Autentic sau fals
Trăim cu toÈ›ii într-o lume ahtiată după talk-show, plină de tot soiul de È™tiri senzaÈ›ionale È™i fantasmagorice È™i chiar într-o biserică ai cărui sfinÈ›i nu mai sunt decât pe pereÈ›i, dar ale căror urme cronice de deteriorare sunt evidente. În această epocă de un creÈ™tinism sincretist, de un pur materialism, secularism È™i relativism în mai toate aspectele vieÈ›ii, nu avem de ce să ne mai mirăm dacă până È™i creÈ™tinismul autentic ,,s-a dus pe apa Sâmbetei’’.
Sfânta Scriptură ne descrie în mai multe rânduri deosebirea, chiar dacă uneori foarte subtilă, dintre creÈ™tinii adevăraÈ›i È™i cei nominali (creÈ™tin nominal=creÈ™tin care are calitatea de membru/enoriaÈ™ al unei biserici, care aparÈ›ine unui cult). Similitudinile È™i diferenÈ›ele sunt atât de insesizabile încât este imperios necesar să ne punem întrebarea: ,,sunt neghină sau grâu?’’
Citind printre rânduri în Evanghelia după Matei, capitolul 7, ne atrage atenÈ›ia un verset cvasicunoscut, dar poate prea puÈ›in transliterat în viaÈ›a noastră spirituală: ,,Atunci le voi spune curat: niciodată nu v-am cunoscut; depărtaÈ›i-vă de la Mine, voi toÈ›i care lucraÈ›i fărădelege!’’ (Mt. 7:21).
Merită amintit contextul apropiat al acestui verset, pentru a observa parÈ›ial motivele refuzului categoric: ,,Nu oriÈ™icine îmi zice: Doamne, Doamne! va intra în ÎmpărăÈ›ia Cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este în Ceruri. MulÈ›i îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în numele Tău? N-am scos noi demoni în numele Tău? Și n-am făcut noi minuni în numele Tău?’’ (Mt. 7:21.22). Este posibil ca noi care credem în Isus Hristos ca domn, ca jertfă pentru păcate, noi care ne-am identificat cu Mântuitorul în persoana celor săraci, întemniÈ›aÈ›i, bolnavi, să ne aflăm în ziua aceea la ,,stânga Lui’’, auzind astfel de cuvinte cutremurătoare? Doamne, pentru cine ai scris aceste versete? Pentru mine azi, ca să mă pot pregăti, pentru ca mâine să nu fiu dat de ruÈ™ine.
Etimologie
Doar în Evanghelia lui Matei apare cuvântul ,,neghină’’ (Mt. 13), acesta descriindu-i pe ,,cei răi’’. În Biblie, ,,cei răi’’ sunt zugrăviÈ›i ca fiind: ,,pleavă’’ (cu precădere în Psalmi, e.g. Ps. 1; Lc. 3:17; Mt. 3: 12), ,,spini’’, ,,mărăcini’’, ,,pălămidă’’.
Cuvântul ,,zâzanie’’ provine din gr. ,,zizanion’’: ,,neghină’’. Conform DEX, ediÈ›ia ’98, ZÂZANIE înseamnă: 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență. (~ ivită între două persoane.); 2. dușmănie, învrăjbire, ostilitate, ură, vrajbă, vrăjmășie.
,Neghina’’ este un soi de iarbă, singura din familia erbaceelor care e otrăvitoare. Neogrecescul zâzania derivă din verbul zan care înseamnă: ,,a vomita’’, cu efectele următoare: ,,convulsii violente, diaree, greaÈ›ă’’ È™i, de obicei, sfârÈ™eÈ™te prin decedarea persoanei. (Tristram, Nat. History of Bible, edit., 1889, 487).
Se È™tie că neghina îÈ™i are rădăcinile întreÈ›esute cu ale grâului. ,,După cum neghina îÈ™i are rădăcinile amestecate cu ale grâului, tot aÈ™a creÈ™tinii din biserică pot fi strâns legaÈ›i cu adevăraÈ›ii creÈ™tini.’’ (E.G. White, Parabolele Domnului Hristos, 72). Este sugestiv de amintit etimologia cuvântului ,,diavol’’, ale cărui semnificaÈ›ii sunt similare cu cele ale zâzaniei.
Cuvântul ,,diavol’’ provine din gr. ,,diabolos’’: bârfitor, defăimător, clevetitor, calomniator. Cuvântul ,,satana’’ provine din ebr. ,,È™atan’’: rebel, împotrivitor. duÈ™man, vrăjmaÈ™, pârâÈ™.
Când a fost semănată neghina în ogor? Matei 13: 25 ne precizează momentul: ,,Pe când dormeau oamenii, vrăjmaÈ™ul a venit È™i a semănat neghina’’. În Orient, era adesea folosită practica răzbunării faÈ›ă de vrăjmaÈ™i prin însămânÈ›area neghinei în ogor, noaptea, atunci când proprietarii dormeau. Èšarina în care Satana sădeÈ™te astăzi continuu este mintea noastră, în stare de neveghe. Există o similitudine extraordinară într-un ogor de genul acesta È™i o minte neschimbată. ,,După roadele lor îi veÈ›i cunoaÈ™te’’ (Mt. 7: 16). Neghina spirituală este foarte probabil ca la un moment dat să fi fost grâu autentic (Ev. 6: 4-6).
Caracter
AÈ™ vrea să înÈ›elegem natura, substanÈ›a, caracterul neghinei, să abordăm una dintre dimensiunile ei obscure. Ca și creÈ™tini, putem fi convertiÈ›i la o doctrină, la un adevăr, putem aparÈ›ine unui sistem religios, ne putem identifica cu trup È™i suflet unei tradiÈ›ii, istorii, dar nu lui Hristos. Mai mult decât atât, putem să ne apărăm dogma făcând misiune pentru a-i converti pe cei care nu cred ca noi. Ne rugăm È™i Îl implorăm pe Dumnezeu să îi scape pe ,,cei pierduÈ›i’’. Îi poÈ›i sluji o viaÈ›ă lui Dumnezeu È™i totuÈ™i să te trezeÈ™ti la sfârÈ™it ,,pe dinafara’’, unde este ,,plânsul È™i scrâÈ™nirea dinÈ›ilor’’? (Mt. 19; Mica 6: 8; Mt. 23:23; Ioan 14:15).
,,Doctrinele sau calitatea de membru al bisericii nu iau locul convertirii. Dacă nu sunt convertiÈ›i, toÈ›i se află pe acelaÈ™i nivel, indiferent dacă fac parte din înalta societate sau de jos. Oamenii pot să treacă de la o doctrină la alta. Lucrul acesta va avea loc în prezent sau în viitor. AdepÈ›ii papei pot să treacă de la catolicism la protestantism, È™i totuÈ™i să nu cunoscă nimic cu privire la semnificaÈ›ia cuvintelor: ,,vă voi da o inimă nouă’’.
"Acceptarea unei teorii noi È™i intrarea ca membru într-o biserică nu aduc nimănui o viaÈ›ă nouă, chiar dacă biserica în care intră ar putea să se afle pe temelia adevărată. Legătura cu biserica nu ia locul convertirii. A însemna că eÈ™ti de acord cu un crez bisericesc nu are nici cea mai mică valoare, dacă inima nu este schimbată cu adevărat…..Noi trebuie să avem mai mult decât o credinÈ›ă intelectuală cu privire la adevăr. MulÈ›i dintre iudei au fost convinÈ™i că Isus era Fiul lui Dumnezeu, dar au fost prea mândri È™i prea ambiÈ›ioÈ™i ca să cedeze acestei convingeri. Ei s-au hotărât să se împotrivească adevărului È™i È™i-au păstrat atitudinea aceasta. Ei nu au primit în inimă adevărul aÈ™a cum era el în Isus. Când adevărul este susÈ›inut doar de conÈ™tiinÈ›ă, în timp ce inima nu este nu este miÈ™cată È™i făcută să-l primescă, atunci numai mintea este influenÈ›ată. TotuÈ™i, când adevărul este primit în inimă, el trece dincolo de conÈ™tiinÈ›ă, iar principiile lui curate iau sufletul în stăpânire. Duhul Sfânt îi descoperă minÈ›ii frumuseÈ›ea adevărului È™i pune adevărul în inimă, pentru ca puterea lui transformatoare să fie văzută în caracter’’ (,,Evanghelizare’’, 231-232). Tânărul bogat ,,păzise din tinereÈ›ea lui’’ toată doctrina, punct cu punct, dar nu Îl cunoÈ™tea iubirea Dătătorului Legii È™i al doctrinei (Mt. 19:16-19).
Neghina semănată în grâu
De multe ori, neghină/zâzanie există È™i în planurile bune, chiar în cele mai bune. Poate fi făcută zâzanie în proiectele umanitare, caritabile, misionare, în planurile unei biserici, ale unui comitet sau forum, acolo unde ar fi trebuit să fie alt ambient. În 431 d.Hr, la conciliul de la Efes, clericii delegaÈ›i care susÈ›ineau o natură a Domnului Hristos s-au bătut cu ciomegele cu aghiotanÈ›ii dogmei care presupunea două naturi distincte, dar unite într-una singură. Dacă vrei să faci bine semenilor este un lucru extraordinar, dar dacă faci tot timpul comparându-te cu alÈ›ii, este foarte periculos din punct de vedere spiritual.
Ideal este să ne rugăm pentru cei care sunt deocamdată letargici È™i să îi sfătuim cu inimile pline de iubire. Nimic nu trebuie făcut din duh de ceartă. Nu cred că Dumnezeu priveșțe cu ochi buni o astfel de lucrare. O lucrare de asemenea proporÈ›ii veÈ™nice începe cu pregătirea specială a inimilor noastre, cu adâncă cercetare de sine È™i umilinÈ›ă. Doar Duhul lui Dumnezeu poate face ceea ce noi de obicei nu reuÈ™im. Cea mai înaltă calificare este dată sub egida Duhului Sfânt, care poate schimba atitudinea noastră. Doar El mă poate califica cu înÈ›elepciune È™i tact sfânt ca să pot răspunde cereÈ™te provocărilor din această lucrare măreaÈ›ă de misiune È™i binefacere. Este explicit faptul că de cele mai multe ori, zâzania este creată cu ajutorul unui mic mădular, limba.
În anul 843, patriarhul Metodie a introdus împreună cu Chiril alfabetul chirilic È™i un text de anatemizare a tuturor ereticilor care nu vor predica în limba chirilică (alfabet introdus în sec. IX care a datat până în sec. al IXX-lea, folosit de popoarele ortodoxe slave; chirilic sau slavon). Iată un citat dintr-o carte tipărită în limba bulgară, Tarstvenica, în care sunt cuprinse bibliografiile domnilor bulgari: ,,Teofilact, venind de la Ohrida, a ajuns patriarh la Târnov È™i a cvurăÈ›it Bulgaria de erezuri. După aceea, a invitat pe împăratul Asan de a trecut în Valahia să o cucerească È™i să o cureÈ›e de erezii. Și Asan s-a dus, a supus amândouă Valahiile sub stăpânirea sa È™i a silit pe valahi să lase mărturisirea românească È™i să nu citească în limba latină, ci în cea bulgară. Și a poruncit ca celui ce va citi în limba românească să i se taie limba. Și de atunci valahi au început a citi în bulgăreÈ™te.’’
Acest citat este reprodus È™i de episcopul Melhisedec în Uricariul III, 107. Istoricii spun că pedeapsa trebuie să se fi aplicat cu multă cruzime, căci a rămas până astăzi ameninÈ›area pentru copii: ,,ÎÈ›i taie popa limba’’.
Dacă am urma ,,ad-literam’’ indicaÈ›iile Domnului Isus din predica de pe Munte (Matei 5-7), ,,dacă ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l; dacă mâna ta te face să păcătuieÈ™ti, taie-o………’’, atunci, dacă limba noastră ne face să păcătuim, ar trebui să o tăiem? În epoca monasticismului au fost călugări care au interpretat mot à mot aceste cuvinte È™i È™i-au flagelat trupul pentru a nu mai păcătui. Efectul a fost dezastruos. Pe lângă povara trupului, au avut de suportat păcatul care recidivase È™i era mult mai puternic în viaÈ›a lor.. Defectele noastre de caracter sunt legate de ochii, urechile, gura minÈ›ii È™i inimii noastre.
Dacă religia pe care o practicăm, indiferent ce nume poartă ea, nu ne face mai buni, mai sensibili la nevoile celor din jurul nostru, mai iertători, mai aproape de oameni È™i de Dumnezeu, nu este a lui Hristos, chiar dacă doctrinar este în concordanÈ›ă cu Biblia. Religia mea este doar de nuanÈ›ă intelectuală, raÈ›ională, logică, tradiÈ›ională sau are legătură È™i cu bunătatea, iertarea È™i umilinÈ›a? Mă determină credinÈ›a mea să fiu mai creÈ™tin, mai altfel ? A lui Hristos, da!
Nițulescu Daniel
