I. Introducere
Înainte de a vă adresa orice cuvânt, aÈ™ dori să vă întreb: „De unde sunteÈ›i?” … Din Tesalonic, sau din Bereea? (F.A. 17:11)
DiferenÈ›a dintre cele două localităÈ›i, face diferenÈ›a dintre atitudinea faÈ›ă de vorbitor a unora È™i a altora. Este uÈ™or să asculÈ›i, dar este mai greu să verifici „în fiecare zi.”
În America, în primele decade ale lui 1800 s-a declanÈ™at ceea ce George Knight a numit „febra milenială.” America era în plină dezvoltare în domeniile: învăÈ›ământ public, economie, libertate de gândire. Se dezvoltă societăÈ›ile misionare È™i biblice. Predicatori ca Charles Finney au trezit America faÈ›ă de importantele subiecte cum ar fi: mântuirea, reforma în viaÈ›ă È™i societate, abolirea sclaviei. Se părea că America este destinată să conducă lumea la mileniul de glorie al Apocalipsei. DA, pe vremea aceea se spunea că Isus va veni după mileniu (un timp înfloritor), nu înainte, cum credem noi astăzi.
Un singur lucru lipsea Americii – independenÈ›a. Aceasta a fost obÈ›inută în urma unui război între anii 1812-1815. Pe câmpurile de luptă, între căpitani, se află un tânăr fermier, un iubitor de folozofie pe nume William Miller. A citit pe David Humne, Voltaire È™i Thomas Paine. Ei l-au condus la ideea că Dumnezeu a abandonat lumea asta. „Dumnezeu a murit,” atât din inimile oamenilor, cât È™i din Universul acesta. Avea însă o suspiciune cu privire la validitatea presupunerilor deiste: RevoluÈ›ia franceză (1789-1799), făcută cu ajutorul raÈ›iunii È™i fără Dumnezeu, care a dus la niÈ™te atrocităÈ›i È™i haos nemaiîntâlnite. Să fie oare acesta tot adevărul, se întreba William Miller. Numai că în urma războiului se gândeÈ™te serios că trebuie să fie un Dumnezeu deasupra care i-a salvat viaÈ›a È™i care există, conducând destinele acestui pământ.
La un an după război se botează în biserica baptistă È™i începe să studieze Biblia ca cei din Bereea. Verset cu verset, iar ceea ce nu înÈ›elegea studia mai intens, folosind mai ales concordanÈ›a. Locurile unde a zăbovit cel mai mult au fost pasejele cărÈ›ii lui Daniel, care l-au condus pe Miller, în 2 ani de zile, la concluzia că Isus va veni în jurul anului 1843. S-a blocat însă la gândul că majoritatea creÈ™tinilor cred că Isus va veni după mileniu. Dacă greÈ™eÈ™te È™i îi duce în rătăcire pe alÈ›ii? Urmează încă 5 ani de studiu, în care caută să-È™i răspundă oricărei obiecÈ›ii. După È™apte ani începe să vorbească vecinilor, dar numai câÈ›iva l-au ascultat cu ceva interes. Miller dedică încă 9 ani de studiu la sfârÈ™itul cărora este copleÈ™it de responsabilitatea de a vesti È™i altora ceea a înÈ›eles.
Face un legământ cu Dumnezeu È™i-I spune că dacă va fi invitat să predice, o va face, altfel nu. Spera că nimeni nu-l va băga în seamă. Dar invitaÈ›iile au început să curgă.
Azi, ca niște epigoni, Adventistii sunt confuzi cu privire la ceea ce cred (EGW)
„Mi-a fost arătat că mulți dintre cei ce mărturisesc a avea o cunoaștere a adevărului prezent nu știu ce cred. Ei nu înțeleg dovezile credinței lor … Când timpul încercării va veni, unii oameni, care acum le predică altora, își vor da seama, examinându-și pozițiile, că sunt multe lucruri pentru care nu pot prezenta nici un argument satisfăcător. Până când nu vor fi încercați în felul acesta, nu-și vor da seama de marea lor ignoranță. În biserică sunt mulți care iau de bun faptul că înțeleg ceea ce cred; dar până nu începe controversa, nu-și cunosc slăbiciunea. Când sunt despărțiți de cei care au aceeași credință ca a lor și obligați să-și explice singuri credința, vor fi surprinși să vadă cât de confuze le sunt ideile sau ceea ce au acceptat ca adevăr … Domnul Își va trezi poporul; dacă alte mijloace dau greș, atunci rătăciri vor veni în mijlocul lor și-i vor cerne, separând pleava de grâu … {T5 708} …
Dumnezeu dorește ca adevărul atât de important să fie cercetat pe deplin, cu perseverență, cu post și rugăciune. Credincioșii nu trebuie să rămână la presupuneri și idei definite greșit cu privire la ceea ce constituie adevărul. Credința lor trebuie să fie fondată ferm pe Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât, atunci când timpul încercării va veni și vor fi aduși în fața consiliilor ca să răspundă pentru credința lor, credincioșii vor fi în stare să prezinte un motiv pentru nădejdea care este în ei, cu smerenie și teamă.”
Martie 1843 – Marte 1844 (Prima dezamăgire)
August, 1844: S. Snow face demostraÈ›ia că ziua ispăÈ™irii anul acela cădea pe 22 octombrie, 1844. AudienÈ›a este pusă pe jar. Isus vine la 22 octombrie, 1844. Aleluia!!!
N-a venit. Întrebări/dileme: ori am calculat greÈ™it (au considerat că nu greÈ™iseră), ori nu s-a întâmplat nimic (J Himes & W. Miller). S-a întâmplat altceva: (1) venirea spirtuală a lui Isus (spiritualizatorii); (2) Altceva: explicația dezamăgirii – Isus a început ultima fază a slujirii Sale în favoarea omului.
Azi se contestă:
Timpul
Necesitatea
II. Cuprins
1. Certitudine: Isus e la dreapta Tatălui & este Mijlocitorul nostru
Mat. 26:64 ,,Da“, i-a răspuns Isus, ,,sunt! ,,Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veÈ›i vedea pe Fiul omului È™ezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, și venind pe norii cerului.“
Mar. 16:19 19 Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la cer, și a È™ezut la dreapta lui Dumnezeu.
F.A. 7:55-56 55 Dar Ștefan, plin de Duhul Sfînt, È™i-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; 56 È™i a zis: ,,Iată, văd cerurile deschise, È™i pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.“
Rom. 8:34 Cine-i va osîndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, È™i mijloceÈ™te pentru noi!
Alte texte: Ef. 1:20; Col. 3:1; Evr. 1:3; 8:1; 10:12; 12:2; 1 Pet. 3:22
ISUS E CU TATĂ‚L DE LA ÎNCEPUT!!! De la înălÈ›are. A fost la dreapta lui Dumnezeu È™i înainte de 1844. Ceea ce era foarte clar pentru primii creÈ™tini, care nu înÈ›elegeau cartea lui Daniel cum o înÈ›elegem noi azi, este că aveau un prieten în cea mai înaltă poziÈ›ie în Univers – la drepta lui Dumnezeu.
Evr. 9:11-12 vorbesc despre începutul slujirii lui Hristos ca mare preot în sanctuarul ceresc. Ta hagia, nu se referă doar la sfânta sfintelor (cum pare să indice Cornilescu), ci la întregul complex al sanctuarului.
A doua certitudine
„Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata” (Ecl. 3:17; 12:14), adica si alea bune si alea rele. Este ceea ce spune Pavel in 2 Cor. 5:10 „Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup.” Alte texte: Iov 34:11; Ps. 62:12; Prov. 24:12; Is. 59:18; Ier. 50:29; Ezech. 7:3, 4, 8, 9; Mat. 16:27; Rom. 2:5-6; 1 Pet. 1:17.
2. Slujbă în cer? De când? CurăÈ›ire în cer? De când?
Ce face Isus acum în cer? MijloceÈ™te. Îmi place răspunsul, dar nu mă mulÈ›umeÈ™te. De când mijloceÈ™te? De la început: Evr. 8:1; 7:25. Care este diferenÈ›a între ce a făcut înainte de 1844 È™i ce face după? DiferenÈ›a este dată de termenul „curăÈ›it” din Daniel 8:14. ÎN TIMP CE MIJLOCIREA RĂ‚MÂNE ÎN PICIOARE, ISUS DESFĂ‚È˜OARĂ‚ O LUCRARE CARE NU OFERĂ‚ NUMAI IERTAREA, CI ȘI ȘTERGEREA PĂ‚CATELOR. Pentru unii asta este o negare a crucii. Adică ceea ce crucea a iertat este bun iertat. De ce este nevoie de o lucrare de curăÈ›ire? Nu a fost sacrificiul suficient ca să cureÈ›e? Se întâlneÈ™te păcătosul din nou cu păcatele iertate la cruce?
DA: Mat. 18:23-35
3. Nu anulează crucea?
Ioan 3:17-21
Se bate multa moneda pe faptul ca interesul lui Isus nu este judecata, ci mantuirea. Se aduce ca argument Ioan 3:17 „Dumnezeu, in adevar, n-a trimes pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mintuita prin El.” E ceva devăr aici. La prima Sa venire, Isus nu a venit sa judece, ci sa mantuiasca. (Aici eu as traduce krinoo cu „a condamna,” „a invinui”). El nu a venit sa invinuiasca, ci sa ierte. DAR ASTA NU INSEAMNA CA NU VA FI UN TIMP AL INVINUIRII… Versetul imediat urmator spune: „Oricine crede in El, nu este judecat; dar cine nu crede, a si fost judecat, pentruca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.” (Ioan 3:18). Prin textul acesta se susÈ›ine ca pentru cel necredincios nu este nici o judecata, ca cel ce nu crede „a si fost judecat.” Verbul krinoo, are sensul de a condamna, dar si de a judeca in proces. Eu nu cred ca Isus a vrut sa spuna aici ca cel necredincios nu va fi niciodata judecat in proces (vezi Ecl. 12:14; 2 Cor. 5:10), ci ca a si fost condamnat prin necredinta lui. Dar acesta va trebuie sa raspunda lui Dumnezeu, daca are ce, fata de necredinta lui. Tot prin textul acesta ati vrut sa spuneti ca cel care crede nu este judecat. Eu cred ca acelasi sens este si aici. Adica, cel care crede nu este condamnat, dar nu ca nu este judecat in proces niciodata (textele le-am arata deja).
Dan. 5: Dumnezeu cântărește
Ioan 5:24
• nu se refera la judecata de cercetare. Citeste cu atentie si afla ca este vorba despre judecata celor rai (de dupa mileniu), iar asta o afli usor citind Ioan 5:21, 29. Pe aceasta o vor eluda toti cei care „asculta cunivtele” lui Isus. Nu cred in prezenta noastra fizica la judecata. Dan. 7:10 spune ca judecta se face dupa niste carti.
• judecata la care se refera Isus aici este cea post-mileniala, de dupa invierea celor rai. E NORMAL CA LA ACEASTA JUDECATA CEI CREDINCIOSI SA NU MAI CALCE. Ei sunt deja mantuiti. Judecata lor s-a realizat in lipsa, pe cand erau pe pamant. Doar in acest sens ai dreptate cand spui ca „fratii lui Isus” nu vor veni la judecata. Adica fizic nu vor veni la judecata. ATENTIE: JUDECATA INVESTIGATIVA A CELOR CARE PRETIND CA CRED NU ARE CA SCOP SA OFERE MANTUIREA, CI SA CONFIRME ACEASTA MANTUIRE. Mi se pare lipsit de fundament accentul pus pe A CREDE in detrimentul lui A FACE. De cand este „A CREDE” mai important decat „A FI”? Balanta asta a inteles-o bine pana si catolicul Shakespeare …
„Marele plan al mântuirii, așa cum este el descoperit în lucrarea de încheiere a acestor zile de pe urmă, ar trebui să fie cercetat îndeaproape. Scenele legate de Sanctuarul de sus ar trebui să facă o astfel de impresie asupra minții și a inimii tuturor, încât să poată fi în stare ca, la rândul lor, să-i impresioneze pe alții. Toți au nevoie să devină mult mai inteligenți cu privire la lucrarea de ispășire care continuă în Sanctuarul de sus. Când acest mare adevăr este văzut și înțeles, cei care îl adoptă vor lucra în armonie cu Domnul Hristos, pentru a pregăti un popor care să stea în marea zi a lui Dumnezeu, iar eforturile vor fi încununate de succes. Prin studiu, contemplare și rugăciune, poporul lui Dumnezeu va fi înălțat mai presus de ceea ce este obișnuit, gânduri și simțăminte omenești vor fi aduse în armonie cu Hristos și cu marea Sa lucrare de curățire a Sanctuarului de sus de păcatele poporului. Credința lor va merge cu El în Sanctuar, iar închinătorii de pe pământ vor revedea cu grijă viața lor și își vor compara caracterele cu marele standard al neprihănirii. Vor vedea propriile lor defecte; de asemenea, vor vedea că trebuie să aibă ajutorul Duhului lui Dumnezeu, dacă doresc să fie calificați pentru marea și solemna lucrare pentru acest timp, care este așezată asupra trimișilor lui Dumnezeu.” (5 T 575).
III. Încheiere
IL.: Rabinul cel nou (Din Înțelepciunea Torei și a Hasidismului, 367).
Rețin următorul tablou: Comunitatea credincioșilor este în așteptarea învățătorului lor. El nu vine când se așteaptă ei. El este prezent între ei și evaluează cum se pregătesc pentru venirea lui: ce contează cel mai mult atunci când vine – rugăciunea, binefacerile, sau … impresia?
Sursa: http://literacristiana.azsbellu.ro
