Cartea Apocalipsei, facand parte integranta din Cuvantul lui Dumnezeu, are un rol special in revitalizarea credintei noastre,o credinta atat de puternic atacata de secularismul din jur.
Din nefericire, termenul de „Apocalipsa” este folosit in afara bisericii doar in sens negativ: cand este vorba de un dezastru natural, de un accident mai deosebit, sau de un act terorist mai violent. Nu de putine ori,imaginile ce insotesc stirile din media sunt numite « apocaliptice »,chiar de cei ce le difuzeaza.
De ce oare cartea Apocalipsei este asociata in mintea oamenilor doar cu dezastrul,nenorocirea, violenta, adica cu raul la superlativ?
Personal, sunt convins ca este vorba de un plan cat se poate de perfid al lui Satana, de a-i face pe oameni sa evite aceasta ultima pagina a scrisorii de dragoste a Tatalui ceresc, ca pe ceva cu totul neplacut si nedorit. Se pare ca acest plan diabolic a reusit in mare masura.
"Operatia a reusit, pacientul este insa mort !"
Planul celui rau a reusit, insa crestinii care neglijeaza cartea Apocalipsei pierd enorm de mult :
1.Se pierde viziunea clara a unui Mantuitor care l-a biruit in mod deplin si definitiv pe Satana.
2.Se pierde viziunea asupra mersului istoriei acestei lumi.
3.Se pierde viziunea asupra lumii viitoare in care Dumnezeu ii va conduce pe cei mantuiti.
Lipsa acesei viziuni, a acestei perspective, este cat se poate de paguboasa ;este ca si cum un om vasleste fara sa stie incotro il duce barca, sau , ca si cum un om se urca intr-un tren, fara sa stie care va fi statia finala. Aceasta se numeste debusolare ! Din nefericire, aceasta este lumea noastra, o lume debusolata, dezorientata ,lipsita de viziune, lipsita de speranta.
Faceti,va rog, un test simplu : intrebati-l pe vecinul d-voastra, pe care-l stiti ca pe un crestin sincer si devotat bisericii lui, ce stie despre viata viitoare,despre Noul Pamant pe care Tatal il va darui celor mantuiti. Veti fi surprinsi sa constatati cat de ingusta este viziunea oamenilor asupra acestui subiect. Va va spune, probabil, ceva despre suflete care zboara in lumina si se odihnesc pe campii verzi, de suflete ce plutesc printre stele…si cam atat.
Oare este suficient atat ? Poate fi cineva motivat sa doreasca viata viitoare daca aceasta este tot ce stie despre ea ?
Am ascultat, cu mai mult timp in urma, un interviu luat sotiei unui mare artist roman decedat. Nu-mi amintesc nici numele, nici domeniul in care a activat artistul. Am retinut insa o intrebare a reporterului :
"Ati dori sa ajungeti in Paradis ?"
"Nu.Deloc !"
"De ce, doamna,nu doriti acest lucru ?"
"Pentru ca m-as plictisi ca o vesnicie sa stau sub pom si sa mananc fructe."
Doamna avea dreptate.Si eu m-as plictisi ! Daca viata viitoare ar consta doar in a culege flori, a manca fructe si a ma plimba printre pomii Paradisului,cred ca ar fi foarte plictisitor. Nu as fi deloc motivat sa doresc sa ajung acolo. As indrazni chiar sa afirm, ca ar fi un chin vesnic. Pe un om il poti pedepsi si daca ii dai sa manance toata viata lui numai cozonac si nimic altceva. Va muri, in cele din urma, de foame !
Ca sa doresti viata viitoare trebuie sa fii suficient de motivat. Si ca sa fii suficient de motivat, trebuie sa cunosti cat mai multe despre aceasta viata. Si, in sfarsit, ca sa cunosti cat mai multe despre ea, ai mare nevoie de cartea Apocalipsei !
Va invit, incepand cu aceasta ocazie, sa zburam in timp si spatiu, dincolo de lumea noastra intunecata si nesigura, dincolo de istorie, in acea lume perfecta pe care Dumnezeul dragostei a pregatit-o celor ce-L iubesc.
Sa citim impreuna primele 5 versete din Apoc. Cap.21 !
"Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou ; pentru ca cerul dintii si pamantul dintii pierisera si marea nu mai era. Si eu am vazut coborindu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare,care iesea din scaunul de domnie, si zicea : ‘Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii !El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu Insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintii au trecut.’ Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis :’Iata, Eu fac toate lucrurile noi.’ Si a adaugat :’Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate.’"
Este doar un fragment din frumosul si impresionantul tablou pe care Dumnezeu il deschide in cartea Apocalipsei.
Inainte, insa, de a intra in detalii cu privire la ceea ce ne descopera Apocalipsa despre viata viitoare, sunt necesare citeva precizari :
1.Cand studiem sau meditam la viata viitoare, este bine sa lasam imaginatia noastra, calauzita de Duhul Sfant, sa aduca mai aproape de noi imaginile ceresti.
"Cand fiinta ta se desfata la privirea frumusetii pline de atractie a pamantului, gandeste-te la Noul Pamant, care niciodata nu va mai cunoaste atmosfera innabusitoare a pacatului si a mortii si unde fata naturii nu va mai purta deloc umbra blestemului.Lasa ca imaginatia sa-ti infatiseze caminul celor mantuiti si nu uita ca el va fi mult mai maret decat poate cea mai stalucita imaginatie sa si-l inchipuie." C.C.H.,cap. ‘Cunoasterea de Dumnezeu’
Asadar, sa ne folosim imaginatia, in cel mai bun sens al cuvantului !
Imaginatia este o capacitate a mintii cu care am fost inzestrati de Creator. El Insusi este plin de imaginatie. Priviti la lumea din jur, la diversitatea formelor, a culorilor, a aromelor, si veti ramanea uimiti de cata imaginatie are Creatorul nostru ! Ma intreb cum ar arata lumea noastra daca ar exista o singura culoare, o singura forma, iar in aer ar pluti o singura mireasma ? Nici nu vreau sa ma gandesc !
Trebuie sa recunoastem, insa, un lucru important : imaginatia noastra este limitata. Imaginatia este asemenea unui joc cu cuburi din care copilul poate construi fel de fel de lucruri : o barca, un castel, o masina, etc. Copilul poate construi doar in functie de cate cuburi are la indemana. La fel este si imaginatia omului : ea are nevoie de niste informatii de baza [cuburi] pe care, apoi, le asociaza dupa cum vrea. Imaginatia noastra este limitata pentru ca informatiile de baza pe care le avem sunt doar de pe acest pamant. Oricat am aranja in mintea noastra aceste ‘cuburi’, nu vom putea depasi o anumita limita.
Priviti cel mai grozav film de science-fiction si veti constata ca imaginatia regizorului nu poate depasi ‘cuburile’ de care dispune !
Biblia ne atrage atentia cu privire limitele imaginatiei omenesti :
"Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc " 1 Corinteni 2,9
2.In timp ce este bine sa ne folosim imaginatia calauzita de Duhul Sfant, este foarte important sa evitam speculatiile, adica acele afirmatii categorice pe care nici nu le putem verifica in practica, nici nu le putem sustine printr-un cuvant din partea lui Dumnezeu. Speculatiile ne pot indeparta de adevar si ne pot conduce pe o linie moarta.
Am auzit de crestini care discuta foarte aprins pe tema casatoriilor si a nasterilor pe Noul Pamant. Sunt simple speculatii, deoarece ele depasesc limitele adevarului descoperit in Cuvantul lui Dumnezeu. Raspunzand saducheilor care au venit la Mantuitorul cu asfel de preocupari, Domnul le atrage atentia :
"Va rataciti, pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu !" Matei 22,23-30
Sa retinem ! Imaginatie calauzita de Duhul Sfant-Da ! Speculatii cu privire la viata viitoare-Nu !
3.Cand studiem, vorbim, sau meditam la viata viitoare cu tot ce ne este descoperit despre ea, trebuie sa ne ferim de spiritualizari.
Am auzit de cazul unei mame care si-a pierdut copilul la o varsta frageda, si care isi exprima temerile ei in discutia cu un pastor.In timp ce pastorul cauta sa o incurajeze ca se va intilni cu copilul ei in ziua invierii, femeia isi punea tot felul de intrebari :
"Oare il voi mai putea tine in brate ?"
"Va mai avea acei cirlionti pe care ii mingiiam adesea ?"
"Ii voi mai simti respiratia ?"
Femeia avea o multime de intrebari si temeri justificate. Traim intr-o lume in care viata viitoare este inteleasa prea putin. Tot ce stiu oamenii despre viata viitoare se rezuma la spirite ce plutesc in lumina, printre stele, si care nu mai au prea multe in comun cu ceea ce au fost in aceasta viata. Oamenilor le este teama sa se gindeasca la lumea viitoare ca fiind o lume materiala, palpabila, asemenea celei in care traim acum, motiv pentru care o spiritualizeaza.
Venind in intimpinarea acesetei tendinte, Dumnezeu ne asigura ca lumea viitoare va fi o lume cat se poate de reala, cel putin la fel de reala ca cea in care traim acum.
"Iata, Eu fac toate lucrurile noi. Si a adaugat :Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate. " Apocalips, cap.21,5
"Teama de a nu face ca mostenirea sfintilor sa para prea materiala i-a facut pe multi sa spiritualizeze excesiv tocmai adevarurile care ne conduc sa vedem Noul Pamant ca pe caminul nostru. Hristos i-a asigurat pe ucenicii Sai ca S-a dus sa pregateasca locasuri pentru ei. Cei care primesc invataturile Cuvantului lui Dumnezeu nu vor fi in necunostinta cu privire la locuinta cereasca."Istoria mantuirii,pag.67
Asadar, sa ne folosim imaginatia calauzita de Duhul Sfant si sa zburam cat mai des pe aripile fagaduintelor divine spre caminul pe care ni l-a pregatit Mantuitorul. In acelasi timp, sa ne ferim de speculatii, oprindu-ne cu respect si rabdare acolo unde nu ne mai este descoperit nimic, in asteptarea zilei in care vom pipai cu mainile noastre, vom vedea cu ochii nostri, vom auzi cu urechile noastre si vom simti cu inima noastra acele lucruri pregatite de Dumnezeu pentru noi. Sa ne ferim, de asemenea, de spiritualizari excesive si sa ne gandim ca locuintele pregatite celor mantuiti vor fi cat se poate de reale. Caminurile celor salvati nu vor fi aburi, iluzii optice, Fata Morgana, ci vor fi caminuri reale, adevarate. Sa ne gandim ca acele campii vesnic verzi, in care cei gasiti neprihaniti isi vor gasi odihna, nu sunt basme de adormit copiii, ci vor fi reale.
Stiti care este cea mai convingatoare garantie ca lumea cea noua, Noul Pamant, cu tot ceea ce presupune viata vesnica, vor fi cat se poate de reale ?
Raspunsul meu este urmatorul : Isus cel inviat ! El nu a fost un duh fara forma, fara trasaturi expresive, fara trup. Isus cel inviat nu a fost o lumina fara contur, nu a fost o forta magnetica, ceva vaporos, nu a fost o naluca. Isus cel inviat a fost cat se poate de real, chiar daca trupul Sau era un trup proslavit. Toma a putut sa-L atinga, iar ucenicii au putut vedea in palmele Sale semnele cuielor. Isus cel inviat a putut fi recunoscut, caci El avea aceleasi trasaturi fizionomice ca inainte de rastignire. Avea acelasi timbru al vocii si aceeasi inteligenta in privire. Mai mult decat atat, dupa sase decenii de la inaltarea la cer a Mantuitorului, batranul apostol Ioan, exilat pe insula Patmos, recunoaste Chipul lui Isus. Chiar daca ochii Sai erau ca para focului, chiar daca picioarele Sale erau ca arama aprinsa, iar glasul Sau era ca vuietul unor ape mari [Ap.1,13-16], era Acelasi Isus pe pieptul caruia de atatea ori isi odihnise capul.
Da ! Isus cel inviat este argumentul cel mai puternic ca lumea viitoare, cu tot ce a pregatit un Dumnezeu al iubirii pentru noi, va fi o lume reala. O lume in care pacatul va fi istorie , iar neprihanirea, adevarul, frumosul, binele, armonia si orice valoare adevarata vor fi vesnice.
Ce pacat ca, dupa sase milenii de istorie, oamenii nu au invatat inca faptul ca pacatul nu are nici un viitor ! Neprihanirea este insa vesnica ! Si reala !
Sa-I fim recunoscatori lui Dumnezeu pentru aceasta ! Amin !
Lori Balogh
