Tema principala a predicilor Mantuitorului a fost legata de Imparatia cerurilor. Majoritatea parabolelor Sale incepe cu formula “ Imparatia cerurilor se aseamana cu… “ ( doar doua parabole au verbul la viitor, si aceasta din motive intemeiate). Subiectul acesta prindea la iudei, iar ucenicii erau entuziasmati de ideea instaurarii in curand a Imparatiei cerurilor.
Cu toate acestea, lucrul cel mai dificil pentru Mantuitorul, in cei trei ani si jumatate de activitate publica, a fost sa-i convinga pe oameni (mai ales pe ucenici) ca Imparatia cerurilor are doua faze : 1) Imparatia harului, adusa de El, si despre care le spunea fariseilor ca ea “ este inlauntrul vostru “ (Luca 17,20-21), o imparatie de natura sprituala. 2) Imparatia slavei, adusa tot de Mantuitorul, insa la a doua venire, si care, pe langa aspectele ei spirituale, va aduce si innoirea tuturor lucrurilor exterioare.
Cand vorbim despre Imparatia harului, lucrurile sunt simple, cel putin teoretic : intrarea in aceasta imparatie se face prin botez, ca o manifestare a credintei in Isus Hristos, Domnul, iar ramanerea in ea se face prin trairea dupa cerintele lui Dumnezeu asa cum sunt oglindite in Legea Sa morala. Consecintele intrarii in aceasta Imparatie a harului sunt vizibile atat de omul in cauza, cat si de cei din jur : o viata reorientata spre adevaratele valori ale vietii, un caracter transformat dupa Modelul divin, precum si multa pace, armonie si echilibru interior.
Cand vorbim despre Imparatia slavei, lucrurile se complica putin, caci apar niste intrebari care ar putea fi rezumate asfel :
1.Ce trebuie sa fac ca sa ajung in ea ?
2.Cand va veni aceasta Imparatie a slavei lui Dumnezeu ?
3.Cum va fi in aceasta Imparatie ?
La prima intrebare gasim raspuns in intreaga Biblie. Orice predica, orice studiu personal si orice carte spirituala de buna calitate ne pot conduce la gasirea unor raspunsuri corecte la aceasta intrebare.
La cea de-a doua intrebare gasim raspuns prin studiul serios si aprofundat al profetiilor biblice. Desigur, nu vom gasi nicaieri in profetiile Bibliei mentionat timpul exact al venirii Imparatiei slavei lui Dumnezeu, lucru de care Insusi Mantuitorul ne-a avertizat.
"Despre ziua aceea si despre ceasul acela nu stie nimeni : nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal…De aceea, si voi fiti gata, caci Fiul Omului va veni in ceasul in care nu va ganditi." Matei 24, 36.44
Prin studiul profetiilor putem gasi , insa, pietrele kilometrice care ne indica cat de aproape este aceasta Imparatie de noi ; putem intelege mersul istoriei acestei lumi, si putem vedea interventiile Providentei divine in mersul acestei istorii.
La cea de-a treia intrebare ne lovim de niste bariere pe care, cu tot studiul si sarguinta noastra, nu le vom putea trece. Este vorba de limitele mintii noastre marginite in a intelege minunile Universului, puterea creatoare a lui Dumnezeu care va innoi totul, de la nivel microscopic pana la cel macroscopic, in asa fel incat Noul Pamant va fi o creatie cu totul noua, deosebita si de neimaginat fata de ceea ce vedem astazi. Acesta este si motivul pentru care Dumnezeu nu ne-a dat prea multe amanunte despre viata viitoare. Nu pentru ca Tatal ceresc nu ar vrea ca noi sa stim aceste lucruri, ci pentru simplul motiv ca nu le putem inca intelege. La urma urmei, de ce nu ne-ar face o surpriza placuta, pe care sa o gustam cu toata fiinta noastra la momentul potrivit ?
Imaginati-va un patron de firma care se ocupa cu calculatoare ca vrea sa-i explice fiului sau de numai doi ani ca, atunci cand va fi mare, va fi managerul acelei firme, ca va calatori cu avionul la Hong Kong, ca va detine o multime de actiuni si ca va avea un cont bancar consistent. Ce ar intelege copilul ? Nimic. Un tata intelept nu va insista, ci va astepta pana cand copilul va creste si va putea intelege aceste lucruri.
“ Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. “ 1 Corinteni 2,9
Si totusi, unele amanunte privitoare la viata viitoare pe, pe care le putem intelege chiar in ciuda limitelor noastre, Dumnezeu ni le-a descoperit.
In aceasta ocazie va propun sa cautam raspunsul la o intrebare legata de identitatea celor ce vor fi mantuiti :
In viata viitoare eu voi mai fi tot eu, sau voi fi altul ?
Ne vom pastra natura umana, sau vom deveni o alta categorie de fiinte ?
Ne vom pastra identitatea, astfel incat sa ne recunoastem unii pe altii, chiar daca vom primi trupuri noi, nemuritoare ?
Un pastor a povestit o intimplare petrecuta intr-una din comunitatile pe care le deservea. Exista in acea comunitate o clasa de pregatire pentru botez, din care facea parte si o femeie de etnie roma. Femeia era sincera in cautarea ei dupa mantuire, insa avea un complex de inferioritate care o urmarea mereu, datorita originii sale. Intr-una din ocazii, vazandu-i framantarile, prezbiterul care conducea ora ii spune, incercad sa o incurajeze :
"Stai linistita ! Nu te mai framanta atat de mult ! Cand vei ajunge in cer VEI FI CA NOI."
Nu cunosc finalul acelei intamplari. Va rog sa va imaginati acest final cum doriti. Un lucru, insa, m-a frapat : ce a vrut sa spuna acel om prin afirmatia atat de categorica " in cer vei fi ca noi " ? Probabil sensul acestor cuvinte este acela ca, pe Noul Pamant, femeia nu va mai fi ea insasi, va avea o alta identitate, adica nu va mai fi o tiganca inchisa la culoare, ci o femeie "normala", cu pielea alba. Ca tot omul ! Ma intreb: De ce nu invers?
Vedeti cat de usor se ajunge la rasism ? Cine poate spune ca rasa alba este mai placuta lui Dumnezeu decat celelalte rase ? Ce se va intampla atunci cu oamenii din rasa galbena, cu negrii, cu pieile rosii ? Avem dreptul sa ne batem pe umar unii pe altii, spunandu-ne linistitor : “ Nu te ingrijora ! Pe Noul Pamant nu vei mai fi tu insuti ; vei fi ca mine ? “
Haideti sa deschidem Biblia si sa invatam despre cum va fi pe Noul Pamant, nu de la oameni, care adesea sunt plini de prejudecati, ci direct de la sursa, de la Creatorul nostru al tuturor. Va propun sa citim trei texte biblice :
1. Isaia 66,22 : "Caci dupa cum cerurile cele noi si Pamantul cel Nou pe care le voi face, vor dainui inaintea Mea, zice Domnul, ASA VA DAINUI SI SAMANTA VOASTRA SI NUMELE VOSTRU."
Observati, va rog, sensul cuvantului “ samanta “, care aici este sinonim cu specie, rasa. In ceea ce priveste termenul biblic “ nume “, el este sinonim cu individualitate, identitate, personalitate. Textul este cat se poate de clar : el vorbeste de pastrarea individualitatii, a personalitatii si a rasei fiecarui om care va fi mantuit in Imparatia lui Dumnezeu.
2. Apocalipsa 21,24 : "Neamurile vor umbla in lumina ei ( este vorba de cetatea Noului Ierusalim) si imparatii Pamantului isi vor aduce slava si cinstea lor in ea."
De ce oare Biblia vorbeste de "neamuri" ( la plural), si nu de un singur neam ? Eu nu am gasit nici un indiciu in Scriptura potrivit caruia pe Noul Pamant va fi doar o singura rasa de oameni, sau ca cei salvati vor fi identici la infatisare, asemenea copiilor la xerox. Inchipuiti-va cat de monotona ar fi vesnicia fara aceasta diversitate a speciei umane !
Daca Dumnezeu, in infinita Sa imaginatie, a facut ca doi fulgi de zapada sa nu semene intre ei , desi cad pe pamant mii de miliarde, daca doua frunze din acelasi copac nu sunt identice intre ele, cum ar fi posibil ca Dumnezeu sa admita monotonia in Universul Sau, populand Pamantul cel Nou cu oameni dintr-o singura si aceeasi rasa, si identici ca si copiile la xerox ? Evanghelia cea vesnica pe care cerul o trimite acum tuturor popoarelor, natiunilor, limbilor, semintiilor, dialectelor si triburilor nu ii va uniformiza pe oameni dupa un sablon anume gandit de unii dintre noi, ci ii va uni pe toti in Hristos.
3. Apocalipsa 7,9 : apostolul Ioan vede un tablou impresionant la sfarsitul timpului-o multime pe care nu putea sa o numere nimeni, de oameni mantuiti “ din orice semintie, din orice neam, din orice norod, si de orice limba “, care statea in picioare inaintea scaunului de domnie si inaintea Mielului, imbracati in haine albe, si cu ramuri de finic in maini.
De ce oare Biblia foloseste patru termeni diferiti, indicand practic acelasi lucru : neam, semintie, norod si limba ? Pentru ca sa nu se gaseasca un alb care sa-i spuna unui negru : “ In viata viitoare vei fi ca mine. “ Dar nici invers ! Pe Pamantul Nou daruit de un Dumnezeu al tuturor raselor de oameni tuturor oamenilor, va fi loc pentru toti, cu toata frumusetea si inviorarea pe care o aduce diversitatea. Eu voi fi tot eu ; tu vei fi tot tu ; el va fi tot el.
Doua lucruri, cel putin, le vor avea in comun cei mantuiti :
-hainele albe, ca simbol al unui caracter curat, al neprihanirii lui Hristos
-ramurile de finic, ca simbol al bucuriei si recunostintei fata de Dumnezeu.
Temperamentele si rasele celor mantuiti vor fi diferite, caracterul insa va fi acelasi-cel al lui Hristos. Inchipuiti-va milioane si milioane de oameni din toate rasele, limbile si dialectele din lume, de pe toate continentele si insulele planetei, veniti din medii diferite, culturi diferite, dar care toti sunt imbracati in caracterul lui Hristos, unindu-si vocile in cea mai grandioasa simfonie cantata vreodata de om, spre lauda Creatorului Universului !
Va fi o scena uimitoare si coplesitoare ! Mintea noastra limitata refuza sa o cuprinda.
Iata acum o dilema, pe care pare sa o ridice un text biblic : Apocalipsa 2,17
"Celui ce va birui ii voi da sa manance din mana ascunsa, si II VOI DA O PIATRA ALBA, SI PE PIATRA ACEASTA ESTE SCRIS UN NUME NOU PE CARE NU-L STIE NIMENI DECAT ACELA CARE-L PRIMESTE."
Dilema este urmatoarea : cei mantuiti vor primi o alta identitate ? Este vorba aici de o noua carte de identitate ?
Doua observatii as dori sa fac legat de acest lucru :
1. Numele cel nou este cunoscut doar de posesor, nu si de ceilalti.
2. In Apocalipsa 3,12 biruitorilor din biserica Filadelfia li se promite ca vor fi facuti stalpi in Templul lui Dumnezeu ( la figurat), si pe ei vor fi scrise numele Noului Ierusalim si, -atentie !- Numele cel nou al lui Dumnezeu.
Ce inseamna aceasta ? Ca Dumnezeu se va schimba ? Ca El va fi Altul decat Cel pe care cei mantuiti L-au cunoscut pana atunci ? Ce poate insemna Numele cel nou pe care- L va avea Dumnezeu in viata viitoare ?
Nicidecum ! Dumnezeu nu se va schimba. Biblia ne asigura de acest lucru in repetate randuri :
"Isus Hristos este Acelasi ieri, azi si in veci. " Evrei 13,8
"Tu esti Acelasi… " Evrei 1,12
"Eu sunt Domnul, Eu nu ma schimb. " Maleahi 3,6
"…Tatal luminilor in care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare. " Iacov 1,17
Atunci, daca Dumnezeu nu se va schimba, ci va ramanea Acelasi Tata iubitor cum L-am cunoscut ; daca cei mantuiti din toate rasele si popoarele Pamantului nu-si vor schimba identitatea, ce poate sa insemne numele cel nou dat fiecarui mantuit in parte, nume pe care nu-l va cunoaste nimeni in afara de Creator ? Si ce poate sa insemne Numele cel nou al lui Dumnezeu ?
Eu nu pot spune daca acest nume nou va fi un nume real. Este posibila si aceasta varianta. Mai ales ca avem destule exemple biblice ca argument. Iata-l pe Iacov, fiindu-i schimbat numele in Israel, in urma experientei de la paraul Iaboc ! Iata-l pe Simon, devenind Petru, iar Levi, devenind Matei. In urma unor experiente deosebite cu Dumnezeu, oamenii au primit nume noi. Este clar ca experienta mantuirii este o experienta unica pentru fiecare din noi. Nimeni nu va fi mantuit in acelasi fel. In viata fiecarui pacatos salvat, Dumnezeu a folosit un plan special, individualizat, cu metode deosebite. Groapa pacatului din care ne-a scos Mantuitorul este diferita. In cazul unora, aceasta groapa a fost mai adanca, mai mocirloasa decat la altii. De asemenea, timpul in care Duhul lui Dumnezeu s-a luptat cu firea razvratita a fiecarui pacatos salvat, a fost diferit. De aceea experienta mantuirii este unica si diferita, atat de diferita cati mantuiti vor fi .
Dar si reciproca este valabila ! In toata aceasta experienta a mantuirii si omul ajunge sa-L cunoasaca pe Dumnezeu intr-un mod unic, in care nu-l cunosc altii. Unul va cunoaste mai mult din indelunga rabdare a lui Dumnezeu, cand va constata cata rabdare a avut cu el, pote zeci de ani, poate o viata intreaga. Altul va cunoaste mai mult din intelepciunea lui Dumnezeu, cand isi va da seama cat de intelept a condus El lucrurile in viata sa , pentru ca sa ajunga la momentul convertirii. Altcineva va cunoaste mai mult din bunatatea lui Dumnezeu… Si asa, fiecare om salvat va avea propria lui experienta cu Dumnezeu, si Il va cunoaste intr-un mod personal.
Imi imaginez cum, in viata viitoare, Domnul ne va lua deoparte pe fiecare separat, si ne va spune :
" Bine ai venit in Imparatia Mea, fiul (fiica) Meu. Stiu ca te-ai luptat cu razvratirea si iutimea din caracterul tau, dar ai invins. De acum, pe langa numele tau, cand ne vom intalni pe plaiurile ceresti numai noi doi, Eu iti voi spune ‘Cel Bland’. Esti de acord ? "
– " Da, Doamne. Ai avut atata rabdare cu mine, mi-ai suportat razvratirea si iutimea din caracter zeci de ani. De aceea, Doamne, da-mi voie ca atunci cand ne vom intalni si vom fi numai noi doi sa-ti spun ‘Dumnezeul rabdarii mele’. "
Cu siguranta ca cerul va fi plin de surprize placute pregatite de un Tata iubitor care arde de nerabdare sa ne vada acasa. Daca eu nu as mai fi eu si tu nu ai mai fi tu, daca ne-am pierde identitatea , personalitatea, adica tot ceea ce face ca lumea sa fie frumoasa in diversitatea ei, aceasta ar fi o surpriza neplacuta. Foarte neplacuta ! Pentru fiecare dintre noi. Tatal ceresc nu ne va face astfel de surprize neplacute. Sunt convins.
Lori Balogh
