O ultima repetitie
Percep un freamat in orchestra cereasca ;
Si freamatul a inceput mai mult sa creasca.
E vorba de un eveniment cu totul special,
E chiar o sarbatoare, la marea de cristal !
Aud semete acorduri , in gamele majore ;
Nici nu poate fi vorba de tristele minore !
Rasuna pan’ la noi sublime armonii ,
Care au umplut cerul de-alung’ de vesnicii.
Aud cantand vioara;
Canta cu foc si dor,
Cantul ei umple cerul,
Ca avem au Salvator.
Aud maret, pianul ;
Canta a rasarit,
Se arata dimineata
Si zori de nesfarsit!
Cu farmec canta un flaut ,
Cu farmecul iubirii.
Si parca strange-n dansul,
Doi stropi ai nemuririi.
Si harpa suie vesel, spre nota fericirii;
Parca vroind sa spuna, de taina mantuirii.
Curand, vine Maestrul,
Si-ncepe repetitia
O soapta lin strabate, prin corul nesfarsit :
"Sa fie oare acesta, imnul de bun venit?"
