de grijile existentei la fel ca orice alta familie, in biserica erau separate de zidul invizibil, dar inalt, al prejudecatilor
Gustul amar al discriminarii intr-o colectivitate care se doreste depozitara adevarului si a idealurilor crestine-Biserica- m-a determinat sa ma aplec asupra acestui subiect sensibil, in care prejudecatile au inca o putere deosebita. Am adunat cateva ganduri culese dintr-o predica a pastorului Edy Constantinescu, dintr-un articol al Curierului Adventist din ian-febr 1989, la care am adugat cateva consideratii ca au la baza studiile personale. Cei care au posibilitatea, pot consulta si articolele scrise de fr. Andrews si J. White in 1879.
De obicei, cand se abordeaza acest subiect, sustinatorii unei anumite viziuni cu privire la rolul si pozitia femeii in biserica se folosesc de doua pasaje biblice cunoscute:
1. 1 Corinteni 14, 34-35 : “Femeile sa taca in adunari, caci lor nu le este ingaduit ca sa ia cuvantul in ele, ci sa fie supuse, cum zice Legea. Daca voiesc sa capete invatatura asupra unui lucru, sa intrebe pe barbatii lor acasa, caci este rusine pentru o femeie sa vorbeasca in biserica.”
2. 1 Timotei 2, 11-12: “Femeia sa invete in tacere, cu toata supunerea. Femeii nu-i dau voie sa invete pe altii, nici sa se ridice mai presus de barbat, ci sa stea in tacere.”
Este foarte important pentru noi sa intelegem ce a vrut sa ne comunice apostolul Pavel prin aceste afirmatii. Pentru cititorul acestor versete, exista trei posibilitati de interpretare:
1. O prima varinata de interpretare este aceea de a lua cuvintele lui Pavel asa cum sunt si de a le aplica in orice timp si in orice loc. Aceasta interpretare ar avea drept urmare necesitatea ca in toate bisericile crestine femeile sa taca, sa nu aiba dreptul de a se ruga, de a instrui, de a predica, probabil si de a canta intr-un cor al bisericii.
Sa ne imaginam cum ar arata o astfel de biserica, daca ne-am simti bine in ea si, mai ales, daca aceasta ar fi vointa lui Dumnezeu.
2. O a doua modalitate de interpretare a cuvintelor lui Pavel este aceea de a considera ca si el, desi apostol al Evangheliei, a gresit in unele privinte. Prin urmare, nu ar trebui sa luam tot ce a scris ca fiind o reflectare a vointei lui Dumnezeu.
Toma d’Aquino-teolog catolic din secolul al 13-lea ( 1225-1274 )- a sustinut ca apostolul Pavel, atunci cand a scris aceste versete , s-a aflat sub influenta culturii grecesti, mai ales sub influenta filozofiei lui Aristotel.
Daca am admite aceasta posibilitate, ne-am aseza pe un teren deosebit de primejdios, deoarece scepticii ar putea extinde ideea la intreaga Biblie. Daca s-ar admite faptul ca in Biblie sunt adevaruri venite de la Dumnezeu, dar si influente culturale si filozofice pagane, cum am putea sa facem distinctie intre ceea ce este divin si ceea ce este omenesc ? Care din afirmatiile lui Pavel sunt inspirate si care sunt idei de origine omeneasca ? Pe care trebuie sa le luam in serios si pe care trebuie sa le ignoram ?
3. A treia posibilitate de interpretare tine cont de o afirmatie pe care o face un alt apostol- Petru-in legatura cu scrierile lui Pavel:
2 Petru 3, 15up-16: “…Cum v-a scris si prea iubitul nostru frate Pavel, dupa intelepciunea data lui, ca si in toate epistolele lui, cand vorbeste despre lucrurile acestea. In ele sunt unele lucruri grele de inteles, pe care cei nestiutori si nestatornici le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.”
Petru nu ne lasa nicio clipa sa intelegem ca in epistolele lui Pavel ar exista idei gresite, influente pagane sau filozofii desarte. El vrea sa intelegem insa ca in scrierile lui Pavel sunt unele lucruri adanci, la care nu se ajunge decat daca se sparge coaja aparentelor. Doar in felul acesta se poate ajunge la miezul hranitor al adevarului.
Care din cele trei posibile interpretari vi se pare corecta ?
Daca am lua-o in considerare pe prima, sa ne gandim la ce situatii limita si chiar absurde se poate ajunge intr-o biserica mica, in care predomina femeile. Ce s-ar intampla cu activitatea bisericii in cazul decesului ultimului barbat din acea colectivitate? Sa ne gandim apoi la frustrarile traite de femeile capabile, inzestrate cu daruri spirituale, dar care nu pot sluji semenilor. Si apoi, sexul unei persoane nu conditioneaza implicit si darurile spirituale cu care este inzestrata de Duhul lui Dumnezeu. Mi-a fost dat sa vad si sa aud barbati incapabili predicand sau instruind in biserica, in timp ce femei capabile si inzestrate trebuiau sa se multumeasca cu statutul de ascultator inaciv. Oare aceasta este vointa lui Dumnezeu ?
Daca am lua in considerare cea de-a doua interpretare, ne-am cufunda intr-o nesiguranta primejdioasa. Daca Biblia ar contine si revelatie divina, dar si filozofie omeneasca, unde ar fi linia de demarcatie intre cele doua? De unde am sti care e vointa lui Dumnezeu intr-o problema oarecare ?
Cea de-a treia interpretare ramane singura posibilitate acceptabila si realista. Ea ne solicita un studiu mai profund, o abordare a scrierilor lui Pavel in context. Noi trebuie sa intelegem de ce a afirmat apostolul un anumit lucru si in ce context istoric si cultural a spus-o. De asemenea, trebuie sa intelegem daca ceea ce a afirmat Pavel este o porunca ( indemn, recomandare, sfat ) locala sau universala si care este principiul pe care-l putem extrage din scrierile lui. Apoi, trebuie sa intelegem cum poate fi aplicat acest principiu pretutindeni si oricand in biserica secolului al 21-lea.
Cateva observatii utile:
1. Situatia bisericii din Corint, la data la care Pavel scria cele doua epistole, nu era de invidiat. Din lectura lor, putem lesne intelege ca in biserica din Corint erau o multime de probleme:
– Credinciosii bisericii erau impartiti in partide ( 1 Corinteni cap. 1 ).
– Unii membrii traiau in pacate fatise, fara ca biserica sa ia masuri ( 1 Corinteni cap.5 ).
– Unii membrii apelau la instantele judecatoresti laice, in cazul unor neintelegeri, in loc sa apeleze la autoritatea bisericii ( 1 Corinteni cap. 6 ).
– In timpul serviciului divin al Sfintei Cine, cei bogati mancau si beau , in timp ce membrii saraci sufereau de foame ( 1 Corinteni cap. 11 ).
– Exista neoranduiala si dezordine in timpul desfasurarii serviciilor divine ( 1 Corinteni cap. 14 ).
Atunci cand vrem sa intelegem sensul indemnului lui Pavel ca” femeia sa taca in adunari” , trebuia sa tinem cont de situatia existenta la acea data in biserica din Corint.
2. Pavel, pentru a se dedica total lucrarii de predicare a Evangheliei, a ramas necasatorit. Unii ar putea trage concluzia gresita ca Pavel era un misogin si de aceea el nu ar fi suportat prezenta femeilor in activitatile bisericii.
Ideea aceasta insa nu are niciun temei biblic. Epistolele sale ne ofera suficiente argumente ca Pavel a apreciat lucrarea femeilor in biserica, ca a incurajat aceasta lucrare si a evidentiat-o ori de cate ori a avut ocazia. Iata cateva exemple:
– Faptele Apostolilor 16, 11-15: Este vorba de lucrarea lui Pavel in localitatea Filipi. Este important sa intelegem ca Filipi era o cetate greceasca, deoarece in cultura greaca era rusine pentru un barbat sa stea de vorba cu o femeie. In ciuda acestei stari de lucruri, Pavel “a sezut jos si a vorbit femeilor”, iar in urma predicarii are loc convertirea si botezul Lidiei- o vanzatoare de purpura din Tiatira.
– Filipeni 4, 3 : Pavel aminteste de ajutorul primit in lucrarea lui Dumnezeu din partea a doua femei credincioase: Evodia si Sintichia, amintind ca numele lor sunt scrise in cartea vietii.
– Faptele Apostolilor 18, 24-27: Apolo- un iudeu credincios, avand darul vorbirii si remarcandu-se ca fiind “tare in Scripturi”, vine la Efes si predica Evanghelia. Aquila si Priscila il iau la ei si il instruiesc mai in amanunt cu privire la “calea Domnului”. Retinem ca cei doi erau o familie, iar Priscila, desi femeie, participa la instrirea lui Apolo.
– Romani 16: Pavel trimite o serie de salutari unor membrii ai bisericii din Roma. Printre numele amintite, remarcam si pe cele ale unor femei crestine care sunt apreciate de apostol pentru activitatea lor in biserica. Lista incepe cu o femeie: Fivi- diaconita a bisericii din Chencrea- laudata pentru efortul facut de ea in lucrarea lui Dumnezeu ( vers. 1 ). Urmeaza apoi salutul trimis Priscilei si lui Aquila ( vers. 3-4 ). Prima salutata de Pavel este Priscila, lucru inadmisibil potrivit mentalitatii grecesti. Si totusi Pavel o face, dovedind ca nu tine cont de filozofia lui Aristotel si de cultura greaca atunci cand e vorba de Biserica lui Christos. Versetul 6 contine salutul trimis Mariei, apreciata pentru lucrarea facuta in biserica sa. Versetul 12 contine salutul catre Trifena, Trifosa si Persida- femei apreciate pentru lucrarea lor. Mama lui Ruf nu e numita, insa Pavel apreciaza ca ea s-a purtat ca o mama fata de el ( vers. 13 ). Si, in sfarsit, Iulia- sora lui Nereu- este si ea salutata de apostol.
– Faptele Apostolilor 21, 8-9 : Sunt amintite cele 4 fiice ale lui Filip evanghelistul despre care se spune ca prooroceau. Sensul verbului “ a prooroci” ( a profetiza ) este acela de a descoperi viitorul sub inspiratia divina ( sensul restrans ), dar si de a invata pe altii vointa lui Dumnezeu ( sensul mai larg al termenului ). Or, apostolul Pavel le scrie corintenilor ca “cine prooroceste, vorbeste oamenilor spre zidire, sfatuire si mangaiere” ( 1 Corinteni 14, 3 )
Asadar, Noul Testament recunoaste lucrarea celor patru fiice ale lui Filip ca fiind o lucrare de zidire si instruire deosebit de importanta pentru biserica.
Este cat se poate de clar, din cele de mai sus, ca Pavel nu a fost un misogin. El a apreciat rolul si lucrarea femeii in biserica crestina a primului secol. A laudat aceasta lucrare, a incurajat-o si a recunoscut ca femeia poate detine slujbe cu mare influenta in sanul unei biserici.
Atunci de ce a afirmat Pavel: “femeia sa taca in adunari” ? Sau “femeii nu-i dau voie sa invete pe altii” ? Se contrazice Pavel pe sine ?
Pentru a gasi un raspuns la aceasta intrebare, ne este de mare folos sa intelegem contextul istoric si cultural in care el a facut aceste afirmatii. Care era conditia femeii in societatea din timpul lui Pavel ?
Lumea in care lucra si predica apostolul era dominata de elenism. In Grecia, dar si in tarile in care a patruns influenta greceasca prin cuceririle lui Alexandru Macedon, statutul femeii era deplorabil:
– Femeia nu avea voie sa iasa din casa neinsotita. Daca trebuia sa iasa din casa, era obligata sa fie insotita de o doica.
– Era umilitor pentru un barbat sa-si insoteasca sotia la iesirea din casa.
– Barbatul mergea inainte, sotia ramanea in urma, iar cei doi nu comunicau.
– Femeia nu avea nicio educatie intelectuala.
– Filozofii greci invatatu ca e o pierdere de vreme sa stai de vorba cu o femeie. Doar la inmormantari se permitea barbatilor sa stea de vorba in public cu sotiile lor.
– Inchinarea se facea in temple separate.
– Aristotel- profesorul lui Alexandru Macedon- invata ca barbatul este mintea, iar femeia este trupul. Mintea comanda, iar trupul executa. Tot el invata ca femeia este un accident al naturii.
Acestea erau conceptiile grecilor pe care Alexandru Macedon le-a raspnadit in toate teritoriile cucerite. Din nefericire, multe din aceste mentalitati s-au pastrat pana in zilele noastre.
La evrei, ca si la egipteni, pana sa ajunga sub influenta filozofiei si culturii grecesti, conditia femeii era cu totul alta. Proverbe cap. 31 zugraveste statutul femeii in societatea iudaica dinainte de robia babiloniana. Solomon vorbeste, cu circa 900 de ani inainte de Christos, de femeia cinstita, inteleapta si educata, care stie sa-si organizeze casa, care conduce afaceri prospere, care are libertate de miscare si are initiative. Solomon descrie femeia ca pe un fel de ministru de interne, iar barbatul ei- ca un fel de ministru de externe, “ bine vazut la porti, cand sade cu batranii tarii” ( vers 23 ).
Nu trebuie sa trecem cu vederea exemple concrete de femei, de pe paginile Vechiului Testament, care s-au remarcat prin lucrarea, initiativa sau intelepciunea lor in sanul poporului ales-biserica lui Dumnezeu din acele timpuri. Maria, sora lui Moise, era profet, deci avea inzestrarea de a-i instrui pe cei din popor cu privire la calea Domnului. Debora, judecator peste popor intr-o perioada tulbure, straluceste ca o femeie plina de curaj, inteligenta si initiativa. Sa nu uitam ca biruinta lui Barac a fost obtinuta la umbra influentei acestei femei curajoase si capabile.
Aceeasi conditie o avea femeia si in Egiptul antic. Cand Herodot a vizitat Egiptul, a ramas uimit vazand femei facand comert, avand independenta in actiune, stapanind averi mari, in timp ce barbatii lor stateau acasa. Herodot insa considera aceasta stare de lucruri ca fiind “o barbarie”.
Dupa intoarcerea din exilul babilonian, iudeii au cazut sub puternica influenta a culturii grecesti, iar conditia femeii iudaice s-a schimbat radical. Aceasta a inceput sa fie desconsiderata si privita ca o simpla proprietate a barbatului. Rabinii au gasit si argumente in favoarea noii atitudini fata de femeie, folosindu-se de porunca a 10-a, unde femeia este amintita printre obiecte, animale sau fiinte cu statut social inferior: casa, boul, robii, etc. Tot ei, rabinii, invatau ca barbatul nu trebuie sa discute cu o femeie decat strictul necesar. Intre iudei, rabinii si fariseii care se respectau nu stateau de vorba cu sotiile lor.
In ceea ce priveste tinuta femeii, aceasta era acoperita chiar si in casa. Femeia nu avea voie sa-si despleteasca parul, acesta fiind un motiv de divort. Se credea ca femeia ii putea ispiti chiar si pe ingeri, daca i s-ar fi vazut parul. Din acest motiv, fariseii mai erau supranumiti si”cei zgariati “, caci atunci cand intalneau femei pe strada, inchideau ochii pentru a nu fi ispititi. Consecintele se puteau vedea pe fetele lor lovite si zgariate…
In privinta inchinarii, in sinagogi barbatii stateau in fata, iar femeile in spate, dupa o perdea, neavand voie sa spuna nimic. Femeile erau private de orice forma de educatie.
Sa observam contrastul dintre statutul femeii la iudei inainte de patrunderea culturii grecesti si dupa. Daca inainte de elenizare femeia avea aceleasi drepturi ca si barbatul, dupa patrunderea filozofiei si culturii grecesti, statutul sau social s-a degradat radical.
Revenind la afirmatiile apostolului Pavel, de ce indeamna el ca intr-o biserica dintr-o comunitate greceasca cum era Corintul , sau una aflata sub influenta elenismului ca Efesul, femeia trebuia sa taca in biserica si sa invete acasa in liniste ? Poate exemplele urmatoare ( reale ! ) ne vor ajuta sa intelegem mai mult decat o multime de argumente teoretice:
1. Un pastor ( Edy Constantinescu ) predica la un serviciu de inmormantare undeva la tara. Vorbeste despre inviere, despre nadejdea vietii vesnice, despre revenirea lui Christos… Intr-o pauza de idei, linistea este tulburata de o voce de femeie care se aude dintre ascultatori:
“Ioana ! Ioana ! Vezi ca vaca a intrat in porumb !”
Urmeaza o pauza, dupa care aceeasi voce repeta:
“Ioana ! Vezi ca vaca a intrat in porumb!”
De unde aceasta atitudine lipsita de respect fata de un serviciu divin, mai ales fata de un serviciu de inmormantare ? Aceste femei simple, de la tara, nu erau educate. Ele nu realizau ca in public si mai ales in cadrul unui asemenea moment solemn, nu se vorbeste. Daca Pavel ar fi participat la un astfel de serviciu divin, cu siguranta ca el ar fi dat aceleasi indemnuri femeilor: sa taca si sa invete in liniste regulile bunelor maniere.
2. Un misionar crestin care lucreaza in China gaseste aceeasi situatie ca pe vremea lui Pavel: femei desconsiderate si needucate. Dupa ce intemeiaza prima biserica, misionarul se loveste de niste probleme inedite: femeile din biserica nu stiu sa se poarte in public, datorita lipsei educatiei de care au fost private. Femeile vorbesc in timpul serviciilor divine, alearga dupa copii, raspund neintrebate… In astfel de conditii, misionarul e nevoit sa adopte, pentru un timp, pana la instruirea femeilor din biserica, niste reguli asemanatoare cu cele scrise de Pavel.
Acum il intelegem pe apostolul Pavel ? Departe de a fi un misogin si departe de a desconsidera femeia in biserica, el a fost preocupat permanent ca femeia sa-si redobandeasca statutul ei de la inceput: egala in drepturi, privilegii si obligatii cu barbatul.
Pavel e singurul predicator care predica nevoia ca femeia crestina sa invete, sa se instruiasca, pentru a putea fi tot mai eficienta in lucrarea lui Dumnezeu. Iar cand acesta instruire se va fi facut, Pavel nu ezita, intr-o lume dominata de cultura pagana a grecilor, sa dea de lucru femeilor in biserica lui Christos, sa le incurajeze si apoi sa le aprecieze lucrarea.
Pavel a avut un vis cu privire la statutul barbatilor si femeilor in Biserica lui Christos:
“Toti care ati fost botezati pentru Christos, v-ati imbracat cu Christos. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, fiindca toti sunteti una in Christos Iisus." ( Galateni 3, 27-28 )
Daca acesta a fost idealul lui Pavel, daca acesta a fost gandul Mantuitorului, de ce sa nu fie acesta si idealul bisericii care Il asteapta pe Iisus sa revina si sa restabileasca armonia desavarsita a tuturor lucrurilor ?
Lori Balogh
