Isaac
„Copile, te scoală!”… un tată vorbește
Cu glasu-i șoptit lângă pat ce-odihnește
Pe fiul cel singur. Iar tata-l iubește
Și vrea ca să-l vadă că mare va crește.
Vom merge pe munte căci Domnul ne cheamă
O jertfă s-aducem. N-o luăm și pe mamă.
Doar lemne luăm, căci măgarul le cară
Și nu ne întoarcem nicicum până-n seară.
Trei zile au mers spre un munte din zare
Pe slugi le-au lăsat și-au pornit pe cărare.
Avram a pus lemne la fiu în spinare
Luând-ul pe foc și cuțitul cel mare.
„Dar unde e jertfa?” întreabă feciorul
Urcând foarte atent unde-și pune piciorul.
„E sus Cineva care Miel ne promite,
Iar când e momentul la noi îl trimite”.
Altarul se face iar lemnele-s gata
Și fiul ascultă de ce zice tata.
Se-așează pe lemne cu mâna legată
Căci e poruncă ce trebuie-ascultată.
Cuțitul e gata să desăvârșească
Lucrarea cerută de vocea cerească
Și-un glas se aude din cer. Îl oprește
„Nu asta e jertfa! Tufișul privește!”
În tufe sta jertfa. Isaac nu mai moare
Căci tata cunoaște pe Mielul cel Mare;
E Mielul ascuns și nu-L vede-orcine
De vrei să-L găsești caută-L cât mai bine!
© Viorel Dascalu 2011
Sursa: www.vioreldascalu.ro