Cu aproximativ trei milenii in urma, privind la lumea in care traia, imparatul Solomon ajungea la o concluzie care ne este foarte familiara :
” Ce a fost va mai fi, ce s-a facut se va mai face ; nu este nimic nou sub soare. ” Eclesiastul 1,9
Cuvintele lui Solomon au devenit o maxima deseori citata, fara ca oamenii sa se intrebe cine este autorul acestor cuvinte celebre. Imi aduc aminte de anii de liceu cand, la una din orele de istorie, profesorul ne-a spus cunoscuta maxima : ” Nu este nimic nou sub soare ”, pe care el o atribuia inteleptului om de stat atenian Solon. E adevarat ca istoria il considera pe Solon drept unul din cei sapte intelepti ai Greciei antice. Numai ca Solon a trait in secolul al saselea i.Hr., iar Solomon-in secolul al noualea i.Hr.,adica cu aproximativ trei secole mai devreme. Stau si ma intreb atunci : cine are dreptul de autor ? La urma urmei, intre cei doi nu este o diferenta decat de doua litere. Pe hartie !
Oricum, maxima a devenit celebra, indiferent de paternitatea ei. Intr-adevar, astazi, dupa atata amar de vreme de cand au fost rostite aceste cuvinte, constatam ca natura umana, in esenta ei pacatoasa, nu s-a schimbat. Se fura atunci, se fura si azi. Mai cu spor ! Se mintea atunci, se minte si azi. Mai cu elan ! Oamenii erau violenti atunci, azi nu si-au parasit naravul. Numai ca atunci ei aruncau cu sageti unii dupa altii, in timp ce astazi arunca cu bombe.
Natura umana, in esenta ei, a ramas neschimbata. S-au inmultit formele pacatului si s-a marit intensitatea pacatuirii, dar pacatele sunt aceleasi. Daca ar fi aparut ceva nou in domeniul pacatului, legea lui Dumnezeu data pe Sinai nu ar mai fi fost suficienta . Creatorul ar fi fost nevoit sa adauge celor zece porunci si alte porunci, pentru a tine pasul . Insa lucrul acesta nu a fost si nu va fi necesar, pentru ca legea vesnica a lui Dumnezeu este atotsuficienta pentru a demasca orice forma noua a unor pacate vechi, de cand lumea.
Asadar, nu este nimic nou sub soare !
Si totusi, Biblia vorbeste de un timp (acesta este foarte aproape !) in care totul, absolut totul va fi nou pe Pamant. Innoirea va fi atat de cuprinzatoare incat Pamantul, curatit de blestemul pacatului, se va numi Noul Pamant.
Va invit si cu aceasta ocazie sa zburam dincolo de orizontul intunecat al lumii in care traim, pentru a ne bucura de cateva raze de lumina venite din lumea cea noua, de dincolo de istorie. Daca am o dorinta in aceste clipe, atunci aceasta este ca in sufletul fiecaruia dintre noi sa se aprinda un dor nestavilit dupa caminul pe care Dumnezeu l-a pregatit pentru noi.
Vreau sa va pun o intrebare banala : Unde va fi caminul celor mantuiti : in cer sau pe Pamant ?
Ascultati-o pe o mama suparata pe baietelul ei care a facut o boacana : ” Daca nu te faci cuminte, n-o sa ajungi in cer ! ” Eu n-am auzit inca pe nici o mama sa-si dojeneasca fiul sau fiica, spunandu-i : ” Daca nu esti cuminte, n-o sa ajungi pe Noul Pamant ! ”
Membrii unei biserici oarecare, vazandu-l pe un confrate ca s-a departat de normele morale sustinute de acea biserica, gandesc intr-un mod asemanator : ” Daca fratele nostru nu-si indreapta comportamentul, sigur nu va intra in cer ! ”
Dincolo, insa de aceste observatii luate din viata, Biblia are multe sa ne spuna. Bunaoara, apostolul Pavel, scriindu-le evreilor si amintindu-le de eroii credintei, afirma despre ei ca ” doreau o patrie mai buna, adica O PATRIE CEREASCA ” (Evrei 11,16). Acelasi apostol le scria crestinilor din cetatea Filipi : ” Dar cetatenia noastra este IN CERURI, de unde si asteptam ca Mantuitor pe Domnul Isus Hristos. ” (Filipeni 3,20)
Mantuitorul Insusi, in predica de pe munte, vorbindu-le ascultatorilor Sai despre fericire, le spune, printre altele : ” Ferice de cei saraci in duh, caci A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR ”, si ” Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii, caci A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR. ” (Matei 5,3.10)
Este, deci, cat se poate de clar, ca cei mantuiti vor mosteni cerul, ca ei au deja cetatenia cereasca, si ca , aici pe Pamant, ei sunt doar niste ” straini si calatori. ”
Dar sa nu ne grabim cu concluziile !
In aceeasi predica de pe munte, Mantuitorul spunea : ” Ferice de cei blanzi, caci EI VOR MOSTENI PAMANTUL. ” (Matei 5,5)
Se contrazice Isus pe Sine ? Sau, in functie de unele trasaturi de caracter, pe unii ii va duce in cer(cei saraci in duh, cei persecutati), iar pe altii ii va conduce pe Noul Pamant (cei blanzi) ? Intrebarea nu este atat de absurda cum pare, din moment ce exista oameni religiosi care sustin ca cei ce vor fi salvati in viata viitoare vor face parte din doua categorii : unii vor mosteni cerul ( o elita !), in timp ce majoritatea va mosteni Pamantul cel Nou ( gloata cea mare ).
Ti-ar suride ideea ca unii membrii ai familiei tale sa fie in cer, iar altii pe Pamant ? Mie nu mi-ar suride o astfel de perspectiva !
Exista, de asemenea, o multime de versete biblice care vorbesc despre Noul Pamant ca fiind caminul celor mantuiti : Apocalipsa 21 (in intregime), Isaia 66,22 ; 65,17 ; 51,16, etc.
Iar apostolul Petru conchide : ” Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si UN PAMANT NOU IN CARE VA LOCUI NEPRIHANIREA. ” 2 Petru 3,13
Ma intreb : de ce am mai astepta un Nou Pamant, daca nu ar locui nimeni pe el si toti cei mantuiti ar fi dusi la cer ?
Este clar din nou- lucru ce reiese din acest al doilea grupaj de texte- ca cei mantuiti vor mosteni Pamantul cel Nou, in care va locui neprihanirea.
Si iata-ne in fata unei dileme : Biblia spune ca cei salvati prin harul lui Dumnezeu vor mosteni cerul, si tot Biblia spune ca cei salvati vor mosteni Noul Pamant ! Scepticii s-ar grabi sa traga concluzia : Biblia se contrazice pe sine, deci nu este credibila !
Cum impacam cele doua afirmatii ? De fapt, nici nu trebuie sa gasim o cale de armonizare a celor doua idei aparent contradictorii, pentru ca armonia exista deja. Daca uneori avem impresia ca am gasit o contradictie in Biblie, cauza nu este la Dumnezeu, ci la noi. Fie ca nu avem inca cunostintele necesare, fie ca inca nu-L cunoastem suficient pe Dumnezeu in procedeele Sale, fie ca mintea noastra e imbibata cu prejudecati, cauza neintelegerii este la noi.
Sa revenim la dilema noastra ! Am gasit in cartea €˜Experiente si viziuni €™, pag. 60, un lucru interesant. Autoarea povesteste o viziune in care, fiind luata la cer, se intalneste cu patriarhul Enoh, despre care Biblia afirma ca a fost luat la cer fara sa guste moartea. Iata ce scrie ea in continuare : ” Apoi am fost dusa intr-o lume care avea sapte luni ( astri). Acolo l-am vazut pe bunul Enoh, care fusese luat la cer €¦L-am intrebat daca acesta era locul in care a fost dus dupa ce a fost ridicat de pe Pamant. El a spus : €˜Nu este acesta ; CETATEA ESTE CAMINUL MEU si am venit sa vizitez acest loc. €™ Se plimba prin acel loc ca si cum era acasa la el. ”
Ati retinut un amanunt important ? Care, spune Enoh ca este caminul lui vesnic ? CETATEA. Care CETATE ? Biblia nu ne lasa nici o clipa in confuzie-este cetatea Noului Ierusalim despre care ne vorbeste intreg capitolul 21 din Apocalipsa. Aceasta este ” cetatea cu temelii tari, al carui mester si ziditor este Dumnezeu ”(Evrei 11,10), si pe care o astepta Avraam. Aceaste este cetatea (orasul, metropola) pe care a pregatit-o Dumnezeu celor ce doresc ” o patrie mai buna, adica o patrie cereasca. ” (Evrei 11,16)
Unde se gaseste acum aceasta cetate-viitorul camin al celor mantuiti ? Biblia o spune foarte clar : in cer ! Nici in Triunghiul Bermudelor, nici sub m-tii Himalaia, nici in Atlantida, ci in cer.
Va ramanea Noul Ierusalim in cer permanent?
” SI AM VAZUT COBORANDU-SE DIN CER, de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei €¦Si m-a dus, in Duhul, pe un munte mare si inalt, si mi-a aratat cetatea sfanta, IERUSALIMUL, CARE SE COBORA DIN CER, DE LA DUMNEZEU. ” Apocalips 21,2.10
Am aflat acum un lucru interesant : daca cetatea Noul Ierusalim este caminul celor mantuiti, atunci inseamna ca, pana la sfarsitul mileniului, caminul celor mantuiti va fi in cer, iar dupa mileniu, pana in vesnicii, caminul se va muta pe Pamant.
Atunci unde este contradictia ? Nicaieri in Cuvantul lui Dumnezeu, dar cu siguranta in mintea celor ce nu studiaza cu seriozitate acest Cuvant.
Si acum o precizare,care sper sa aduca si mai multa claritate asupra acestui subiect : cand Biblia vorbeste despre cer, ea se refera mai mult la o anumita atmosfera decat la un loc geografic bine definit.
” Fariseii L-au intrebat pe Isus cand va veni Imparatia lui Dumnezeu. Drept raspuns, El le-a zis : Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel ca sa izbeasca privirile. Nu se va zice ‘Uite-o aici sau Uite-o acolo ! Caci Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru. “ Luca 17,20-21
Omul iscoditor vrea sa stie LOCUL, sa-i cunoasac coordonatele. Domnul Hristos insa insista asupra atmosferei in care omul poate regasi Imparatia lui Dumnezeu.
” Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura , ci neprihanire, pace si bucurie in Duhul Sfant. ” Romani 14,17
Avem un privilegiu urias, dat de Tatal nostru ceresc : chiar daca Noul Ierusalim-caminul vesnic al celor mantuiti-este inca departe de noi din punct de vedere geografic, avem harul sa traim inca de pe acum in atmosfera cerului. Inima mea si a ta poate fi un colt de cer ; caminul meu si al tau poate fi un colt de cer; biserica mea si a ta poate fi un colt de cer. Cu o conditie : Isus sa locuiasca in inimile noastre, in caminurile noastre, in bisericile noastre. Oriunde prezenta Sa este dorita si oriunde absenta Sa este imediat observata, El vine aducand cu Sine atmosfera cerului, a caminului nostru vesnic.
Stiti care va fi cea mai mare bucurie a celor salvati ? Poate va ganditi la bucuria de a scapa de pacat, de suferinte si moarte. Poate va ganditi ca va veti intalni cu cei dragi, sau ca veti calatori liberi prin intregul Univers. Poate va ganditi ca veti scapa de facturile la intretinere, examene de admitere, scandalurile vecinilor, de gripa aviara si de predici slab pregatite. Si cate si mai cate.
Toate acestea , si multe altele, ne vor produce bucurii reale in viata viitoare. Va fi, insa, o bucurie care le va intrece pe toate celelalte :
” Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh ; si astfel VOM FI TOTDEAUNA CU DOMNUL. Mangaiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte. ” 1 Tesaloniceni 4, 17-18
Aceasta este bucuria deplina a oricarei fiinte create-de a fi aproape de Creatorul ei. Este bucuria de a trai vesnic langa Cel ce a fost tratat asa cum meritam noi, pentru ca noi sa fim tratati asa cum merita El. Este bucuria de a trai vesnic langa Cel ce a luat asupra Sa pacatele noastre, la care El nu a contribuit cu nimic, pentru ca noi sa fim imbracati cu neprihanirea Lui, la care noi nu am contribuit cu nimic.
Am invatat la lectiile istorie ca rasculatii din 1907 strigau : ” Noi vrem pamant ! ” Dintr-un anumit punct de vedere, semanam cu ei, cu o deosebire : adancul fiintei noastre striga : ” Noi vrem Pamantul ! ” De ce ? Pentru simplul motiv ca acesta este caminul nostru. Aici ne-am nascut, din lutul lui am fost plamaditi si in tarina pamantului se gasesc toti inaintasii nostri. Suntem legati de Pamant chiar daca ne simtim €˜straini si calatori €™ datorita atmosferei pacatului care domneste pe el. Este adevarat ca ne-am saturat de multe lucruri care se petrec pe acest Pamant, si, daca am face o lista cu lucrurile de care ne-am saturat, am putea scrie volume intregi.
Iata o singura pagina din miile pe care fiecare dintre noi le-ar putea scrie, enumerind acele lucruri de care ne-am saturat :
Eu, cel putin, m-am saturat de gauri in ozon si de minciuna, de spini si de gandaci de Colorado, de bombe, de noroi, de inundatii si seceta ; m-am saturat de licitatii pentru lenjeria intima a nu stiu carei vedete, dar si de ger, de accidente de circulatie, de greve, de sali de operatie ; m-am saturat de rovignete, de impozite, de sticle de sampanie ce costa o suta de mii de dolari, de terorism, de lacate, gratii si sisteme de alarma ; m-am saturat de poluare si facturi de gaz metan, de E-uri alimentare si virusi in calculator, de SIDA ,de injuraturi si de pantofi rupti ; m-am saturat de gauri in carosabil si tsunami, de tatuaje si saracie, de campanii electorale si uniforme de tot felul, de ochelari de vedere si proteze, de somaj, carii dentare, falimente si mucegai in borcanele cu conserve ; m-am saturat de pene de cauciuc, de pene de curent si de pene curatite de pe o pasare taiata ; m-am saturat de dezbracati si vulgaritate, de bacsis si eruptii vulcanice, de farduri, tintari si fum de tigara, de examene pierdute si gaze de esapament, de vorbe intepatoare, de palpitatii si priviri rautacioase ; m-am saturat de molii, de praf, de jigniri, de rinjete, de cutremure, si clor in apa de baut, de rautate si incalzirea globala, de furtuni magnetice si de emisiuni de doi bani ; m-am saturat de alcoolism, pedofilie, scame pe costumul de haine, de muste in cana cu lapte ; m-am saturat de TVA M-am saturat ! As putea sa adaug inca o mie si una de lucruri de care eu personal m-am saturat si care fac parte din viata chinuita pe care o ducem pe acest Pamant obosit de atatea milenii de istorie a pacatului. Nu o voi face, dar va rog pe voi sa continuati lista. Apoi, imaginati-va ca toate aceste lucruri de care ne-am saturat cu totii nu vor mai exista pe Noul Pamant !
Da, ne-am saturat de multe lucruri anormale care se petrec pe Pamant si care n-au fost planuite de Creator ! Avem insa speranta, bazata pe promisiunile Cuvantului lui Dumnezeu, ca pe Noul Pamant va fi o noua ordine a lucrurilor, ca va disparea orice urma de pacat impreuna cu consecintele sale si, cel mai important lucru- Creatorul Insusi va locui impreuna cu cei mantuiti.
Ce zici de asta ? Nu-i asa ca merita orice sacrificiu ? Eu zic ca merita!
Lori Balogh
