CUPRINS:

1.    Deschidere 115 – 106   1.2.5
2.    Rugăciune
3.    COR
4.    Poezie: Când vei veni Isuse?
5.    Introducere
6.    COR
7.    Poezie: Mai e puțin
8.    Tema I
9.    COR: Bate clopot
10.    Poezie: Patria mea
11.    Tema II
12.    Întrebări biblice
13.    COR+COM 103
14.    Poezie: Rămas bun
15.    COR
16.    Încheiere
17.    Poezie: Va reveni Isus curând
18.    COR
19.    Închidere 96 – 130   1.3
20.    Rugăciune
21.    Postludiu – ieșire

CÂND   VEI   VENI   ISUSE?…

Când vei veni?
Întreabă timpul.
Când vei veni?
Oftează iarba.
Când vei veni?
Răsună marea,
Și stelele fără semn,
În miezul nopții,
Repetă întrebarea

Când vei veni? inima,
Ca o mare de greșeli
Mă-nghite…
Așteptarea căzând peste suflet –
Mă doare…

Când vei veni? Murmură
Pasul neclintit al vântului.
Gurile înnourate ale mormântului
Se închid plictisite
Și toate încheieturile pământului
Strigă fără sfârșit.
Când vei veni?
Când vei veni?

În toate veacurile, fii făgăduinței au călătorit mereu spre cetatea sfântă, care are temelii tari, și al cărei Arhitect și Ziditor este Dumnezeu, și s-au dovedit ca niște străini și călători pe acest pământ. Mergând neîncetat pe calea dreptății, adesea ei au întâmpinat multe neplăceri și greutăți, dar strălucirea cetății mărețe lumina într-una calea lor. Chiar și când au murit, ochii lor erau îndreptați spre "ziua aceea", când va veni Domnul Hristos, drept judecător și va lua pe ai Săi în Noul Ierusalim, cetatea pregătită sus.

Cursul vieții pe pământul acesta aproape că s-a încheiat. Încă puțin și drumul spinos pe care mergem azi, se va termina.

A sosit vremea, să ne ridicăm capetele în sus, și să privim spre cer, pentru că izbăvirea voastră se apropie.

Acest program, prin puterea Duhului Sfânt, are menirea să îmbărbăteze inimile noastre, ca astfel dar să ne întărim mâinile obosite și genunchii slăbănogiți – de atâta veghere și așteptare. MAI E PUÅ¢IN; și-L vom vedea cu ochii noștri pe Acela în care ne-am pus toata nădejdea și speranțele noastre.

Să nu-L dezamăgim, ci să-L așteptăm cu dor nespus, căci… MAI E PUÅ¢IN!

MAI   E   PUÅ¢IN!…

Mai e puțin,
Nu ne mai ajung zilele să ne gândim la viitor
Sângele ispășitor
Așteaptă să fie curățit
De pe altarul aurit
Din Sanctuar
Valul de har
Din ce în ce mai greu ajunge
Să sfarme inimi de piatră
Străjerii arată
Că noaptea s-a dus
E totu-n zadar.
Mai e puțin
Anii s-au scurs ca lunile
Lunile cu săptămânile
Săptămânile ca zilele.
Zilele…
Așa ne vom trezi mâine
Pe pragul veșniciei
Prea obosiți de goana după pâine.
Preocupați mai mult de-oglinzi
Și de ce să mai vinzi
Adunați lângă minunile lumii
În același timp îngroziți și atrași de
Deși dintre stele
Se aud zăngănind armele rele.
Semne și ele
Că vremea s-a-mplinit
Și de pregătit
Câți ne-am pregătit
Pentru sfârșit?
Mai e puțin,
Și visul nostru va fi realitate
Când inimile noastre schimbate
În fața sa
Cum vom justifica
Timpul pierdut
În lustruirea vasului de lut
Deja pierdut

Mai e puțin
Când vom pleca spre cer
Ne vom rămâne-aici
Nedeterminate
Planurile multe, abandonate
Din lipsă de motive.
Mai e puțin
Deși ne place să credem
Că nu trebuie să vedem .
Nimic în viitor,
Totuși nu mai e nici un mister;
Vine Isus să ne ducă la cer.

Amin!

Stați în pragul veșniciei și ascultați salutul de bun venit dat acelora care în viața aceasta au conlucrat cu Domnul Isus. Acela care ne-a iubit atât de mult, încât, a ales să moară pentru noi, ne-a zidit o cetate: Noul Ierusalim. Este locul nostru de odihnă. În veci nu se va mai auzi vaiet de întristare, nici bocet de nădejde sfărâmate și de afecțiuni îngropate. În curând veșmintele întristării vor fi schimbate cu haine de nuntă.

Nu va dura mult până vom vedea pe Acela în care sunt adunate speranțele noastre de viață veșnică. Și în fața Lui, toate încercările și suferințele acestei vieți vor fi ca – nimic – “Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră pe care o așteaptă o mare răsplătire. Căci aveți nevoie de răbdare, ca după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit. Încă puțin, foarte puțină vreme și Cel ce vine va veni și nu va zăbovi”. (Evrei 10,35-37).

Priviți în sus, priviți în sus și lăsați credința voastră să crească continuu. Lăsați credința aceasta să vă călăuzească pe cărarea îngustă care duce prin porțile cetății lui Dumnezeu, în marele viitor, întinsul nemărginitului viitor de slavă care este pentru noi cei răscumpărați. “Ei vor vedea fața Lui și Numele Lui va fi pe frunțile lor. Acolo nu va mai fi noapte și nu vom mai avea trebuință nici de lampă nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina, și vor împărați în vecii vecilor.”(Apocalipsa 22,4.5)

PATRIA   MEA

Vorbește-mi despre patria ta,
Eu sunt din țara cuvintelor.
Acolo "nu" este "nu"
și "da" este “da”.
Acolo n-am găsit pauză între cuvânt și faptă,
și-acolo fiecare vorbă trăiește,
Cuvintele sunt când albe, când albastre, când aurii.
Le vezi zburând, așezându-se, risipindu-se,
trăind vii, nemuritoare
printre rostitori încă muritori.

Patria mea e veșnică
pentru că veșnică-i vorba, Cuvântul.

Sosesc din adevăr.
Și iată: mi s-a tocit încălțămintea de atâta drum.
În țara mea există un singur, veșnic cuvânt:
"Eu sunt Cel Ce Sunt!"

Să-ți spun unde-i casa mea.
Privește-n sus. E-atât de albastră.
Lângă ea grădina de stele.
Și nu doar o stea e a mea,
ci toată nemărginirea din ele.

Hai vino, s-asculți cât de minunat pot să-ți vorbesc despre patria mea.
Eu stau în țara în care oamenii se nasc a doua oară
mai buni, mai frumoși, mai adevărați.
Când vrem să vorbim doar tăcerea poate cuprinde
noianul de veșnice cuvinte ce-ar curge.
Din streșinile caselor picură dragostea.
La masă oamenii sunt îmbiați cu pace;
Și-am venit s-aducem această pace și-n alte țări.

Fântânile curg viață,
iar copiii construiesc palmieri pentru Împăratul
ce va să intre în cetate.

Vino să-ți arăt patria mea,
S-o vezi cu ochii tăi,
s-o mângâi cu palmele tale,
să-ți plantezi inima în țărâna ei
o singură dată – așa!
Acum vei rămâne acasă!
Aici e și patria ta.

Dacă timpul pare lung în așteptarea venirii liberatorului nostru, dacă încovoiați și istoviți de muncă așteptăm nerăbdători să ne vedem însărcinarea dusă la capăt și să ne primim liberarea, o să ne amintim, și această amintire să potolească orice murmur – că Dumnezeu ne-a lăsat pe pământ să înfruntăm furtuni și lupte în vederea desăvârșirii caracterului creștin spre a cunoaște mai bine pe Dumnezeu Tatăl nostru și pe Hristos fratele nostru mai mare; și a lucra pentru salvarea multor suflete pentru Mântuitorul, spre a putea auzi cu inima veselă cuvintele: "Vino rob bun și credincios, intră în bucuria stăpânului tău".

Fii răbdător, ostaș creștin încă puțin și Cel ce trebuie să vină, va veni. Noaptea de așteptare obositoare de veghere și de întristare este pe sfârșite, în curând se va da răsplata, se ivesc zorile zilei veșnice! Acum nu mai e timpul de dormit, nu e timpul de regrete nefolositoare. Cel care acum îndrăznește să dormiteze, va pierde ocazii prețioase de a face bine. Nouă ne este dat fericitul privilegiu de a strânge snopi în marele seceriș, și fiecare suflet va alcătui o nouă stea în cununa lui Isus, iubitul nostru Mântuitor.

Nu este lucru în zadar a servi pe Dumnezeu. O răsplată neprețuit de mare vor avea aceia care își consacră viața în slujba Lui. Orice sacrificiu făcut pentru lucrarea Lui, va fi răsplătit după nemărginita bogăție a harului Său. "cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci". (Daniel 12,3)
Amin!

1. Cum s-a numit bărbatul care din cauza orbirii sale spiritual și-a pierdut lumina ochilor? (vederea)
R: Elima (Bar-Isus) Fapte. 13,6-12

2. Unde găsim că, un prieten din copilărie a unui cârmuitor – netemător de Dumnezeu – a devenit prooroc al lui Dumnezeu și învățător?
R: În Antiohia. Fapte 13,1 (este vorba de Manaem)

3. Până când a stat Israel sub cârmuirea judecătorilor?
R: 450 de ani. (până la proorocul Samuel;. 13,19.20

4. Unde găsim o dovadă că apostolii lui Isus au respectat sfaturile din Matei 10,14?
R: Fapte 13,51.

5. Cine a ajuns să creadă abia atunci, după ce a văzut că un altul orbise?
R: Dregătorul Sergius Paulus 13,12

6. Despre care însoțitori ai lui Pavel ni se raportează precis, că au fost și ei profeți (prooroci)?
R: Fapte 13,1; 15,32: Barnaba, Simon, Luciu, Manaen, Iuda și Silo.
7. Cum s-a numit bărbatul care a avut două nume? Primul amintindu-ne de numele unui împărat al lui Israel, cel de al doilea, de numele unui dregător roman?
R: Saul – Pavel: Fapte 13, 7.

RĂ‚MAS   BUN

Va fi o zi,
Da, va fi o zi,
Când lupii și mieii trăi-vor împreună.
Când n-or mai fi
Nici ape înghețate, nici nori, nici furtună
Va fi o zi, o minunată zi;
Când tu și eu, când noi și voi,
Nu ne-om mai despărții.

Va fi un ceas,
O frântură de ceas,
Când dintre crăpături de stânci, ieși-vom să privim
Când cel rămas,
Așteptând să țâșnească apă din stânca Refidim
Va trăi ultimul ceas, ce minunat ceas,
Ultimul de pe pământ;
Când Fiul lui Dumnezeu va zice: "Vin acas.”

Va fi o clipă,
Un crâmpei de clipă,
Când din slavă în slavă ne-om schimba.
Când înveliți ca de-o aripă,
O țara mea.
Spre tine vom zbura.
Și ce frumos, poți tu să ști?
Epoci de veșnicii
Nedespărțiți, nedespărțiți vom fi.

Acolo… "El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut."Apoc. 21,4

Privim astăzi în jurul lumii și vedem numai strâmtorare și suferință. Dar Tatăl spunea: "Nu vă îngrijorați, căci vă știu pe nume, sunteți ai Mei. De aceea, când flăcările încercării amenință să distrugă pacea sufletească, când puternicul val al luptei amenință să răstoarne bătrâna corabie a lumii, nu uitați că: MAI E PUÅ¢IN! Căci Isus punea: „Prieteni, acum Eu plec, dar pe cât de adevărat este că plec, pe atât de adevărat este că Mă voi întoarce ca să vă iau cu Mine”. Iar când se va întoarce El, acest trup muritor se va-mbrăca în nemurire, și acest trup supus putrezirii se va-mbrăca în neputrezire.

Acum, suntem încă în mijlocul umbrelor și frământărilor, activităților pământești. Să cerem cât se poate de stăruitor fericitul viitor! Credința noastră să străbată prin orice nor de întunecime și să-L privească pe Acela care a murit pentru păcatele lumii. El a deschis porțile răului pentru toți aceia care-L primesc și cred în El. Să fim încurajați de gândul că Domnul trebuie să vină în curând.

Isus invită pe fiecare să caute moștenirea cea veșnică, și El dă fiecăruia putere ca să mântuiască cu desăvârșire pe toți câți se apropie de Dumnezeu printr-Însul. Domnul și astăzi bate mereu la ușa inimii fiecăruia, dorind să fie primit, ca să înlăture orice păcat și să pregătească pe om pentru locuințele minunate din ceruri. Cel ce adeverește aceste lucruri, zice: "Da, Eu vin curând! Amin! Vino, Doamne Isuse!"
Mai e puțin! Bunul Dumnezeu să ne ajute să folosim acest “puțin” care ne-a mai rămas pentru slava Sa și mântuirea noastră a tuturor.   Amin!

VA   REVENI   ISUS   CURÂND
Noi vrem să ducem către lume
Frumosul tot pe care-l știm
Ne e de-ajuns un singur Nume
Isus, pe care să-L rostim
Și tuturor sub zări de zare
Și fiecărui rând pe rând
Noi spunem arși de nerăbdare
Va reveni Isus curând

Noi vrem durerilor prea grele
Să le găsim senin hotar
Și rostul lumii către stele
Să-l înălțăm prin har de har
Noi trecem lumea pe la cruce
Să vadă ceru-ntreg plângând
Noi spunem inimii-n răscruce
Va reveni Isus curând

De jertfa Lui nemăsurată
Cu jertfa noastră ne-am legat
Să nu ne tacă niciodată
Iubirea câtă am aflat
De veșnicii purtăm rostire
Și dor de cer în orice gând
Cântăm oricui spre mântuire
Va reveni Isus curând

Cât la un pas e de aproape
Cât peste-un ceas cu El vom fi
Peste pământ și peste ape
Isus e tot ce vom rosti
Cât loc mai este să ne-adune
Cât timp salvarea așteptând
Minune de minuni vom spune
Va reveni Isus curând

Material preluat de la www.intercer.net