Introducere
Este voia lui Dumnezeu ca biserica să fie înnoită și transformată. Există vreun secret pentru reînnoire? Două adevăruri răspund la această întrebare.
Predați-vă lui Dumnezeu
Cuvântul cheie în vederea unei reînnoiri spirituale în viața creștină este „predarea”. Este același cuvânt care în Rom. 12:1 a fost tradus prin „aduceți”. Este cuvântul folosit pentru a exprima prezentarea unei jertfe în sistemul ceremonial de la templu. Este un act de închinare prin care recunoaștem că aparținem lui Dumnezeu. Acest act este secretul înnoirii vieții. Notați trei lucruri în legătură cu actul predării.
A. Este un act real.
1. Este un act concret. Trebuie să existe în viața mea un moment în care m-am predat lui Dumnezeu și începând cu care trebuie să-mi socotesc viața ca aparținând Lui.
2. Este un transfer al vieții mele către El.
3. Este un act de voință.
4. Este un act de supunere.
5. Este un act de ascultare.
„Duhul adevărului și al luminii ne va înviora și ne va reînnoi prin lucrările sale misterioase; căci retușarea noastră spirituală vine de la Dumnezeu, iar nu de la noi înșine.” (E.G.W., A New Life, pag. 35).
„Fiecare act de ascultare de Hristos, fiecare biruință obținută asupra eului este un pas înainte în marșul către slavă și biruința finală. Luați-L pe Hristos drept Călăuză a voastră și El vă va conduce în siguranță pe cale.” (EGW, Our High Calling, pag. 25).
B. Este un act rațional. Aceasta ne spune Rom. 12:1. Un om pierdut nu are decât o natură, „omul vechi”. Însă atunci când cineva se naște din nou, ceva se întâmplă. Omul acesta primește o viață nouă, viața lui Hristos, prin persoana Duhului Sfânt. Noul credincios are acum două naturi: viața eului și viața lui Hristos. Sunt în vrăjmășie una cu cealaltă și se luptă pentru a dobândi control deplin asupra vieții. Alegerea noastră este secretul biruinței.
„Singură puterea noastră nu poate lucra schimbarea în inimă și-n minte de care trebuie să aibă parte toți cei care vor avea parte cu El de viața nouă în Împărăția cerului.” (EGW, Counsels on Health, pag. 129).
C. Este un act care întâmpină opoziție. Carnea se împotrivește Duhului Sfânt din noi (Gal. 5:16-26). Predarea devine cheia biruinței. Ce anume stă între noi și reînnoire? Isus trebuie să fie Domnul vieților noastre!
„Când omul moare față de păcat și este trezit la o viață nouă în Hristos, dragostea divină îi umple inima; înțelegerea lui este sfințită; el bea din inepuizabila fântână a bucuriei și cunoștinței și lumina zilei eterne strălucește pe cărarea lui, căci împreună cu el este mereu Lumina vieții.” (EGW, God’s Amazin Grace, pag. 250).
Supuneți-vă mădularele voastre lui Dumnezeu
Cuvântul „mădulare” se referă la părți ale corpului nostru, deci zone ale vieții noastre. Trebuie să ne predăm lui Dumnezeu, noi și mădularele noastre. Lucrul acesta reiese și mai clar din Rom. 12:1, unde scrie „aduceți trupurile voastre”. Aduceți totul la Dumnezeu: ochi, urechi, vorbire (vezi Coloseni 4:6), mintea, mâinile, picioarele, genunchii (adică modul în care ne închinăm), plămânii (ceea ce presupune ce anume inspirăm și introducem în corp), stomacul, chipul (expresia feței, tristă sau veselă).
„Toți cei care se consacră trup, suflet și duh slujirii lui Dumnezeu vor primi în mod constant putere fizică, mentală și spirituală. Tezaurele inepuizabile ale cerului sunt la dispoziția lor. Hristos le dă suflarea Duhului Său, viață din viața Lui. Duhul Sfânt lucrează cu toată puterea în inimă și minte.” (EGW, T6, pag. 306)
Concluzie
Acesta trebuie să fie atunci secretul: predă-te întru totul, cu toate mădularele tale, lui Dumnezeu. Clădește un altar și așează-te pe tine și viața ta înaintea lui Dumnezeu.
„Să ne predăm lucrarea, planurile, eul, viețile noastre, pe cei dragi, influența, tot ce avem, în mâna lui Dumnezeu și atunci, când îi vom fi dat totul, nu va mai fi rămas nimic care să ne tulbure.” (Hudson Taylor)
„Prin Duhul Sfânt caracterul este transformat și mintea și voința agentului uman sunt aduse în conformitate desăvârșită cu voia divină.” (EGW, That I May Know Him, pag. 162).
„Să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre.” Aceasta este calea lepădării de sine. Iar când vă gândiți că prea strâmtă e calea și prea mare lepădarea de sine pe ea, când spuneți „Ce greu e să renunți la toate”, puneți-vă întrebarea „La ce a renunțat Hristos pentru mine?” Această întrebare pune în umbră tot ce am putea numi lepădare de sine.” (EGW, T1, pag. 240).
Sursa: http://resursepredici.blogspot.com
