Matei 6,9
A. NUMELE LUI DUMNEZEU
SFINÅ¢EASCĂ‚-SE NUMELE TĂ‚U
1. Reprezintă Ființa Sa maiestuoasă.
a. Îngerii recunosc măreția Sa – Is. 6,1-13.
b. Este învăluit de un nor gros de care ființele păcătoase nu se pot apropia – 1 Tim. 1,17; 6,15.16.
2. Numele Său reprezintă caracterul Său:
a. El este sfânt, drept și bun – Rom. 7,12.
b. Numele său descoperă natura Sa – Ex. 34,6.7.
3. Reprezintă, de asemenea, caracterul relației și atitudinii Sale cu omul și față de om.
a. El este Tatăl nostru ceresc – Rom. 8,15; Is.63,16; 1 Ioan 3,1-3.
b. El ne-a născut din nou prin învierea Domnului nostru Isus Hristos la o nădejde vie – 1 Petru 1,3; 1 Ioan 5,18.
B. „SFINÅ¢EASCĂ‚-SE NUMELE TĂ‚U”
1. Deoarece Numele lui Dumnezeu descrie Maiestatea Sa, caracterul Său și lucrările Sale pline de slavă.
a. Noi trebuie să-I aducem respectul nostru sau cu alte cuvinte să-L sfințim. „Numele Lui este sfânt și înfricoșat" – Ps. 111,9.
b. Îngerii își acoperă fața atunci când rostesc Numele Său – Is. 6,1-14.
2. Cum sfințim noi Numele lui Dumnezeu?
a. Atunci când nu luăm în deșert Numele Lui – Exod 20,7; Deut. 5,11. Cât de trist este să auzi pe oameni cum folosesc Numele Domnului cu nebăgare de seamă cu lipsă de respect.
b. Este un mare păcat a folosi Numele lui Dumnezeu în deșert sau cu lipsă de respect și în mod necuviincios.
c. Aceasta aduce ocară declarației noastre – Is. 29,23; 48,11; 52,5.
d. Noi sfințim Numele Tatălui nostru ceresc când ascultăm de glasul Său și când împlinim voia Sa cea sfântă – Luca 6,46; Mat. 5,16.
e. „De ce-Mi ziceți: ‘Doamne, Doamne!’ și nu faceți ce spun Eu?" a întrebat Domnul nostru. Luca 6,46.
f. Binecuvântat este numai cel ce împlinește cuvântul , nu și acela care numai ascultă acest cuvânt – Iac. 1,22.23.
C. CEREREA ACEASTA CUPRINSĂ‚ ÎN RUGĂ‚CIUNEA DOMNULUI, REFLECTĂ‚:
1. Atitudinea noastră față de Dumnezeu, Tatăl nostru:
a. Cineva ar putea avea motive să se teamă de faptul că nu ne apropiem cu suficient respect de El.
b. Prea mulți oameni folosesc acest Nume cu nesocotință cu cugetare. Unii îl folosesc cu atâta nebăgare de seamă încât Îl dezonorează.
2. Dacă îngerii își acoperă fețele lor atunci când se vorbește despre Numele lui Dumnezeu, și atunci când se vorbește în șoaptă în prezența Lui, cu atât mai mult suntem noi datori să îl rostim cu sfânt respect și teamă.
3. Numele lui Dumnezeu este onorat:
a. De către aceia care Îl iubesc și I Se închină.
b. De către toți cei care au devenit părtași de natura divină.
